Agenți ai lui Satana
Satana folosește bărbați și femei ca agenți ai săi care să îndemne la păcat, făcându-l atractiv. Acești agenți sunt cu credincioșie educați de el ca să mascheze astfel păcatul, încât să poată distruge sufletele mai cu succes și să jefuiască pe Hristos de slava Lui. Satana este marele vrăjmaș al lui Dumnezeu și al omului. El se preface, prin agenții lui, într-un înger de lumină. În Sfânta Scriptură, el este numit nimicitorul, un acuzator al fraților, un înșelător, un mincinos, un chinuitor și un ucigaș. Satana are pe mulți în slujba sa, dar are cel mai mare succes atunci când poate să folosească pentru lucrarea sa satanică pe cei ce mărturisesc că sunt creștini. Și cu cât este mai mare influența lor, cu cât este mai înaltă poziția lor, cu cât mărturisesc că au mai multă cunoștință despre Dumnezeu și lucrarea Lui, cu atât mai cu succes îi poate folosi. Oricine este sedus de păcat devine agentul lui.
-138-
În timp ce luam parte la una din adunările de tabără din Est, într-o vineri, mi-a fost prezentat un om care stătea într-un cort cu mai multe femei și mai mulți copii. În seara aceea n-am putut dormi; sufletul meu era foarte mult apăsat. În timp ce stăruiam înaintea lui Dumnezeu în timpul nopții, mi-a venit în minte foarte clar o viziune ce mi-a fost dată cu ani în urmă, pe când atitudinea lui Nathan Fuller era condamnată. La data aceea, mi s-au arătat trei oameni pe care trebuia să-i întâlnesc și care aveau să urmeze același drum al nelegiuirii sub înfățișarea sfințeniei. Acest om era unul dintre cei trei. În timp ce mi-am rostit mărturia în adunarea din dimineața aceea, puterea Duhului lui Dumnezeu a venit asupra mea; dar nu am menționat fiecare caz în mod individual. Mai târziu, în cursul zilei, am simțit clar că am datoria să fac publică, mărturia cu privire la cazul său ca fiind cel mai de seamă. Prin această acțiune, acest om a acționat exact invers față de sfatul apostolului “de a se abține de la orice aparență rea”. El călca porunca a șaptea, în timp ce mărturisea că o păzește pe a patra. Prin această înșelăciune, el strângea din loc în loc, în jurul său câte o grupă de femei, așa cum o soție credincioasă își însoțește soțul.
Ca popor, noi suntem priviți ca fiind deosebiți. Poziția, atitudinea și credincioșia noastră trebuie să ne deosebească de oricare altă denominațiune. Dacă prin viața și caracterul nostru nu suntem mai buni decât cei din lume, ei ne vor arăta cu degetul, vor râde de noi și vor zice: “Aceștia sunt adventiști de ziua a șaptea”. “Avem aici un exemplu, un model al poporului care ține ziua a șaptea în locul duminicii.” Stigmatul care ar trebui, și pe bună dreptate, să fie pus pe o asemenea clasă de oameni este în acest fel pusă asupra tuturor acelora care, în mod conștient, păzesc ziua a șaptea. O, cât de bine ar fi dacă o astfel de clasă de oameni n-ar pretinde că ascultă de adevăr!
M-am simțit îndemnată și condusă să mustru pe acest om în Numele Domnului și să chem pe femeile ce erau cu el să se despartă de el și să-și retragă încrederea pe care în mod greșit i-au acordat-o, pentru că ruina și nefericirea erau pe calea pe care se aflau. În registrul cerului se spune astfel despre acest om: “Un înșelător, un adulter, care se furișează în case și momește femeile ușuratice”. Cât de multe suflete va distruge cu sofismele lui, numai judecata va descoperi. Astfel de oameni trebuie mustrați și dezaprobați imediat, pentru ca să nu aducă un continuu reproș asupra cauzei lui Dumnezeu.
