Pentru acești copii, sunt lecții importante de învățat și este mai bine pentru ei să le învețe acum decât mai târziu. Dumnezeu va lucra pentru acești iubiți copii, în unire cu eforturile înțelept dirijate ale părinților lor, și îi va aduce să devină învățăcei în școala lui Hristos. Isus ar dori ca acești copiii să fie separați de poftele lumii, să părăsească plăcerile păcatului și să aleagă calea umilei ascultări. Dacă acum ar lua seama la invitația plină de milă, dacă Îl vor accepta pe Isus ca Mântuitor al lor și vor continua să-L cunoască pe Domnul, El îi va curăți de păcatele lor și le va face parte de har și putere.
Iubite frate P., lecțiile pe care le-ai învățat în mijlocul influențelor tulburătoare, care au existat în Maine au fost extrem de păgubitoare pentru familia ta. Tu n-ai fost atât de precaut în conversația ta, cum îți cerea Dumnezeu să fii. Tu n-ai stăruit asupra adevărului în familia ta, învățând silitor pe copiii tăi principiile și poruncile lui Dumnezeu, la sculare și la culcare, la plecare și la venire. Tu n-ai apreciat lucrarea ta, ca tată și ca pastor.
-701-
Tu nu ți-ai îndeplinit zelos sarcina față de copiii tăi. N-ai consacrat timp suficient pentru rugăciunea în familie, și n-ai căutat prezența întregii familii. Sensul cuvântului “husband” este houseband (grupul casei, n.n.). Toți membrii familiei se concentrează în tatăl. El este legislatorul, care ilustrează prin propria lui purtare bărbătească virtuțile serioase, energia, integritatea, cinstea, răbdarea, curajul, hărnicia și folosul practic. Într-un anumit sens, tatăl este preotul familiei, care pune pe altarul lui Dumnezeu jertfa de dimineață și de seară. Soția și copiii trebuie să fie încurajați să se unească cu această jertfă și să se angajeze într-o cântare de laudă. Dimineața și seara, tatăl, ca preot al familiei, trebuie să mărturisească lui Dumnezeu păcatele de peste zi ale lui și ale copiilor lui. Trebuie mărturisite acele păcate care sunt cunoscute de el, cât și cele ascunse, de care are cunoștință numai ochiul lui Dumnezeu. Această regulă în acțiune, adusă la îndeplinire cu zel de tatăl, când este prezent, sau de mamă, în lipsa lui, va avea ca rezultat binecuvântări pentru familie.
Motivul pentru care tineretul actualei generații nu mai este înclinat spre religie este faptul că educația lor este defectuoasă. Iubirea adevărată nu este exercitată față de copii, când li se îngăduie patimi păcătoase sau când neascultarea de regulile voastre este îngăduită să treacă nepedepsită. Când rămurica este îndoită, copacul se înclină. ție îți place prea mult comoditatea. Nu ești destul de sârguincios. Este nevoie de un efort continuu, de o veghere permanentă, de rugăciune serioasă și fierbinte. Păstrează-ți mintea într-o continuă rugăciune, înălțată spre Dumnezeu; nu fi leneș la treabă, ci înflăcărat în spirit, slujind Domnului.
În familia ta, n-ai reușit să păstrezi sfințenia Sabatului, să-i înveți pe copiii tăi sfințirea lui și să imprimi asupra lor importanța păzirii lui, conform poruncii. Sensibilitățile tale nu sunt clare și gata să discearnă nivelul înalt la care trebuie să ajungem, ca să fim păzitori ai poruncii. Dar Dumnezeu te va ajuta în eforturile tale, dacă te apuci serios de lucru. Tu trebuie să ai un control desăvârșit asupra ta însuți; vei avea un succes mai bun asupra copiilor când sunt nesupuși. Este o importantă lucrare înaintea ta, ca să poți repara neglijențele trecutului, dar nu-ți este cerut să o îndeplinești în propria ta putere. Îngerii slujitori te vor ajuta la aceasta. Nu renunța la lucrarea aceasta și nici nu lepăda povara, ci apucă-te serios de ea, cu o hotărâtă voință de a repara îndelungata ta neglijență. Trebuie să ai vederi mai înalte despre pretențiile lui Dumnezeu asupra ta cu privire la ziua Lui cea sfântă. Tot ceea ce poate fi făcut în cele șase zile, care ți-au fost date de Dumnezeu trebuie să fie făcut. Tu nu trebuie să-L jefuiești pe Dumnezeu de nici un ceas al timpului sfânt. Mari binecuvântări sunt făgăduite celor care prețuiesc mult Sabatul și îndeplinesc obligațiile ce le revin cu privire la păzirea lui: “Dacă îți vei opri piciorul în ziua Sabatului, ca să nu-ți faci gusturile tale în ziua Mea cea sfântă; dacă Sabatul va fi desfătarea ta, ca să-L sfințești pe Domnul, slăvindu-L, și dacă-L vei cinsti, neurmând căile tale, neîndeletnicindu-te cu treburile tale și nededându-te la flecării, atunci te vei putea desfăta în Domnul, și eu te voi sui pe înălțimile țării, te voi face să te bucuri de moștenirea tatălui tău Iacov; căci gura Domnului a vorbit.” (Isaia 58, 13.14.)
