O altă mare pagubă pentru comunitatea din _____ a fost materialul care a venit în ea. Acest material trebuie să fie topit de către Duhul lui Dumnezeu. Zgura este vizibilă în trăsăturile grosolane, tăioase de caracter, care ar fi putut să fie îndepărtate, dacă aceste persoane ar fi învățat de la Hristos. Dar ei nu s-au despărțit pe deplin de spiritul și influența lumii. Ei Îl jefuiesc pe Dumnezeu prin amestecarea zilnică a timpului Său, a talentelor Sale și a puterii Sale cu elemente omenești. Aceste puteri nu pot fi reținute de la Dumnezeu, fără ca urmarea să nu fie ruina veșnică. Ați fost cumpărați cu un preț, chiar dacă veți pieri pentru faptul că nu veți fi mântuiți pe calea rânduită de Dumnezeu.
Îngerii sfinți privesc cu un viu interes să vadă dacă membrii bisericii, în mod individual, vor onora pe Răscumpărătorul lor, să vadă dacă ei se așază în legătură cu cerul și nu mai înșală pe Domnul, pe care mărturisesc că-L iubesc, Îl onorează și Îl slujesc. Dumnezeu cheamă pe cei ce sunt ai Săi. Voi sunteți ai Lui prin creațiune și încă o dată prin lucrarea răscumpărării Sale. Dar când focul pasiunilor nesfinte vă înflăcărează ochii, când rostiți cuvinte ce determină îngerii sfinți să plece de la voi, când gândiți rău despre frații voștri, când vă murdăriți mâinile cu câștiguri nesfinte, vă transformați membrele în instrumente ale nelegiuirii.
Frate _____, am văzut că în dreptul numelui tău, în Cartea Cerului, este scris “Cu lipsă” — lipsa răbdării, îngăduință în ceea ce privește controlul de sine, deficitar în umilință și blândețe. Lipsa acestor daruri cerești îți va închide în mod sigur porțile cerului. Dumnezeu cere corpul tău, sufletul tău și întreaga ta ființă, cu toate capacitățile ei, ca fiind ale Lui.
-117-
Temperamentul acesta nestăpânit trebuie să fie controlat. Îmbolnăvirea spirituală este rezultatul sigur al lăsării libere a acestui spirit agitat, nemulțumit și murmurător. Această boală a sufletului va fi greșeala ta. Nu mai fi agitat, încăpățânat, nu-ți mai răsfăța eul și fii un om cu o inimă nobilă și curajos pentru Dumnezeu. Isus Hristos te iubește. N-a făcut El oare rezerve pentru tine, ca să poți avea ajutor, atunci când te afli în situații dificile? “Ce aș fi putut face viei Mele”, spune El, “și nu i-am făcut? Pentru ce a făcut ea struguri sălbatici, când Eu mă așteptam să facă struguri buni?” Roadele pe care Domnul Hristos le așteaptă, după ce a avut pentru biserica Sa o grijă plină de răbdare, sunt: credință, răbdare, iubire, îngăduință, o gândire cerească, blândețe. Acestea sunt ciorchine de roade care se maturizează atât în mijlocul furtunii, norului și întunericului, cât și în lumina soarelui.
Fratele _____ s-a alăturat bisericii, dar nu Domnului. El are o religie anemică. Nu este cinstit cu Dumnezeu și este plin de sine. A pierdut mult prin unirea cu persoane care nu au spiritul Domnului Hristos. Lui îi lipsește aproape orice har. Este fără de folos pentru el însuși și o mare piatră de poticnire pentru biserică. Scumpe frate, Satana te-a controlat într-o mare măsură; gândurile tale sunt nesfințite, acțiunile tale nu sunt în armonie cu spiritul unui adevărat creștin. Tu ți-ai pricinuit propria ta boală; tu trebuie să fii propriul tău restaurator, cu ajutorul Medicului divin. Puterile tale morale sunt slabe din lipsă de hrană. Tu flămânzești spiritual după adevărul biblic — pâinea vieții. Ai nevoie să-ți iei hrana zilnică din Butucul cel viu al viței. Biserica nu primește nici o tărie de la tine, și în starea ta prezentă, ar fi mai bine fără tine, căci acum, dacă apare în calea ta vreun necaz și tu nu poți controla problemele, te dai înapoi cu încăpățânare, fiind o povară fără viață pentru biserică. Tu nu porți nici o povară sau greutate pentru cauza lui Dumnezeu. Domnul te-a suportat mult, dar există o limită a răbdării Sale; o linie dincolo de care te poți aventura, dar unde Duhul Său nu Se va mai lupta cu tine, ci te va lăsa în propria ta stricăciune, mânjit de egoism și înjosit de păcat.
