Este nevoie de credincioșie și perseverență
Starea comunității din _____ este departe de ceea ce ar trebui să fie. Dacă nu va avea loc o categorică schimbare, ea se va ofili și va muri. Există multă căutare de greșeli; mulți cedează în fața îndoielii și a necredinței. Aceia care vorbesc despre credință și care o cultivă vor avea credință; dar aceia care nutresc și exprimă îndoială, vor avea îndoieli.
S-a dat pe față necredință din partea pastorilor. Ei n-au pus în inima ascultătorilor nevoia credincioșiei. N-au educat biserica în toate punctele adevărului și datoriei și nici n-au lucrat cu zel pentru a-i aduce într-un sistem de lucru și să-i intereseze în orice ramură a lucrării lui Dumnezeu. Mi-a fost arătat că, dacă ar fi fost educată cum ar fi trebuit, biserica ar fi fost mult mai departe decât în prezent. Neglijența din partea pastorilor a făcut ca poporul să fie nepăsător și necredincios. Ei nu au simțământul responsabilității proprii și au găsit scuze în faptul că pastorii n-au făcut lucrarea pe care trebuia s-o facă. Dar Dumnezeu nu-i scuză. Dacă n-ar fi avut Biblia, dacă n-ar fi fost avertizați și implorați de cer să-și aducă aminte de îndatoririle lor, atunci ar fi fost mai puțin vinovați. Dar Domnul le-a dat sfaturi și învățături; datoria fiecăruia a fost făcută așa de clară, încât nimeni să nu facă nici o greșeală.
-303-
Dumnezeu dă lumină care să îi călăuzească pe cei care, în mod cinstit, doresc lumină și adevăr; dar nu este planul Său să îndepărteze toate cauzele îndoielii și ale semnelor de întrebare. El dă suficiente dovezi pe care să ne întemeiem credința și apoi le cere oamenilor să accepte aceste dovezi și să exercite astfel credința.
Acela care va studia Biblia într-un spirit umil și dispus a fi învățat va găsi că ea este un ghid sigur ce scoate în evidență calea vieții cu o exactitate neîndoielnică. Dar ce folos are, frați și surori, studiul Bibliei, dacă nu puneți în practică adevărurile pe care ea le învață? Această carte sfântă nu conține nimic ce nu este esențial; nu descoperă nimic ce nu are legătură cu viața noastră actuală. Cu cât este mai profundă iubirea noastră pentru Isus, cu atât vom aprecia mai mult acest cuvânt, care este vocea lui Dumnezeu ce ni se adresează.
Comunitatea din _____ stă pe terenul fermecat al lui Satana și este nevoie de o convertire temeinică. Este nevoie de un efort personal. Bogatele făgăduințe ale Bibliei sunt pentru cei care își iau zilnic crucea cu lepădare de sine. Oricine are o dorință sinceră de a fi învățăcel în școala lui Hristos va cultiva o dispoziție spirituală și se va pune la dispoziția oricărui mijloc al harului, dar în această comunitate, ocaziile și privilegiile au fost desconsiderate. Cineva poate să nu spună decât câteva cuvinte în public și să nu facă decât puțin în via Domnului, dar el are datoria să spună ceva și să fie un lucrător interesat în lucrarea pe care o face. Fiecare membru trebuie să ajute la întărirea și susținerea comunității; dar, în multe cazuri, nu sunt decât câțiva care au spiritul credincioșiei care l-a caracterizat pe Caleb din vechime și acestora li se permite să poarte poveri și să aibă răspunderi, în vreme ce toți ceilalți se eschivează de la purtarea oricărei griji.
Caleb a fost credincios și statornic. Nu era lăudăros, n-a făcut paradă de meritele și de faptele sale bune; dar influența sa a fost totdeauna de partea cea dreaptă. Și care i-a fost răsplata? Când a făcut cunoscut judecățile Sale împotriva oamenilor care au refuzat să asculte de glasul Său, Domnul a spus: “Pentru că robul Meu, Caleb, a fost însuflețit de un alt duh, și a urmat în totul calea Mea, îl voi face să intre în țara în care s-a dus, și urmașii lui o vor stăpâni”. În timp ce lașii și murmurătorii au pierit în pustie, credinciosul Caleb a avut un cămin în Canaanul făgăduit. “Voi cinsti pe cine Mă cinstește”, spune Domnul.
-304-
Ana s-a rugat și a crezut; și l-a dat pe Samuel, fiul ei, Dumnezeului lui Israel ca pe cea mai prețioasă comoară — un om folositor, cu un caracter bine format, unul care a fost tare ca o stâncă, atunci când erau în joc principiile sfinte.
La Iope era o femeie numită Dorca, ale cărei degete iscusite erau mai active decât limba. Ea știa cine avea nevoie de haine în care să se simtă bine și cine avea nevoie de simpatie și slujea cu plăcere pentru satisfacerea nevoilor ambelor categorii de oameni. Iar când Dorca a murit, membrii comunității din Iope și-au dat seama de pierderea pe care au suferit-o. Nu este de mirare că plângeau și se lamentau și lacrimile lor fierbinți cădeau pe chipul țărânii neînsuflețite. Ea a fost de o așa mare valoare, încât, prin puterea lui Dumnezeu, a fost adusă înapoi din țara sau de pe tărâmul vrăjmașului, pentru ca iscusința și energia ei să poată încă să fie o binecuvântare pentru alții.
