Un timp de pregătire
Trăim în marea zi antitipică a ispășirii. Trebuie să-L căutăm individual pe Dumnezeu. Aceasta este o lucrare personală. Să ne apropiem de Dumnezeu ca nimic să nu se furișeze în eforturile noastre, ce ar reprezenta greșit adevărul pentru timpul de față. Fiecare să mărturisească, nu păcatul fratelui său, ci propriul său păcat. Să-și smerească inima înaintea lui Dumnezeu, și să ajungă atât de plin de Duhul Sfânt, încât viața lui să arate că a fost născut din nou. Citim: “Tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu”. (Ioan 1, 12.)
Evanghelia lui Hristos trebuie să fie trăită, practicată în viața de toate zilele. Slujitorii lui Dumnezeu trebuie să fie curățiți de orice răceală și orice egoism. Simplitatea, blândețea și modestia sunt de mare preț în lucrarea lui Dumnezeu. Încercați să-i uniți pe lucrători în încredere și iubire. Dacă nu puteți face lucrul acesta, fiți voi înșivă așa cum trebuie și lăsați restul pe seama lui Dumnezeu. Lucrați în credință și cu rugăciune. Alegeți tineri creștini și educați-i să fie, nu lucrători cu inima ca fierul, ci lucrători care sunt dispuși să colaboreze.
-219-
Mă rog ca Domnul să schimbe inima acelora care, dacă nu primesc mai mult har, vor cădea în ispită. Avem nevoie să trăim în strânsă comuniune cu Dumnezeu, ca să ne putem iubi unul pe altul cum ne-a iubit Hristos. Tocmai prin aceasta va cunoaște lumea că suntem ucenicii Lui. Să nu aibă loc înălțare de sine. Dacă lucrătorii își vor smeri inima înaintea lui Dumnezeu, binecuvântarea va veni. Ei vor primi idei proaspete și noi, și va avea loc o minunată reînviorare a lucrării misionare medicale.
Marea lucrare care ne stă în față, nouă tuturor, ca creștini, este aceea de a extinde Împărăția lui Hristos cât mai repede cu putință, în acord cu însărcinarea divină. Evanghelia trebuie să înainteze de la cucerire la cucerire, de la biruință la biruință. Măreția împărăției de sub tot cerul va fi dată poporului sfinților Celui Prea Înalt, și ei vor lua împărăția și vor stăpâni în veci și în veci de veci.
Lupta ce ne stă în față
Servii lui Dumnezeu trebuie să se îmbrace cu fiecare piesă a armurii creștine. Noi nu ne luptăm doar cu vrăjmași omenești. Dumnezeu cheamă pe fiecare creștin să intre în luptă sub conducerea Lui, depinzând pentru succes de harul și ajutorul cerului.
Noi trebuie să înaintăm în puterea Celui Puternic. Niciodată nu trebuie să cedăm atacurilor lui Satana. Pentru ce noi, ca lucrători creștini, nu am sta împotriva căpeteniilor și puterilor, împotriva stăpânitorilor întunericului lumii acesteia? Dumnezeu ne îndeamnă să mergem înainte, folosind darurile încredințate nouă. Satana va așeza ispita în calea noastră. El va căuta să ne biruie prin vicleșug. Dar în puterea lui Dumnezeu, noi trebuie să stăm neclintiți, ca o stâncă, la principii.
-220-
În lupta aceasta nu este scutire, relaxare. Agenții lui Satana nu se opresc niciodată în lucrarea lor de distrugere. Cei care sunt în slujba lui Hristos trebuie să supravegheze orice post înaintat. Scopul nostru este acela de a salva suflete pieritoare de la ruină. Aceasta este o lucrare de o mărime infinită, și omul nu poate nădăjdui să aibă succes, decât dacă se unește cu Lucrătorul divin.
Din veșnicie, Hristos a fost Răscumpărătorul omului. Totdeauna, de la cădere, a adresat celor care se uneau cu El în marea Lui lucrare cuvântul: “Să nu osteniți în facerea binelui”. (2 Tesaloniceni 3, 13.) “Fiți tari, neclintiți, sporiți totdeauna în lucrul Domnului”. (1 Corinteni 15, 58.)
