Am văzut că poporul lui Dumnezeu este în mare primejdie; mulți dintre ei sunt preocupați de cele pământești; interesele și afecțiunile lor sunt concentrate spre cele ale lumii acesteia. Exemplul lor nu este cel bun. Lumea este înșelată de drumul urmat de mulți dintre cei care mărturisesc marile și nobilele adevăruri. Răspunderea noastră este în armonie cu lumina dată, cu harul și darurile revărsate. Asupra lucrătorilor ale căror talente, mijloace, ocazii oferite și capacități sunt cele mai mari, zace cea mai grea răspundere. Dumnezeu îl cheamă pe fratele A. să-și schimbe cursul vieții sale, să-și folosească talentele spre slava lui Dumnezeu, în loc să și le degradeze prin urmărirea unor interese lumești, murdare. Acum este ziua sa, în care i se mai acordă încredere; în curând va veni ziua socotelilor pentru el.
Fratele A. mi-a fost prezentat ca reprezentând o clasă de oameni care sunt într-o poziție asemănătoare. Ei n-au fost niciodată indiferenți față de cele mai mici avantaje lumești. Prin afaceri inteligente, tact și investiții pline de succes, adunând puțin câte puțin, ei au strâns avere. Făcând lucrul acesta, ei și-au educat capacitățile într-un mod nepotrivit în raport cu dezvoltarea caracterului creștin. Viața lor nu Îl reprezintă în nici un fel pe Hristos; căci ei iubesc lumea și câștigurile ei mai mult decât Îl iubesc pe Dumnezeu sau adevărul. “Dacă iubește cineva lumea, dragostea Tatălui nu este în el.”
Toate capacitățile pe care le au oamenii Îi aparțin lui Dumnezeu. Conformarea și atașarea de cele lumești sunt în mod categoric interzise în Cuvântul Său. Când puterea transformatoare a harului lui Dumnezeu este simțită lucrând asupra inimii, aceasta va face ca un om, care până acum a fost lumesc, să meargă pe căile bunătății. Cei care au în inimă hotărârea de a-și strânge o comoară aici, în lumea aceasta, “cad în ispită, în laț și în multe pofte nesăbuite și vătămătoare, care cufundă pe oameni în prăpăd și pierzare. Căci iubirea de bani este rădăcina tuturor relelor; și unii, care au umblat după ea, au rătăcit de la credință; și s-au străpuns singuri cu o mulțime de chinuri”.
-278-
Fiecare membru al bisericii trebuie să simtă că are obligația sfântă să păzească cu strictețe interesele cauzei lui Dumnezeu. Membrii bisericii sunt răspunzători pentru starea ei frământată și descurajată, prin care sunt dezonorate cele mai sacre adevăruri încredințate omului. Nu există nici o scuză pentru această stare de lucruri. Isus a deschis fiecăruia o cale prin care pot fi obținute înțelepciunea, harul și puterea. El este exemplul nostru în toate lucrurile și nimic nu va abate mintea de la principalul obiectiv al vieții, care este acela de a avea pe Hristos în suflet, topind și supunând inima. Când acesta este cazul, fiecare membru al bisericii, fiecare mărturisitor al adevărului va fi asemenea lui Hristos în caracter, în cuvinte și în fapte.
Unii care au fost canale de lumină, ale căror inimi s-au bucurat de prețioasa lumină a adevărului, au lepădat acest adevăr, asemănându-se lumii. În felul acesta, ei au pierdut spiritul sacrificiului de sine și puterea adevărului și au depins pentru fericirea lor de lucrurile nesigure ale lumii. Aceștia sunt în mare primejdie. Bucurându-se cândva de lumină, ei vor fi lăsați într-un întuneric total, în afară de cazul în care vor strânge degrabă razele ce încă mai strălucesc asupra lor și se vor întoarce la Domnul în pocăință și mărturisire. Noi trăim o zi primejdioasă, când rătăcirea și înșelăciunea îi cuprind pe oameni. Cine va avertiza lumea, cine le va arăta o cale mai bună, dacă nu aceia care au avut lumina adevărului și au fost sfințiți prin ea și care vor lăsa ca lumina lor să lumineze, pentru ca și alții, văzând faptele lor bune, să-I dea slavă lui Dumnezeu? Aș dori să pot imprima asupra tuturor primejdia în care se află, de a pierde cerul. Una este să te alături bisericii și cu totul alt lucru este legătura cu Hristos. Nu toate numele trecute în registrele comunităților sunt trecute și în cartea vieții Mielului. Mulți, deși par a fi credincioși sinceri, nu păstrează o legătură vie cu Hristos. Ei s-au înscris, și-au trecut numele în registru, dar lucrarea lăuntrică a harului nu este adusă la îndeplinire în biserică. Ca rezultat al acestei situații, ei nu sunt fericiți și le este greu să-I slujească lui Dumnezeu.
