Nevoia de muncă zeloasă din toată inima
Dacă pastorii noștri și-ar da seama cât de curând locuitorii lumii vor fi aduși la judecată înaintea tronului de judecată al lui Dumnezeu, pentru a răspunde de faptele lor făcute în trup, cât de zelos ar lucra ei împreună cu Dumnezeu pentru a prezenta adevărul! Cât de neobosiți ar lucra ei pentru a face să înainteze lucrarea lui Dumnezeu în lume, proclamând în cuvânt și faptă: “Sfârșitul tuturor lucrurilor este aproape!” (1 Petru 4, 7.)
“Pregătește-te să-L întâlnești pe Dumnezeul tău” e solia pe care trebuie să o vestim pretutindeni. Trâmbița trebuie să dea un sunet lămurit. Clar și lămurit trebuie să răsune avertizarea: “A căzut, a căzut Babilonul cel mare…. Ieșiți din mijlocul ei, poporul Meu, ca să nu fiți părtași la păcatele ei, și să nu fiți loviți cu urgiile ei”. (Apocalipsa 18, 2-4.) Cuvintele acestui text biblic trebuie să fie împlinite. În curând cea din urmă încercare trebuie să vină peste toți locuitorii pământului. La data aceea trebuie să se ia hotărâri prompte. Aceia care au fost convinși prin prezentarea Cuvântului, se vor rândui sub steagul stropit cu sânge al Prințului Emanuel. Ei vor vedea și vor înțelege ca niciodată mai înainte că au pierdut multe ocazii de a face binele pe care ar fi trebuit să-l facă. Ei își vor da seama că nu au lucrat atât de zelos cum ar fi trebuit, ca să caute și să mântuiască ce era pierdut, să-i smulgă, ca să zicem așa, din foc.
-150-
Slujitorii lui Dumnezeu trebuie ca, în sârguință, “să fie fără preget”; să fie “plini de râvnă cu spiritul”; “să slujească Domnului”. Apatia și ineficiența nu sunt evlavie. Când ne dăm seama că lucrăm pentru Dumnezeu, vom avea atunci un simțământ mai înalt de cum am avut vreodată în fața sfințeniei serviciului spiritual. Această înțelegere pune viață, atenție și energie stăruitoare în împlinirea fiecărei datorii.
Religia curată și neîntinată este cu totul practică. Nimic altceva nu va izbuti în salvarea de suflete decât o muncă zeloasă, din toată inima. Noi trebuie să facem din datoriile de toate zilele acte de devoțiune, sporind continuu în capacitatea de a fi de folos, deoarece noi ne vedem lucrarea în lumina veșniciei.
Lucrarea noastră ne-a fost trasată de Părintele nostru ceresc. Noi trebuie să ne luăm Bibliile și să mergem să avertizăm lumea. Trebuie să fim mâinile ajutătoare ale lui Dumnezeu în lucrarea de salvare de suflete, canale prin care zi de zi iubirea Lui se revarsă către o lume ce piere. Înțelegerea marii lucrări la care are privilegiul de a lua parte îl înnobilează și sfințește pe lucrătorul adevărat. El este umplut cu credința care lucrează prin iubire și curățește sufletul. Nimic nu e muncă grea și plicticoasă pentru cel care-și supune voința lui Dumnezeu. “O fac pentru Domnul” e un gând care întinde un farmec peste orice lucru pe care i-l dă Dumnezeu să-l facă.
Îndepliniți-vă toată lucrarea pe temeiul unor principii strict religioase. Întrebarea voastră să fie: “Ce pot face pentru a place Domnului?” Vizitați locurile unde credincioșii au nevoie de încurajare și ajutor. La fiecare pas, întrebați: “E aceasta calea Domnului? Sunt eu în spirit, cuvânt, acțiune și armonie cu voia Lui?” Dacă lucrați pentru Dumnezeu cu gândul numai la slava Lui, lucrarea voastră va purta atunci amprenta divină, și voi veți aduce la îndeplinire scopurile Domnului.
