Susținerea misiunilor în orașe
Stimate frate M.,
Cu câteva zile în urmă, am primit o scrisoare adresată de tine fratelui N., în care ridici obiecțiuni foarte serioase cu privire la susținerea misiunii din _____ de Conferința ta și spui că și alte Conferințe din tot câmpul ar trebui să aibă un interes egal în această misiune. Dar dacă aceste Conferințe nu au în prezent misiuni importante de susținut în orașele din cadrul propriilor lor frontiere, nu există oare locuri în care astfel de misiuni să fie înființate? Dacă Conferința ta este rugată să ia misiunea _____ în grija sa și să se ocupe de ea sub supravegherea Conferinței Generale, oamenii de răspundere trebuie să simtă că aceasta este o dovadă că frații lor au încredere în ei și să se spună: “Da, acceptăm această sfântă însărcinare. Vom face tot ce stă în puterea noastră pentru ca misiunea să fie un succes și să arătăm că frații noștri n-au greșit atunci când ne-au acordat această încredere. Vom cere înțelepciune de la Dumnezeu și vom practica lepădarea de sine și o strictă economie, dacă aceasta va fi necesar”. Dumnezeu vă va susține în îndeplinirea cu bucuria acestei îndatoriri și o va face o binecuvântare pentru voi, mai degrabă decât o povară sau o piedică în calea lucrării din statul vostru.
-369-
Marele oraș este în întuneric și apostazie și l-am lăsat așa atât de mult timp. Va ierta Dumnezeu această neglijență din partea noastră? Ce socoteală vom da pentru bărbații și femeile care au murit fără să audă chemarea adevărului prezent, pe care l-ar fi primit dacă lumina le-ar fi fost adusă? Duhul meu este tulburat de faptul că lucrarea în _____ a fost amânată așa de mult. Lucrarea care se face acum trebuia să fi fost făcută cu ani de zile în urmă și ar fi putut să fie adusă la îndeplinire cu mult mai puțini bani, timp și muncă. Cu toate acestea, ea nu trebuie să fie lăsată nefăcută acum. Un început mic a fost făcut, cu un plan foarte economic, și s-a realizat mult mai mult decât au fost așteptările, având în vedere înlesnirile oferite. Dar trebuie să fie furnizate posibilitățile mai bune. Trebuie să existe un loc unde oamenii să poată auzi adevărul. Trebuie să existe mijloace pentru susținerea lucrătorilor din acest câmp misionar, nu în huzur și lux, ci într-un mod simplu și confortabil. Ei sunt instrumentele lui Dumnezeu și nimic nu trebuie spus sau făcut pentru a-i descuraja. Din contră, mâinile lor să fie întărite și inimile lor încurajate.
Există destule mijloace în Conferința ta pentru a duce mai departe cu succes această lucrare; să fie oare lăsat prințul întunericului să stăpânească nestingherit marile orașe, numai pentru faptul că susținerea misiunilor costă ceva? Aceia care doresc să-L urmeze pe Domnul Hristos să pornească la lucru, chiar dacă va trebui să facă lucrul acesta peste capul pastorilor sau al președintelui. Aceia care într-o asemenea lucrare vor zice: “Te rog să mă scuzi”, să fie atenți ca nu cumva să fie eliminați pentru prezent și veșnicie. Creștinii care își iubesc îndatoririle ridică orice greutate, oricât de mică, pe care pot s-o ridice și apoi privesc la Dumnezeu pentru mai multă putere. El va lucra prin eforturile bărbaților și femeilor treji, meticuloși, și va face ceea ce ei nu pot face. Lumină nouă și putere le vor fi date pe măsură ce folosesc ceea ce au. O nouă fervoare și un nou zel vor mișca comunitatea, pe măsură ce văd că se realizează ceva.
