“Căci iată, vine ziua care va arde ca un cuptor! Toți cei trufași și toți cei răi vor fi ca miriștea; ziua care vine îi va arde, zice Domnul oștirilor, și nu le va lăsa nici rădăcină, nici ramură”. Cei necredincioși în curând vor avea să cugete la altceva decât la îmbrăcăminte și înfățișarea lor; și când mintea lor este smulsă de la aceste lucruri prin suferință și încurcătură, ele n-au spre ce să se îndrepte. Nu sunt prizoniere ale speranței și de aceea nu se întorc spre Fortăreață. Inimile lor vor slăbi de nemulțumire și teamă. Ele n-au făcut din Dumnezeu locul lor de scăpare și El nu va fi mângâierea lor. El va râde de nenorocirea lor și Își va bate joc, când frica va veni peste ele.
Aceia dintre păzitorii Sabatului care au cedat influenței față de lume trebuie să fie puși la probă. Pericolele zilelor de pe urmă sunt asupra noastră și o încercare, pe care mulți n-au așteptat-o, se află în fața poporului care mărturisește a fi al lui Dumnezeu. Va fi pusă la încercare autenticitatea credinței lor. Mulți s-au unit cu cei lumești în mândrie, vanitate și căutare de plăceri, plăcându-le să creadă că pot face acest lucru și totuși să fie creștini. Dar astfel de îngăduințe îi despart de Dumnezeu și fac din ei copii ai lumii. Hristos nu ne-a dat un astfel de exemplu. Numai cei care se leapădă de sine, și duc o viață de cumpătare, smerenie și sfințire, sunt adevărații urmași ai lui Isus, și unii ca aceștia nu se pot bucura de societatea iubitorilor de lume.
Mulți se îmbracă la fel ca lumea pentru a avea o influență asupra necredincioșilor, dar fac o greșeală regretabilă. Dacă ei vor să aibă o influență adevărată și salvatoare, să trăiască mărturisirea lor de credință, să-și arate credința prin fapte bune și să facă deosebire clară între creștin și cel lumesc. Cuvintele, îmbrăcămintea, faptele să vorbească despre Dumnezeu. Atunci, asupra tuturor celor din jurul lor va fi revărsată o influență sfântă și chiar și necredincioșii vor lua cunoștință că ei au fost cu Isus. Dacă dorește cineva să aibă o influență care să vorbească în favoarea adevărului, să trăiască după mărturisirea lor de credință și să imite astfel Modelul cel smerit.
-634-
Mândria, ignoranța și nebunia sunt însoțitori permanenți. Domnul n-are plăcere de mândria manifestată în mijlocul poporului care mărturisește că este al Lui. El este dezonorat de conformarea lor față de moda nesănătoasă, lipsită de modestie și scumpă a acestui veac degenerat.
Moda stăpânește lumea; și ea este o stăpână tiranică, adesea obligându-i pe cei devotați ei să se supună la mari neplăceri și lipsă de confort. Moda pretinde lucruri iraționale și nu se interesează de consecințe. Ea are o putere fascinantă și este gata să critice și să râdă de săraci, dacă nu urmează calea ei cu orice preț, chiar cu sacrificiul vieții. Satana triumfă că planurile lui reușesc așa de bine și moartea râde de nebunia nimicitoare de sănătate și zelul orb al închinătorilor la altarul modei.
Pentru a ocroti pe poporul lui Dumnezeu de influența corupătoare a lumii și a promova sănătatea fizică și morală în mijlocul nostru a fost prezentată reforma îmbrăcămintei. Ea n-a fost intenționată să fie un jug al robiei, ci o binecuvântare; nu pentru a înmulți munca, ci pentru a economisi cheltuiala. Aceasta ar deosebi pe poporul lui Dumnezeu de lume și astfel ar servi ca o barieră împotriva modei și nebuniilor ei. El, care cunoaște sfârșitul de la început, care înțelege natura și nevoile noastre — milostivul nostru Răscumpărător — a văzut primejdiile și dificultățile noastre și a binevoit să ne dea la timp avertisment și îndrumare cu privire la obiceiurile vieții noastre, chiar și în alegerea potrivită de hrană și îmbrăcăminte.
