Am văzut un tablou reprezentând un tăuraș stând între un plug și un altar, cu inscripția “gata și pentru una, și pentru alta” — dispus să transpire și să obosească pe brazdă sau să sângereze pe altarul de jertfă. Aceasta este poziția pe care copiii lui Dumnezeu trebuie s-o aibă — dispuși să meargă acolo unde sunt chemați, să dea dovadă de lepădare de sine și de sacrificiu pentru cauza adevărului. Biserica creștină a fost întemeiată pe principiul sacrificiului. “Dacă voiește cineva să vină după Mine”, spune Domnul Hristos, “să se lepede de sine, să-și ia crucea în fiecare zi, și să Mă urmeze.” El cere întreaga inimă, întreaga afecțiune. Manifestarea zelului, a seriozității și a unei munci neegoiste, pe care urmașii Săi devotați au dat-o lumii, trebuie să aprindă zelul nostru și să ne conducă la imitarea exemplului lor. Adevărata religie dă zel și stabilitate țintei modelării caracterului după chipul divin și ne face în stare să socotim toate lucrurile ca o pierdere “față de prețul nespus de mare al cunoașterii lui Hristos”. Această unitate a scopului se va dovedi a fi un element de o extraordinară putere.
Avem un adevăr mult mai mare și mai solemn decât a fost dat vreodată celor muritori și suntem răspunzători pentru felul în care tratăm acest adevăr. Fiecare dintre voi ar trebui să aibă în atenție lucrarea de câștigare de suflete. Ar trebui să demonstrăm puterea adevărului asupra inimii și caracterului nostru, în timp ce facem tot ce putem pentru a câștiga și pe alții ca să-l primească. A aduce pe păcătos la Hristos înseamnă a înălța, a face demn și a înnobila întregul caracter și a-l face o binecuvântare în cămin, în societate și în biserică. Nu este aceasta o lucrare demnă de cele mai nobile puteri ale noastre?
Persoanele care au puține talente, dacă sunt credincioase în a-și păstra inimile în iubire față de Dumnezeu, pot să câștige multe suflete la Hristos. Holan Page era un biet mecanic, cu o iscusință obișnuită și o educație limitată; dar el a făcut din înaintarea cauzei lui Dumnezeu preocuparea sa principală și eforturile sale au fost încununate cu un deosebit succes. El a lucrat pentru salvarea semenilor lui prin convorbiri personale și prin rugăciuni stăruitoare. El a înființat adunări de rugăciune, a organizat școli de duminică și a distribuit broșuri și alte materiale religioase. Pe patul de moarte, cu umbra veșniciei pe fața sa, el a putut să spună: “Știu că totul se datorește harului lui Dumnezeu, și nu vreunui merit a ceea ce am făcut eu; dar consider că am dovada faptului că mai bine de o sută de suflete au fost convertite la Dumnezeu prin lucrarea mea personală.”
-308-
Fiecare membru al bisericii ar trebui să fie instruit într-un sistem regulat de lucru. Tuturor li se cere să facă ceva pentru Domnul. Ei pot să trezească interesul oamenilor pentru lectură; pot discuta și se pot ruga împreună cu ei. Pastorul care va educa, va organiza și va conduce o armată de lucrători eficienți va avea aici cuceriri glorioase și o bogată răsplată îl așteaptă — atunci când, în jurul marelui tron alb, el se va întâlni cu aceia care au fost mântuiți prin influența lui.
Fă ceva, fă acum, cu toată puterea ta; Până și aripa unui înger va ajunge Nefolositoare dacă se va odihni mult timp; și chiar Dumnezeu, de-ar fi inactiv, N-ar mai fi o binecuvântare.
După ce credincioșii din comunitatea din _____ au cunoscut adevărul, ei ar fi putut fi rodnici în fapte bune și ar fi avut o influență care i-ar fi făcut o putere de partea cea bună, dacă manifestarea lor ar fi fost bucuroasă, plină de zel și iubire. Dar ei au fost indiferenți, au devenit reci și morți. Unii au luat parte la întâlniri sociale, unde au dus cu ei mai degrabă atmosfera pământului decât aceea a cerului. Biserica n-a fost gata să răspundă la eforturile care s-au făcut pentru ei. În starea lor prezentă, ei nu pot vedea nevoia de conlucrare din partea lor. Lipsa de zel și consacrare i-a descurajat pe pastori. În loc de această nepăsare, ar fi trebuit să fie un simțământ de responsabilitate individuală. Această comunitate nu va prospera niciodată, dacă membrii nu vor începe lucrarea de reformă în propriile lor inimi. Mulți dintre cei care mărturisesc credința sunt foarte ușor de satisfăcut; dacă ajung la câteva puncte de renunțare de sine și reformă, atunci ei nu mai văd necesitatea de a merge mai departe. De ce se rămâne la ceea ce nu este curat? Nu există un loc de oprire pentru noi aici, de partea aceasta a cerului. Nici unul dintre noi n-ar trebui să fie mulțumit cu realizările spirituale prezente. Nimeni nu este la înălțimea ocaziilor sale, decât numai dacă poate să arate un continuu progres. El trebuie să urce continuu.
-309-
Este privilegiul fiecărui creștin acela de a crește până când va ajunge la înălțimea staturii plinătății de om în Isus Hristos.
Cât de mult au nevoie scumpii noștri frați din _____ de învățătură în legătură cu evlavia personală; cât de mult au nevoie de o lucrare pastorală! Dar ei nu lucrează la fel de bine cum știu că ar trebui. Dumnezeu vă va pune la probă, fraților, și unii se vor dovedi a fi pleavă, iar alții boabe prețioase de grâu. Nu vă supuneți puterii ispititorului. El va veni ca un om puternic înarmat, dar nu trebuie să-i dați nici un câștig de cauză. Întăriți-vă pentru împlinirea datoriei și luptați-vă pentru orice petic de teren. În loc să vă retrageți, înaintați; în loc să deveniți slabi și lipsiți de viață, însuflețiți-vă pentru conflict. Dumnezeu vă cheamă să vă angajați cu toate puterile împotriva păcatului, sub orice formă ar fi. Luați asupra voastră toată armătura lui Dumnezeu și ațintiți-vă privirea la căpitanul mântuirii noastre; căci în față stă primejdia. Nu vă înrolați sub un steag fals, ci priviți la steagul credinței noastre sfinte și să fiți găsiți acolo unde sunt aceste valuri, chiar dacă aceasta ar fi în toiul luptei. În curând războiul se va sfârși și biruința va fi câștigată; și dacă veți fi credincioși, veți ieși mai mult decât biruitori prin El, care v-a iubit. Răsplata cea prețioasă, greutatea veșnică de slavă va fi a voastră.