Deși Dumnezeu este prietenul celor orbi și celor nenorociți, El nu le scuză păcatele. Le cere să biruie și să-și desăvârșească un caracter creștin în Numele lui Isus, care a biruit în locul lor. Dar lui Isus îi este milă de slăbiciunea noastră și este gata să ne ofere tărie pentru a rezista în încercări și a ne împotrivi ispitelor Satanei, dacă vrem să aruncăm povara noastră asupra Lui. Îngeri sunt trimiși să slujească acelor copii ai lui Dumnezeu care sunt în mod fizic orbi. Îngerii le păzesc pașii și îi scapă din mii de primejdii care, necunoscute lor, le sunt presărate în cale. Dar Duhul Său nu-i va asista dacă nu vor nutri un spirit de bunătate, dacă nu vor căuta cu sinceritate să aibă stăpânire peste firile lor și să-și aducă pasiunile și orice putere a lor în supunere față de Dumnezeu. Ei trebuie să cultive un spirit de iubire și să-și controleze cuvintele și faptele.
Mi-a fost arătat că Dumnezeu cere poporului Său să fie cu mult mai milostivi și mai atenți decât sunt acum cu cei nenorociți. “Religia curată și neîntinată înaintea lui Dumnezeu și Tatăl este: să cercetezi pe orfani și pe văduve în necazurile lor și să te păzești pe tine însuți nepătat de lume.” Iacov 1, 27. Aici este definită religia veritabilă. Dumnezeu pretinde ca aceeași considerație care ar trebui acordată văduvei și orfanului să fie acordată celor orbi și celor ce suferă sub apăsarea altor infirmități fizice. Bunăvoința dezinteresată este foarte rară în acest veac al lumii.
Mi-a fost arătat, în cazul fratelui E, că aceia care s-ar purta, în orice fel, în mod nedrept cu el și l-ar descuraja în eforturile lui de a se ajuta singur sau care, râvnind la prosperitatea bietului om orb, și-ar crea avantaje spre dezavantajul acestuia, își vor aduce asupră-le blestemul lui Dumnezeu, care este prietenul omului orb. Copiilor lui Israel le-au fost date dispoziții deosebite în ce privește pe cei orbi: “Să nu asuprești pe fratele tău și să nu-l jefuiești. Să nu oprești până a doua zi plata celui tocmit. Să nu vorbești de rău pe un surd și să nu pui înaintea unui orb nimic care să-l poată face să cadă; ci să te temi de Dumnezeul tău: Eu sunt Domnul. Să nu faceți nedreptate la judecată: să nu cauți la fața săracului și să nu părtinești pe nimeni dintre cei mari, ci să judeci pe aproapele tău după dreptate.” (Leviticul 19, 13-15.) “‘Blestemat să fie cel care va muta hotarele aproapelui său!’ și tot poporul să răspundă: ‘Amin!’ ‘Blestemat să fie cel care va face pe un orb să rătăcească pe drum!’ Și tot poporul să răspundă: ‘Amin!’ ‘Blestemat să fie cel care se va atinge de dreptul străinului, orfanului și văduvei!’ Și tot poporul să răspundă: ‘Amin!’” (Deuteronom 27, 17-19.)
-517-
Este straniu că bărbați care mărturisesc că sunt creștini nesocotesc învățăturile clare, categorice ale Cuvântului lui Dumnezeu și nu simt nici o mustrare de conștiință. Dumnezeu pune asupra lor răspunderea de a purta de grijă celor nenorociți, celor orbi, celor ologi, văduvelor și orfanilor, dar mulți nu fac nici un efort de a o lua în considerație. Pentru a salva asemenea persoane, Dumnezeu îi aduce în mod frecvent sub nuiaua suferinței și îi plasează în poziții similare cu acelea ocupate de persoanele care aveau nevoie de ajutorul și compasiunea lor, dar care nu le-au primit din mâinile acestora.
Dumnezeu va considera comunitatea din _____ răspunzătoare, ca trup, pentru calea greșită a membrilor săi. Dacă, în oricare din membrii ei, este îngăduită existența unui spirit egoist și lipsit de compătimire față de cei nenorociți, față de văduvă, orfan, orbi, ologi sau cei care sunt bolnavi trupește sau mental, Își va ascunde fața de la poporul Său până când își vor face datoria și vor înlătura răul din mijlocul lor. Dacă vreunii din cei ce poartă Numele lui Hristos Îl reprezintă în mod greșit până acum pe Mântuitorul lor prin aceea că nu au luat seama la datoria pe care o au față de cei năpăstuiți sau dacă încearcă în vreun fel să-și creeze avantaje în detrimentul celor nenorociți și îi jefuiesc astfel de mijloace materiale, Domnul va considera comunitatea răspunzătoare pentru păcatul membrilor săi până când aceștia vor fi făcut tot ce pot pentru a îndrepta răul existent. El nu va pleca urechea la rugăciunea poporului Său în timp ce orfanii, cei șchiopi, cei orbi și cei bolnavi sunt neglijați printre ei.
-518-
Faptul de “a fi de partea Domnului” presupune mai mult decât a spune aceasta în adunare. Partea Domnului este întotdeauna partea îndurării, milei și compasiunii pentru cei ce suferă, după cum se va vedea în exemplul ce ni s-a dat în viața lui Isus. Ni se cere să imităm exemplul Său. Dar sunt unii care nu sunt de partea Domnului în ce privește aceste lucruri; ei sunt de partea vrăjmașului. Oferind ascultătorilor Săi o ilustrare a acestui subiect, Isus a zis:
“‘Ori de câte ori ați făcut aceste lucruri unuia dintre acești foarte neînsemnați frați ai Mei, Mie Mi le-ați făcut’. Apoi va zice celor de la stânga Lui: ‘Duceți-vă de la Mine, blestemaților, în focul cel veșnic, care a fost pregătit diavolului și îngerilor lui! Căci am fost flămând, și nu Mi-ați dat să mănânc; Mi-a fost sete, și nu Mi-ați dat să beau; am fost străin, și nu M-ați primit; am fost gol, și nu M-ați îmbrăcat; am fost bolnav și în temniță, și n-ați venit pe la Mine’. Atunci Îi vor răspunde și ei: ‘Doamne, când Te-am văzut noi flămând sau fiindu-ți sete, sau străin, sau gol, sau bolnav, sau în temniță, și nu ți-am slujit?’ Și El, drept răspuns, le va zice: ‘Adevărat vă spun că, ori de câte ori n-ați făcut aceste lucruri unuia dintre acești foarte neînsemnați frați ai Mei, Mie nu Mi le-ați făcut.’ Și aceștia vor merge în pedeapsa veșnică, iar cei neprihăniți vor merge în viața veșnică.” (Matei 25, 40-46.)
Aici, în această predică, Hristos Se identifică cu omenirea suferindă și ne întipărește cu claritate tuturor faptul că indiferența sau nedreptatea arătată celui mai neînsemnat dintre sfinți este arătată Lui. Aici este partea Domnului, și oricine va fi de partea Domnului să vină cu noi. Scumpul Mântuitor este rănit atunci când îl rănim pe unul dintre cei mai umili sfinți.
Neprihănitul Iov geme din pricina suferințelor sale și își apără propria-i cauză atunci când este acuzat pe nedrept de unul din mângâietorii lui. El spune: “Orbului îi eram ochi și șchiopului picior. Celor nevoiași le eram tată și celui necunoscut îi cercetam cauza. Rupeam falca celui nedrept și-i smulgeam prada dintre dinți.” Iov 29, 15-17.