Creștinul e încurajat să dovedească stăruință răbdătoare în ducerea mai departe a lucrării slujirii Evangheliei, în legătură cu lucrarea misionară medicală. Pe măsură ce câștigă experiență în adevărata religie, el obține o cunoștință spirituală care formează caracterul.
Viața unui adevărat creștin este o viață de neîntreruptă slujire. “Suntem lucrători împreună cu Dumnezeu”. Fiecare zi aduce celui care e în slujba Lui Dumnezeu datorii pe măsura puterilor lui. Capacitatea lui de a fi de folos sporește atunci când, sub îndrumarea Puterii supreme, aduce la îndeplinire datoriile acestea. Împlinirea unei datorii ne pregătește mai bine ca să împlinim alta. Aceia care au un adevărat simț cu privire la ceea ce este de făcut, se vor așeza în lumina directă a Cuvântului lui Dumnezeu, în unire cu celelalte forțe lucrătoare ale Sale. În fiecare zi, îmbrăcat în întreaga armură, el merge la luptă. Cu rugăciune, vigilență și stăruință, el va lucra, hotărât ca încheierea lucrării lui să nu-l găsească nepregătit, ca unul care n-a făcut tot ce ar fi putut pentru mântuirea sufletelor care pier.
-221-
Dacă creștinii ar lucra în bună înțelegere, înaintând ca unul singur, sub îndrumarea unei singure Puteri, pentru aducerea la îndeplinire a unui singur scop, ei ar mișca lumea.
Principiile care ar trebui să ne conducă pe noi ca lucrători în lucrarea lui Dumnezeu sunt expuse de apostolul Pavel. El zice: “Noi suntem împreună lucrători cu Dumnezeu”. (1 Corinteni 3, 9.) “Orice faceți, să faceți din toată inima, ca pentru Domnul, nu ca pentru oameni”. (Coloseni 3, 23.) Și Petru îi îndeamnă pe credincioși: “Ca niște buni ispravnici ai harului felurit al lui Dumnezeu, fiecare din voi să slujească altora după darul, pe care l-a primit. Dacă vorbește cineva să vorbească cuvintele lui Dumnezeu. Dacă slujește cineva, să slujească după puterea pe care i-o dă Dumnezeu, pentru ca în toate lucrurile să fie slăvit Dumnezeu prin Isus Hristos”. (1 Petru 4, 10-11.)
Sunt legi mari care guvernează lumea naturii, și cele spirituale sunt cârmuite de principii la fel de sigure. Mijloacele pentru un anumit scop, trebuie să fie folosite, dacă este să se obțină rezultate dorite. Dumnezeu a rânduit fiecărui om lucrarea lui, potrivit cu capacitatea lui. Prin învățătură și practică personală, trebuie să poată face față oricărui caz care s-ar ivi; și este nevoie de plănuire înțeleaptă pentru a pune pe fiecare om în propria lui sferă, ca să poată obține o experiență care-l va pregăti să poarte o răspundere.
-222-
Dumnezeu dorește ca noi să ne ajutăm unul pe altul printr-o manifestare de simpatie și de iubire neegoistă. Sunt persoane care au moștenit anumite pasiuni și înclinații aparte. S-ar putea ca ei să fie greu de tratat, dar suntem noi fără greșeală? Ei nu trebuie să fie descurajați. Greșelile lor nu trebuie să devină publice. Hristos are milă și-i ajută pe cei care greșesc în ce privește judecata. El a suferit moartea pentru fiecare om și, din cauza aceasta, El are un interes mișcător și adânc pentru fiecare om.
S-ar putea ca un om să încerce să-I servească lui Dumnezeu, dar ispite dinăuntru și din afară îl asaltează. Satana și îngerii lui îl îndeamnă și-l ademenește să păcătuiască. Atunci cum îl tratează frații lui? Spun ei cuvinte aspre și tăioase, alungându-l de la Mântuitorul? Ce priveliște tristă au de privit Hristos și îngerii.
Să ne aducem aminte că noi ne luptăm și cădem, greșind în vorbire și în acțiunea de a-L reprezenta pe Hristos, căzând și ridicându-ne iarăși, deznădăjduind și nădăjduind. Să ne ferim de a ne purta cu lipsă de bunăvoință față de aceia care, ca și noi, sunt supuși ispitei și care, ca și noi, sunt obiecte ale iubirii neistovite a lui Hristos.
