Continuare.
-209-
Viața pământească a Domnului Hristos, atât de plină de trudă și de jertfă, a fost înveselită la gândul că strădania Lui nu va fi în zadar. Dându-și viața pentru viața oamenilor, El urma să câștige lumea din nou la ascultare. Deși mai întâi trebuia să fie primit botezul sângelui, deși păcatele lumii aveau să apese asupra sufletului Său nevinovat, totuși, pentru bucuria care-I era pusă înainte, El a ales să sufere crucea și a disprețuit ocara.
Studiați definiția dată de Domnul Hristos adevăratului misionar: “Dacă voiește cineva să vină după Mine, să se lepede de sine însuși, să-și ia crucea și să Mă urmeze.” (Marcu 8, 34.) A-L urma pe Hristos, așa cum se spune în cuvintele acestea, nu e o pretenție, o farsă. Isus așteaptă ca ucenicii Lui să umble de aproape pe urmele Lui, suferind ce a suferit El, suportând ce a suportat El, biruind așa cum a biruit El. El așteaptă cu nerăbdare să vadă că aceia care se dau drept urmași ai Săi dau pe față spiritul jertfirii de sine.
Aceia care Îl primesc pe Hristos ca Mântuitor personal, alegând să fie părtași la suferințele Lui, să trăiască viața Lui de lepădare de sine și să îndure ocara pentru El, vor înțelege ce înseamnă a fi un adevărat misionar medical.
Când toți misionarii noștri vor trăi viața cea nouă în Hristos, când vor lua Cuvântul Lui drept călăuză, vor avea o înțelegere mai clară a ceea ce constituie adevărata lucrare misionară medicală. Lucrarea aceasta va avea un sens mai adânc pentru ei, dacă vor asculta necondiționat de Legea săpată în piatră cu Însuși degetul lui Dumnezeu, cuprinzând porunca Sabatului, cu privire la care Hristos Însuși le-a spus, prin Moise, copiilor lui Israel:
-210-
“Vorbește copiilor lui Israel și spune-le: ‘Să nu care cumva să nu țineți Sabatele Mele, căci acesta va fi între Mine și voi, și urmașii voștri, un semn după care se va cunoaște că Eu sunt Domnul, care vă sfințesc Copiii lui Israel să păzească Sabatul, prăznuindu-l, ei și urmașii lor, ca un legământ necurmat. Aceasta să fie între Mine și copiii lui Israel, un semn veșnic.’” (Exod 31, 13.16.17.)
Să studiem cu sârguință Cuvântul lui Dumnezeu, pentru ca să putem proclama cu putere solia ce trebuie să fie dată în aceste zile de pe urmă. Mulți, dintre aceia asupra cărora se revarsă lumina vieții plină de jertfire de Sine a Mântuitorului, refuză să trăiască o viață în armonie cu voința Lui. Ei nu sunt dispuși să trăiască o viață de sacrificiu pentru binele altora. Ei doresc să se înalțe pe ei înșiși. Pentru unii ca aceștia, adevărul și neprihănirea și-au pierdut însemnătatea, iar influența lor necreștin îi face pe mulți să se abată de la Mântuitorul. Dumnezeu cheamă lucrători sinceri și statornici, a căror viață să contracareze influența acelora care lucrează împotriva Lui.
Eu sunt instruită să spun fiecărui lucrător misionar medical: Urmează Căpeteniei. El este Calea, Adevărul și Viața. El este exemplul tău. Asupra tuturor lucrătorilor misionari medicali zace răspunderea de a păstra în atenția lor viața de slujire neegoistă a Domnului Hristos. Ei trebuie să-și țină ochii pironiți la Isus, Autorul și Desăvârșitorul credinței lor. El este Izvorul a toată lumina, Fântâna tuturor binecuvântărilor.
O poziție hotărâtă pentru dreptate
În aceste timpuri de evlavie bolnavă și de principii pervertite, Dumnezeu îi invită pe lucrătorii Săi să dea pe față o spiritualitate sănătoasă și plină de influență. Fraților și surorilor, aceasta cere Dumnezeu de la voi. Fiecare părticică a influenței voastre să fie folosită pentru Hristos. Voi trebuie să spuneți acum lucrurilor pe numele lor adevărat și să stați tare în apărarea adevărului așa cum este el în Isus.
