Credincioșie în lucrarea lui Dumnezeu
Există talente prețioase în comunitățile din regiunile Oregon și Washington; și dacă ele ar fi fost dezvoltate printr-o activitate bine dirijată, acum ar fi suficienți lucrători în aceste Conferințe. O biserică vie este totdeauna o biserică lucrătoare. Adevărul este o putere și aceia care văd forța lui îl vor apăra cu îndrăzneală, fără să se teamă. Adevărul trebuie să fie priceput cu mintea, primit în inimă și principiile lui introduse în caracter; apoi trebuie să se depună un efort continuu pentru a-i convinge și pe alții să-l primească, căci Dumnezeu îi face responsabili pe oameni pentru modul în care folosesc lumina ce le-a fost dată.
Dumnezeu cheamă tot poporul Său să-și dezvolte capacitățile ce i-au fost date. Puterile mintale trebuie să fie dezvoltate în cel mai înalt grad; ele trebuie să fie întărite și înnobilate, ocupându-se de adevărurile spirituale. Dacă minții i se îngăduie să se ocupe aproape cu totul cu lucruri ușuratice și cu problemele obișnuite ale vieții de fiecare zi, ea va deveni, în armonie cu una din legile ei neschimbate, slabă și ușuratică, frivolă și lipsită de putere spirituală.
-273-
Timpurile care vor pune la probă sufletele oamenilor sunt chiar în fața noastră și cei care sunt slabi în credință nu vor rezista încercării din acele zile primejdioase. Marile adevăruri ale descoperirilor lui Dumnezeu trebuie să fie studiate cu grijă, căci noi avem cu toții nevoie de o inteligentă cunoaștere a Cuvântului lui Dumnezeu. Prin studierea Bibliei și o zilnică comuniune cu Isus, vom ajunge să avem vederi clare și bine conturate cu privire la responsabilitatea individuală și cu privire la tăria de a rezista în ziua încercării și ispitei. Acela a cărui viață este unită cu Hristos prin legături ce nu se văd va fi păstrat de puterea lui Dumnezeu, prin credință spre mântuire.
Trebuie să ne gândim mai mult la lucrurile lui Dumnezeu și mai puțin la problemele trecătoare. Cel lumesc, dacă își va folosi mintea în direcția amintită mai sus, va deveni tot atât de obișnuit cu Cuvântul lui Dumnezeu cum este în prezent cu lucrurile lumești. “Cercetați Scripturile”, spunea Domnul Hristos, “pentru că socotiți că în ele aveți viața veșnică, dar tocmai ele mărturisesc despre Mine.” Creștinului i se cere să fie silitor în cercetarea Scripturilor, să citească mereu și mereu adevărurile Cuvântului lui Dumnezeu. Ignorarea cu bună știință a acestui subiect pune în primejdie viața și caracterul creștinului. Ea întunecă înțelegerea și corupe cele mai nobile puteri. Aceasta este ceea ce aduce confuzie în viața noastră. Poporul nostru are nevoie să înțeleagă vocea lui Dumnezeu; are nevoie să aibă o cunoaștere sistematică a principiilor adevărului revelat, care-i va pregăti pe copiii lui Dumnezeu pentru ceea ce va veni asupra pământului și-i va proteja să nu fie duși în rătăcire de orice vânt de învățătură.
În curând, în lume vor avea loc mari schimbări și toți vor avea nevoie de o cunoaștere practică a lucrurilor lui Dumnezeu. Este lucrarea lui Satana aceea de a înmuia inima poporului lui Dumnezeu și de a-i zdruncina credința. El încearcă pe toate căile să strecoare îndoieli și să ridice semne de întrebare cu privire la poziția, credința și planurile oamenilor asupra cărora Dumnezeu a așezat povara unei lucrări speciale și care aduc la îndeplinire cu zel această lucrare. Deși poate să fie mereu înfrânt, cu toate acestea, el își reînnoiește atacurile, lucrând prin aceia care mărturisesc a fi umili și temători de Dumnezeu și care, după cât se pare, sunt interesați sau cred în adevărul prezent. Apărătorii adevărului se așteaptă la o opoziție aprigă și crudă din partea vrăjmașilor lor declarați, dar aceasta este mult mai puțin primejdioasă decât îndoielile exprimate în taină de aceia care se simt liberi să ridice semne de întrebare și să găsească greșeli la ceea ce fac slujitorii lui Dumnezeu. Unii ca aceștia pot părea niște oameni umili; dar se înșeală singuri și îi înșeală și pe alții. În inima lor, aceștia sunt invidioși și bănuitori. Ei zdruncină credința poporului în aceia în care ei ar trebui să aibă încredere, cei pe care Dumnezeu i-a ales să facă lucrarea Sa; și atunci când sunt mustrați pentru atitudinea lor, consideră aceasta ca un atac la persoană. În timp ce spun că fac lucrarea lui Dumnezeu, în realitate, ei dau ajutor vrăjmașului.
