Domnul vine. Fiecare să-și dovedească credința prin fapte. Credința în apropiata venire a Domnului Hristos piere din comunități și egoismul îi face să jefuiască pe Dumnezeu servindu-și propriul lor interes. Când Domnul Hristos locuiește în noi, atunci vom da pe față lepădare de sine, asemenea Lui.
În trecut, s-a dat pe față o mare dărnicie din partea poporului nostru. Ei n-au întârziat să răspundă chemărilor de a ajuta diferitele ramuri ale lucrării. Dar mai târziu a intervenit o schimbare. A început să aibă loc, în mod deosebit printre frații din Est, o reținere a mijloacelor, în timp ce cele lumești și iubirea de avere au crescut. Există o crescândă desconsiderare a făgăduințelor făcute de a ajuta diferitele noastre instituții și proiecte sau planuri. Înscrierile pentru construirea unei case de rugăciune, pentru dotarea unui colegiu sau pentru a ajuta în lucrarea misionară sunt privite ca promisiuni pe care persoanele în cauză nu au obligația să le împlinească, dacă nu le convine acest lucru. Aceste promisiuni au fost făcute sub impulsul Duhului Sfânt al lui Dumnezeu. De aceea, nu-L jefui, reținând ceea ce-I aparține de drept. Frați și surori, priviți asupra vieții voastre din trecut și vedeți dacă ați procedat cu credincioșie față de Dumnezeu. Aveți vreo făgăduință neîmplinită? Dacă da, achitați-vă de ea, dacă stă în puterea voastră.
Ascultați sfatul Domnului: “Aduceți însă la casa vistieriei toate zeciuielile, ca să fie hrană în casa Mea; puneți-Mă astfel la încercare … și veți vedea dacă nu vă voi deschide zăgazurile cerurilor, și dacă nu voi turna peste voi belșug de binecuvântare. Și voi mustra pentru voi pe cel ce mănâncă (lăcusta) și nu vă va nimici roadele pământului și vița nu va fi neroditoare în câmpiile voastre.” “Toate neamurile vă vor ferici atunci, căci veți fi o țară plăcută.”
-154-
Nu sunteți voi dispuși să acceptați făgăduințele pe care Domnul le face aici, dând egoismul la o parte și să începeți să lucrați cu zel pentru înaintarea cauzei Sale? Nu vă întăriți poziția voastră în această lume, luând de la vecinii voștri mai săraci, căci ochiul lui Dumnezeu este asupra voastră; El cunoaște orice motiv și vă cântărește în balanța sanctuarului.
Am văzut că mulți rețin ceea ce aparține lui Dumnezeu, atâta vreme cât sunt în viață, liniștindu-și conștiința că vor fi foarte generoși la moartea lor; cu greu îndrăznesc să exercite credința și încrederea în Dumnezeu pentru a da ceva în timp ce trăiesc. Dar această caritate pe patul de moarte nu este ceea ce cere sau așteaptă Dumnezeu de la urmașii Săi; ea nu poate să constituie o scuză a egoismului în timpul vieții. Aceia care se țin strâns de proprietățile lor până în ultimul moment le dau mai degrabă morții decât cauzei lui Dumnezeu. Pierderile se petrec încontinuu. Băncile dau faliment, averile dispar în foarte multe feluri. Mulți își propun să facă ceva, dar amână problema și Satana va fi la lucru pentru a împiedica mijloacele financiare să intre în tezaurul lui Dumnezeu. Aceste mijloace se pierd mai înainte ca ele să se întoarcă la Dumnezeu, iar Satana jubilează că lucrurile stau astfel.
Dacă vrei să faci bine cu mijloacele tale, atunci fă lucrul acesta acum, ca nu cumva Satana să le ia în mâinile sale și să împiedice astfel lucrarea lui Dumnezeu. De multe ori, când Domnul a deschis căi pentru ca frații să-și folosească mijloacele pentru înaintarea cauzei Sale, agenții lui Satana au prezentat unele planuri prin care frații erau convinși că își puteau dubla mijloacele. Ei au mușcat momeala; banii lor sunt investiți și cauza lui Dumnezeu, și adesea chiar și ei, nu mai primesc niciodată nici un ban.
Fraților, nu uitați cauza lui Dumnezeu; și atunci când aveți mijloace la dispoziție, puneți-vă o bună temelie pentru timpul ce stă să vină, ca să puteți să aveți viața veșnică. Domnul Isus S-a făcut sărac pentru voi, pentru ca, prin sărăcia Lui, voi să vă îmbogățiți în comori cerești. Ce veți da Domnului Isus care a dat totul pentru voi?