-211-
Este potrivit ca fiecare suflet a cărui viață este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu să vină acum în front și să lupte pentru credința care a fost dată sfinților o dată pentru totdeauna. Adevărul trebuie să fie apărat, iar Împărăția lui Dumnezeu să fie făcută să înainteze așa cum s-ar face dacă Hristos ar fi în persoană pe pământ. Dacă ar fi aici, El ar fi pornit să-i mustre pe mulți care, deși se dau drept misionari medicali, nu au ales să învețe de la Marele Misionar medical blândețea și umilința Lui. În viața unora dintre aceștia, care ocupă poziții înalte în lucrarea misionară medicală, eul a fost înălțat. Până când nu se vor curăți de orice dorință de a înălța eul, ei nu vor putea să înțeleagă cu claritate caracterul lui Hristos și nici nu vor putea să facă lucrarea pe care a făcut-o El.
Atunci când Duhul Sfânt va conduce mintea membrilor din comunitățile noastre, se va vedea, în vorbire, în servire și în spiritualitate, un standard mai înalt decât se dă pe față acum. Membrii comunității vor fi reînviorați prin apa vieții, iar lucrătorii, lucrând sub o singură Căpetenie, și anume Hristos, Îl vor reprezenta pe Domnul lor în spirit, în cuvânt și faptă și se vor încuraja unul pe altul să meargă înainte în măreața lucrare de încheiere în care suntem angajați. Va avea loc o sănătoasă sporire a unității și a iubirii, care va da lumii mărturie cu privire la faptul că Dumnezeu L-a trimis pe Fiul Său să moară pentru răscumpărarea păcătoșilor. Adevărul divin va fi înălțat; și, când va lumina ca o lampă care arde, noi îl vom înțelege mai clar și tot mai clar.
Adevărul probator pentru acest timp nu este produsul minții vreunui om. El este de la Dumnezeu. El este adevărata filozofie pentru aceia care și-l apropie. Hristos S-a întrupat, pentru ca noi să putem fi sfințiți și răscumpărați prin credința în adevăr. Aceia care țin adevărul în neprihănire să se ridice și să pornească încălțați cu râvna Evangheliei păcii și să proclame adevărul la aceia care nu-l cunosc. Să facă urme drepte cu picioarele lor, ca nu cumva cel ce șchiopătează să fie abătut din cale.
-212-
Noi trebuie să ne unim și, prin adevărata lucrare misionară medicală, să pregătim calea pentru Împăratul nostru, care e gata să vină. Dar să ne amintim că unirea creștină nu înseamnă că identitatea creștină trebuie să fie contopită în aceea a altuia și nici nu înseamnă că mintea unuia să fie condusă și controlată de mintea altuia. Dumnezeu nu a dat nimănui puterea pe care unii, prin cuvânt și faptă, caută să o pretindă. Dumnezeu cere ca fiecare om să rămână liber și să urmeze îndrumările Cuvântului.
Să căutăm să creștem în cunoașterea adevărului, dând toată lauda și gloria Aceluia care este una cu Tatăl. Să căutăm cu cea mai mare râvnă ungerea cerească, Duhul Sfânt. Să ne străduim să avem un creștinism curat și care se dezvoltă, crește, pentru ca în curțile cerești să putem fi declarați, în cele din urmă, desăvârșiți în Hristos.
“Iată, Mirele vine: ieșiți-I în întâmpinare.” (Matei 25, 6.) Nu pierdeți acum timpul, ci ridicați lumina lămpii voastre și curățiți-o. Nu pierdeți timp, ci căutați să desăvârșiți unitatea unuia cu altul. Trebuie să ne așteptăm la dificultăți. Greutățile vor veni. Hristos, Căpetenia mântuirii noastre, a fost făcut desăvârșit prin suferință. Urmașii Lui vor da piept cu vrăjmașul de multe ori și vor fi greu încercați; dar nu trebuie să deznădăjduiască. Domnul Hristos le spune: “Îndrăzniți, Eu am biruit lumea.” (Ioan 16, 33.)
Următoarele rânduri zugrăvesc lupta creștină:
“Gândeam că drumul creștin înspre ceruri E plin de lumină ca ziua de vară, ca zorile ei; Dar Tu mi-arătași cărăruia întunecoasă și aspră Cu colțuri de stânci și plină de ghimpi.
