Mărturii pentru Comunitate Vol. 8 pp. 199-208 Ziua 434

Continuare.

-199-

Vom avea parte de împotrivire atunci când proclamăm solia îngerului al treilea. Satana va introduce tot felul de născociri pentru a face fără efect credința încredințată sfinților o dată pentru totdeauna. “Mulți îi vor urma în destrăbălările lor. Și din pricina lor, calea adevărului va fi vorbită de rău. În lăcomia lor vor căuta ca, prin cuvântări înșelătoare, să aibă un câștig de la voi. Dar osânda îi paște de multă vreme, și pierzarea lor nu dormitează.” (2 Petru 2, 2.3.) Dar, în ciuda împotrivirii, toți urmează să audă cuvintele adevărului.

Legea lui Dumnezeu este temelia oricărei reformațiuni dăinuitoare. Noi trebuie să prezentăm lumii, în cuvinte clare și precise, nevoia de a asculta de Legea aceasta. Ascultarea de Legea lui Dumnezeu este cel mai puternic îndemn la hărnicie, economie, sinceritate și o relație corectă între oameni.

Legea lui Dumnezeu trebuie să fie mijlocul de educație în familie. Părinții sunt sub cea mai solemnă obligație de a asculta de această lege, dându-le copiilor lor un exemplu de cea mai strictă integritate. Bărbații din poziții de răspundere, a căror influență este mult cuprinzătoare, trebuie să-și supravegheze bine căile și faptele, păstrând pururi temerea de Dumnezeu înaintea lor. “Temerea de Domnul este începutul înțelepciunii”. (Psalmii 111, 10.) Aceia care ascultă cu sârguință de glasul Domnului și țin cu bucurie poruncile Lui vor fi în numărul celor care îl văd pe Dumnezeu. “Domnul ne-a poruncit atunci să împlinim toate aceste legi și să ne temem de Domnul, Dumnezeul nostru, ca să fim totdeauna fericiți, și să ne țină în viață, cum face astăzi. Vom avea parte de îndurarea Lui, dacă vom împlini cu scumpătate toate aceste porunci înaintea Domnului, Dumnezeului nostru, cum ne-a poruncit El.” (Deuteronom 6, 24.25.)

Lucrarea noastră, a celor credincioși adevărului, este de a prezenta înaintea lumii imutabilitatea Legii lui Dumnezeu. Predicatorii și învățătorii, medicii și îngrijitorii de bolnavi sunt obligați prin legământul cu Dumnezeu să prezinte importanța ascultării de Legea Sa. Noi trebuie să fim caracterizați ca un popor care ține poruncile. Domnul a arătat lămurit că El are o lucrare de făcut pentru lume. Cum trebuie să fie făcută aceasta? Să ne străduim să găsim calea cea mai bună și apoi să îndeplinim voia Domnului.

-200-

Lumea aceasta este o școală de educație pentru o școală superioară, iar viața aceasta, o pregătire pentru viața viitoare. Aici trebuie să fim pregătiți pentru intrarea în curțile cerești. Aici trebuie să primim să credem și să practicăm adevărul, până vom fi pregătiți pentru a locui cu sfinții în lumină.

Sanatoriile noastre trebuie să fie înființate, având în vedere un singur scop proclamarea adevărului prezent. Și trebuie să fie în așa fel conduse, încât să facă, asupra minții celor care vin pentru tratament, o impresie hotărâtă în favoarea adevărului. Purtarea fiecărui lucrător trebuie să fie o influență de partea cea bună. Noi avem de dus lumii o solie de avertizare și zelul nostru, devotamentul nostru în serviciul lui Dumnezeu trebuie să dea mărturie pentru adevăr.

-201-

O privire mai cuprinzătoare

St. Helena, California,

30 octombrie 1903

Către misionarii medicali

Hristos, Marele Misionar medical, a venit în lumea noastră ca ideal a tot adevărul. Adevărul nu a lâncezit niciodată pe buzele Lui, n-a suferit niciodată în mâinile Sale. Cuvinte ale adevărului picurau de pe buzele Lui cu prospețimea și puterea unei noi revelații. El a dezvăluit tainele Împărăției cerurilor, scoțând la iveală giuvaiere după giuvaiere de adevăr.