Satana născocește încontinuu câte un stil nou de îmbrăcăminte, care să se dovedească vătămător pentru sănătatea fizică și morală, și el nu mai poate de bucurie când îi vede pe cei care mărturisesc a fi creștini că acceptă cu înflăcărare moda pe care el a inventat-o. Cantitatea de suferință fizică provocată de îmbrăcămintea nefirească și nesănătoasă nu poate fi estimată. Multe au devenit invalide pe viață prin conformarea lor la cerințele modei. Dislocări și diformități, cancer și alte boli îngrozitoare sunt printre rezultatele rele ale îmbrăcămintei la modă.
-635-
Multe stiluri de îmbrăcăminte care erau nepotrivite și chiar ridicole au fost, în general, adoptate pentru că aceasta era moda. Printre aceste mode periculoase erau acele cercuri mari, care adesea pricinuiau o expunere necuviincioasă a persoanei. În contrast cu aceasta a fost prezentată o îmbrăcăminte cu gust, modestă și care vine bine, care va scuti de acele cercuri și rochii care ating pământul, oferind o acoperire potrivită membrelor corpului. Dar reforma în îmbrăcăminte cuprinde mai mult decât scurtarea rochiei și îmbrăcarea membrelor. Ea include fiecare articol de îmbrăcăminte al persoanei. Ridică greutatea de pe șolduri și atârnă rochiile de umeri. Înlătură corsetele strâmte, care apasă pe plămâni, stomac și alte organe interne, provocând încovoierea spinării și aproape un nenumărat șir de boli. Reforma în îmbrăcăminte prevede protecție și dezvoltare potrivită pentru fiecare parte a trupului.
Pentru cei care au adoptat complet reforma în îmbrăcăminte, apreciind avantajele ei și luând cu dragă inimă poziția lor în opoziție cu mândria și moda, ea s-a dovedit a fi o binecuvântare. Când e făcută cum trebuie, ea devine o îmbrăcăminte potrivită, care vine bine, recomandându-se persoanelor cu judecată sănătoasă, chiar și celor care nu aveau credința noastră.
Se poate pune întrebarea: “Pentru ce a fost lăsată la o parte această îmbrăcăminte și pentru care motiv a încetat să fie apărată reforma în îmbrăcăminte?” Motivul pentru această schimbare îl voi arăta aici pe scurt. În timp ce multe dintre surorile noastre au acceptat această reformă din principiu, altele s-au opus stilului de îmbrăcăminte simplu și sănătos care era propus. A necesitat multă muncă spre a introduce această reformă în mijlocul poporului nostru. N-a fost de ajuns să fie prezentate înaintea surorilor noastre avantajele unei astfel de îmbrăcăminți și să le convingi că și Dumnezeu o aprobă. Moda avea o putere așa de mare asupra lor, încât nu se puteau desprinde de sub stăpânirea ei, chiar pentru a asculta de poruncile rațiunii și conștiinței. Și multe dintre cele care au mărturisit că vor accepta reforma n-au făcut nici o schimbare în obiceiurile lor rele de îmbrăcăminte, cu excepția scurtării rochiilor și a îmbrăcării membrelor.
-636-
Și asta nu era totul. Unele dintre cele care au adoptat reforma n-au fost gata să arate, prin exemplu, avantajele îmbrăcămintei, să prezinte, când erau întrebate, motivele pentru care au adoptat-o și să lase problema să rămână aici. Ele au încercat să modeleze conștiința altora după a lor proprie. Dacă ele o purtau, însemna că și altele trebuia s-o îmbrace. Ele au uitat că nimeni nu trebuie să fie obligat să aplice reforma în îmbrăcăminte.
N-a fost datoria mea să impun acest subiect asupra surorilor mele. După ce l-am prezentat înaintea lor așa cum mi-a fost arătat, le-am lăsat cu propria lor conștiință. Lucrarea de reformă este întotdeauna însoțită de sacrificiu. Ea cere ca iubirea de comoditate, de interes egoist și patima ambiției să fie ținute în supunere față de principiile de dreptate. Oricine are curajul să reformeze trebuie să întâmpine obstacole. I se va împotrivi conservatorismul celor ale căror afaceri sau plăceri îi aduc în legătură cu adepții modei și care vor pierde sprijinul prin schimbare.