Visam la cerești răsplătiri și renume. Frumoasele ramuri de finic, veșminte, coroană de aur Acestea ceream, dar Tu mi-arătași o cruce și un mormânt.”
Secțiunea 4 — Fiți în gardă
“Vegheați, fiți tari in credință, fiți oameni, întăriți-vă! Tot ce faceți să fie făcut cu dragoste!” (1 Corinteni 16, 13.14.)
-213-
Lecții din trecut
Centralizare
A fost planul lui Dumnezeu ca, după potop, ca împlinire a poruncii date lui Adam, oamenii să se împrăștie pe întregul pământ, pentru a-l umple și a-l supune.
Dar, când urmașii lui Noe s-au înmulțit, s-a dat pe față apostazia. Aceia care doreau să lepede restricția Legii lui Dumnezeu s-au hotărât să se despartă de adoratorii lui Iehova. Ei se hotărâră să țină comunitatea lor unită într-un singur corp și să formeze o monarhie care cu timpul să cuprindă întregul pământ. Ei s-au hotărât să zidească o cetate în câmpia șinear și în ea să ridice un turn care să fie minunea lumii. Turnul acesta urma să fie atât de înalt, încât nici un potop să nu poată ajunge până la vârful lui, și atât de masiv, încât nimic să nu-l poată distruge. În felul acesta, ei nădăjduiau să-și facă un adăpost lucrat de ei înșiși și să ajungă independenți de Dumnezeu.
Confederația aceasta s-a născut din revolta împotriva lui Dumnezeu. Locuitorii din câmpia Șinear și-au înființat împărăția pentru înălțare de sine, nu pentru gloria lui Dumnezeu. Dacă ar fi izbutit, s-ar fi născut o mare forță care avea să alunge neprihănirea și să inaugureze o nouă religie. Lumea ar fi fost demoralizată. Teorii eronate ar fi abătut mintea de la preceptele divine, iar Legea lui Iehova ar fi fost trecută cu vederea și uitată. Dar Dumnezeu n-a lăsat niciodată lumea fără martori ai Săi. În vremea aceea s-au găsit oameni care s-au smerit înaintea lui Dumnezeu și au strigat: “O, Dumnezeule”, s-au rugat ei, “stai la mijloc între cauza Ta și planurile și metodele oamenilor”. “Și Domnul S-a pogorât să vadă cetatea și turnul, pe care îl zidiseră fiii oamenilor.” (Geneza 11, 5.) Îngerii au fost trimiși să nimicească planurile ziditorilor.
-214-
Turnul ajunsese la o înălțime destul de semeață și era cu neputință pentru lucrătorii din vârf să comunice direct cu cei de jos; de aceea, din loc în loc erau puși oameni care să primească și să comunice mai departe ordinele cu privire la materialele necesare sau alte îndrumări cu privire la lucrare. În timp ce se transmiteau în felul acesta ordinele de la unul la altul, limbile s-au amestecat, așa încât se cereau materiale de care nu era nevoie și poruncile primite erau adesea opusul celor care fuseseră date. A urmat confuzie și groază. Întreaga lucrare s-a oprit pe loc. Mai departe, nu mai putea fi armonie și colaborare. Constructorii nu erau în stare nicicum să-și explice straniile neînțelegeri dintre ei și, în furia și dezamăgirea lor, își aduceau învinuiri unul altuia. Confuzia lor s-a sfârșit cu ceartă și vărsare de sânge. Fulgere din cer au sfărâmat partea de sus a turnului și l-au răsturnat la pământ. Oamenii au fost făcuți să simtă că este un Dumnezeu care stăpânește în ceruri și că El poate să încurce și să sporească încurcătura, pentru a-i învăța pe oameni că nu sunt decât oameni.
Dumnezeu rabdă îndelung perversitatea oamenilor, dându-le prilej îndestulător de pocăință; dar El notează toate născocirile pe care le pun la cale pentru a se împotrivi autorității Lui, celei drepte și sfinte.
-215-
Până la data aceea, toți vorbiseră aceeași limbă; acum, cei care puteau să-și înțeleagă unul altuia vorbirea s-au unit în cete; unii au luat-o într-o parte, iar alții în altă parte. “De acolo i-a împrăștiat Domnul pe toată fața pământului.” (Geneza 11, 9.)
