Medicul are nevoie mai mult decât numai de înțelepciune și putere omenească, ca să știe cum să trateze multe cazuri încurcate de boli mintale și ale inimii cu care se confruntă. Dacă este necunoscător în ceea ce privește puterea harului divin, el nu va putea să-i ajute pe cei suferinzi, ci va agrava necazurile. Dar, dacă se prinde bine de Dumnezeu, va fi în stare să ajute mințile bolnave și rătăcite. El va fi în stare să-i îndrepte pe pacienți la Hristos și să-i învețe să aducă toate grijile și dificultățile lor la marele Purtător de Poveri.
Există o legătură stabilită de cer între păcat și boală. Nici un medic nu-și poate practica lucrarea o lună de zile fără să vadă ilustrat lucrul acesta. El poate ignora faptul; mintea lui poate să fie așa de ocupată cu alte probleme, încât atenția să nu-i fie atrasă asupra lui; dar dacă va observa și va fi cinstit, nu va putea să nu recunoască faptul că păcatul și boala au unul față de celălalt relația existentă între cauză și efect. Medicul trebuie să fie ager pentru a vedea lucrul acesta și să acționeze în consecință. Când a câștigat încrederea celor suferinzi, alinându-le durerile și aducându-i înapoi de pe marginea mormântului, îi poate învăța că boala este rezultatul păcatului și, de asemenea, că vrăjmașul cel căzut este acela care caută să-i ademenească la practici distrugătoare de sănătate și suflet.
-445-
El poate să le impresioneze mintea cu necesitatea lepădării de sine și ascultarea de legile vieții și ale sănătății. În mod deosebit, în mintea celor tineri poate să inspire principii drepte. Dumnezeu iubește creaturile Sale cu o dragoste care este atât gingașă, cât și puternică. El a stabilit legile naturii, dar legile Sale nu sunt pretenții arbitrare. Fiecare “să nu”, atât din legea morală, cât și din legile fizice, conține sau implică o făgăduință. Dacă ea este ascultată, atunci binecuvântarea va însoți pașii noștri; dacă nu este ascultată, rezultatul este primejdia și nefericirea. Legile lui Dumnezeu sunt destinate să-i aducă pe oameni mai aproape de El. El îi va mântui, îi va salva de la rău și-i va duce la bine dacă se vor lăsa conduși, dar El niciodată nu-i va forța. Noi nu putem înțelege planurile lui Dumnezeu, dar trebuie să ne încredem în El și să ne arătăm credința prin faptele noastre.
Medicii care Îl iubesc și se tem de Dumnezeu sunt puțini atunci când îi comparăm cu cei necredincioși și în mod deschis nereligioși și primii trebuie să fie sprijiniți în ceea ce privește preferința față de cei din ultima clasă. Putem foarte bine să nu avem încredere în medicii neevlavioși. O ușă a ispitei le este deschisă, un diavol viclean le va sugera gânduri și acțiuni josnice și numai puterea harului divin este aceea care poate să potolească tumultul pasiunii și să fortifice împotriva păcatului. Pentru cei care sunt corupți din punct de vedere moral, ocaziile de a corupe mințile curate nu lipsesc. Dar cum va apărea medicul imoral în ziua cea mare a lui Dumnezeu? În timp ce mărturisea că se îngrijește de bolnavi, el a trădat încrederea sacră. El a degradat atât sufletul, cât și corpul creaturilor lui Dumnezeu și a pus picioarele lor pe calea ce duce la pierzare. Ce teribil este să încredințăm pe cei iubiți ai noștri în mâinile unui om necurat, care poate să otrăvească ceea ce este moral și să ruineze sufletul! Cât de neavenit este medicul neevlavios la patul muribundului!
Medicul este adus aproape zilnic față în față cu moartea. El merge, adesea, pe marginea mormântului. În multe cazuri, obișnuirea cu scenele de suferință și moarte are ca rezultat neglijența și indiferența față de vrăjmașul omenirii și nepăsare în tratarea bolnavului. Astfel de medici se pare că nu au nici un fel de simpatie gingașă. Ei sunt aspri și nepoliticoși, imprevizibili și bolnavul se teme de apropierea lui. Astfel de oameni, oricât de mari ar fi cunoștința și iscusința lor, nu pot face decât puțin bine celor suferinzi; dar dacă iubirea și simpatia pe care le-a manifestat Domnul Isus față de cei bolnavi sunt combinate cu cunoștința medicului, chiar și numai prezența lui va fi o binecuvântare. El nu va privi la pacientul său ca la o bucată a mecanismului uman, ci ca la un suflet care va fi salvat sau pierdut.