-370-
Ne bucurăm în spirit, contemplând ce se poate face; dar roșim înaintea Făcătorului nostru la gândul că s-a înfăptuit atât de puțin. Pastorii au neglijat răspunderile pe care li le-a dat Dumnezeu și, de neiertat, au încurajat lașitatea, trândăvia și lăcomia. Ei nu și-au dat seama de măreția și importanța lucrării. Este nevoie de oameni ai căror ochi sunt unși să vadă și să înțeleagă planurile cerului. Apoi, standardul evlaviei va fi ridicat și vor fi misionari adevărați, care vor fi gata să facă sacrificii de dragul adevărului. În biserica lui Dumnezeu nu este loc pentru egoism și iubirea de trândăvie; ci bărbați și femei sunt chemați să facă eforturi pentru a înfige stindardul adevărului în marile noastre orașe, pe marile magistrale ale călătoriilor.
O lume trebuie să fie avertizată și, în umilință, ar trebui să lucrăm după capacitățile date nouă de Dumnezeu. Fiecare stat să se ridice la lucru. Ce drept au oare cei cu idei înguste și neconsacrate să spună ce să facă și ce să nu facă Conferința lor? Misiunea din _____ nu va fi lăsată în totul numai în seama statului vostru; dar dacă Conferința voastră are inimă pentru lucrare, ea poate să susțină două astfel de misiuni și nu va simți povara. Veniți, fraților, treziți-vă la acțiune. Timpul pierdut prin neglijența voastră și datorită lipsei de curaj este pierdut pentru totdeauna. Pastorii să acționeze ca și când ceva este de făcut și oamenii cu inima largă, care Îl iubesc pe Dumnezeu și păzesc poruncile Lui, se vor angaja la lucru, cu sprijinul Domnului. În felul acesta, biserica va fi disciplinată pentru eforturile viitoare; pentru că facerea de bine, bunătatea lor nu trebuie să înceteze niciodată.
Frate M., ca președinte al Conferinței _____, ai arătat, prin modul în care, în general, ai administrat Conferința, că nu ești vrednic de încrederea ce ți-a fost acordată. Ai dovedit că ești conservator, că ideile tale sunt înguste. N-ai făcut nici jumătate din ceea ce trebuia făcut, dacă ai fi avut un adevărat spirit al lucrării. Ar fi trebuit să fii mult mai capabil și cu experiență de cum ești acum, să fii mult mai bine pregătit să administrezi cu succes această lucrare sacră — o lucrare care avea să-ți dea, în modul cel mai puternic, dreptul la încrederea generală a poporului nostru. Dar, asemenea altor frați pastori din statul nostru, ai dat greș în a înainta pe măsura deschiderii posibilităților oferite de providența lui Dumnezeu; n-ai arătat că Duhul Sfânt a impresionat profund inima ta, astfel încât Dumnezeu să poată vorbi poporului prin tine. Dacă în această criză faci totul pentru a întări îndoiala și neîncrederea în comunitățile din statul tău, ceea ce ar reține poporul să se angajeze cu toată inima în această lucrare, Dumnezeu te va face răspunzător pentru toate acestea. Ți-a dat oare Dumnezeu dovezi de netăgăduit că frații din statul tău sunt exceptați de la responsabilitatea de a-și pune brațele, în sprijinul orașului _____, așa cum și-a pus Domnul Hristos brațele Sale în sprijinul lor? Dacă ai fi stat în lumină, ai fi încurajat această misiune prin credința ta.
-371-
Ai nevoie să bei profund din izvoarele cerului și ale mântuirii, mai înainte de a putea conduce pe alții la Fântâna apelor vii. Având răspunderea de președinte al unei Conferințe, cu experiența și influența pe care o conferă acest post, în loc să-i descurajezi pe oameni, ar fi trebuit să-i îndemni să depună noi eforturi, să poarte răspunderi mai grele. Sunt îndatoriri speciale ce le revin bărbaților în poziții de răspundere; sunt eforturi chinuitoare de făcut, care ar fi convenabil să fie neglijate. Dar când păstorii își neglijează datoria, Domnul să Se îngrijească și să aibă milă de sărmanele oi.