În zilele noastre, Domnul dorește ca poporul Său să se împrăștie pe întreaga față a pământului. Nu trebuie să formeze colonii. Domnul Isus spunea: “Duceți-vă în toată lumea și propovăduiți Evanghelia la orice făptură.” (Marcu 16, 15.) Când ucenicii au urmat înclinația lor de a rămâne în mare număr la Ierusalim, a fost îngăduit să vină asupra lor persecuția și au fost împrăștiați prin toate părțile locuite ale lumii.
Timp de ani de zile, poporului nostru i-au fost aduse solii de avertizare și de îndemn, zorindu-l să pornească în marele câmp al secerișului Domnului și să lucreze în mod neegoist pentru suflete. Din mărturiile scrise în 1895 și 1899, redau următoarele paragrafe:
“Adevărații lucrători misionari nu vor alcătui colonii. Poporul lui Dumnezeu trebuie să fie străin și peregrin pe pământ. Investirea unor mari sume de bani la dezvoltarea lucrării într-un singur loc nu e după planul lui Dumnezeu. Trebuie să se înființeze instituții în multe locuri. Trebuie să fie înființate școli și sanatorii în locuri unde acum nu e nimic ce poate să reprezinte lucrarea. Aceste instituții nu trebuie să fie înființate pentru a face bani, ci cu scopul de răspândi adevărul. Ar trebui să se procure teren la distanță de orașe, unde se pot dezvolta școli, în care să se poată da educație tinerilor în agricultură și lucrări tehnice.”
“Principiile adevărului prezent trebuie să se răspândească tot mai mult. Sunt unii care raționează dintr-un punct de vedere greșit. Pentru că e mai convenabil ca lucrarea să fie concentrată într-un singur loc, ei sunt în favoarea îngrămădirii tuturor lucrurilor într-o singură localitate. Mari rele vin de pe urma acestui fapt. Locuri care ar trebui să fie ajutate rămân pustii.”
-216-
“Ce aș putea spune poporului nostru spre a-l face să urmeze o cale care să fie pentru binele lui prezent și veșnic? Nu vor cei din Battle Creek să ia seama la lumina dată lor de Dumnezeu? Nu vor ei să se lepede de sine, să ia crucea și să-I urmeze lui Isus? Nu vor ei să asculte de chemarea Conducătorului lor, de a părăsi Battle Creek-ul, și să dezvolte instituții în alte locuri? Nu vor ei oare să meargă în locurile întunecate ale pământului, pentru a vesti iubirea lui Hristos, încrezându-se în Dumnezeu pentru a le da succes?”
“Nu e planul lui Dumnezeu ca poporul Său să se îngrămădească în Battle Creek. Isus zice: ‘Mergeți azi și lucrați în via Mea. Depărtați-vă de locurile unde nu e nevoie de voi. Înfigeți stindardul adevărului în târguri și orașe care n-au auzit solia. Pregătiți calea pentru venirea Mea. Cei ce se află la drumuri și garduri trebuie să audă chemarea’.
Domnul va face din pustie un loc sacru, atunci când poporul Său, plin de spirit misionar, va trece la înființarea de centre pentru lucrarea Sa, va înființa sanatorii, unde bolnavii și suferinzii pot fi îngrijiți, și școli, unde tinerii să poată fi educați în direcția cea bună.
S-a susținut că ar fi mari foloase de pe urma punerii atâtor instituții în strânsă legătură; că ele vor fi întărite unele pentru altele și că ar putea oferi ajutor acelora care caută educație și ocupație. Aceasta e după judecata omenească; se va admite că, din punct de vedere omenesc, se obțin multe avantaje din îngrămădirea unor răspunderi atât de numeroase în Battle Creek; dar viziunea trebuie să fie extinsă.”
În ciuda sfaturilor frecvente, oamenii au continuat să plănuiască, în sens contrariu, în vederea centralizării puterii, pentru gruparea multor instituții sub o singură conducere. Lucrarea aceasta s-a pornit în birourile de la Review and Herald. Lucrurile s-au dezvoltat într-o direcție, și apoi în altă direcție. Acela care a inițiat chemarea la gruparea lucrării editoriale sub o singură putere conducătoare, cu sediul în Battle Creek, a fost vrăjmașul lucrării noastre.