-151-
În studierea de către noi a Cuvântului lui Dumnezeu, pătrundeți mai adânc și tot mai adânc dincolo de suprafață. Prindeți-vă bine prin credință de puterea divină, și sondați adâncurile inspirației. Aduceți în lucrarea voastră puterea lui Dumnezeu, amintindu-vă că Domnul este în spatele vostru. Lăsați ca iubirea Lui să strălucească prin ceea ce voi faceți și spuneți. Lăsați ca adevărul, adevărul scump și simplu al Cuvântului lui Dumnezeu, să lumineze în deplină strălucire. Smeriți-vă înaintea lui Dumnezeu. Hristos va fi eficiența voastră. El v-a pus cârmuitori peste casnicii Lui, pentru a le da hrană la timp. Lucrătorii lui Hristos sunt foarte aproape de inima Lui plină de iubire. El dorește să-i desăvârșească pe cei din casa Sa prin desăvârșirea slujitorilor Săi.
Hristos este Răscumpărătorul plin de simpatie și compasiune. În puterea sa susținătoare, bărbații și femeile devin puternici pentru a rezista răului. Când păcătosul osândit privește la păcat, el devine pentru el peste măsură de păcătos. Se miră că nu a venit la Hristos mai înainte. El vede că defectele sale trebuie să fie biruite, că apetitul și pasiunile lui trebuie să fie supuse voinței lui Dumnezeu, că trebuie să fie părtaș de natură dumnezeiască după ce va fi fugit de stricăciunea care e în lume prin poftă. După ce s-a pocăit de călcarea, din partea sa, a Legii lui Dumnezeu, el se străduiește sârguincios să biruie păcatul. Caută să dea la iveală puterea harului lui Hristos și este adus în legătură personală cu Mântuitorul. Neîntrerupt, el ține pe Hristos în fața sa. Rugându-se, crezând, primind binecuvântările de care are nevoie, el se apropie din ce în ce mai mult de standardul lui Dumnezeu pentru el.
Noi virtuți se descoperă în caracterul lui pe măsură ce se leapădă de sine și înalță crucea, mergând pe drumul care-l conduce Hristos. El iubește pe Domnul Isus cu toată inima sa, și Hristos devine înțelepciunea, neprihănirea, sfințirea și răscumpărarea sa.
-152-
Hristos este exemplul nostru, inspirația noastră, răsplătirea noastră cea peste măsură de mare. “Voi sunteți ogorul lui Dumnezeu, clădirea lui Dumnezeu.” (1 Corinteni 3, 9.) Dumnezeu este Constructorul-șef, dar omul are o parte de făcut. El trebuie să conlucreze cu Dumnezeu. “Noi suntem împreună lucrători cu Dumnezeu.” (1 Corinteni 3, 9.) Să nu uitați niciodată cuvintele: “împreună cu Dumnezeu”. “Duceți până la capăt mântuirea voastră, cu frică și cutremur. Căci Dumnezeu este Acela care lucrează în voi, și vă dă după plăcerea Lui, și voința și înfăptuirea.” (Filipeni 2, 12-13.) Puterea lucrătoare de minuni a harului lui Hristos se dă pe față în crearea în om a unei inimi noi, a unei vieți la o treaptă înaltă, a unui entuziasm mai sfânt. Dumnezeu zice: “Vă voi da o inimă nouă.” (Ezechiel 36, 26.) Nu e aceasta, înnoirea omului, cea mai mare minune care poate să fie săvârșită? Ce nu poate face unealta omenească, aceea care prin credință se prinde de puterea divină?
Amintiți-vă că în lucrarea lui Hristos, ca Mântuitor al vostru personal, se află tăria și biruința voastră. Aceasta este partea pe care toți trebuie să o îndeplinească. Hristos este Calea, Adevărul și Viața. El declară: “Fără Mine nu puteți face nimic.” (Ioan 15, 5.) Și sufletul care se pocăiește și crede, răspunde: “Pot totul prin Hristos care mă întărește.” (Filipeni 4, 13.) Acelora care fac lucrul acesta li se dă asigurarea: “Tuturor celor ce L-au primit, le-a dat puterea să se facă copii ai lui Dumnezeu.” (Ioan 1, 12.)
Secțiunea 4 — Lucrarea sanitara
“Doresc ca toate lucrurile tale să-ți meargă bine, și sănătatea ta să sporească.” 3 Ioan 2.