Multe simțăminte nefericite au fost pricinuite de cei care le impuneau surorilor reforma în îmbrăcăminte. Pentru extremiști, reforma aceasta însemna suma și esența religiei. Aceasta era tema conversației și povara inimii lor, iar mintea le-a fost astfel îndepărtată de la Dumnezeu și adevăr. Ei n-au reușit să nutrească spiritul lui Hristos și au manifestat o mare lipsă de amabilitate adevărată. În loc să prețuiască îmbrăcămintea pentru avantajele ei reale, se părea că ei erau mândri de originalitatea ei. Poate că nici o problemă n-a pricinuit vreodată în mijlocul nostru o astfel de dezvoltare a caracterului cum a făcut reforma în îmbrăcăminte.
În timp ce multe tinere au adoptat această îmbrăcăminte, unele s-au străduit să evite crucea prin îngăduirea de ornamente vestimentare exterioare, făcând-o mai degrabă un blestem decât o binecuvântare. Pentru cele care au îmbrăcat-o fără tragere de inimă, dintr-un simțământ al datoriei, ea a devenit un jug greu. Iar altele, care erau, în aparență, cele mai zeloase reformatoare, au manifestat o regretabilă lipsă de aranjament și de bun gust în îmbrăcăminte. Ea n-a fost conform cu modelul aprobat. Unele doreau să aibă un costum variat — haina dintr-un material, taiorul din altul, iar pantalonii din altul. Altele purtau fusta foarte lungă, așa încât din pantaloni se puteau vedea doar vreo doi, trei centimetri, făcând astfel ca îmbrăcămintea să fie neproporțională și fără gust. Costumele acestea grotești și dezordonate i-au dezgustat pe mulți, care ar fi fost mulțumiți cu reforma în îmbrăcăminte așa cum a fost propusă inițial.
-637-
Unii au fost foarte tulburați pentru că n-am făcut din îmbrăcăminte o chestiune de punere la probă, iar alții pentru că le-am sfătuit pe cele care aveau soți sau copii necredincioși să nu adopte reforma în îmbrăcăminte, întrucât ea putea duce la nefericire, care ar fi contracarat tot binele care ar fi rezultat din folosirea ei. Timp de ani, am purtat povara acestei lucrări și am muncit pentru a stabili unitatea de îmbrăcăminte în mijlocul surorilor noastre.
Într-o viziune pe care am avut-o la Battle Creek, la 3 ianuarie 1875, mi-a fost arătată starea de lucruri pe care am prezentat-o aici și că diversitatea mare în îmbrăcăminte era un prejudiciu pentru cauza adevărului. Ceea ce s-ar fi dovedit o binecuvântare, dacă era adoptată în mod uniform și purtată cum se cuvine, a devenit un reproș și, în unele cazuri, chiar o rușine.
Unele dintre cele care purtau această îmbrăcăminte suspinau din cauza ei ca fiind o povară grea. Inimile lor spuneau astfel: “Orice altceva în afară de aceasta. Dacă am fi libere să renunțăm la acest stil special, am fi dispuse să adoptăm o îmbrăcăminte modestă, neîmpodobită și de lungime obișnuită. Membrele ar putea fi tot așa de cald îmbrăcate ca înainte și am putea să ne asigurăm toate beneficiile fizice cu efort mai mic. Se cere multă muncă să pregătești o îmbrăcăminte după criteriile reformei, într-o manieră cuvenită.” Murmurarea și nemulțumirea nimiceau repede evlavia vitală.
Eu n-am avut sarcina mărturiei cu privire la îmbrăcăminte. Eu n-am făcut nici o referire la ea în nici un fel, nici n-am apărat-o, nici n-am condamnat-o. A fost scopul Domnului ca să-i pună la probă pe cei care mărturisesc a fi poporul Lui și să descopere motivele inimii lor. La adunările de tabără, rareori am vorbit despre acest subiect. Am evitat toate întrebările și n-am răspuns la scrisori.
Acum un an, subiectul acesta mi-a fost prezentat iarăși. Am văzut că surorile noastre se îndepărtau de simplitatea Evangheliei. Tocmai acelea care socoteau că reforma în îmbrăcăminte cerea muncă inutilă și care pretindeau că nu vor fi influențate de spiritul lumii au luat acum moda pe care odată au condamnat-o. Îmbrăcămintea lor a fost aranjată cu toate împodobirile inutile ale celor lumești într-o manieră nepotrivită pentru creștini și întru totul în dezacord cu credința noastră.