-217-
Apoi a câștigat teren ideea că lucrarea misionară medicală ar propăși foarte mult dacă toate instituțiile noastre medicale și toate celelalte întreprinderi misionare medicale ar fi grupate sub conducerea asociației misionare medicale din Battle Creek.
Mi s-a spus că trebuie să-mi înalț vocea pentru a da avertismente împotriva acestui lucru. Nu trebuia să fim sub controlul unor oameni care nu se puteau controla pe ei înșiși și care nu erau dispuși să fie ascultători de Dumnezeu. Noi nu trebuia să fim conduși de oameni care doreau ca puterea conducătoare să fie cuvântul lor. Creșterea dorinței de a conduce a fost foarte puternică, iar Dumnezeu a trimis avertizare după avertizare, interzicând confederarea și contopirea. El ne-a avertizat să nu ne luăm obligația să împlinim anumite înțelegeri, care vor fi prezentate de oameni care se străduiesc să ajungă să controleze mișcările fraților lor.
Un centru educațional
Domnul are neplăcere de anumite aranjamente care s-au făcut la Battle Creek. El a declarat că alte locuri sunt jefuite de lumina și avantajele care au fost concentrate și înmulțite la Battle Creek. E ceva neplăcut înaintea lui Dumnezeu ca tineretul din toate părțile țării să fie chemat la Battle Creek, să lucreze la Sanatoriu și să-și facă studiile. Dacă îngăduim lucrul acesta, vom fi adesea vinovați de jefuirea câmpurilor slabe de comoara lor cea mai scumpă.
-218-
Prin lumina dată în mărturii, Domnul a arătat că El nu dorește ca elevii să părăsească școlile și sanatoriile din părțile lor, pentru a studia la Battle Creek. El ne-a dat instrucțiuni să mutăm colegiul din locul acesta. Lucrul acesta s-a făcut, dar instituțiile care au rămas nu au făcut ce trebuia să facă, și anume să împartă cu alte locuri avantajele care încă mai erau concentrate la Battle Creek. Domnul a făcut cunoscută neplăcerea Sa, îngăduind ca principalele clădiri ale acestor instituții să fie distruse prin foc.
În ciuda clarei dovezi cu privire la providența divină, arătată în focurile acestea nimicitoare, unii dintre noi n-au ezitat să ia în râs afirmația că aceste clădiri au ars datorită faptului că oamenii au dezvoltat lucrurile în direcții pe care Domnul nu le putea aproba.
Oamenii s-au depărtat de principiile cele drepte, pentru răspândirea cărora s-au înființat aceste instituții. Ei nu au ajuns să facă exact lucrarea pe care o rânduise Dumnezeu, să pregătească un popor care “să rezidească dărâmăturile de mai înainte și care să stea la spărturi”, așa cum este reprezentat în capitolul 58 din Isaia. În acel text biblic, lucrarea pe care o avem de făcut este clar definită, ca fiind lucrarea misionară medicală. Lucrarea aceasta trebuie să fie făcută în toate locurile. Dumnezeu are o vie și El dorește ca via aceasta să fie lucrată în chip neegoist. Nici o parte nu trebuie să fie neglijată. Cea mai neglijată parte are nevoie de cei mai vigilenți misionari pentru a face lucrarea care a fost zugrăvită de Duhul Sfânt prin Isaia:
“Iată postul plăcut Mie: dezleagă lanțurile răutății, deznoadă legăturile robiei, dă drumul celor asupriți și rupe orice fel de jug … dacă vei da mâncarea ta celui flămând, dacă vei sătura sufletul lipsit, atunci lumina ta va răsări peste întunecime și întunericul tău va fi ca ziua în amiaza mare! Domnul te va călăuzi neîncetat, îți va sătura sufletul chiar în locuri fără apă, și va da din nou putere mădularelor tale; vei fi ca o grădină bine udată, ca un izvor ale cărui ape nu seacă. Ai tăi vor zidi iarăși pe dărâmăturile de mai înainte, vei ridica din nou temeliile străbune; vei fi numit ‘Dregător de spărturi’, ‘Cel ce drege drumurile și face țara cu putință de locuit’”. (Isaia 58, 6.10-12.)
Va continua.