-702-
Atunci când începe Sabatul, trebuie să punem pază asupra noastră, asupra faptelor noastre și a cuvintelor noastre, ca să nu-L jefuim pe Dumnezeu prin însușirea, pentru propriul nostru interes, a timpului care este în întregime al Lui. Noi înșine și copiii noștri nu trebuie să facem nici un fel de muncă pentru supraviețuirea noastră sau orice ar fi putut fi făcut în cele șase zile de lucru. Vineri este ziua dedicată pregătirii. În această zi, timpul poate fi dedicat pregătirilor necesare pentru Sabat, dar și gândurilor și discuțiilor despre el. Nimic din ceea ce în fața cerului va fi privit ca o călcare a sfântului Sabat nu trebuie spus sau făcut în Sabat. Dumnezeu ne cere să ne abținem de la munca fizică în Sabat, iar mintea să ne fie instruită să stăruie asupra subiectelor sacre. Porunca a patra este efectiv călcată prin discuții despre lucrurile lumești sau prin conversație ușoară și lipsită de importanță. Vorbind despre orice sau despre tot ce ne trece prin minte înseamnă a ne deda la flecării. Fiecare abatere de la ceea ce este drept ne duce în robie și la condamnare.
-703-
Frate P., tu trebuie să te instruiești ca să discerni sfințenia Sabatului poruncii a patra și să muncești ca să ridici standardul în familia ta, precum și acolo unde l-ai coborât prin propriul tău exemplu, în poporul lui Dumnezeu. Tu trebuie să contracarezi influența pe care ai lăsat-o în această privință, prin schimbarea cuvintelor și acțiunilor tale. Adesea, tu n-ai reușit să-ți “aduci aminte de ziua Sabatului, ca s-o sfințești” (Exod 20, 8); ai uitat adesea și ai vorbit propriile tale cuvinte în ziua sfințită a lui Dumnezeu. Tu nu te-ai păzit, și în Sabat te-ai unit în conversație despre subiectele obișnuite ale zilei, cum sunt: câștigurile și pierderile, recoltele, rezervele și proviziile. Prin aceasta, exemplul tău îți vatămă influența. Trebuie să faci o reformă.
Aceia care nu sunt pe deplin convertiți la adevăr lasă adesea ca mintea lor să alerge liberă la afaceri lumești și, cu toate că pot să se odihnească de munca fizică în Sabat, limba lor exprimă ceea ce este în mintea lor; din cauza aceasta, au loc aceste discuții despre vite, recolte, pierderi și câștiguri. Toate acestea constituie o călcare de Sabat. Dacă mintea aleargă după treburile lumești, limba va descoperi acest lucru; pentru că din prisosul inimii vorbește gura.
În această privință, mai ales exemplul pastorilor trebuie să fie evident. În Sabat, ei trebuie, în mod conștiincios, să se limiteze la conversațiile privind subiectele religioase — adevărul prezent, datoria actuală, temerile și speranțele creștine, încercările, conflictele și suferințele; în final, biruința și răsplata urmează a fi primite.
-704-
Slujitorii lui Hristos trebuie să stea ca o mustrare pentru cei care nu-și aduc aminte de Sabat, ca să îl sfințească. Ei trebuie ca, amabil și în mod solemn, să-i mustre pe cei care se angajează în conversație lumească în Sabat și, în același timp, să pretindă ca ei să fie păzitori ai Sabatului. Ei trebuie să încurajeze consacrarea în ziua Sa cea sfântă.
Nimeni să nu se simtă liber să petreacă timpul sacru într-un fel nefolositor. Este neplăcut pentru Dumnezeu ca păzitorii Sabatului să doarmă mult în timpul Sabatului. Făcând așa, ei necinstesc pe Creatorul lor și, prin exemplul lor, declară că cele șase zile sunt prea prețioase pentru ca ei să le petreacă odihnindu-se. Ei trebuie să facă bani, chiar dacă acest lucru îl realizează, lipsindu-se pe ei înșiși de somnul necesar, pe care îl completează dormind în timpul cel sfânt. Apoi, ei se scuză spunând: “Sabatul a fost dat ca zi de odihnă. Eu nu vreau să mă lipsesc de odihnă, pentru că am nevoie de odihnă.” Aceștia folosesc rău ziua cea sfântă. Ei trebuie ca, în mod special, să trezească și celorlalți membri ai familiei dorința de a merge la casa de rugăciune. Trebuie să-și consacre timpul și energia exercițiilor spirituale, astfel ca influența divină, care planează asupra Sabatului, să-i poată însoți în tot timpul săptămânii. Dintre toate zilele săptămânii, nici una nu este atât de favorabilă pentru cugetare și simțăminte devoționale ca Sabatul.
Mi-a fost prezentat tot cerul, ca privind și supraveghindu-i în Sabat pe cei care recunosc cerințele poruncii a patra și păzesc Sabatul. Îngerii își arătau interesul și marele respect pentru această instituție divină. Pe cei care L-au sfințit pe Domnul Dumnezeu în inimile lor, printr-o strictă dispoziție sufletească devoțională, și care au căutat să folosească prilejul orelor sacre, păzind Sabatul cât au putut de bine, spre a-L cinsti pe Dumnezeu, numind Sabatul o desfătare — pe aceștia, îngerii i-au binecuvântat în mod special, cu lumină și sănătate și le-a fost dată o putere deosebită. Dar, pe de altă parte, îngerii i-au părăsit pe cei care nu au apreciat sfințenia zilei sacre a lui Dumnezeu și au îndepărtat de la ei lumina și puterea lor. I-am văzut umbriți de un nor, descurajați și adesea triști. Ei simțeau lipsa Duhului lui Dumnezeu.