Iubirea de lume
Iubiți frați și surori din _____,
Voi vă aflați într-o țară bogată și frumoasă, unde darurile providenței lui Dumnezeu au fost răspândite cu mână largă, dar dacă nu sunt folosite cu înțelepciune, chiar aceste binecuvântări se vor dovedi a fi un blestem. Unii dintre voi sunteți supraaglomerați cu grijile acestei vieți, iar alții au devenit îmbătați de spiritul lumii. Poziția voastră este primejdioasă. Acesta este cazul mai ales al tinerilor din mijlocul vostru. Părinții nu sunt uniți cu Dumnezeu ca să poată lucra inteligent, în Duhul și puterea Lui, pentru convertirea copiilor lor. Vorbirea continuă nu-i va converti. Mustrarea și restrângerea sunt adesea necesare, dar acestea sunt duse, de multe ori, prea departe, mai ales când evlavia vie nu este exemplificată în viața celor care administrează mustrarea.
Cuvintele și faptele noastre alcătuiesc rodul pe care-l aducem. O viață consacrată este o zilnică predică vie. Dar evlavia lăuntrică și adevărata consacrare dau repede locul formelor exterioare. O religie curată și nepătată este nevoia cea mare a comunității din _____. Ei trebuie să facă o lucrare individuală spre a se apropia de Dumnezeu. Nimeni nu poate fi mântuit prin delegație, ci fiecare trebuie să lucreze la propria lui mântuire, cu frică și cutremur. Satana are mult mai multă putere asupra unora care mărturisesc adevărul decât își dau seama mulți. În locul lui Hristos, în inimă domnește eul. Încăpățânarea, urmărirea interesului personal, invidia și mândria exclud prezența lui Dumnezeu.
-610-
Iubirea lui Dumnezeu trebuie să cuprindă sufletul, altfel nu vor apărea roadele neprihănirii. Nu este sănătos să satisfaci vanitatea, mândria sau iubirea de putere și câștig. Cea mai rea formă a egoismului este a necăji, a critica și a-ți arăta nemulțumirea pentru că ai putere să faci acest lucru și cei pe care îi ponegrești în felul acesta nu te pot împiedica. Egoismul este cel care dă naștere la dezacord în cercul familiei și în comunitate. Inimi necreștine vor socoti că pot descoperi greșeli mari în alții, unde nu există nici una, stăruind asupra chestiunilor mici până când ele apar foarte mult mărite. Dumnezeu i-a lăsat pe urmașii Săi să pună în ordine aceste chestiuni mici, care unora li se par atât de mari. Nu lăsați ca acele mici diferențe nefericite să rămână până ce devin o rădăcină de amărăciune în comunitate, prin care mulți vor fi mânjiți. Când în inimă se află Hristos, aceasta va fi așa de blândă și supusă de iubirea pentru Dumnezeu și om, încât hărțuiala, defăimarea și discordia nu vor mai exista. Religia lui Hristos în inimă va câștiga pentru posesorul ei o biruință deplină asupra acelor pasiuni care caută să stăpânească.
Hristos a spus: “Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și neprihănirea Lui, și toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra”. Făgăduința aceasta nu va da greș niciodată. Noi nu ne putem bucura de favoarea lui Dumnezeu, dacă nu suntem de acord cu condițiile pe baza cărora acordă favoarea Sa. Făcând astfel, vom avea pacea, mulțumirea și înțelepciunea pe care lumea nu le poate nici da, nici lua. Dacă vreți, ca biserică, să vă asigurați binecuvântarea Lui bogată, trebuie să faceți în mod individual ca El să fie primul, ultimul și cel mai bun în fiecare cuget, plan și lucrare. Ascultarea de Dumnezeu este prima îndatorire a creștinului. Un spirit smerit și o inimă recunoscătoare ne vor ridica mai presus de necazurile mărunte și dificultățile reale. Cu cât suntem mai puțin serioși, energici și vigilenți în serviciul Stăpânului, cu atât va stărui mintea mai mult asupra eului, mărind mușuroaiele în munți de dificultăți. Vom simți că suntem insultați, când nici cea mai mică lipsă de respect n-a fost măcar intenționată.
-611-
Povara lucrării lui Dumnezeu, pusă asupra lui Moise, a făcut din el un bărbat puternic. În timp ce păzea atât de mulți ani turmele lui Ietro, el a câștigat o experiență care l-a învățat adevărata umilință. Dar chemarea lui Dumnezeu l-a găsit pe Moise ineficient, ezitând și neîncrezător în sine, așa cum ne va găsi și pe noi. Porunca de a elibera pe Israel părea copleșitoare, dar, în temere de Dumnezeu, Moise a acceptat încrederea. Observați rezultatul: el n-a adus lucrarea la nivelul deficienței lui, ci, în puterea lui Dumnezeu, el a depus cele mai serioase eforturi spre a se ridica și a se sfinți pe sine pentru sfânta lui misiune.
