Pastori tineri
Mi-a fost arătat că statul Iowa va fi lăsat mult în urma altor state în privința standardului adevăratei evlavii, dacă tinerilor li se permite să aibă influență în acea Conferință, când se vede clar că ei n-au legătură cu Dumnezeu. Simt că am datoria solemnă să spun că Iowa ar fi într-o stare mai bună astăzi dacă frații F. și G. ar fi rămas muți. Neavând ei înșiși o evlavie experimentală, cum pot să-i conducă pe oameni la acel Izvor cu care ei înșiși sunt nefamiliarizați?
Un scepticism dominant este în continuă creștere în privința Mărturiilor Spiritului lui Dumnezeu; și acești tineri încurajează punerea de întrebări și îndoieli în loc să le îndepărteze, pentru că nu cunosc spiritul, puterea și forța Mărturiilor. În timp ce sunt astfel nesfințiți în inimă, lucrarea lor nu poate face nici un bine poporului. Aparent, ei pot convinge pe oameni că noi avem adevărul, dar unde sunt Duhul și puterea lui Dumnezeu să impresioneze inima și să trezească convingerea de păcat? Unde este puterea să conducă pe cei convinși la o cunoaștere experimentală a evlaviei vitale? Pe aceasta n-o cunosc nici ei înșiși, atunci, cum pot ei să reprezinte religia lui Hristos? Dacă tinerii doresc să intre în câmp, în nici un fel să nu-i descurajați, dar mai întâi lăsați-i să învețe ceea ce au de făcut.
Fratele G. își putea uni eforturile cu cele ale medicilor de la sanatoriu, dar el nu s-a înțeles cu ei. El era prea îngâmfat ca să fie ucenic. Era plin de sine și egoist. Avea o perspectivă tot atât de bună ca alți tineri; dar, în timp ce ei erau gata să primească instruire și să ocupe orice poziție unde puteau servi cel mai bine, el nu voia să se adapteze situației. Credea că știe prea multe pentru a ocupa o poziție secundară. El nu se interesa de pacienți. Era așa de arogant și dictatorial, încât influența lui nu putea fi tolerată în sanatoriu. Lui nu-i lipsea abilitatea și, dacă ar fi fost dispus să se lase învățat, putea să câștige cunoașterea practică a lucrării unui medic; iar dacă și-ar fi păstrat spiritul în blândețe și smerenie, el putea să aibă succes. Dar defectele de caracter naturale n-au fost văzute și biruite. Exista din partea lui o dispoziție de a induce în eroare, de a ocoli adevărul. Aceasta avea să nimicească utilitatea vieții oricui și avea să-i închidă ușile slujirii. Trebuie cultivat cel mai strict adevăr și evitată orice inducere în eroare așa cum evită cineva lepra. El se simțea stânjenit din cauza foarte măruntei lui staturi. Acest lucru nu putea fi remediat, dar stătea în puterea lui să-și corecteze defectele din caracter, dacă voia. Mintea și caracterul pot fi modelate, cu grijă, după Modelul divin.
-438-
Ceea ce face ca omul să fie om nu este o simulare a superiorității, ci adevărata înălțare a minții. Cuvenita cultivare a puterilor mintale face din om ceea ce este. Facultățile acestea înnobilatoare sunt date spre a ajuta la formarea caracterului pentru viitoarea viață nemuritoare. Omul a fost creat pentru o stare de bucurie mai înaltă și mai sfântă decât poate să ofere această lume. El a fost făcut după chipul lui Dumnezeu pentru scopuri înalte și nobile, ca acelea în care sunt implicați îngerii.
Tinerii de astăzi, în general, nu cugetă adânc și nu acționează înțelept. Dacă ar fi atenți la primejdiile care îi împresoară la fiecare pas, ei ar acționa cu precauție spre a scăpa de cursele cele multe pe care le-a pregătit Satana pentru picioarele lor. Fii atent, frate, să nu pari ceea ce nu ești. Imitația aurită va fi repede deosebită de metalul curat. Cercetează-te cu cea mai mare grijă nu numai pe tine însuți, ci și poziția pe care o ocupă fiecare membru al familiei tale. Urmărește istoria fiecăruia și cugetă asupra rezultatelor căii urmate. Meditează de ce sunt unele persoane respectate de cei cu adevărat buni, în timp ce altele sunt disprețuite și evitate. Privește asupra acestor lucruri în lumina veșniciei și, oriunde ai descoperit că alții au greșit, evită cu grijă calea urmată de ei. Va fi bine să-ți aduci aminte că tendințele caracterului sunt transmise de la părinți la copii. Meditează serios asupra acestor lucruri și apoi, în temere de Dumnezeu, încinge-te cu armura pentru lupta de-o viață cu tendințele moștenite, imitând nimic altceva în afară de Modelul divin. Tu trebuie să lucrezi stăruitor, constant și zelos dacă vrei să reușești. Va trebui să te cucerești pe tine însuți, aceasta fiind lupta cea mai grea dintre toate. Opoziția hotărâtă față de căile și obiceiurile tale rele îți va asigura victorii prețioase și veșnice. Dar, dacă sunt cultivate puternicele tale trăsături de caracter, dacă dorești să conduci, în loc să fii dispus să asculți, tu nu vei avea nici un succes. Sentimentele tale sunt repezite, și dacă nu te controlezi, te lași în voia temperamentului. Cei tineri trebuie să fie conștienți de responsabilitățile pe care le au și să se achite de sarcini importante; ești tu calificat să-ți faci partea în temere de Dumnezeu?