-139-
Pe măsură ce ne apropiem de încheierea istoriei acestui pământ, pericolele și primejdiile se înmulțesc în jurul nostru. Numai o simplă mărturisire a evlaviei nu va folosi la nimic. Trebuie să existe o legătură vie cu Dumnezeu, pentru ca noi să putem avea o vedere spirituală capabilă de a discerne nelegiuirea ce se furișează în modul cel mai iscusit cu putință și pe ascuns în mijlocul nostru, printre aceia care mărturisesc a avea credința noastră. Cele mai mari păcate sunt introduse prin aceia care mărturisesc că sunt sfinți și pretind că nu pot păcătui. Cu toate acestea, mulți din această clasă păcătuiesc zilnic și sunt stricați în inima și viața lor. Astfel de oameni sunt mulțumiți de ei înșiși și de propria lor neprihănire, stabilindu-și propriul lor standard al neprihănirii, dar dând greș în mod categoric în împlinirea standardului biblic. Cu toate pretențiile lor înalte, ei sunt străini de legământul făgăduinței. În marea Sa milă, Dumnezeu le rabdă stricăciunea și nu sunt tăiați ca niște buruieni ce ocupă pământul, ci rămân încă în cadrul posibilității iertării. Se abuzează în mod continuu de îndelunga răbdare a lui Dumnezeu, așa cum se abuzează și de mila Sa. David, în zilele sale, învăța că oamenii au trecut dincolo de granițele îndelungii răbdări a lui Dumnezeu și că El trebuie să intervină pentru a-i apăra onoarea și a restrânge nelegiuirea.
Domnul _____ este un învățător al doctrinelor ce pângăresc templul lui Dumnezeu. Pentru el, abia dacă mai există o slabă rază de speranță; el s-a înșelat pe sine și i-a înșelat și pe alții atâta vreme, încât Satana are aproape întregul control asupra minții și corpului său. Dacă așa-zisa lui haină a neprihănirii ar putea fi smulsă de pe el și scopurile și gândurile lui murdare ar putea fi expuse, astfel încât să nu mai continue să ducă pe alții pe calea spre pieire, ar fi tot ce am putea aștepta.
Avertizările lui Dumnezeu, pe care la început le-a urât, iar apoi le-a rezistat, l-ar fi făcut să vadă propria sa nelegiuire în lumina Legii lui Dumnezeu. Aceasta este una dintre cele mai triste dovezi ale influenței înrobitoare a păcatului ce și-a făcut lucrarea luni și ani și nu există nici o trezire la pocăință. Cu o persistență neclintită, el și-a urmat calea spre cădere. El nu are nici un simțământ amar de remușcare, nici o teamă de răzbunarea cerului. Dacă prin minciuni și înșelăciune poate să-și acopere păcatele ca să nu fie observate, el este mulțumit. Orice sentiment de bine sau rău este mort în el. Înaintea lui stă un seceriș pe care va fi îngrozit să-l strângă.
-140-
Cea mai rea parte a acestui caz este aceea că toată lucrarea lui satanică este făcută sub masca de a fi reprezentant al lui Isus Hristos. Un păcătos îmbrăcat ca un înger de lumină poate să producă un rău incalculabil. Planuri întunecate, negre și teribile sunt făcute în mod deliberat pentru a despărți pe bărbat de soție. Apostolul spune: “Sunt printre ei unii care se vâră prin case și momesc pe femeile ușuratice îngreunate de păcate și frământate de felurite pofte”. Aceste caractere ușuratice se furișează chiar și în familii respectabile și, prin vicleniile și intrigile lor înșelătoare, duc în rătăcire pe cei sinceri. Erezii condamnabile sunt primite ca adevăr și păcatele cele mai revoltătoare sunt comise ca fapte ale neprihănirii, deoarece conștiința ajunge confuză și amorțită.