-274-
Fraților, niciodată să nu îngăduiți ca ideile cuiva să vă zdruncine credința cu privire la ordinea și armonia care trebuie să existe în biserică. Mulți dintre voi nu văd în mod clar lucrurile. Instrucțiunile cu privire la ordinea în serviciul de la sanctuar au fost scrise și transmise pentru ca din ele să învețe toți cei care vor trăi pe pământ. Au fost aleși oameni care să facă diferite părți ale lucrării de așezare și de strângere a cortului întâlnirii, iar dacă cineva se abătea în mod neglijent de la slujba lui și punea mâna să facă lucrarea ce era încredințată altuia, el trebuia să fie omorât. Noi slujim astăzi aceluiași Dumnezeu. Dar pedeapsa cu moartea a fost abolită; dacă n-ar fi fost desființată, n-ar fi acum atât de multă neglijență și dezordine în lucrarea pentru cauza Sa. Dumnezeul cerului este un Dumnezeu al ordinii și de aceea le pretinde tuturor urmașilor Săi să aibă rânduieli și reguli și să păstreze ordinea. Toți trebuie să înțeleagă în mod desăvârșit lucrarea lui Dumnezeu.
Este un lucru nesigur să nutrești îndoială în inimă, chiar și pentru un moment. Semințelor îndoielii pe care faraon le-a semănat atunci când a respins prima minune, li s-a îngăduit să crească și ele au produs un seceriș atât de bogat, încât toate minunile săvârșite după aceea nu l-au putut convinge de faptul că poziția sa era greșită. El a mers mai departe pe drumul lui, de la un anumit grad de neîncredere la altul, până când inima i s-a împietrit din ce în ce mai mult, până când a fost chemat să privească fața rece, moartă, a primului său născut.
Dumnezeu este la lucru și noi nu facem nici jumătate din ceea ce trebuie făcut pentru a pregăti un popor care să stea în ziua în care Fiul omului Se va arăta. Vai de omul acela care va căuta chiar și în cel mai mic grad să împiedice lucrarea pe care Dumnezeu o face. Noi trebuie să lucrăm pentru alții; trebuie să încercăm să slăbim încrederea fraților noștri în comorile lor pământești; căci mulți își vor vinde dreptul lor de întâi născuți pentru viața veșnică în favoarea avantajelor lumești. Este cu mult mai bine să-i încurajăm să-și facă o comoară în ceruri decât să-i auzim lamentându-se și spunând: “Oamenii aceștia cer bani și iau bani și astfel se îmbogățesc.” Cât de plăcute sunt aceste cuvinte pentru cei lumești! Cum le mai întăresc ele curajul de a reține de la Dumnezeu partea ce Îi aparține și care trebuie să-I fie înapoiată în zecimi și daruri! Blestemul lui Dumnezeu va zăcea asupra acelora care nu-I dau ceea ce este al Lui. Să lucrăm în armonie cu Dumnezeu. Slujitorii Lui au o solie de dat celor ce iubesc banii; de ce să nu dea ei o bună și puternică mărturie, aducând toate zecimile în tezaur, când Domnul Însuși le-a dat exemplu?