Dumnezeu Se poartă cu oamenii, ca ființe responsabile. El va lucra prin Duhul Său, prin mintea pe care a pus-o în om, dacă omul îi va da prilej să lucreze și va recunoaște procedeele Sale. El intenționează ca fiecare să-și folosească mintea și conștiința pentru sine. El nu intenționează ca un om să devină umbra altuia, exprimând numai sentimentele altuia.
-223-
Considerare pentru lucrătorii de culoare
Religia Bibliei nu recunoaște nici o castă sau culoare. Ea nu știe de rang, bogăție sau onoare lumească. Dumnezeu îi prețuiește pe oameni ca oameni. La El, caracterul hotărăște valoarea lor. Și noi trebuie să recunoaștem Duhul lui Hristos în oricine e descoperit. Nimeni n-are nevoie să se rușineze a vorbi cu un om negru onest în orice loc sau să dea mâna cu el. Acela care trăiește în atmosfera în care trăiește Hristos va fi învățat de Dumnezeu și va învăța să dea oamenilor prețul pe care li-l dă El.
Deservenții cultici de culoare trebuie să fie tratați cu considerație. Lucrul acesta nu s-a făcut totdeauna. Oamenii aceștia trebuie să fie încurajați să obțină o perfectă cunoaștere a adevărului. Și când sunt prinși cu credincioșie în lucrare, ar trebui să-și primească salariul. Aduceți-vă aminte că le trebuie pâine.
Domnul dorește ca poporul Său din Nord să păstreze o atitudinea amabilă față de frații și surorile de culoare. N-ar trebui să ne grăbim în a le găsi greșeli. Nu putem aștepta ca ei să fie în toate privințele ca aceia care s-au bucurat de avantaje mai mari. Trebuie să ne aducem aminte de dezavantajele sub care au trăit oamenii de culoare. Cu totul diferite de împrejurările rasei albe au fost împrejurările lor. Oamenii din Nord au trăit într-o atmosferă morală mai limpede, mai curată decât a oamenilor de culoare din Sud. Nu ne putem aștepta ca ei să fie în toate privințele tot atât de tari și de clari în ideile lor de moralitate. Dacă Hristos ar fi astăzi pe pământ, ar învăța rasa neagră într-un fel care ne-ar surprinde. El ne invită să ne amintim că și aceia care au avut mari avantaje în multe privințe se simt adesea jigniți dacă greșelile lor sunt necuvenit luate în considerare și dacă cuvintele de sfat și îndemn sunt spuse într-un fel lipsit de simpatie.
-224-
Când între oamenii de culoare se petrec lucruri nepotrivite, aduceți-vă aminte că Domnul dorește ca voi să lucrați cu înțelepciunea unui păstor credincios. Aduceți-vă aminte că bunătatea va realiza mai mult decât asprimea. Faceți ca frații și surorile de culoare să poată vedea că frații lor doresc ca ei să ajungă la nivelul cel mai înalt și că sunt gata să-i ajute. Și dacă în unele lucruri persoanele de culoare greșesc, nu vă pripiți să le condamnați și să le dați la o parte din lucrare.
Rasei negre trebuie să i se arate o dreptate exactă și nepărtinitoare. Hristos cere de la servii Săi compătimire duioasă pentru suferind, simpatie pentru cel nefericit și o considerație generoasă pentru fapte rele.
Săracii nu sunt excluși de la privilegiul de a da. Ei, ca și cei bogați, pot săvârși o parte în lucrarea aceasta. Învățătura pe care Hristos a dat-o în legătură cu cele două leptale ale văduvei ne arată că darurile de bună voie, cele mai mici, ale săracilor, dacă sunt date cu o inimă plină de iubire, sunt tot atât de vrednice de a fi primite ca și donațiile cele mai mari ale bogaților. În cumpăna sanctuarului, darurile săracilor, făcute din iubire pentru Hristos, nu sunt prețuite după cantitatea dată, ci după iubirea care îndeamnă la slujire.