“Cu ce judecată judecați, veți fi judecați.” Aduceți-vă aminte că frații voștri sunt creaturi slabe, asemenea vouă, și privesc la greșelile și rătăcirile lor cu aceeași milă și îngăduință pe care ați dori ca ei să le manifeste față de voi. Ei nu trebuie să fie urmăriți și defectele lor n-ar trebui trâmbițate, pentru ca lumea să jubileze la aflarea lor. Aceia care îndrăznesc să facă acest lucru s-au urcat pe scaunul de judecată și s-au făcut singuri judecători, în timp ce au neglijat grădina propriilor lor inimi și au îngăduit buruienilor otrăvitoare să aibă întâietate în dezvoltarea lor.
-279-
Fiecare dintre noi avem pe rol un dosar la tribunalul cerului. Caracterul este cântărit în balanța Sanctuarului și trebuie să fie dorința arzândă a tuturor, de a umbla în umilință și cu multă grijă, ca nu cumva, neglijând să lase ca lumina lor să lumineze lumea, să cadă din harul lui Dumnezeu și să piardă tot ce este de valoare. Toate neînțelegerile, toate deosebirile și găsirea de greșeli trebuie date la o parte, împreună cu orice vorbire de rău și amărăciune; bunătatea, dragostea și împreuna simțire unul față de altul trebuie să fie nutrite, pentru ca rugăciunea Domnului Hristos ca urmașii Săi să fie una, așa cum El este una cu Tatăl, să fie ascultată. Armonia și unitatea bisericii sunt scrisorile de acreditare pe care aceștia le prezintă lumii, că Isus este Fiul lui Dumnezeu. O reală convertire va duce totdeauna la o adevărată iubire pentru Isus și pentru toți aceia pentru care a murit El.
Cei care fac tot ce pot pentru Dumnezeu, care sunt credincioși și zeloși în a face bine celor din jur vor primi binecuvântarea lui Dumnezeu asupra eforturilor lor. Un om poate face o slujire efectivă pentru Dumnezeu, deși el nu este capul sau inima trupului lui Hristos. Slujirea reprezentată în Cuvântul lui Dumnezeu prin mână sau picior, chiar așa umile cum sunt, nu este lipsită de importanță. Nu măreția lucrării, ci iubirea cu care este făcută, motivul care determină acțiunea, aceasta determină valoarea ei. Există o lucrare de făcut pentru vecinii noștri și pentru aceia cu care ne asociem. Nu avem libertatea de a înceta lucrarea noastră plină de răbdare și cu rugăciune pentru suflete, atâta vreme cât mai sunt unii în afara corăbiei siguranței. În acest război nu există excepții. Suntem ostași ai lui Hristos și avem obligația de a veghea, ca nu cumva vrăjmașul să câștige teren și să-și asigure pentru slujba sa suflete pe care le putem câștiga pentru Hristos.
