Apărând interesele fraților
Prin legământul său baptismal, fiecare membru al bisericii s-a angajat solemn să apere interesele fraților săi. Toți vor fi ispitiți să se agațe de propriile lor planuri și idei pe care le-au nutrit și care li se par sănătoase; dar ei trebuie să vegheze și să se roage, să se străduiască, cu toată capacitatea lor, să zidească împărăția lui Hristos în lume. Dumnezeu cere fiecărui creștin, atâta cât îi stă în putere, să respingă orice influență — de la frații și surorile sale — care ar avea chiar și cea mai mică tendință de a-i diviza sau de a despărți interesele lor de lucrarea pentru timpul prezent. El nu trebuie să aibă grijă numai de propriile sale interese spirituale, ci trebuie să manifeste o povară pentru sufletele acelora cu care este în legătură; și, prin Hristos, el ar trebui să aibă o putere constrângătoare asupra altor membri ai bisericii. Cuvintele și comportamentul său trebuie să aibă o influență care să-i conducă să urmeze exemplul Domnului Hristos de lepădare și sacrificiu de sine și dragoste pentru alții.
Dacă este cineva în comunitate care exercită o influență contrară iubirii și bunăvoinței dezinteresate pe care Domnul Isus o manifestă față de noi, dacă ei trag separat de frații lor, cei credincioși trebuie să se ocupe cu multă înțelepciune de aceste cazuri, lucrând pentru sufletele lor și, cu toate acestea, fiind foarte atenți ca influența lor să nu-i atingă și pe alții și ca biserica să nu fie dusă în rătăcire de nemulțumirea lor și de vești sau rapoarte neadevărate. Unii sunt plini de mulțumire de sine. Sunt puțini cei despre care ei gândesc că sunt drepți, căci ei pun la îndoială și găsesc greșeli în fiecare faptă sau lucrare a celorlalți. Acestor persoane nu trebuie să li se îngăduie să pună în primejdie interesele bisericii. Pentru a ridica nivelul moral al bisericii, fiecare ar trebui să simtă că este de datoria lui să caute să aibă o experiență personală spirituală, prin practicarea unor principii biblice stricte, ca înaintea unui Dumnezeu sfânt.
-481-
Fiecare membru al bisericii să simtă că el însuși trebuie să fie drept înaintea lui Dumnezeu, pentru ca să poată fi sfințit prin adevăr. Apoi el poate să reprezinte altora caracterul creștin și poate să dea exemplu de altruism. Dacă fiecare va face astfel, biserica va crește în spiritualitate și în grația lui Dumnezeu.
Fiecare membru al bisericii ar trebui să simtă că are obligația de a consacra zecimea sa lui Dumnezeu. Nimeni nu trebuie să urmeze ceea ce văd ochii sau înclinația inimilor lor egoiste, jefuindu-L astfel pe Dumnezeu. Ei nu trebuie să-și folosească mijloacele pentru satisfacerea deșertăciunii sau pentru oricare altă îngăduință egoistă, căci, făcând astfel, ei se prind singuri în cursele lui Satana. Dumnezeu este dătătorul tactului, al iscusinței de a strânge avere și de aceea totul trebuie să fie pus pe altarul Său. Cerința este: “Cinstește pe Domnul cu averile tale”. Tendința lăcomiei trebuie să fie mereu înfrânată, altfel ea va da roade în inimile bărbaților și femeilor și ei vor alerga cu lăcomie după câștig.
În pustia ispitirii, Satana, vrăjmașul sufletelor, a prezentat înaintea Domnului Hristos slava acestei lumi și a spus: “Dacă Te vei închina înaintea mea, toată va fi a Ta”. Mântuitorul l-a respins pe Satana; dar cât de ușor este sedus omul de către reprezentările marelui vrăjmaș! Mulți sunt fascinați de atracțiile lumii; ei slujesc lui Mamona mai degrabă decât lui Dumnezeu, și în felul acesta își pierd sufletul.
