Necumpătarea în mâncare, chiar și în ce privește alimentele de o calitate corespunzătoare, va avea o influență istovitoare asupra organismului și va toci simțămintele mai adânci și mai sfinte. Cumpătarea strictă în mâncare și consumul de lichide este esențială pentru păstrarea sănătoasă și exercitarea cu vigoare a tuturor funcțiilor corpului. Obiceiurile de strictă cumpătare, combinate cu exercițiul musculaturii și al minții deopotrivă, vor păstra atât vigoarea intelectuală, cât și cea fizică și vor da puterea de a rezista celor angajați în slujire, editorilor și tuturor celorlalți ale căror obiceiuri sunt sedentare. Ca popor, cu toată mărturisirea noastră că păzim reforma sănătății, mâncăm prea mult. Îngăduirea apetitului este cauza cea mai mare a debilității fizice și intelectuale și stă la temelia slăbiciunii care este evidentă pretutindeni.
Necumpătarea începe la mesele noastre, prin folosirea alimentelor nesănătoase. După o vreme, prin continua satisfacere a slăbiciunilor, organele digestive slăbesc și hrana consumată de obicei nu mai satisface apetitul. Sunt induse stări nesănătoase și apare o poftă pentru hrană mai stimulatoare. Ceaiul, cafeaua și alimentele din carne produc un efect imediat. Sub influența acestor otrăvuri, sistemul nervos este excitat și, în anumite cazuri, pentru moment, intelectul pare revigorat și imaginația mai vie. Pentru că aceste stimulente aduc pentru acel moment rezultate atât de agreabile, mulți trag concluzia că au într-adevăr nevoie de ele și continuă să le folosească. Există însă întotdeauna o reacție. Sistemul nervos, fiind excitat așa cum n-ar fi trebuit, a împrumutat putere, care să fie folosită imediat, din resursele ce urmau să fie folosite în viitor. Toată această înviorare temporară a organismului este urmată de depresie. Slăbirea puterii organelor excitate, după ce stimulentul și-a pierdut forța, va fi direct proporțională cu măsura în care aceste stimulente au înviorat temporar sistemul. Apetitul este educat să râvnească ceva mai tare, care să aibă calitatea de a menține și spori starea agreabilă de excitare, până când îngăduirea slăbiciunii devine obicei — și există o dorință continuă pentru stimulente mai puternice, cum ar fi tutunul, vinul și tăriile. Cu cât este răsfățat mai mult apetitul, cu atât vor fi mai frecvente cererile lui și mai greu de controlat. Cu cât este mai slăbit organismul și cu cât este mai incapabil de a renunța la stimulentele artificiale, cu atât crește mai mult pasiunea pentru aceste lucruri., până când voința este copleșită și pare că nu mai are nici o putere prin care să tăgăduiască pofta nefirească pentru slăbiciunile respective.
-488-
Singura cale sigură este de a nu lua, de a nu gusta, de a nu atinge ceaiurile cafeaua, vinurile, tutunul, opiumul și băuturile alcoolice. Necesitatea ca oamenii acestei generații să cheme în ajutorul lor puterea voinței, întărită de harul lui Dumnezeu, pentru a se împotrivi și celei mai mici îngăduințe a poftei stricate este de două ori mai mare decât a fost cu mai multe generații în urmă. Însă cei din generația prezentă au mai puțină putere de stăpânire de sine decât au avut cei care au trăit atunci. Cei ce și-au îngăduit apetitul pentru aceste stimulente și-au transmis poftele și pasiunile stricate copiilor lor și este nevoie de o mai mare putere morală pentru a rezista necumpătării, în toate formele ei. Singura cale absolut sigură pe care s-o urmăm este de a sta fermi de partea cumpătării și de a nu ne aventura pe cărarea primejdiei.
Mărețul țel pentru care Hristos a suportat acel post lung în pustie a fost de a ne învăța necesitatea tăgăduirii de sine și cumpătării. Această lucrare ar trebui să înceapă la mesele noastre și să fie împlinită cu strictețe în toate sectoarele vieții. Răscumpărătorul lumii a coborât din Cer pentru a-l ajuta pe om în slăbiciunea sa, pentru ca, în puterea pe care a venit să i-o aducă Isus, să poată deveni puternic, să biruie pofta și pasiunea și să fie învingător în orice privință.