-153-
Credincioșie în reforma sanitară
[Manuscris citit înaintea delegaților la Conferința Generală, Washington D. C., 31 mai 1909. ]
Sunt instruită să transmit o solie tuturor oamenilor cu privire la subiectul reformei sanitare, deoarece mulți au apostaziat de la credincioșia lor de mai înainte față de principiile reformei sanitare.
Intenția lui Dumnezeu pentru copiii Săi este ca ei să crească până la statura deplină de bărbați și femei în Hristos. Pentru a face lucrul acesta, ei trebuie să folosească bine fiecare putere a minții, sufletului și trupului. Ei nu-și pot permite să irosească nici o putere mintală sau fizică.
Întrebarea cu privire la felul cum să se păstreze sănătatea este de o primă importanță. Când studiem problema aceasta în temere de Dumnezeu, vom înțelege că este cel mai bine, atât pentru prosperitatea noastră fizică, cât și pentru prosperitatea noastră spirituală, să observăm simplitatea în dietă. Să studiem această problemă cu răbdare. Avem nevoie de cunoștință și de chibzuință pentru a proceda cu înțelepciune în chestiunea aceasta. Nu trebuie să ne opunem legilor naturii, ci să le dăm ascultare.
Aceia care au primit instrucțiune cu privire la relele folosirii alimentelor de carne, a ceaiului, a cafelei și a preparatelor alimentare bogate și nesănătoase, și care sunt hotărâți să facă un legământ cu Dumnezeu prin sacrificiu, nu vor continua să-și satisfacă apetitul pentru alimente pe care le știu că sunt nesănătoase. Dumnezeu cere ca apetiturile să fie curățite și să se practice lepădarea de sine cu privire la lucrurile acelea care nu sunt bune. Aceasta este o lucrare care va trebui să fie făcută mai înainte ca poporul Său să poată sta înaintea Lui ca un popor desăvârșit.
-154-
Răspunderea personală
Rămășița poporului lui Dumnezeu trebuie să fie un popor convertit. Prezentarea acestei solii trebuie să aibă drept urmare convertirea și sfințirea de suflete. Noi trebuie să simțim puterea Duhului lui Dumnezeu în această mișcare. Aceasta este o solie minunată, precisă; ea înseamnă totul pentru primitor și trebuie să fie proclamată cu o strigare puternică. Trebuie să avem o credință sinceră, dăinuitoare, că solia aceasta va merge cu o importanță sporită până la sfârșitul timpului.
Sunt unii care mărturisesc a fi credincioși și care primesc anumite părți ale Mărturiilor, ca fiind solii ale lui Dumnezeu, în timp ce resping acele părți care osândesc plăcerile lor favorite. Aceste persoane lucrează împotriva propriului lor bine și împotriva binelui bisericii. Este cu totul trebuincios ca noi să umblăm în lumină, câtă vreme avem lumină. Aceia care pretind a crede în reforma sanitară, și totuși lucrează contra principiilor ei în practica vieții de toate zilele, rănesc propriile lor suflete și lasă și impresii rele asupra minții credincioșilor și necredincioșilor.
Tărie prin ascultare
O răspundere solemnă zace asupra acelora care cunosc adevărul, și anume aceea ca toate faptele lor să corespundă cu credința lor, ca viața lor să fie înnobilată și sfințită, și ei să fie pregătiți pentru lucrarea care trebuie să fie făcută repede în aceste zile de încheiere a soliei. Ei n-au nici timp și nici putere de cheltuit în satisfacerea apetitului. Acum trebuie să ajungă la noi cu seriozitate constrângătoare cuvintele: “Pocăiți-vă dar și întoarceți-vă la Dumnezeu, pentru ca să vi se șteargă păcatele, ca să vină de la Domnul vremurile de înviorare”. (Faptele Apostolilor 3, 19.) Sunt mulți printre noi care sunt cu lipsuri în ceea ce privește spiritualitatea, și care, dacă nu sunt pe deplin convertiți, cu siguranță că vor fi pierduți. Vă puteți îngădui să vă asumați acest risc?
-155-
Mândria și slăbiciunea credinței lipsesc pe mulți de binecuvântările lui Dumnezeu. Sunt mulți aceia care, dacă nu-și smeresc inimile înaintea Domnului, vor fi surprinși și dezamăgiți când se va auzi strigarea: “Iată, Mirele vine”. (Matei 25, 6.) Ei au teoria adevărului, dar nu au ulei în vasele lor, în candelele lor. Credința noastră în timpul de față nu trebuie să se mărginească numai la a fi de acord, a consimți să crezi sau la o credință în teoria soliei îngerului al treilea. Noi trebuie să avem uleiul harului lui Hristos, care va alimenta candela și va face ca lumina vieții să strălucească, arătând calea celor care sunt în întuneric.