-118-
Fratele _____ nu are un spirit bun. Dispoziția sa de a conduce îi face rău, pentru că nu este potrivit pentru o astfel de lucrare. El poate să facă o lucrare bună în comunitate, dacă eul nu este înălțat. Mai multă bunătate și umilință vor face ca eforturile lui să fie o binecuvântare pentru comunitate, și nu un blestem.
Frate și soră _____: În dreptul numelor voastre din registrul cerului am văzut scris cuvântul “lipsă”. Aveți nevoie să fiți goliți de eul vostru, iar templul sufletului să fie curățit. Amândoi aveți capacitatea de a face bine, dar ea nu este sfințită. Aveți mari deficiențe în ceea ce privește simplitatea și sfințenia. Dacă comunitatea ar fi lăsată spre a fi modelată de standardul vostru religios, ar fi demoralizată, având o formă lumească, neconsacrată. Ați fi putut fi o mare binecuvântare pentru comunitate, dar în mare măsură ați dat greș. Domnul Isus vă somează să părăsiți spiritul lumii. Soră _____, sunt alarmată de starea ta și pentru aceia care vin în contact cu influența ta. Ai atins un standard foarte scăzut. “Ce seamănă omul aceea va și secera.” Prin cuvintele și faptele voastre, voi semănați sămânța. Voi semănați în firea pământească sau în Duhul. În ziua socotelilor finale, fiecare trebuie să pună mâna pe seceră și să secere recolta semănată cu mâna sa.
Soțul tău și-a greșit lucrarea. Când își va umili inima asemenea unui copilaș, când va ajunge să-și dea o mai mică importanță și va simți o mai mare nevoie de ajutorul lui Dumnezeu, atunci va fi acolo unde poate fi folosit spre slava lui Dumnezeu. Dar, așa cum este el, nu-și poate da seama de nevoile lucrării. Se vede prea mult “marele eu” și prea puțin Domnul Isus în viața și caracterul multora de aceea, Dumnezeu nu va primi nimic din mâinile lor. Dar puțini își dau seama de solemnitatea timpului în care trăim — ziua pregătirii lui Dumnezeu. Dacă ai fi convertit și ți-ai devota capacitatea studiind cum să zidești comunitatea, în loc să o slăbești ajutându-l pe vrăjmaș în lucrarea lui de a duce pe membrii ei în lume, ai câștiga zilnic o experiență valoroasă. Fratele _____ a fost o mare piedică pentru biserică. El n-ar trebui să fie membru al bisericii, până când viața sa zilnică nu va fi în armonie cu mărturisirea sa de credință. Dumnezeu nu-l recunoaște ca pe un copil al Său. El se află astăzi sub steagul cel negru al puterilor întunericului. Satana îl are în totul sub controlul său.
-119-
Asemenea influențe ca acestea, puternice, descurajatoare, au fost pentru biserică un val aproape prea puternic să i se împotrivească. Zece membri care umblă în toată umilința judecății și gândirii lor vor avea o putere mult mai mare asupra lumii decât are întreaga comunitate, cu membrii ei de acum, dar lipsiți de unitate. Cu cât există mai multe elemente de dezbinare și lipsă de armonie, cu atât va fi mai puțină putere spre bine în biserică și în lume.
O, frații mei, dacă aș putea face clar înțelegerii voastre întunecate, marea primejdie în care vă aflați! Fiecare acțiune, bună sau rea, pregătește terenul pentru repetarea ei. Cum a fost în cazul lui Faraon? Declarația din Sfânta Scriptură este aceea că Dumnezeu i-a împietrit inima și la fiecare repetare a luminii în manifestarea puterii lui Dumnezeu, declarația se repetă. De fiecare dată când el refuza să se supună voinței lui Dumnezeu, inima sa devenea mai împietrită și mai puțin impresionabilă de către Duhul lui Dumnezeu. El a semănat sămânța încăpățânării și Dumnezeu a lăsat-o să germineze. El ar fi putut s-o prevină printr-o minune, dar nu acesta era planul Său. El i-a îngăduit să crească și să producă un seceriș după soiul ei, demonstrând astfel credincioșia Sfintei Scripturi. “Ce seamănă omul aceea va și secera.” Când un om plantează îndoieli, el va secera îndoieli. Respingând prima rază de lumină și apoi fiecare rază ce a urmat, Faraon a mers de la un anume grad de împietrire a inimii la altul, până când corpurile reci, moarte, ale primilor născuți n-au făcut decât să oprească necredința și încăpățânarea lui pentru o clipă. Apoi, hotărât să nu se supună căii lui Dumnezeu, el și-a continuat drumul cu încăpățânare, până când apele Mării Roșii l-au acoperit cu totul.