-275-
Religia lui Hristos supune spiritul egoist și transformă mintea și afecțiunile; ea aruncă în țărână mândria oamenilor pentru ca numai Dumnezeu să fie înălțat. Aceasta este ceea ce-i lipsește fratelui A. El are nevoie de o credință practică în Dumnezeu. El are nevoie să vadă și să simtă măreția de a sluji lui Hristos; are nevoie de principiul și standardul creștin; are nevoie să-și umple mintea cu făgăduințele prețioase, avertizările, sfaturile și amenințările Cuvântului lui Dumnezeu; are nevoie să vadă importanța faptului de a avea credință și fapte corespunzătoare, pentru ca ele să poată reprezenta în mod demn, acasă și în biserică, în afacerile lui, curăția și caracterul înalt al religiei. El trebuie să fie în legătură cu Hristos ca să poată avea putere spirituală. Legătura lui cu lumea și cu influențele vrăjmașe spiritului adevărului are o putere mai mare asupra lui decât spiritul lui Hristos. Aici este primejdia; în cele din urmă, el va suferi naufragiul credinței, dacă nu-și schimbă cursul vieții și nu va avea o legătură fermă cu Izvorul luminii.
Dacă interesul lui pentru lucrurile spirituale ar fi tot atât de mare cum este pentru cele lumești, consacrarea față de Dumnezeu ar fi totală; el s-ar arăta ca un adevărat discipol al lui Hristos și Dumnezeu ar accepta și ar folosi talentele care în prezent sunt cu totul folosite în serviciul lumii. Aceeași capacitate care este folosită în prezent pentru strângerea de averi este cerută pentru cauza lui Dumnezeu. Sunt necesari administratori în fiecare ramură a lucrării Sale, pentru ca aceasta să fie adusă la îndeplinire cu energie și în ordine. Dacă un om are tact, este harnic și plin de entuziasm, va avea succes în afacerile trecătoare și aceleași calități, consacrate lucrării lui Dumnezeu, se vor dovedi de o îndoită eficiență; căci puterea divină va fi combinată cu efortul omenesc. Cele mai bune planuri, în probleme temporare sau spirituale, se vor dovedi un eșec dacă executarea lor este încredințată unor mâini fără experiență și incapabile.
-276-
Aceia care-și îngroapă talanții în această lume nu sunt plăcuți lui Dumnezeu. Toate puterile lor sunt consacrate strângerii de averi și dorința aceasta de acumulare devine o pasiune. Fratele A. este un om activ și el se mândrește cu faptul că aduce la îndeplinire proiecte omenești. Dacă același interes, același tact și aceeași ambiție ar fi exercitate în lucrările Domnului, câte rezultate mari și mai nobile nu s-ar realiza! Educația obținută în afacerile lumești nu va fi de nici un ajutor în viața veșnică, pentru că în ceruri nu vor fi făcute asemenea afaceri, asemenea lucruri. Dacă însă capacitățile pe care Dumnezeu le-a dat sunt folosite spre slava Sa, pentru zidirea Împărăției Sale, se capătă o educație ce va fi luată în ceruri.
Care este poziția noastră în lumea aceasta? Noi suntem în timpul așteptării. Dar perioada aceasta de timp nu trebuie cheltuită într-o închinare abstractă. Așteptând, veghind și lucrând în mod vigilent, toate acestea trebuie să fie continuate. Viața noastră nu trebuie să fie numai agitație, alergare și întocmire de planuri în legătură cu lucrurile acestei lumi, cu prețul neglijării evlaviei personale și a slujirii pe care Dumnezeu o cere. În timp ce nu trebuie să fim leneși în lucrările sau afacerile noastre, trebuie să fim fierbinți în spiritul nostru, slujind Domnului. Lampa sufletului trebuie să fie pregătită și trebuie să avem uleiul harului în vase împreună cu lămpile noastre. Trebuie să se dea pe față precauție pentru a preveni declinul spiritual, ca nu cumva ziua Domnului să ne surprindă asemenea unui hoț. Ziua aceea nu trebuie să fie considerată a fi prea departe; ea este aproape și nici un om nu poate spune, nici chiar în inima sa, cu atât mai puțin prin faptele sale: “Domnul meu întârzie să vină”, căci, făcând astfel, el va fi socotit asemenea celor ipocriți și necredincioși.