Dacă vrem să evităm a avea o experiență bolnăvicioasă, trebuie să începem cu râvnă și fără întârziere să ne lucrăm propria noastră mântuire cu frică și cutremur. Sunt mulți aceia care nu dau dovadă hotărâtă că sunt sinceri față de legământul lor, făcut la botez. Zelul lor e răcit de formalism, de ambiție lumească, mândrie și iubire de sine. Câteodată, sentimentele lor sunt mișcate, dar ei nu cad pe Stânca, Isus Hristos. Ei nu vin la Dumnezeu cu inimi zdrobite, în pocăință și mărturisire. Aceia care trăiesc lucrarea adevăratei pocăințe în inimile lor vor da pe față roadele Duhului în viața lor. O, dacă cei care au atât de puțină viață spirituală și-ar da seama că viața veșnică poate fi acordată numai celor care ajung părtași de natură dumnezeiască, și scapă de stricăciunea care este în lume prin poftă!
-156-
Numai puterea lui Hristos poate lucra transformarea în inimă și minte, experiență prin care trebuie să treacă toți aceia care urmează să fie părtași cu El în viața cea nouă din Împărăția cerului. “Dacă un om nu se naște din nou”, a spus Mântuitorul, “nu poate vedea Împărăția lui Dumnezeu”. (Ioan 3, 3.) Religia care vine de la Dumnezeu este singura religie care poate duce la Dumnezeu. Ca să-I servim așa cum se cuvine, trebuie să fim născuți din Duhul Sfânt. Aceasta va duce la veghere. Va curăți inima și va reînnoi mintea, și ne va da o nouă capacitate de a-L cunoaște pe Dumnezeu și a-L iubi. Aceasta ne va da o ascultare de bună voie de toate cerințele Lui. Aceasta este adevărata închinare.
Dumnezeu cere de la poporul Său o continuă înaintare. Avem nevoie să învățăm că satisfacerea apetitului este cea mai mare piedică pentru creșterea mintală și sfințirea sufletească. Cu toată mărturisirea noastră de reformă sanitară, mulți dintre noi mănâncă cum nu trebuie. Satisfacerea apetitului este cea mai mare cauză a debilității fizice și mintale și stă la baza slăbiciunii și a morții premature. Acela care caută să aibă curăția spiritului trebuie să țină minte că în Hristos există putere pentru a stăpâni apetitul.
Alimente din carne
Dacă am avea folos din satisfacerea dorinței după alimente din carne, nu v-aș adresa acest apel; dar știu că nu putem avea vreun folos. Alimentele din carne sunt dăunătoare bunei stări fizice și ar trebui să ne deprindem să ne descurcăm și fără ele. Aceia care sunt în situația în care este cu putință să-și asigure o dietă vegetariană, dar care aleg să urmeze propriile lor preferințe în problema aceasta, mâncând și bând cum le place, treptat vor deveni nepăsători față de învățătura pe care Domnul a dat-o cu privire și la alte laturi ale adevărului prezent, și vor pierde receptivitatea lor cu privire la ceea ce este adevăr; cu siguranță că ei vor culege ceea ce au semănat.
-157-
Mi-a fost arătat că elevilor din școlile noastre nu trebuie să li se servească carne în alimentația lor sau preparate alimentare care sunt cunoscute ca fiind nesănătoase. Nimic ce ar servi la încurajarea unei dorințe după stimulente nu ar trebui să fie pus pe mese. Fac apel la bătrâni și la tineri, ca și la cei de vârstă mijlocie. Tăgăduiți apetitul vostru după acele lucruri care vă dăunează. Serviți Domnului prin jertfă.
Faceți pe copii să aibă o parte inteligentă în această lucrare. Noi toți suntem membri ai familiei Domnului, și Domnul vrea ca toți copiii Săi, tineri și bătrâni, să se hotărască să tăgăduiască apetitul și să economisească mijloacele necesare pentru clădirea de case de rugăciuni și susținerea misionarilor.