Lucrarea ta, fratele meu, nu demonstrează că ți-ai dat seama că obligațiile tale sunt sacre și grele. Mi-a fost arătat că ești capabil să faci o lucrare mult mai bună decât aceea pe care ai făcut-o și că Dumnezeu o cere din mâinile tale. El cere integritate și credincioșie. Lucrarea de mântuire a sufletelor este cea mai nobilă lucrare ce a fost încredințată cândva omului muritor; și nu trebuie ca nimic și nimeni să se așeze între tine și această lucrare sfântă și să absoarbă mintea și să încurce judecata. Cineva care se află în poziția de răspundere pe care o ai tu trebuie să facă din interesele veșnice prima prioritate, iar problemele trecătoare să fie pe planul doi ca importanță. Tu ești un trimis al Domnului Hristos; și trebuie să încurajezi pe aceia ce sunt sub răspunderea ta să caute cele mai înalte realizări spirituale, să trăiască o viață mai sfântă și mai curată. În eforturile tale de a salva suflete de la pierzare și de a zidi biserica pe adevăr și neprihănire, trebuie să folosești tact, înțelepciune și putere și este privilegiul tău să le ai printr-o continuă comuniune cu Dumnezeu. Dumnezeu cere aceasta de la tine și de la fiecare pastor angajat în lucrarea Sa. Trebuie să-ți manifești credincioșia față de Răscumpărătorul tău crucificat, acționând ca și când îți dai seama că ai o îndatorire solemnă, aceea de a prezenta pe fiecare om desăvârșit în Hristos Isus, să nu-i lipsească nimic.
-372-
În cazul tău, s-ar fi putut realiza mult mai mult printr-o viețuire sfântă, prin rugăciune stăruitoare și printr-o împlinire atentă a fiecărei îndatoriri. Ai fi putut face mai mult printr-o credincioasă avertizare și mustrare și prin apeluri pline de afecțiune. Nu este nevoie numai de puterea creierului, ci și de puterea inimii. Adevărul prezentat așa cum este el în Hristos va avea efect. Ție îți lipsește o religie entuziastă și activă în cămin. Interesele egoiste ți-au întunecat mintea și ți-au pervertit judecata și cuvintele lui Dumnezeu n-au fost împlinite. Ai nevoie să-ți despovărezi sufletul de grijile lumești și de afaceri și să ai ochi numai pentru slava lui Dumnezeu.
Destinul veșnic al tuturor se va decide în curând. Din Illinois, Wisconsin, Iowa și din alte Conferințe, zeci de pastori vor merge înainte cu un zel arzător de a transmite ultima solie de avertizare. Și într-un timp ca acesta, președinții Conferințelor noastre vor sta oare țepeni în hamuri și vor refuza povara cea grea? Vor exercita ei, prin scris și verbal, o influență pentru a descuraja pe aceia care doresc să lucreze? Orice atitudine din partea lor care va încuraja indolența și necredința este criminală în cel mai înalt grad. Ei trebuie să încurajeze poporul să fie silitor pentru cauza lui Dumnezeu, să facă orice efort pentru salvarea sufletelor; dar nu trebuie să lase niciodată nici cea mai slabă impresie în mintea lor că fac un sacrificiu prea mare pentru cauza lui Dumnezeu sau că se cere prea mult de la ei, mai mult decât este rezonabil. În lupta aceasta a cerului, ceva trebuie riscat. Acum este timpul să lucrezi, să întâmpini dificultăți și primejdii. Providența divină spune: “Mergeți înainte”, și nu înapoi, în Egipt; și în loc să pregătească o mărturie care să placă oamenilor, pastorii ar trebui să caute să-i trezească pe aceia care dorm.