-225-
Nevoile unui câmp misionar
De mulți ani, Domnul ține înaintea poporului Său nevoile lucrării în mijlocul populației de culoare din statele din Sud ale Americii. Întunericul moral al acestui câmp este, în el însuși, un puternic apel la exercitarea dărniciei. În trecut, unii au făcut ceea ce au putut pentru a susține această ramură a lucrării noastre, și facerea lor de bine a adus roade în convertirea multor suflete.
Deși mai rămâne mult de făcut pentru populația de culoare, avem motive să ne bucurăm de începutul cel bun care s-a făcut. Într-un număr recent al revistei The Gospel Herald (1907), se relatează că “acum cincisprezece ani nu erau peste douăzeci de adventiști de ziua a șaptea de culoare la sud de linia Mason și Dixon; dar azi sunt șapte sute. Acum doisprezece ani, era o singură biserică A. Z. Ș. de culoare; astăzi sunt cincizeci, fără a socoti pe cele din Africa și din Indiile de Vest…. Zecimea persoanelor de culoare anul trecut în Statele Unite se ridica la cinci mii de dolari; acum cincisprezece ani, nu trecea de cincizeci de dolari”.
Să-I mulțumim lui Dumnezeu, scumpi frați și surori, și să prindem curaj! Dumnezeu descoperă brațul Său pentru a face o mare lucrare în acest câmp misionar din cuprinsul hotarelor propriei noastre țări. El dă astăzi poporului Său ocazii neobișnuite de a extinde repede solia în Sud. Îndeosebi ar trebui să dăm pe față un spirit de facere de bine la data când se adună darul anual pentru susținerea lucrării în cadrul populației de culoare. Dumnezeu și-a pus încrederea în noi, făcându-ne administratori ai mijloacelor harului Său bogat; și El ne atrage atenția să luăm aminte la săraci, suferinzi și oprimați, la sufletele legate în lanțurile superstiției și ale rătăcirii, și ne asigură că, dacă le facem bine acestora, El va primi binefacerea ca fiind făcută Lui. “Ori de câte ori ați făcut aceste lucruri unuia din acești neînsemnați frați ai Mei”, declara El, “Mie mi le-ați făcut.” (Matei 25, 40.)
-226-
Mii de oameni de culoare din Sud pot fi acum aduși mai sus, și să devină instrumente omenești pentru a ajuta propria lor rasă, dacă pot să primească ajutorul pe care Dumnezeu ne cheamă să li-l dăm. Mulțime de bărbați și femei din câmpul acesta își simt adânca lor sărăcie și nevoia lor de urcare mai sus. Și când învățători credincioși vin la ei pentru a le explica Scripturile așa cum vorbesc ele, prezentând adevărul în curăția lui nativă, întunericul va pieri. Raze strălucitoare de lumină vor odihni asupra sufletelor care caută adevărul. Iar la aceia care au avut avantaje va avea loc o cercetare de aproape și inteligentă asupra subiectelor adevărului descoperit în Scriptură. Mulți vor fi învățați de Dumnezeu. Ei vor învăța direct de la Marele Învățător, și vor primi cu bucurie adevărurile care vor sfinți și înălța. Chipul moral al lui Dumnezeu va fi refăcut în suflet, și mulți vor fi pentru veșnicie mântuiți.
Scumpii mei frați și scumpele mele surori, Hristos vă spune acum: “Ridicați-vă ochii și priviți asupra câmpului sudic; deoarece are nevoie de lucrători-semănători de sămânță și secerători. El are nevoie de mijloacele voastre pentru susținerea lucrătorilor.” Harul lui Hristos e nemărginit, este darul fără plată al lui Dumnezeu. Atunci de ce nu ar trebui ca acestui popor neglijat să i se aducă în viață oarecare nădejde, curaj și credință? Există lumină însorită în inimi pentru toți cei care Îl vor primi pe Hristos.