-446-
Îndatoririle medicului sunt grele. Puțini își dau seama de încordarea mintală și fizică la care este supus. Fiecare energie și fiecare capacitate trebuie să fie înregistrate cu cea mai mare și mai intensă neliniște în bătălia cu suferința și moartea. Adesea, el știe că o singură mișcare a mâinii, chiar și numai un fir de păr într-o direcție greșită, poate să trimită un suflet nepregătit în veșnicie.
Cu atât mai mult are nevoie medicul credincios de simpatia și rugăciunile poporului lui Dumnezeu. Cerințele lui în direcția aceasta nu sunt inferioare acelora ale celui mai devotat slujitor al Evangheliei sau misionar. Lipsit, așa este adesea, de odihna și somnul necesar, și chiar de privilegiile religioase ale Sabatului, el are nevoie de o dublă porție de har, de o aprovizionare zilnică, proaspătă, sau, de nu, el va pierde legătura cu Dumnezeu și va fi în primejdia scufundării mai adânc în întunericul spiritual decât alți oameni de alte profesiuni. Și totuși, adesea, el este făcut să primească reproșuri nemeritate și este lăsat să stea singur, supus ispitelor teribile ale lui Satana, simțindu-se greșit înțeles, trădat de către prietenii săi.
Mulți, cunoscând cât de chinuitoare sunt îndatoririle medicilor și cât de puține ocazii au de a fi eliberați de aceste griji, chiar în ziua Sabatului, nu vor mai alege această profesiune ca o lucrare a vieții. Dar marele vrăjmaș caută mereu să distrugă lucrarea mâinilor lui Dumnezeu și oameni de cultură și inteligenți sunt chemați să combată puterea sa crudă. Este nevoie de mai mulți oameni cinstiți, drepți, care să se devoteze acestei profesiuni. Eforturi chinuitoare trebuie să fie făcute pentru a convinge oameni potriviți să se pregătească pentru această lucrare. Caracterele lor trebuie să fie bazate pe principiile largi ale Cuvântului lui Dumnezeu — să aibă o energie, o forță și perseverență motivate, care să-i facă în stare să atingă un înalt standard prin excelență. Dar nu toți pot fi medici de succes. Mulți nu au fost pregătiți din toate punctele de vedere atunci când au început să-și exercite aceste îndatoriri profesionale. Ei nu au cunoștințele necesare; nu au nici tact și nici iscusință, grijă și inteligența necesară pentru asigurarea succesului.
-447-
Un medic poate să facă o lucrare mult mai bună dacă are putere fizică. Dacă este slab, nu poate să îndure oboseala muncii proprie chemării sale. Un om care are o constituție slabă, care este dispeptic sau care nu are un control de sine total nu este pregătit să se ocupe de tot felul de boli. Trebuie să se aibă mare grijă pentru a nu încuraja persoane care ar putea fi de folos în unele posturi ce comportă o responsabilitate mai mică, să studieze medicina care cere mult timp și mijloace, atunci când nu există o speranță rațională că vor reuși.
Unii au fost aleși ca fiind oameni care ar putea fi folositori ca medici și au fost încurajați să urmeze cursurile școlii de medicină. Dar unii care și-au început studiile în aceste școli medicale ca fiind creștini n-au păstrat așa cum se cuvine legea divină; au sacrificat principiile și au pierdut legătura cu Dumnezeu. Ei au considerat că singuri nu vor putea să țină porunca a patra a Decalogului și să facă față batjocurii și bătăii de joc a celor ambițioși, iubitori de lume, superficiali, sceptici și necredincioși. Ei n-au fost pregătiți să întâmpine acest fel de persecuție. Au fost ambițioși să urce mai sus și tot mai sus în lume și s-au poticnit de munții întunecați ai necredinței, devenind nevrednici, de încredere. Ispite de tot felul s-au deschis înaintea lor și ei n-au avut tăria să reziste. Unii dintre aceștia au devenit necinstiți, intriganți și sunt vinovați de păcate grave.