-439-
Fratele F. nu este destoinic pentru această lucrare. El trebuie să învețe aproape totul. Caracterul lui este defectuos. El n-a fost educat din copilărie să fie un purtător de grijă, un muncitor, un purtător de povară. El n-a văzut și n-a simțit lucrarea care trebuia făcută pentru el însuși și, prin urmare, nu este pregătit să aprecieze lucrarea care trebuie făcută pentru alții. El este îngâmfat. Pretinde că știe mai multe decât știe în realitate. Când se va consacra pe deplin prin Duhul lui Dumnezeu și își va da complet seama de solemnitatea și responsabilitatea lucrării unui slujitor al lui Hristos, el se va simți întru totul neîndestulător pentru însărcinare. El are lipsuri în multe privințe; și aceste lipsuri vor fi reproduse în alții, făcând lumii o impresie defavorabilă despre caracterul lucrării noastre și despre pastorii care sunt angajați în ea. El trebuie să devină familiarizat cu poverile și îndatoririle vieții practice, fiind destoinic să se angajeze în cea mai responsabilă lucrare dată vreodată ființei umane. Toți pastorii tineri trebuie să fie învățăcei înainte de a fi învățători. În timp ce i-aș încuraja pe tineri să intre în lucrarea de slujire, aș spune că sunt autorizată de Dumnezeu să recomand și să insist asupra destoiniciei lor pentru lucrarea în care urmează să se angajeze.
-440-
Frații F. nu sunt înclinați să fie purtători de griji și purtători de poveri. În tot ce întreprind, se văd nepăsarea și imperfecțiunea. Ei sunt nesăbuiți în conversația și comportamentul lor. Influența solemnă, înălțătoare și înnobilatoare care trebuie să caracterizeze pe orice slujitor al Evangheliei nu poate fi exercitată în viața lor până ce n-au fost transformați și modelați după chipul divin. La fiecare dintre ei există egoism, mai mult sau mai puțin, deși într-o măsură mai mare în unii decât în alții. În acești tineri există un spirit de îngâmfare și de independență care îi face nedestoinici pentru lucrarea lui Dumnezeu. Ei au nevoie de o severă autodisciplinare înainte de a putea fi acceptați de Dumnezeu ca lucrători pentru cauza Lui. Există o lene naturală care trebuie învinsă. Ei trebuie să aibă o instruire corectă în ocupațiile vremelnice ale vieții. Trebuie să fie învățăcei; și când vor prezenta un succes însemnat în răspunderi mai mici, atunci vor fi destoinici să li se încredințeze răspunderi mai mari. Este mai bine ca unele Conferințe să se lipsească de astfel de lucrători incapabili. Poverile sufletelor nu pot apăsa mai mult asupra oamenilor în starea lor de neconsacrare decât asupra copilașilor. Ei sunt necunoscători ai evlaviei vitale și au nevoie de cea mai completă convertire înainte de a putea fi măcar creștini.
Fratele A. F. are nevoie de o șlefuire completă în colegiul nostru. Vorbirea lui este defectuoasă. În comportamentul său există grosolănie și lipsă de eleganță; totuși, el este îngâmfat și cu totul înșelat cu privire la abilitatea lui. El n-are o credință reală în Mărturiile Spiritului lui Dumnezeu. Nu le-a studiat cu atenție și n-a practicat adevărurile descoperite. Cât timp are o așa de puțină spiritualitate, el nu va înțelege valoarea Mărturiilor, nici scopul lor adevărat.
-441-
Tinerii aceștia citesc Biblia, dar au prea puțină experiență în cercetarea serioasă, smerită și cu rugăciune a Scripturilor, ca să poată fi cu totul destoinici pentru orice lucrare bună.
Este o mare primejdie în a încuraja să intre în câmp o clasă de oameni care nu simt o adevărată povară pentru suflete. Ei pot fi în măsură să intereseze pe oameni și să se angajeze în controverse, în timp ce cu nici un chip nu sunt oameni ai cugetării, care își vor îmbunătăți abilitatea și își vor mări capacitățile. Noi avem o slujire pipernicită și defectuoasă. Dacă Hristos nu va locui în oamenii care propovăduiesc adevărul, ei vor coborî nivelul religios și moral oriunde sunt îngăduiți. Chiar Hristos le este dat ca exemplu. “Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu și de folos ca să învețe, să mustre și să îndrepte, să dea înțelepciune în neprihănire, pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârșit și cu totul destoinic pentru orice lucrare bună.” În Biblie avem un sfătuitor al lui Dumnezeu care nu greșește. Învățăturile ei, puse în practică, vor face pe oameni destoinici pentru orice poziție a slujbei. Ea este glasul lui Dumnezeu care vorbește sufletului în fiecare zi. Cât de atent ar trebui să studieze tinerii Cuvântul lui Dumnezeu și să strângă în inimă ca pe o comoară învățăturile lui, astfel ca poruncile să poată fi în măsură să conducă întreaga comportare. Pastorii noștri cei tineri și cei care propovăduiesc de câtva timp dovedesc o însemnată deficiență în înțelegerea Scripturilor. Lucrarea Duhului Sfânt este să lumineze înțelegerea întunecată, să dizolve egoismul, să înmoaie inima împietrită, să supună pe răzvrătitul călcător de Lege și să-l salveze de influențele stricăcioase ale lumii. Rugăciunea lui Hristos pentru ucenicii Săi a fost: “Sfințește-i prin adevărul Tău; Cuvântul Tău este adevărul”. Sabia Duhului, care este Cuvântul lui Dumnezeu, străpunge inima celui păcătos și o taie în bucăți. Când este repetată teoria adevărului fără a fi simțită influența lui asupra sufletului vorbitorului, el n-are nici o putere asupra ascultătorilor, ci este respins ca eroare, răspunzător fiind însuși vorbitorul de pierderea sufletelor. Noi trebuie să fim siguri că pastorii noștri sunt oameni convertiți, umili, blânzi și smeriți cu inima.