Primejdii ce confruntă pe tineri
Domnul _____ are o natură pe care Satana o folosește cu un succes remarcabil. Din acest caz, tânărul ar trebui să învețe o lecție cu privire la căsătorie. Soția sa și-a urmat sentimentele și impulsurile, și nu rațiunea și judecata în alegerea unui tovarăș de viață. A fost oare căsătoria lor rezultatul unei adevărate iubiri? Nu, nu; ea a fost rezultatul impulsului — o pasiune oarbă și nesfințită. Nici unul n-a fost pregătit pentru responsabilitățile vieții de căsătorie. Când noutatea unei noi ordini a lucrurilor s-a consumat și fiecare a ajuns să-l cunoască pe celălalt, a devenit oare dragostea lor mai puternică, afecțiunile lor mai profunde și viețile lor împletite laolaltă într-o frumoasă armonie? A fost cu totul invers. Cele mai rele trăsături de caracter au început să se adâncească prin exercițiu și, în loc să fie o viață fericită, viața lor de căsătorie a fost una de necazuri tot mai mari, în mod deosebit pentru soție. Dumnezeu, în mila Sa, a pus-o la probă, i-a cruțat viața și i-a lungit timpul de probă cu scopul ca ea să poată obține pregătirea necesară pentru viața viitoare.
-122-
Soțul ei are un caracter foarte defectuos. Fără o transformare deplină prin harul lui Dumnezeu, el nu va fi pregătit pentru a se lega prin căsătorie cu vreo femeie. El este atât de plin de eu, atât de dedat obiceiului satisfacerii egoiste a plăcerilor, încât mai degrabă este nevoie ca el să se autodisciplineze decât să facă ceva pentru disciplina soției sau a copiilor. Mintea acestui om a fost modelată într-o formă inferioară. El a încurajat trivialitatea și trăsături de caracter neplăcute atât de mult, încât mi s-a descoperit că este puțin probabil să aibă în caracterul său vreo însușire spre mântuire. Nu este decât o singură speranță, și aceasta este aceea ca el să se vadă pe sine așa cum este și să ajungă atât de plin de dispreț și scârbit de sine, încât să caute o inimă nouă, să fie născut din nou și să devină un om nou în Isus Hristos. El trebuie să devină un om harnic. Hărnicia va fi pentru el de mare ajutor. Atitudinea sa este neplăcută lui Dumnezeu, prin aceea că el invită ispitele. Lipsa sa de bunăvoință, amenințările sale, spiritul său nesupus și necurtenitor îl fac să ajungă un blestem pentru el și pentru alții. Comportamentul său față de mama soției sale a fost nepoliticos, aspru și nedelicat. De aici înainte, atât preocuparea soțului, cât și a soției ar trebui să fie de a evita tot ceea ce conduce la ceartă și să păstreze legământul căsătoriei nerupt.
Asemenea căsătorii nesfințite umplu rândurile păzitorilor Sabatului. Dumnezeu dorește ca toți copiii Săi să fie fericiți și, dacă vor învăța de la El, îi va scăpa din mizeria zilnică ce vine ca o consecință a acestei uniri nefericite. Multe căsătorii nu pot decât să fie producătoare de mizerie; și cu toate acestea, mintea tinerilor aleargă pe calea aceasta pentru că Satana îi conduce acolo, făcându-i să creadă că trebuie să se căsătorească pentru a fi fericiți, când, de fapt, ei nu au capacitatea să se stăpânească pe ei înșiși sau să susțină o familie. Aceia care nu sunt dispuși să se adapteze la temperamentul celuilalt, astfel încât să evite deosebirile neplăcute și discuțiile, n-ar trebui să facă acest pas. Dar acesta este unul din pașii fascinanți ai zilelor din urmă, prin care mii sunt ruinați atât pentru viața aceasta, cât și pentru cea viitoare. Ar trebui să ne ferim ca de lepră de imaginația și sentimentalismul bolnav. Multora dintre tinerii și tinerele din veacul acesta le lipsește virtutea; de aceea, este nevoie de o mare atenție. Un caracter virtuos este temelia pe care trebuie să clădim; dar dacă temelia dispare, clădirea nu mai valorează nimic. Celor care au cultivat un caracter virtuos, deși poate că le lipsesc alte calități care ar fi de dorit, aceasta poate să le confere o reală valoare morală.
-123-
Pentru ca biserica să prospere, membrii ei trebuie să depună un efort stăruitor spre a cultiva prețioasa plantă a iubirii. Fie ca ea să aibă orice avantaj ca să poată să înflorească în inimă. Orice adevărat creștin va dezvolta în viața lui caracteristicile iubirii divine; el va da pe față un spirit de îngăduință, de binefacere și eliberare de orice invidie și gelozie. Această dezvoltare a caracterului în cuvânt și faptă nu va fi respingătoare sau inaccesibilă, rece și indiferentă față de interesele altora. Persoana care cultivă planta cea prețioasă a iubirii va fi plină de un spirit de lepădare de sine și nu va renunța la controlul de sine, chiar când este provocată. El nu va pune în sarcina altora motive și intenții rele, ci se va întrista din cauza păcatului atunci când acesta se vede în oricare dintre ucenicii Domnului Hristos.