În veacul acesta, este primejdios pentru fiecare persoană care va studia medicina. Adesea, profesorii lui sunt oameni înțelepți în felul lumii, iar colegii, studenți necredincioși, care n-au nici o legătură cu Dumnezeu, și există primejdia de a fi influențat de aceste persoane nereligioase cu care se asociază. Cu toate acestea, unii și-au făcut studiile medicale și au rămas credincioși principiului. Ei n-au mers la studii în Sabat și au dovedit că oamenii se pot pregăti pentru obligațiile unui medic fără să dezamăgească așteptările acelora care le oferă mijloacele pentru a obține o educație. Asemenea lui Daniel, ei L-au onorat pe Dumnezeu și El i-a ocrotit. Daniel s-a hotărât în inima sa să nu adopte obiceiurile de la curtea imperială; el nu va mânca din mâncarea împăratului și nu va bea din vinul lui. El a privit la Dumnezeu pentru tărie și har și Dumnezeu i-a dat înțelepciune, iscusință și cunoaștere mai presus de astrologii, ghicitorii și magicienii împărăției. Pentru el s-a împlinit făgăduința: “Căci voi cinsti pe cine Mă cinstește”.
-448-
Tânărul medic are acces la Dumnezeul lui Daniel. Prin harul și puterea divină, el poate deveni tot așa de eficient în lucrarea chemării sale cum a fost și Daniel în înalta sa poziție. Dar este o greșeală să faci din pregătirea științifică un lucru cu totul important, în timp ce principiile religioase care stau la temelia unei practici de succes sunt neglijate. Mulți care disprețuiesc gândul că au nevoie să se sprijine pe Isus pentru înțelepciune în lucrarea lor sunt lăudați ca fiind oameni iscusiți în profesia lor. Dar dacă acești oameni, care își pun încrederea în cunoștințele lor științifice, ar fi iluminați de lumina cerului, cu cât mai mare ar putea fi realizarea lor! Cu cât mai tare ar fi puterile lor și cu cât mai multă încredere ar putea ei să se ocupe de cazurile dificile! Omul care este într-o strânsă legătură cu Marele Medic al sufletului și al trupului are resursele cerului și ale pământului la dispoziția sa și poate lucra cu o înțelepciune și o precizie ce nu dau greș, pe care oamenii neevlavioși nu le pot avea.
Aceia cărora le este încredințată îngrijirea bolnavului, medici sau asistente medicale, să nu uite că lucrarea lor trebuie să reziste cercetării ochiului pătrunzător al lui Iehova. Nu există nici un câmp misionar mai important decât acela ocupat de medicul credincios și temător de Dumnezeu. Nu există nici un domeniu în care un om poate să realizeze un bine mai mare sau să câștige mai multe pietre prețioase care să strălucească în coroana bucuriei lui. El poate duce cu el harul Domnului Hristos, asemenea unui parfum plăcut, în toate camerele bolnavilor în care intră. Poate să poarte cu el adevăratul balsam vindecător pentru sufletul bolnav de păcat. Poate să îndrepte pe cel bolnav și muribund spre Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii. El nu va asculta sugestia că este primejdios să le vorbești despre interesele lor veșnice acelora a căror viață este în pericol, ca să nu le faci mai rău; căci în nouă cazuri din zece, cunoașterea Mântuitorului ce iartă păcatul le va face mai bine, atât la minte, cât și la corp. Isus poate să limiteze puterea lui Satana. El este medicul în care sufletul bolnav de păcat se poate încrede pentru a vindeca atât bolile trupului, cât și ale sufletului.
-449-
Cel superficial și cu gânduri rele în această profesiune va căuta să trezească prejudecăți împotriva celui care în mod credincios își aduce la îndeplinire îndatoririle profesionale și să umple calea sa cu obstacole; dar aceste încercări nu vor face decât să pună în evidență aurul curat al caracterului. Deși viața lui poate să fie grea și o viață de lepădare de sine, iar după părerea lumii poate să fie un eșec, înaintea cerului ea va fi un succes și el va fi așezat în rândul oamenilor nobili ai lui Dumnezeu. “Cei înțelepți vor străluci ca strălucirea soarelui și cei ce vor învăța pe mulți să umble în neprihănire vor străluci ca stelele, în veac și în veci de veci.”