Sunt instruită să spun părinților: Așezați-vă cu suflet și spirit de partea Domnului în această problemă. Avem nevoie să păstrăm totdeauna în minte faptul că, în aceste zile de punere la probă, noi suntem judecați înaintea Domnului Universului. Nu veți renunța voi la satisfacerea de plăceri care vă sunt dăunătoare? Cuvintele de mărturisire de credință sunt ieftine; faceți ca faptele voastre de tăgăduire de voi înșivă să mărturisească cum că veți fi ascultători față de cerințele pe care Dumnezeu le adresează poporului Său deosebit. Apoi, puneți în casa tezaurului o parte din mijloacele pe care le economisiți prin actele voastre de lepădare se sine, și cu acestea se va duce mai departe lucrarea lui Dumnezeu.
Sunt mulți aceia care socotesc că nu pot trăi fără alimente cu carne; dar dacă aceștia s-ar așeza de partea Domnului, deplin hotărâți să umble în calea călăuzirii Sale, ei ar primi tărie și înțelepciune așa cum au primit Daniel și tovarășii săi. Ei vor descoperi că Domnul le dă o judecată sănătoasă. Mulți vor fi surprinși să vadă cât de mult poate fi economisit pentru lucrarea lui Dumnezeu prin acte de lepădare de sine. Micile sume economisite prin fapte de sacrificiu vor face mai mult pentru dezvoltarea lucrării lui Dumnezeu, decât vor face darurile cele mai mari dar care n-au cerut lepădare de sine.
-158-
Adventiștii de ziua a șaptea mânuiesc adevăruri de o însemnătate uriașă. Acum mai bine de patruzeci de ani, Domnul ne-a dat lumină specială cu privire la reforma sanitară, dar cum umblăm noi în lumina aceasta? Cât de mulți au refuzat să trăiască în armonie cu sfaturile lui Dumnezeu! Ca popor, noi ar trebui să facem progrese pe măsura luminii primite. E datoria noastră de a înțelege și respecta principiile reformei sanitare. În ce privește subiectul cumpătării, ar trebui să fim înaintea tuturor celorlalți oameni, și cu toate acestea, sunt membri bine instruiți ai bisericii și chiar și slujitori ai Evangheliei, care au puțin respect față de lumina pe care Dumnezeu a dat-o cu privire la acest subiect. Ei mănâncă cum le place și lucrează cum le place.
Aceia care sunt învățători și conducători în lucrarea noastră să ia poziție pe terenul Bibliei cu privire la reforma sanitară și să dea o mărturie directă celor care cred că noi trăim în zilele de pe urmă ale istoriei pământului. O linie de deosebire trebuie să fie trasată între cei care servesc lui Dumnezeu și cei care se slujesc pe ei înșiși.
Mi s-a arătat că principiile care ne-au fost date în zilele de la început ale soliei sunt tot atât de importante și trebuie să fie privite cu aceeași conștiinciozitate astăzi cum au fost și atunci. Sunt unii care niciodată n-au urmat lumina dată asupra problemei dietei. Este timpul acum de a scoate lumina de sub obroc și de a o lăsa să lumineze cu raze vii, strălucitoare.
Principiile viețuirii sănătoase înseamnă mult pentru noi, individual și ca popor. Când solia reformei sanitare mi-a fost dată pentru întâia dată, eram slabă și fără putere, supusă la dese accese de leșin. Mă rugam lui Dumnezeu pentru ajutor, și El mi-a lămurit marele subiect al reformei sanitare. El mi-a arătat că aceia care țin poruncile Lui trebuie să fie aduși în legătură sfântă cu El, și că prin cumpătare în mâncare și băutură ei trebuie să-și păstreze mintea și trupul în cea mai favorabilă condiție de slujire. Lumina acesta a fost o mare binecuvântare pentru mine. Am luat poziție ca reformator în ale sănătății, știind că Domnul mă va întări. Astăzi am o sănătate mai bună, în ciuda vârstei mele, decât am avut în zilele tinereții.
-159-
Se spune de către unii că eu nu am urmat principiile reformei sanitare așa cum le-am susținut cu condeiul meu; dar pot să spun că eu am fost un reformator sanitar credincios. Cei care au fost membri ai familiei mele știu că lucrul acesta este adevărat.