Iubirea nu se laudă. Ea este un element umil; ea niciodată nu face pe un om să se îngâmfe, să se înalțe pe sine. Iubirea pentru Dumnezeu și pentru semenii noștri nu va fi dată pe față prin acte de nechibzuință și nici nu ne va face să fim aroganți, căutători de greșeli sau dictatori. Dragostea nu se umflă de mândrie. Inima în care domnește iubirea va fi îndrumată spre un comportament nobil, curtenitor și plin de milă față de alții, fie că aceștia sunt de acord sau nu cu gusturile noastre, dacă ne respectă sau nu sau dacă ne tratează rău. Iubirea este un principiu activ; ea păstrează totdeauna înaintea noastră ceea ce este bun la alții, împiedicându-ne astfel să acționăm nechibzuit și ajutându-ne să nu dăm greș în obiectivul nostru de a câștiga suflete pentru Hristos. Dragostea nu caută, nu umblă după ale sale. Ea nu-i va îndemna pe oameni să caute comoditatea și satisfacerea eului. Respectul pe care îl dăm eului este ceea ce face ca adesea să împiedicăm creșterea iubirii.
-124-
Sunt oameni săraci și necunoscuți, a căror viață Dumnezeu o va accepta și o va face să fie de folos pe pământ și plină de slavă în ceruri, dar Satana lucrează în mod persistent pentru a înfrânge planurile Sale și a-i trage în jos la pieire prin căsătorie cu aceia al căror caracter îi determină să se arunce împotriva mersului normal al vieții. Foarte puțini sunt aceia care ies biruitori din această situație dificilă. Frate _____, tu ești dispus să experimentezi și să încerci să dovedești că vei fi o excepție de la regula generală. Iosif a fost unul dintre puținii care au putut să se împotrivească ispitei. A arătat că are ochiul îndreptat numai spre slava lui Dumnezeu. El a manifestat o înaltă considerație față de voia lui Dumnezeu, fie că se afla în celula închisorii, fie că stătea lângă tron. El ducea cu sine religia sa oriunde mergea și în orice situație se afla. Adevărata religie are o putere atotcuprinzătoare. Ea dă tonul la tot ceea ce face omul. Nu trebuie să ieși din lume pentru a fi creștin, ci trebuie să porți cu tine religia ta, cu toată influența ei sfințitoare, în tot ceea ce faci și spui. Tu poți foarte bine să te achiți de datoriile pe care ți le impune situația în care te-a așezat Dumnezeu, păstrând inima fixată asupra lucrurilor cerești, rupând astfel vraja ce este asupra ta prin tovărășii neînțelepte. Dacă ai fi urmat lumina, ai fi acum în stare să scapi de cursele pe care aceia care nu recunosc voia lui Dumnezeu le-au pus pentru a-ți prinde sufletul în cursă.
Un alt punct evident în caracterul lui Iosif, vrednic de imitat de către toți tinerii, este profundul lui respect. Întâmpinându-și tatăl cu lacrimi în ochi, într-o îmbrățișare plină de afecțiune și iubire, s-a prins de gâtul său. El avea simțământul că nu poate să facă suficient de mult pentru binele și liniștea părinților lui și a vegheat asupra anilor bătrâneții lor cu o iubire tot atât de gingașă ca și a unei mame. N-a precupețit nimic, nici un efort ca să-și arate respectul și iubirea în toate ocaziile. Iosif este un exemplu a ceea ce trebuie să fie un tânăr. Iubirea manifestată pentru mama ta va da pe față o frumoasă trăsătură de caracter, pe care Dumnezeu o va aproba.
-125-
Lipsa respectului față de sfatul unor părinți evlavioși este unul dintre semnele importante ale acestui veac degenerat. În țara noastră sunt multe vieți care se află în întuneric și sunt nefericite datorită unui pas făcut în întuneric. Printr-un singur act de neascultare, mulți tineri și-au distrus întreaga viață și au zdrobit de durere inima unei mame iubitoare. Dumnezeu nu te va considera nevinovat dacă urmezi un asemenea drum în viață. Disprețuind sfatul unei mame temătoare de Dumnezeu, care și-ar da bucuros viața pentru copiii ei, calci porunca a cincea. Nu știi, nu-ți dai seama încotro te duc pașii tăi.
Insist din nou pentru ceea ce se cuvine mamei, iubirii unei mame. Nu poate fi o mai nedemnă lipsă de recunoștință decât aceea care însoțește păcatul neascultării de o mamă creștină. În zilele copilăriei tale neajutorate, ea a vegheat asupra ta; rugăciunile și lacrimile ei sunt martore înaintea cerului pentru modul plin de iubire în care te-a crescut. Ea a muncit din greu și a făcut planuri pentru copiii ei, a gândit, s-a rugat și a practicat renunțarea de sine. În decursul întregii tale vieți, inima ei a fost neliniștită și plină de zel pentru binele tău. Și, cu toate acestea, acum îți urmezi propriul tău drum; urmezi propria ta voință oarbă și încăpățânată, fără să ții seama de secerișul amar pe care îl vei strânge și de necazul pe care îl vei aduce asupra ei.
Neputințele se îngrămădesc asupra mamei tale. Ea are nevoie de tine; orice ajutor pe care i-l dai va fi foarte prețios pentru ea. Tu ești singurul dintre copiii ei spre care se poate îndrepta. Ei nu simt nici o obligație față de ea. Dar vei constata că privilegiul pe care îl ai s-ar putea să fie pierdut în curând. Totuși, să nu crezi că, dacă neglijezi privilegiul pe care îl ai și datoria ta de fiu, mama ta va suferi. Ea are prieteni buni care ar considera un privilegiu să îndeplinească îndatoririle de la care tu te sustragi. Dumnezeu o iubește pe mama ta și Se va îngriji de ea. Dacă propriii ei copii o neglijează, El va scoate pe alții care să facă lucrarea pe care ar fi trebuit s-o facă ei, primind astfel binecuvântarea care le era oferită. Este privilegiul lor de a face ca ultimele ei zile să fie cele mai bune și cele mai fericite.