-155-
N-ar trebui să faceți ca darurile voastre caritabile să depindă de clauzele testamentare. Nu puteți calcula nici cu cel mai mic grad de certitudine dacă lucrarea lui Dumnezeu va beneficia vreodată de aceste testamente. Satana lucrează cu o iscusință pătrunzătoare pentru a agita rudele și este luată orice poziție falsă pentru a câștiga pentru lume ceea ce a fost consacrat în mod solemn cauzei lui Dumnezeu. Totdeauna este primită o sumă cu mult mai mică decât aceea care a fost dată prin testament. Satana chiar pune în inimile bărbaților și femeilor gândul de a protesta împotriva acțiunii rudelor lor de a face ceea ce doresc în legătură cu donarea averilor lor. Ei par să considere tot ceea ce este dat Domnului ca fiind o jefuire a rudelor celor decedați. Dacă doriți ca mijloacele voastre sau tot ceea ce nu vă este absolut necesar pentru susținerea vieții să meargă pentru cauza lui Dumnezeu, atunci dați-le pentru aceasta, în timpul vieții voastre. Câțiva dintre frați fac acest lucru și se bucură de plăcerea de a fi propriii lor executori testamentari. Lăcomia oamenilor să facă oare necesar faptul ca ei să fie lipsiți de viață pentru ca abia atunci averea pe care Dumnezeu le-a împrumutat-o să nu rămână pentru totdeauna inutilă? Nimeni dintre voi să nu-și atragă asupră-și blestemul servului necredincios, care a ascuns în pământ banii pe care i i-a dat Domnul.
Facerea de bine pe patul de moarte este o substituire săracă a facerii de bine în timpul vieții. Mulți vor da totul, prin testamentele lor, prietenilor și rudelor, cu excepția unei foarte mici părți din averea lor. Această mică parte o lasă pentru supremul lor Prieten, care a devenit sărac pentru ei, care a suferit insulte, batjocuri și moarte, ca ei să poată deveni fii și fiice ale lui Dumnezeu. Și cu toate acestea, ei așteaptă ca, atunci când morții cei drepți vor ieși din mormânt la viață veșnică, acest Prieten să-i ia cu El în locuințele Sale veșnice.
Cauza Domnului Hristos nu este jefuită printr-un gând fugitiv, printr-un act nepremeditat. Nu! Ci prin acțiunea ta proprie, deliberată, ți-ai făcut testamentul, punându-ți averea la dispoziția celor necredincioși. După ce ai jefuit pe Dumnezeu în timpul vieții, continui să-L jefuiești și după moartea ta și faci lucrul acesta în cunoștință de cauză, într-un document numit testament. Ce crezi, care va fi voia Stăpânului tău față de tine pentru modul în care ai dispus de bunurile Sale? Ce vei spune atunci când se va cere socoteala isprăvniciei tale?
-156-
Fraților, treziți-vă din egoismul vieții voastre și acționați asemenea unor creștini consecvenți. Domnul vă cere să vă economisiți mijloacele și să lăsați ca fiecare bănuț de care nu aveți nevoie pentru existența voastră să curgă în tezaur. Surori, luați acele zece parale, acele douăzeci de parale, acei bani pe care sunteți gata să-i cheltuiți pe dulciuri, pe înfrumusețare și împodobire, și dați-i pentru cauza lui Dumnezeu. Multe dintre surorile noastre au salarii bune, dar ele sunt aproape în întregime cheltuite pentru satisfacerea mândriei lor în îmbrăcăminte.
Nevoile cauzei lui Dumnezeu vor continua să crească pe măsură ce ne apropiem de încheierea timpului. Sunt necesare mijloace pentru a le da tinerilor noștri ocazia unor studii sau cursuri rapide în școlile noastre, pentru a-i pregăti pentru o lucrare eficientă în pastorație, cum și în diferite ramuri ale lucrării. Noi nu ne-am ridicat la nivelul privilegiilor noastre în această problemă. În curând, toate școlile noastre vor fi închise. Cu mult mai mult s-ar fi putut face dacă oamenii ar fi ascultat de cerințele Domnului Hristos în ceea ce privește dăruirea creștină. Ce influență ar fi avut asupra lumii această dispoziție de a da totul pentru Hristos! Ar fi fost unul dintre argumentele cele mai convingătoare în favoarea adevărului pe care mărturisim a-l crede. Un argument pe care lumea nu-l poate înțelege greșit și nici contrazice. Domnul ne-ar fi onorat cu binecuvântările Sale chiar în fața lumii.
Prima biserică creștină nu s-a bucurat de privilegiile și ocaziile pe care le avem noi. Ei erau oameni săraci, dar au simțit puterea adevărului. Ținta ce le stătea înainte era suficientă pentru a-i face să investească totul în realizarea ei. Ei simțeau că mântuirea sau pierderea unei lumi este dependentă de mijloacele lor, de ei. De aceea au adus tot ce aveau și ei înșiși erau gata să meargă sau să vină la porunca Domnului.
-157-
Noi mărturisim că suntem guvernați de aceleași principii, că suntem influențați de același spirit. Dar, în loc să dăm totul pentru Hristos, mulți au luat o placă de aur și o manta babiloniană și le-au ascuns în tabără. Dacă prezența unui singur Acan a fost suficientă pentru a slăbi întreaga tabără a lui Israel, să fim oare surprinși de puținul succes ce însoțește eforturile noastre, când fiecare comunitate și aproape fiecare familie își au Acanii lor? Să mergem fiecare dintre noi să lucrăm spre a stimula pe alții prin exemplul nostru de dăruire dezinteresată. Lucrarea ar fi putut merge înainte cu o putere și mai mare, dacă toți ar fi făcut tot ce puteau pentru a aproviziona cu mijloace tezaurul cauzei lui Dumnezeu.