Peste puțin timp, va trebui să-L întâlnim pe Domnul; și ce raport vom avea să-I prezentăm cu privire la modul în care am folosit timpul, talentele, influența noastră și averea noastră? Lucrarea de salvare a sufletelor va fi bucuria noastră. Întreb în mod solemn comunitatea din Healdsburg: Este într-adevăr Dumnezeu printre voi? Martorul credincios și adevărat spune: “Ai în Sardes câteva nume, care nu și-au mânjit hainele. Ei vor umbla împreună cu mine îmbrăcați în alb, fiindcă sunt vrednici”. Faceți voi parte dintre aceștia? V-ați păstrat integritatea? Asemenea celor ce se îneacă, v-ați prins de Isus, care este scăparea voastră? Îl ascultați, trăind pentru El, iubindu-L? Este fiecare membru curat, sfânt și nemânjit, unul dintre aceia în a căror gură nu s-a găsit vicleșug? Dacă da, atunci sunteți cei mai fericiți, pentru că, înaintea lui Dumnezeu, voi sunteți “mai rari decât aurul curat și mai scump decât aurul din Ofir”. În timp ce mulțimile sunt devotate lui Mamona și nu slujesc Sfântului lui Israel, sunt puțini aceia care nu și-au mânjit hainele, ci le-au păstrat nepătate față de lume; și acești puțini vor fi la putere. Această clasă va avea credința care lucrează prin dragoste și curăță sufletele. Ei vor exemplifica principiile creștinismului nobil. Ei vor căuta o legătură personală cu Izvorul luminii și se vor strădui să realizeze o dezvoltare continuă, cultivându-și la maximum fiecare capacitate. Dumnezeu dorește ca să aduceți în viața voastră cea mai neclintită onestitate și integritate; aceasta vă va deosebi înaintea lumii ca niște copii ai Celui prea Înalt. Domnul Isus a fost calm și blând, fără să piardă controlul de sine, chiar și atunci când se afla în furtuna dezlănțuită, în mijlocul celor mai înverșunate elemente ale opoziției.
-482-
Dumnezeu vă spune vouă, celor ce aveți o mare lumină: “Veniți mai sus”. Apropiați-vă mai mult de Dumnezeu și de cer. Mergeți înainte. Aveți nevoie de credință, de o iubire neprefăcută pentru frații voștri și un profund interes pentru ei. Dumnezeu v-a încredințat o responsabilitate sacră. Există un câmp misionar pentru fiecare membru al bisericii, în care el poate să exercite o influență spre bine.
Colegiul nostru nu este ceea ce ar trebui să fie și nici nu va fi vreodată, dacă frații și surorile noastre nu vor simți că aceasta este o datorie sfântă ce le-a fost încredințată. Dacă ei vor înălța standardul spiritualității în biserică, dacă vor da un exemplu de integritate în tot ceea ce întreprind, dacă toți vor cultiva evlavia și demnitatea creștină, atunci influența colegiului va fi larg răspândită și o lumină va merge înaintea lui cu mari binecuvântări. Am văzut că, dacă acest colegiu este condus așa cum trebuie, mulți tineri vor porni de la el ca să fie lucrători activi pentru cauza lui Dumnezeu. Dar toți să ia aminte ca nu cumva, prin cuvânt sau faptă, să lase o influență rea împotriva ei sau împotriva adevărului, printr-o viață neconsacrată, prin bănuieli rele sau prin rapoarte sau vești rele; căci Dumnezeu le va pune cu siguranță aceasta în seamă. Colegiul va fi totdeauna obligat să se lupte cu greutățile, pentru că unora le lipsește credința și nu sunt controlați de gândul Domnului Hristos. Dacă Satana poate găsi printre noi persoane care vor căuta tot ceea ce este rău, care vor vorbi în mod defăimător despre instituțiile noastre, culegând orice neplăcere care are loc, oricât ar fi de mică, atunci el este mulțumit. El nu-și va înceta eforturile de a-i face pe oameni să nu aprecieze colegiul pentru că nu corespunde în orice lucru ideilor lor. Dacă vede că tinerii pot să beneficieze, atunci el mai degrabă va folosi orice influență asupra bisericii pentru a descuraja decât a întări.