Mulți părinți educă gusturile copiilor lor și le formează poftele. Ei le permit să mănânce alimente din carne și să bea ceai și cafea. Cărnurile foarte condimentate, ceaiul și cafeaua, pe care unele mame îi încurajează pe copiii lor să le consume, pregătesc pentru aceștia calea de a râvni stimulente mai tari, cum ar fi tutunul. Folosirea tutunului încurajează apetitul pentru băuturile alcoolice; iar folosirea tutunului și alcoolului slăbesc, în mod invariabil, puterea nervilor.
-489-
Dacă simțămintele morale ale creștinilor ar fi trezite asupra subiectului cumpătării în toate lucrurile, ei ar putea, prin exemplul lor, începând la propriile lor mese, să-i ajute pe cei care sunt slabi în privința stăpânirii de sine, care sunt aproape neputincioși să reziste îndemnurilor poftei. Dacă am putea să realizăm că obiceiurile pe care ni le formăm în această viață ne vor afecta interesele veșnice, că soarta noastră veșnică depinde de obiceiuri de strictă cumpătare, am lucra până în punctul cumpătării stricte în mâncare și băutură. Prin exemplul și efortul nostru personal, am putea fi mijloacele de salvare a multe suflete de la degradarea necumpătării, crimă și moarte. Surorile noastre pot face mult în marea lucrare de salvare a altora, așternând mesele lor numai cu alimente sănătoase, hrănitoare. Ele își pot întrebuința timpul prețios educând gusturile și poftele copiilor lor, formându-le obiceiuri de cumpătare în toate lucrurile și încurajând tăgăduirea de sine și bunăvoința pentru binele altora.
În ciuda exemplului pe care ni l-a dat Hristos în pustia ispitei, prin tăgăduirea apetitului și biruirea puterii lui, există multe mame creștine care, prin exemplul și educația pe care o dau copiilor lor, îi pregătesc pe aceștia să devină mâncăi și bețivani. Copiilor li se permite adesea să mănânce tot ce poftesc și când poftesc, fără a ține seama de sănătate. Există mulți copii care sunt educați ca gurmanzi încă din pruncie. Prin îngăduirea apetitului, ei sunt transformați în dispeptici de la o vârstă fragedă. Îngăduința de sine și necumpătarea în mâncare cresc pe măsură ce cresc și ei și se întăresc pe măsură ce se întăresc ei. Vigoarea mentală și fizică sunt sacrificate prin îngăduința părinților. Se formează un gust pentru anumite articole alimentare de la care nu pot primi nimic bun, ci numai vătămare; și, în timp ce organismul este împovărat, constituția lor este debilitată.
Pastorii, învățătorii și studenții nu ajung să-și dea seama așa cum ar trebui de necesitatea exercițiului fizic în aer liber. Ei neglijează această datorie care este esențială pentru păstrarea sănătății. Își solicită mult mințile cu cărți și mănâncă porția unui om care muncește fizic. Prin asemenea obiceiuri, unii devin corpolenți, pentru că organismul le este încărcat. Alții devin uscățivi, fragili și slabi, pentru că puterile lor vitale sunt epuizate prin degajarea excesului de alimente; ficatul este împovărat și neînstare să elimine impuritățile din sânge, iar rezultatul este boala. Dacă exercițiul fizic ar fi combinat cu efortul intelectual, sângele ar fi înviorat în circulația sa, activitatea inimii ar fi mai bună, impuritățile ar fi eliminate și o nouă viață și vigoare ar fi simțite de fiecare parte a corpului.
-490-
Când mințile pastorilor, învățătorilor și studenților sunt continuu excitate prin studiu și corpul este lăsat inactiv, nervii afectivi sunt suprasolicitați, câtă vreme nervii de mișcare sunt inactivi. Stresul fiind în întregime asupra organelor mentale, ele ajung epuizate de prea multă muncă și slăbite, în timp ce mușchii își pierd vigoarea din lipsă de întrebuințare. Nu există nici un chef de activare a mușchilor prin angajare în muncă fizică, pentru că oboseala pare a fi nesuferită.