Moise n-ar fi fost pregătit niciodată pentru poziția lui de încredere dacă ar fi așteptat ca Dumnezeu să facă lucrarea pentru el. Din cer va veni lumină pentru cei care-i simt nevoia și care o caută ca pe o comoară ascunsă. Dar, dacă ne afundăm într-o stare de inactivitate, fiind dispuși să fim stăpâniți de puterea lui Satana, Dumnezeu nu ne va trimite inspirația Sa. Dacă nu exersăm la maximum puterile pe care ni le-a dat El, vom rămâne mereu slabi și ineficienți. Multă rugăciune și cea mai viguroasă exercitare a minții sunt necesare, dacă vrem să fim pregătiți pentru lucrarea pe care ne-o va încredința Dumnezeu. Mulți nu ajung la poziția pe care ar putea-o ocupa, pentru că ei așteaptă ca Dumnezeu să facă pentru ei ceea ce El le-a dat putere să facă ei înșiși. Toți cei care sunt potriviți pentru activitate în această viață trebuie să fie instruiți prin disciplina mintală și morală cea mai severă, și atunci Dumnezeu îi va ajuta prin combinarea puterii divine cu efortul uman.
Mulți din _____ nu vor reuși pentru că nu țin pasul cu înaintarea lucrării și nu reprezintă cum se cuvine, în viața lor zilnică, sfințirea adevărului. Ei nu-și ridică viața, asemenea lui Moise, spre a veni în întâmpinarea standardului înălțat. Dacă ar fi făcut aceasta, mult mai mulți ar fi fost acum adăugați la numărul lor, bucurându-se de adevăr. Este un lucru înfricoșător a îndepărta suflete de la Hristos prin viața noastră nesfințită. Religia noastră trebuie să fie ceva mai mult decât o religie teoretică. Ea trebuie să afecteze inima, și atunci va avea o influență care corectează viața. Obiceiurile rele nu sunt biruite printr-un singur efort. Eul este stăpânit numai prin lupte îndelungate și severe. Această instruire de sine trebuie întreprinsă în mod individual de către membrii comunității, și gunoiul care s-a adunat lângă ușa inimii trebuie să fie îndepărtat, mai înainte ca ei să poate sluji lui Dumnezeu cu unicul scop de a împodobi mărturisirea lor de credință printr-o viață ordonată și o conversație evlavioasă. Atunci, și numai atunci, pot ei să învețe adevărul pe păcătoși și să câștige suflete la Hristos.
-612-
În această comunitate sunt bărbați care socotesc că trebuie să-i învețe pe alții adevărul, în timp ce ei sunt irascibili, nerăbdători și cicălitori în propriile lor familii. Pe unii ca aceștia este nevoie ca cineva să-i învețe până devin răbdători, oameni temători de Dumnezeu în cămin. Ei au nevoie să învețe principiile de început ale adevăratei religii. Ei trebuie să caute pe Dumnezeu cu ardoarea sufletului pentru că ei au fost o nenorocire în familiile lor, asemenea unei grindine pustiitoare spre a înjosi și nimici pe frații lor. Bărbații aceștia nu merită numele de soț, “susținătorul moral al casei”, pentru că nu leagă împreună familia cu iubire creștină, simpatie și adevărată demnitate a unei vieți evlavioase și a unui caracter asemenea celui al lui Hristos.
Adevărul solemn și sacru — mesajul de punere la probă dat nouă de Dumnezeu spre a-l comunica lumii — ne pune pe fiecare dintre noi sub cea mai puternică obligație de a ne transforma zilnic viața și caracterul pentru ca puterea adevărului să fie bine reprezentată. Noi trebuie să avem un simțământ continuu al scurtimii timpului și al înfricoșătoarelor evenimente despre care profeția a declarat că trebuie să aibă loc cu repeziciune. Din cauză că aceste adevăruri n-au fost traduse în realitate, viața este atât de necorespunzătoare cu adevărurile pe care le mărturisim. Mulți ascund în pământ talanții care ar trebui să fie investiți unde vor fi înmulțiți spre a fi redați lui Dumnezeu când va zice: “Dă-ți socoteală de isprăvnicia ta”. Moise a ajuns mare pentru că și-a folosit talentele în lucrarea lui Dumnezeu, și atunci acestea i-au fost înmulțite. El a devenit elocvent, răbdător, sigur pe sine și competent să facă cele mai mari lucrări încredințate vreodată unui muritor. Acesta este efectul asupra caracterului ori de câte ori oamenii se predau lui Dumnezeu cu tot sufletul lor și când iau aminte la poruncile Lui ca să poată asculta de ele.
-613-
Ascultarea de bună voie de cerințele lui Dumnezeu dă sufletului energie vitală și putere. O lucrare care durează cât veșnicia este făcută atât pentru lucrător, cât și pentru aceia pentru care lucrează el. Oricât de limitată este capacitatea celui care se angajează în această lucrare, lucrul pe care îl aduce la îndeplinire în sfera lui umilă va fi acceptat de Dumnezeu.