-483-
Nimeni nu trebuie să nege că aceste influențe nu se află numai în Healdsburg, ci și în alte părți; și dacă Satana nu le folosește, atunci el va folosi alte influențe în același scop. “Dar vai de acela prin care vin prilejurile de păcătuire”, căci ar fi “mai de folos pentru el să i se lege o piatră de moară de gât și să fie aruncat în mare.” Dumnezeu are mijloacele Lui de lucru. Oamenii nu pot totdeauna să le recunoască și, dând așa de multă importanță propriilor lor eforturi, ei nu numai că nu dau Domnului nici o posibilitate de lucru, dar sunt găsiți lucrând împotriva Lui. “Astfel dar, cine crede că stă în picioare, să ia aminte să nu cadă.” “Voi deci, prea iubiților, știind mai dinainte aceste lucruri, păziți-vă ca nu cumva să vă lăsați târâți de rătăcirile acestor nelegiuiți și să vă pierdeți tăria; ci creșteți în harul și în cunoștința Domnului și Mântuitorului nostru Isus Hristos.”
Ne apropiem de timpul sfârșitului. Încercările vor fi mai abundente din partea celor din afară, dar ele să nu vină dinăuntrul bisericii. Poporul care mărturisește pe Dumnezeu să se lepede de sine de dragul adevărului, de dragul Domnului Hristos. Căci “toți trebuie să ne înfățișăm înaintea scaunului de judecată al lui Hristos, pentru ca fiecare să-și primească răsplata pentru binele sau răul pe care-l va fi făcut când trăia în trup”. Fiecare dintre cei care Îl iubesc pe Dumnezeu va avea spiritul lui Hristos și o dragoste fierbinte pentru frații săi. Cu cât inima unui creștin este mai mult în comuniune cu Dumnezeu și cu cât simțămintele lui au mai mult în centrul lor pe Isus Hristos, cu atât va fi mai puțin deranjat de asprimea și greutățile vieții acesteia. Aceia care cresc până la statura de bărbați și femei în Isus Hristos vor deveni mai mult și tot mai mult asemenea Domnului Hristos în caracter, ridicându-se deasupra dispoziției de a murmura și de a fi nemulțumiți. Ei vor disprețui faptul de a fi căutători de greșeli.
-484-
Biserica de astăzi trebuie să aibă credința ce a fost dată sfinților o dată pentru totdeauna, care îi va face în stare să spună cu îndrăzneală: “Dumnezeu este ajutorul meu”. “Pot totul în Hristos care mă întărește.” Domnul ne îndeamnă să ne ridicăm și să mergem înainte. Ori de câte ori membrii bisericii, în orice perioadă de timp, și-au părăsit păcatele și au crezut și au umblat în adevăr, au fost onorați de Dumnezeu. În credință și într-o ascultare plină de umilință este o putere în fața căreia lumea nu poate rezista. Porunca dată de Dumnezeu, în providența Sa, în legătură cu poporul Său este progresul — o continuă înaintare în desăvârșirea caracterului, pe calea sfințirii, ridicându-se mai sus și tot mai sus, într-o lumină clară și cunoaștere a iubirii lui Dumnezeu, până la sfârșitul timpului. Oh, de ce învățăm noi oare totdeauna numai primele principii ale învățăturii Domnului Hristos?
Dumnezeu are binecuvântări bogate pentru biserică, dacă membrii ei vor căuta cu ardoare să se trezească din această periculoasă încropeală. O religie a deșertăciunii, cuvinte lipsite de putere, un caracter lipsit de putere morală — acestea sunt punctele ce se desprind din acest mesaj solemn, adresat de către martorul credincios comunităților, avertizându-le împotriva mândriei, spiritului lumesc, formalismului și mulțumirii de sine. Celui ce zice “sunt bogat, m-am îmbogățit și nu duc lipsă de nimic”, Domnul cerului îi declară: “Nu știi că ești ticălos, nenorocit, sărac, orb și gol”. Dar celor smeriți, celor ce suferă, celor credincioși, răbdători, care sunt conștienți de slăbiciunile și lipsurile lor, le sunt adresate cuvintele de încurajare: “Iată, Eu stau la ușă și bat. Dacă aude cineva glasul Meu și deschide ușa, voi intra la el, voi cina cu el și el cu Mine”. Martorul credincios și adevărat le spune tuturor: “Știu faptele tale”. Această cercetare atentă este asupra bisericilor din California. Nimic nu scapă privirii Sale cercetătoare: greșelile și erorile lor, neglijențele și căderea lor, îndepărtarea lor păcătoasă de la adevăr, decăderea și lipsurile — căci “totul este gol și descoperit înaintea ochilor Aceluia cu care avem a face”.