Predicatorii lui Hristos, care mărturisesc că sunt reprezentanții Săi, ar trebui să urmeze exemplul Său și, mai presus de orice, să-și facă obiceiurile celei mai stricte cumpătări. Ei ar trebui să țină viața și exemplul lui Hristos înaintea poporului prin propriile lor vieți de tăgăduire și jertfire de sine și generozitate activă. Hristos a biruit pofta în locul omului; iar ei, în locul Său, au datoria să dea altora un exemplu vrednic de a fi imitat. Cei care nu simt necesitatea angajării în lucrarea de câștigare a biruinței în punctul apetitului, nu vor reuși să-și asigure victorii prețioase, pe care le-ar fi putut dobândi, și vor deveni robi ai poftei și patimii care umplu cupa nelegiuirii celor ce locuiesc pe pământ.
Oamenii care sunt angajați în proclamarea ultimei solii de avertizare a lumii, o solie care urmează să hotărască destinul sufletelor, ar trebui să aplice în viețile lor adevărurile pe care le propovăduiesc altora. Ar trebui să fie un exemplu pentru popor prin felul în care mănâncă și beau și în conversația și comportamentul lor curat. Lăcomia în mâncare, îngăduirea pasiunilor josnice și păcate grozave sunt ascunse sub veșmântul sfințeniei de către mulți reprezentanți declarați ai lui Hristos, pretutindeni în lumea noastră. Există oameni de o destoinicie naturală excelentă ale căror străduințe nu ajung nici la jumătatea a ceea ce ar putea realiza dacă ar fi cumpătați în toate lucrurile. Îngăduirea apetitului și pasiunii întunecă mintea, micșorează puterea fizică și slăbește tăria morală. Gândurile nu le sunt limpezi. Cuvintele lor nu sunt rostite cu putere, nu sunt vitalizate de Duhul lui Dumnezeu, astfel încât să atingă inimile ascultătorilor.
-491-
Întrucât primii noștri părinți au pierdut Edenul prin îngăduirea apetitului, singura noastră speranță de a recâștiga Edenul este prin reprimarea hotărâtă a poftei și pasiunii. Abținerea în alimentație și stăpânirea tuturor pasiunilor vor păzi intelectul și vor aduce vigoare mentală și morală, făcându-i pe oameni în stare să-și pună toate înclinațiile sub controlul puterilor superioare și să discearnă răul și binele, sacrul și profanul. Toți cei ce au o înțelegere adevărată a sacrificiului pe care l-a făcut Hristos părăsindu-și căminul din Cer pentru a veni în această lume ca să-i poată arăta omului, prin propria Sa viață, cum să reziste ispitei, își vor tăgădui cu voioșie eul și vor alege să fie părtași cu Hristos la suferințele Sale.
Frica de Domnul este începutul înțelepciunii. Cei ce vor birui așa cum a biruit Hristos vor avea nevoie să se păzească neîncetat de ispitele Satanei. Pofta și pasiunile ar trebui înfrânate și aduse sub controlul unei conștiințe luminate, pentru ca intelectul să nu aibă de suferit, priceperea să fie limpede, astfel încât lucrăturile Satanei și capcanele lui să nu fie văzute ca providență a lui Dumnezeu. Mulți își doresc răsplata finală și biruința ce urmează să fie date învingătorilor, dar nu sunt dispuși să suporte truda, privațiunile și tăgăduirea de sine, așa cum a făcut-o Răscumpărătorul nostru. Numai prin supunere și efort continuu vom birui așa cum a biruit Hristos.
Puterea stăpânitoare a apetitului va sta la baza ruinei a mii de persoane, când, dacă ar fi biruit în acest punct, ar fi avut puterea morală pentru a câștiga victoria asupra oricărei alte ispite de-a Satanei. Dar cei ce sunt robi ai poftei, nu vor reuși să-și desăvârșească un caracter creștin. Continua păcătuire a omului, timp de șase mii de ani, a adus ca roade boală, durere și moarte. Și pe măsură ce ne apropiem de sfârșitul timpului, ispitele Satanei de a ne îngădui pofta vor fi mai puternice și mai greu de biruit.