“Nu orișicine-Mi zice: ‘Doamne, Doamne’ va intra în Împărăția cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu care este în ceruri. Mulți Îmi vor zice în ziua aceea: ‘Doamne, Doamne! N-am proorocit noi în Numele Tău? N-am scos noi demoni în Numele Tău? și n-am făcut noi multe minuni în Numele Tău?’ Atunci le voi spune curat: ‘Niciodată nu v-am cunoscut; depărtați-vă de la Mine, voi toți care lucrați fărădelege’. De aceea, pe oricine aude aceste cuvinte ale Mele și le face, îl voi asemăna cu un om cu judecată, care și-a zidit casa pe stâncă. A dat ploaia, au venit șuvoaiele, au suflat vânturile și au bătut în casa aceea, dar ea nu s-a prăbușit, pentru că avea temelia zidită pe stâncă. Însă oricine aude aceste cuvinte ale Mele, și nu le face, va fi asemănat cu un om nechibzuit, care și-a zidit casa pe nisip. A dat ploaia, au venit șuvoaiele, au suflat vânturile și au izbit în casa aceea; ea s-a prăbușit, și prăbușirea i-a fost mare”.
Motivul pentru care poporul nostru nu are o putere mai mare este că mărturisește adevărul, dar nu-l practică; au puțină credință și încredere în Dumnezeu. Puțini sunt cei care poartă poverile lucrării Lui. Domnul pretinde puterea creierului, a oaselor și a mușchilor, dar prea adesea sunt reținute de la El și date lumii. Slujirea lui Dumnezeu a devenit o problemă secundară, în timp ce interesele lumești primesc o atenție promptă. În felul acesta, lucrurilor minore li se dă mai multă importanță, în timp ce cerințele lui Dumnezeu, lucrurile spirituale și veșnice, sunt tratate într-o manieră indiferentă, ca ceva ce poate fi luat oricând sau lăsat după plăcere. Dacă mintea ar stărui asupra lui Dumnezeu și adevărul ar exercita o influență sfințitoare asupra inimii, eul ar fi ascuns în Hristos. Dacă ne dăm seama de importanța adevărului pe care mărturisim că-l credem, ar trebui să simțim că avem de adus la îndeplinire o misiune sacră, o responsabilitate care implică rezultate veșnice. Toate interesele vremelnice s-ar supune acesteia.
-614-
Frați din _____, voi nu vă dați seama de obligațiile voastre față de Dumnezeu și de lucrarea individuală pe care v-a dat-o s-o îndepliniți pentru El. Voi aveți teoria adevărului, dar nu-i simțiți puterea în suflet. Smochinul neroditor se fălea cu ramurile lui pretențioase în fața cerului, dar când Răscumpărătorul a căutat roade, iată că nu era nimic, ci numai frunze. Dacă nu se face o lucrare totală pentru voi, ca indivizi și ca biserică, blestemul lui Dumnezeu va veni asupra voastră tot atât de sigur cum a căzut asupra acelui pom fără rod.
Membrii din comunitatea _____ posedă talente care ar fi de valoare dacă ar fi întrebuințate corect. Cel slab poate deveni puternic, cel timid poate deveni curajos și cei șovăitori și nehotărâți pot deveni bărbați ai deciziei rapide și ferme, când simt că Dumnezeu îi consideră potriviți pentru a accepta lucrarea lor.
Bărbații din această comunitate trebuie să simtă că Dumnezeu dorește ca ei să devină lucrători în cauza Lui, destoinici în orice domeniu. Dacă nu-și schimbă purtarea, unii vor fi găsiți într-o situație asemănătoare cu a fariseilor, când Domnul Hristos le-a spus: “Vameșii și desfrânatele merg înaintea voastră în Împărăția lui Dumnezeu”. Mulți se simt în siguranță pentru că mărturisesc adevărul, în timp ce nu simt influența lui sfințitoare asupra inimii lor și nu înaintează în viața spirituală.
Fraților, în timp ce voi, ca popor, mărturisiți că aveți o lumină cu mult mai mare decât alte denominațiuni, faptele voastre nu corespund cu mărturisirea voastră de credință. Mulți dintre cei care au fost în întunericul rătăcirii acceptă bucuroși adevărul când le este deschisă priceperea. Cu toate că ei și-au petrecut viața în păcat, totuși, când vin la Dumnezeu cu pocăință și cu simțământul păcătoșeniei lor, ei sunt acceptați de El. Astfel de persoane sunt într-o poziție mai favorabilă pentru desăvârșirea caracterului creștin decât unii care au avut o lumină mai mare și n-au reușit s-o folosească. Ceea ce îi lasă pe bărbați și femei în întuneric este neglijența lor de a se folosi de lumina și ocaziile acordate lor. Hristos detestă orice pretenție deșartă. Când a fost pe pământ, totdeauna i-a tratat pe păcătoși cu afecțiune, chiar dacă au fost dintre cei mai mari; dar condamnarea Lui a căzut cu greutate asupra oricărei ipocrizii.