-280-
Ziua încrederii și a responsabilității este a noastră; avem o lucrare de făcut pentru Dumnezeu. Comunitatea din _____ devine, în mod treptat, rece și nereligioasă. Este mult de făcut pentru membrii ei în mod individual. O mare lumină a strălucit pe calea lor. Pentru aceasta, ei vor fi făcuți răspunzători. Domnul Hristos a spus: “Voi sunteți lumina lumii; voi sunteți sarea pământului”. Ei au nevoie de o profundă lucrare a harului în inimile lor. Trebuie să aibă loc o schimbare mai înainte ca Dumnezeu să-i binecuvânteze. Sunt foarte mulți mărturisitori formali. O năzuință egoistă spre câștig eclipsează moștenirea cerească. Dacă Împărăția cerului are întâietate, nobila integritate va străluci în viață și în caracter. De aceasta are nevoie fratele A, ca să exercite o influență spre bine. Lui îi place să umble cu banii și să-i vadă cum se adună, folosindu-i într-un fel sau altul. Mintea și sentimentele sale sunt absorbite în proiecte lumești. El este beat de grijile acestei vieți; adică este atât de prins în afaceri, încât nu mai poate să se gândească în mod rațional și inteligent la lucrurile lui Dumnezeu. Viziunea sa este întunecată de iubirea de bani. Adevărul trebuie să pătrundă adânc în inima sa și să aducă roade în viața sa particulară și publică.
Fratele A. s-a scuzat că n-a studiat Scripturile pentru că era om de afaceri. Dar pentru unul care este presat de problemele și grijile afacerilor, Scripturile vor fi o sursă de tărie și siguranță. Un astfel de om are o mai mare nevoie de lumina ce vine din Cuvântul lui Dumnezeu, de sfaturile și avertizările lui, decât dacă n-ar fi fost așezat într-o poziție așa de primejdioasă. Dacă fratele A. ar da pe față în lucrurile lui Dumnezeu aceeași prudență și același tact pe care le are în afaceri, ar avea rezultate binecuvântate. Dacă el crede că Dumnezeu este mulțumit de el în timp ce își folosește talentul și energia aproape în întregime slujirii lui Mamona, el se înșeală teribil. Domnul Hristos spunea: “Nimeni nu poate sluji la doi stăpâni, căci sau va urî pe unul și va iubi pe celălalt; sau va ținea la unul, și va nesocoti pe celălalt: Nu puteți sluji lui Dumnezeu și lui Mamona”. Dacă fratele A. continuă să subordoneze lucrurile veșnice intereselor acestei lumi, pasiunea sa pentru strângerea de averi va crește în mod sigur, până când va domina principiul și va fi atât de orbit de bunurile acestei lumi, încât nu va fi în stare să deosebească ceea ce este sfânt de ceea ce este profan.
-281-
Fratele A. are o puternică influență asupra minții fraților lui; în mare măsură, ei văd lucrurile prin prisma vederilor sale. El are nevoie să-și îmbunătățească sănătatea sa spirituală și să fie înțelept în lucrurile lui Dumnezeu. El ar trebui să înceapă să manifeste interes și consacrare în lucrurile cerești și să-și educe în așa fel puterile, încât ele să fie puse în slujba cauzei lui Dumnezeu. El are nevoie de armura neprihănirii cu care să stingă săgețile arzătoare ale vrăjmașului. El nu va putea obține mântuirea, decât dacă are loc o schimbare hotărâtă în obiectivele și scopurile vieții sale și dacă va manifesta în mod continuu în viața sa lucrurile spirituale.
Dumnezeu îi cheamă în mod individual pe membrii comunităților din aceste două Conferințe să se trezească și să se convertească. Fraților, atitudinea voastră lumească, neîncrederea și murmurarea v-au așezat într-o astfel de poziție, încât va fi nespus de dificil pentru oricine să lucreze printre voi. În timp ce președintele vostru își neglijează lucrarea și nu-și îndeplinește datoria, atitudinea voastră n-a fost aceea care să-l încurajeze. Cel care are autoritate trebuie să-și îndeplinească obligațiile ca un om al lui Dumnezeu, mustrând, îndemnând, încurajând după cum este cazul, indiferent dacă voi primiți sau respingeți mărturia lui. Dar el s-a descurajat repede și v-a lăsat fără ajutorul pe care un slujitor credincios al Domnului Hristos trebuie să-l dea. El a greșit, neținând pasul cu ocaziile deschise de providența lui Dumnezeu, nearătându-vă datoria ce vă revine și neînvățându-vă cele cu privire la cerințele timpului; dar neglijența slujitorului nu trebuie să vă descurajeze și să vă facă să vă scuzați pentru neglijarea datoriei. Este nevoie de mai multă energie și credincioșie din partea voastră.