-120-
Cazul acesta este redat în raportul Sfintei Scripturi spre folosul nostru. Ceea ce a avut loc în inima lui Faraon, exact același lucru va avea loc în fiecare suflet care neglijează să se împărtășească de lumină și să umble imediat în lumina razelor ei. Dumnezeu nu distruge pe nimeni. Păcătosul se distruge singur prin propria sa nepocăință. Când o persoană neglijează o dată să dea ascultare invitațiilor, mustrărilor și avertizărilor Duhului lui Dumnezeu, conștiința sa se împietrește și data următoare când este mustrat va fi mult mai dificil să se supună și să asculte decât înainte. și astfel se va întâmpla cu fiecare repetare. Conștiința este vocea lui Dumnezeu ce se aude în mijlocul conflictului pasiunilor omenești; când i se rezistă, Duhul lui Dumnezeu este întristat.
Noi dorim să înțelegem cum se distruge sufletul. Aceasta are loc nu pentru că Dumnezeu dă un decret potrivit căruia omul nu va fi mântuit. El nu aruncă un întuneric înaintea ochilor, întuneric ce nu poate fi pătruns. Dar omul, la început, rezistă unei influențe a Duhului lui Dumnezeu și, rezistându-i o dată, este mult mai ușor să facă același lucru și a doua oară, apoi și mai ușor a treia oară și cu mult mai ușor a patra oară. Apoi vine secerișul care să fie strâns din sămânța necredinței și a împotrivirii. O, ce seceriș al îngăduințelor păcătoase se pregătește pentru seceră!
Când studierea Sfintei Scripturi și rugăciunea tainică sunt neglijate o dată, apoi ele pot să fie omise cu o mult mai mică mustrare de conștiință. Va fi apoi o lungă listă de omisiuni, toate datorate unei singure dispoziții sufletești semănate în terenul inimii. Pe de altă parte, fiecare rază de lumină cultivată va aduce un seceriș de lumină. Ispita, o dată rezistându-i-se, va aduce a doua oară putere pentru o și mai fermă rezistență; fiecare nouă biruință câștigată asupra eului va netezi calea pentru un triumf mai mare și mai nobil. Fiecare biruință este o sămânță semănată pentru viața veșnică.
Este o mare nevoie de lucrători zeloși, credincioși și cu lepădare de sine în comunitățile noastre din toată țara. Nimeni nu poate lucra în școala de Sabat sau în lucrarea de temperanță fără să culeagă un seceriș bogat, nu numai la sfârșitul lumii, ci și în viața aceasta. Chiar în efortul de a lumina și binecuvânta pe alții, propriile lui vederi vor deveni mai clare și mai largi. Cu cât ne vom strădui să explicăm adevărul altora, cu iubire pentru suflete, cu atât vederile noastre vor deveni mai clare și mai largi. Aceasta deschide totdeauna noi frumuseți, noi puteri pentru înțelegerea celui ce expune.
-121-
Există lucrători buni în comunitatea voastră și acești lucrători care manifestă lepădare de sine nu vor cunoaște niciodată cât de mult bine au făcut prin eforturile lor perseverente în câmpurile misionare. Dar Domnul solicită mai mulți bărbați și femei din comunitate decât aceia care s-au supus cerințelor Lui. Unele dintre pietrele ce compun templul cel sfânt al lui Dumnezeu reflectă lumina ce strălucește asupra lor de la Domnul Isus Hristos, în vreme ce alții nu transmit nici o lumină, arătând astfel în mod clar că ei nu sunt pietre vii alese, prețioase. Ei nu sunt spirituali, nu practică rugăciunea, fiind în schimb vorbăreți și nereligioși. Adevărații creștini vor copia modelul dat lor de Mântuitorul nostru și fiind umili și răbdători, binevoitori, ușor de înduplecat, liberi de orice îngâmfare și încăpățânare.