Acest om a îmbrățișat doctrina nepopulară că ziua a șaptea este Sabatul Domnului, pentru a da experienței sale religioase o înfățișare cinstită. Punctele noastre de vedere au fost foarte clar definite în publicațiile noastre, dar, ascunzând acest fapt, el a amestecat propriile lui erezii corupte și a încercat să-i facă și pe alții să creadă că Dumnezeu i-a dat o nouă lumină asupra Bibliei. Pretinzând în felul acesta că are o mare lumină pentru oameni cu privire la Sabatul poruncii a patra și alte adevăruri înrudite, pentru cei neavizați, el avea înfățișarea unei reale călăuziri de către Dumnezeu. Dar, o dată ce le-a căpătat încrederea, el își începe lucrarea lui satanică de a denatura adevărata însemnătate a Scripturii, căutând să arate că adulterul condamnat în Legea lui Dumnezeu nu este ceea ce se consideră în general a fi. În realitate, el încearcă să facă pe femeile ușuratice să creadă că nu este neplăcut lui Dumnezeu ca femeile să fie necredincioase legământului căsătoriei. El nici nu va admite că aceasta înseamnă călcarea poruncii a șaptea. Satana se bucură să aibă păcătoși intrați în biserică, dintre cei care mărturisesc a fi păzitori ai Sabatului, în timp ce îi îngăduie să le stăpânească mintea și sentimentele, folosindu-i pentru a înșela și corupe și pe alții.
-141-
În veacul acesta degenerat, se vor găsi mulți dintre cei care sunt atât de orbiți de ticăloșia păcatului, încât aleg o viață destrăbălată, pentru că ea se potrivește înclinațiilor naturale și perverse ale inimii. În loc să se uite în oglindă, la Legea lui Dumnezeu, și să-și aducă inimile și caracterele după standardul lui Dumnezeu, ei îngăduie agenților lui Satana să înalțe steagul lui în inimile lor. Oamenii stricați gândesc că este mai ușor să interpreteze greșit Scripturile pentru a-și susține nelegiuirea decât să renunțe la corupția și păcatul lor și să fie curați în inimă și în viață.
Sunt mult mai mulți oameni de felul acesta decât își închipuie mulți și ei se vor înmulți pe măsură ce ne apropiem de sfârșitul timpului. Dacă nu sunt înrădăcinați și întemeiați în adevărul Scripturilor și dacă nu vor avea o comuniune vie cu Dumnezeu, mulți vor fi orbiți și înșelați. Primejdii nevăzute ne barează drumul. Singura noastră siguranță constă într-o continuă veghere în rugăciune. Cu cât trăim mai aproape de Domnul Isus Hristos, cu atât mai mult ne vom împărtăși de caracterul Său curat și sfânt; și cu cât păcatul este mai ofensiv pentru noi, cu atât mai înălțat și mai de dorit va apărea puritatea și strălucirea Domnului Hristos.
Pentru a acoperi viața lui coruptă și a face păcatele să apară nevătămătoare, acest om va prezenta ocazii ce sunt raportate în Biblie și în care oameni buni au căzut în ispită. Pavel s-a întâlnit cu astfel de oameni din zilele sale, iar biserica a fost împovărată cu ei în decursul tuturor veacurilor. La Milet, Pavel a chemat pe prezbiterii bisericii laolaltă și i-a avertizat cu privire la ceea ce vor avea de întâmpinat: “Luați seama dar la voi înșivă și la toată turma peste care v-a pus Duhul Sfânt episcopi, ca să păstoriți biserica Domnului, pe care a câștigat-o cu însuși sângele Său. Știu bine că, după plecarea mea, se vor vârî între voi lupi răpitori, care nu vor cruța turma și se vor scula din mijlocul vostru oameni, care vor învăța lucruri stricăcioase ca să tragă pe ucenici de partea lor. De aceea vegheați, și aduceți-vă aminte că, timp de trei ani, zi și noapte, n-am încetat să sfătuiesc cu lacrimi pe fiecare din voi.”