Septembrie 1907
-227-
Secțiunea 7 — Lucrare pentru libertate religioasa
[În secțiunea aceasta, sunt prezentate numai părți din câteva manuscrise (până acum nepublicate). În ce privește alt material important care are legătură vitală și directă cu lucrarea pentru libertatea religioasă, vezi Mărturii pentru comunitate 5:449-454, 467-476, 711-720; Mărturii pentru comunitate 6:394-410; cum și Tragedia veacurilor, capitolele 2, 16, 25, 36, 38-40. ]
“Să vestiți slobozenia (libertatea) în țară pentru toți locuitorii ei”. “Fiți … înțelepți ca șerpii, și fără răutate ca porumbeii” Leviticul 25, 10; Matei 10, 16.
Un timp de încercare înaintea noastră
Un timp de mare încercare ne stă în față. Se cuvine ca noi să folosim toate capacitățile și darurile noastre pentru înaintarea lucrării lui Dumnezeu. Puterile pe care Domnul ni le-a dat trebuie să fie folosite pentru a zidi, și nu pentru a dărâma. Cei care sunt înșelați din neștiință nu trebuie să rămână în starea aceasta. Domnul spune solilor Săi: Mergeți la ei și faceți-le cunoscut ceea ce v-am spus, fie că vor asculta, fie că nu vor asculta.
A venit timpul când se va abate persecuția peste cei care proclamă adevărul. Perspectiva nu e încântătoare; dar, în ciuda acestui lucru, să nu încetăm eforturile noastre de a-i salva pe aceia care sunt gata să piară, pentru a căror răscumpărare Domnul cerului și-a oferit scumpa Sa viață. Când un mijloc dă greș, încercați un altul. Eforturile noastre nu trebuie să fie moarte, lipsite de viață. Câtă vreme viața este păstrată, să lucrăm pentru Dumnezeu. În toate epocile bisericii, solii rânduiți de Dumnezeu s-au expus la ocară și persecuție de dragul adevărului. Dar oriunde poporul lui Dumnezeu va fi forțat să meargă, chiar dacă, la fel ca ucenicul iubit, ar fi exilați pe insule pustii, Hristos va ști unde sunt ei și-i va întări și binecuvânta, dându-le din belșug pace și bucurie.
-228-
În curând, vor fi tulburări pe întreaga față a pământului. Se cuvine ca fiecare să caute să-L cunoască pe Dumnezeu. N-avem timp de întârziere. Cu râvnă și ardoare, trebuie vestită solia: “Voi toți cei însetați, veniți la ape, chiar și cel ce n-are bani! Veniți și cumpărați bucate, veniți și cumpărați vin și lapte, fără bani și fără plată!” (Isaia 55, 1.) “Așa vorbește Domnul: ‘Păziți ce este drept, și faceți ce este bine: căci mântuirea Mea este aproape să vină, și neprihănirea Mea este aproape să se arate. Ferice de omul care face lucrul acesta, și de fiul omului care rămâne statornic în el, păzind Sabatul, ca să nu-l pângărească și stăpânindu-și mâna ca să nu facă nici un rău!’” (Isaia 56, 1-2.)
Iubirea lui Dumnezeu pentru biserica Sa este nemărginită. Purtarea Lui de grijă față de moștenirea Lui e neîncetată. El nu îngăduie să vină vreo suferință asupra bisericii, în afară de ceea ce este cu totul trebuincios pentru curăția ei, pentru binele ei prezent și veșnic. El va curăți biserica Sa la fel cum a curățit templul la începutul și la sfârșitul lucrării Sale pe pământ. Tot ce aduce El asupra bisericii ca încercare și punere la probă vine pentru ca poporul Său să poată câștiga o mai profundă evlavie și mai multă tărie pentru a putea duce triumful crucii în toate părțile lumii. El are o lucrare de făcut pentru toți. Trebuie să aibă loc o continuă dezvoltare și un dăinuitor progres. Lucrarea trebuie să se extindă de la oraș la oraș, de la țară la țară și de la națiune la națiune, mergând înainte și în sus, întemeiați, întăriți și fixați.
“Cuvântul S-a făcut trup și a locuit printre noi, plin de har și adevăr”. Dar aceia pe care Hristos a venit să-i mântuiască n-au vrut să-L aibă. “A venit la ai Săi, și ai Săi nu L-au primit”. (Ioan 1, 14.11.) Lăsându-se sub controlul lui Satana, ei L-au lepădat pe Mesia și au căutat prilej să-L ducă la moarte.
Va continua.