O asemenea credincioșie, plină de răbdare, rugăciune și perseverență, așa cum au avut-o acești sfinți ai lui Dumnezeu, este rară; și totuși biserica nu poate prospera fără ea. Este nevoie de ea în comunitate, în școala de Sabat și în societate. Mulți aduc în relațiile din comunitate trăsăturile lor naturale de caracter, nesupuse; și într-un moment de criză, atunci când este nevoie de un spirit puternic care să fie de ajutor, ei cedează descurajării și aduc o povară asupra bisericii; și din nefericire, ei nu văd că lucrul acesta este rău. Cauza lui Dumnezeu n-are nevoie de asemenea persoane, căci ele nu sunt vrednice de încredere; dar totdeauna este nevoie de lucrători statornici, temători de Dumnezeu, care nu vor ceda în ziua încercării.
Sunt unii în comunitatea din _____ care vor crea necazuri, căci voința lor n-a fost adusă niciodată în armonie cu voința lui Dumnezeu. Fratele E. va fi o mare piedică pentru această comunitate. Atunci când are supremație, este satisfăcut; dar când nu poate să fie primul, este totdeauna de partea cea rea. El acționează din impuls. Nu va trage în mod egal la jug, ci va ridica probleme și va lua atitudini potrivnice, pentru că în firea lui este un căutător de greșeli și un acuzator al fraților săi. În timp ce pretinde că este foarte zelos pentru adevăr, se îndepărtează de corpul bisericii; nu este puternic în ceea ce privește forța morală, care să fie înrădăcinată și întemeiată în adevăr. Principiile cele sfinte ale adevărului nu au ajuns să fie făcute o parte a naturii sale. În el nu se poate avea încredere; nu este plăcut lui Dumnezeu.
-305-
Fratele și sora E. n-au acordat considerația cuvenită instrucțiunilor Cuvântului lui Dumnezeu în instruirea copiilor lor. Acestor copii li s-a îngăduit să controleze căminul în mare măsură și veneau și plecau când doreau. Dacă nu vor fi puși sub o cu totul altă influență, ei se vor afla în rândurile vrăjmașului, luptându-se împotriva ordinii, a disciplinei și a ascultării. Copiii lăsați astfel de capul lor nu sunt fericiți; și acolo unde autoritatea părintească este desconsiderată, autoritatea lui Dumnezeu nu va fi respectată.
Lucrarea părinților este solemnă și sfântă; dar mulți nu-și dau seama de acest lucru, pentru că sunt orbiți de vrăjmașul a toată neprihănirea. Copiilor li se permite să crească nedisciplinați, necurtenitori, încrezători în sine, nemulțumitori, obraznici și nesfinți, pe când o atitudine fermă, hotărâtă, în care dreptatea și mila sunt amestecate cu răbdarea și controlul de sine, va produce rezultate minunate.
Fratele E. trebuie să beneficieze de harul transformator. Nu este nici o siguranță pentru el, atâta vreme cât își menține defectele de caracter; trebuie să se războiască mereu împotriva lor. Dacă el nu va trăi o viață de veghere, o viață de rugăciune, nu va ajunge să fie echilibrat și există primejdia ca adevărul să fie împiedicat, reprezentat greșit și adus în situația de a fi vorbit de rău din cauza influenței lui. El trebuie să fie atent; dacă nu, va trezi în cei nelegiuiți prejudecăți ce nu vor putea fi niciodată înlăturate.
Există în natura omenească o tendință de a merge de la o extremă la alta. Mulți sunt fanatici. Ei sunt consumați de un zel arzător care este luat drept religie, dar caracterul este adevărata probă a uceniciei. Au ei blândețea Domnului Hristos? Au ei umilința Lui și bunăvoința lui plăcută? Este templul sufletului golit de mândrie, de aroganță, egoism și critică? Dacă nu, înseamnă că ei nu știu de ce spirit sunt stăpâniți. Ei nu-și dau seama că adevăratul creștinism constă în a aduce multă roadă spre slava lui Dumnezeu.
-306-
Alții merg în extremă în ceea ce privește conformarea față de lume. Nu există o linie clară, distinctă, de despărțire între ei și cei lumești. În primul caz oamenii sunt duși departe de adevăr de către un spirit aspru, critic, gata să condamne, și prin aceasta ei sunt determinați să tragă concluzia că cei ce mărturisesc a fi creștini sunt fără principii și nu cunosc nimic despre o schimbare a inimii sau a caracterului. “Tot așa să lumineze și lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune, și să slăvească pe Tatăl vostru care este în ceruri” — acestea sunt cuvintele Domnului Hristos.
Sunt mulți aceia care nu au înțeles ceea ce constituie un caracter creștin; și viața lor este un reproș pentru cauza adevărului. Dacă ar fi pe deplin convertiți, n-ar aduce ca roade spini și mărăcini, ci ciorchini bogați ai roadelor prețioase ale Duhului — “dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioșia, blândețea, înfrânarea poftelor”. Marea primejdie este aceea de a neglija lucrarea din inimă. Mulți se simt bine, mulțumiți de ei înșiși; se gândesc că este de ajuns o păzire formală a Legii divine, în timp ce nu cunosc harul lui Hristos, iar El nu locuiește în inimă printr-o credință vie.
“Despărțiți de Mine”, spunea Domnul Hristos, “nu puteți face nimic”, dar cu harul divin lucrând prin eforturile omenești, noi putem face toate lucrurile. Răbdarea și blândețea Sa vor cuprinde caracterul întreg, transmițând o prețioasă strălucire care va face clară și luminoasă calea spre ceruri. Privind și imitând viața Sa, noi vom fi reînnoiți după chipul Său. Slava cerului va străluci în viața noastră și va fi reflectată asupra altora. La tronul harului putem găsi ajutorul de care avem nevoie și care să ne facă în stare să trăim astfel. Aceasta este adevărata sfințire. Și ce altă poziție mai înaltă pot să dorească muritorii, decât aceea de a fi legați de Hristos așa cum mlădița este legată de viță?