Hristos vorbea cu autoritate. El vestea orice adevăr esențial pentru cunoașterea oamenilor cu convingerea neșovăielnică a certitudinii cunoașterii. El nu exprima nimic imaginar sau sentimental. El nu prezenta sofisme sau păreri omenești. Din gura Lui nu porneau basme sau teorii false, îmbrăcate în vorbe frumoase. Afirmațiile pe care le făcea erau adevăruri stabilite prin cunoaștere personală. El a prevăzut învățăturile înșelătoare care urmau să umple lumea, dar nu le-a descris. În propovăduirea Lui, a stăruit asupra principiilor adevărurilor neschimbătoare ale Cuvântului lui Dumnezeu. El a dat amploare adevărurilor simple, practice, pe care poporul de rând putea să le înțeleagă și să le aducă în viața de toate zilele.

Hristos ar fi putut să pună în fața oamenilor adevărurile cele mai adânci ale științei. El ar fi putut să dezlege tainele ce necesitau veacuri de muncă și de studiu pentru a fi pătrunse. În domeniul științelor, El ar fi putut da sugestii care ar fi putut procura hrană pentru cugetare și stimulent pentru invenții până la sfârșitul timpului. Dar El n-a făcut aceasta. El n-a făcut nimic pentru a satisface curiozitatea sau ambiția omenească, deschizând porțile pentru mărire lumească. În toată propovăduirea Sa, Hristos aducea mintea oamenilor în contact cu gândul Celui Infinit. El nu i-a îndrumat pe oameni să studieze teoriile omenești cu privire la Dumnezeu, la Cuvântul Lui sau la operele Lui. El îi învăța să privească la Dumnezeu, așa cum Se manifestă în lucrările Sale, în Cuvântul Său și în providențele Sale.

-202-

Biruința lui Hristos asupra necredinței

Pe când era pe pământul acesta, Fiul lui Dumnezeu a fost Fiul omului, totuși au fost împrejurări când divinitatea străfulgera prin corpul Său. Așa a fost atunci când i-a spus paraliticului: “Îndrăznește, fiule! Păcatele îți sunt iertate!” (Matei 9, 2.)

“Unii dintre cărturari, care erau de față, se gândeau în inimile lor”, nu pe față, “zicând: ‘Cine este acesta, de rostește hule? Cine poate să ierte păcatele decât singur Dumnezeu?’” (Marcu 2, 6; Luca 5, 21.)

“Isus, care le cunoștea gândurile, a zis: ‘Pentru ce aveți gânduri rele în inimile voastre? Căci ce este mai lesne? A zice: “Iertate îți sunt păcatele sau a zice: Scoală-te și umblă?” Dar, ca să știți că Fiul omului are putere pe pământ să ierte păcatele — “Scoală-te” a zis El slăbănogului, “ridică-ți patul, și du-te acasă”.’” (Matei 9, 4-6.)

Marele Misionar Medical a îndepărtat păcatul slăbănogului și apoi l-a înfățișat lui Dumnezeu iertat. Și i-a dat și vindecare trupească. Dumnezeu I-a dat Fiului Său putere să Se prindă de tronul cel veșnic. În timp ce Hristos Se prezintă în propria Sa persoană, El reflectă strălucirea poziției de onoare pe care o avusese când stătuse în lumina aducătoare de glorie a tronului veșnic.

Cu alt prilej, Domnul Hristos a făcut cererea: “Tată, proslăvește Numele Tău”. Iar ca răspuns s-a auzit un glas din cer zicând: “L-am proslăvit și-L voi mai proslăvi!” (Ioan 12, 28.)

Dacă glasul acesta nu a mișcat pe cel nepocăit, dacă puterea lui Hristos, manifestată în puternicele Sale minuni, nu i-au făcut pe iudei să creadă, n-ar trebui să fim prea mult surprinși să vedem că bărbați și femei de azi sunt în primejdie, prin continua legătură cu cei neîncrezători, de a manifesta aceeași necredință pe care au manifestat-o iudeii și de a da pe față aceeași înțelegere pervertită.

-203-

Sunt întristată cât nu pot spune când cuget la ceea ce mi-a fost descoperit cu privire la starea de lucruri din Battle Creek și din alte centre ale lucrării noastre, unde a strălucit o mare lumină. În trecut, când se arăta că lucrurile sunt rele, avea loc o înțelegere a stării rele, și lucrul acesta a fost urmat de mărturisire, pocăință și o reformă deplină. Dar în ultimul timp nu au fost ispravnici credincioși care să reprime relele care trebuia să fie reprimate. Putem atunci să fim surprinși că e multă orbire spirituală?

Aceia care sunt angajați în slujba Evangheliei au nevoie să învețe de la Hristos blândețea și smerenia Lui și să fie pe deplin convertiți, așa ca viața lor să poată dovedi, unei lumi moarte în păcatele și vinovățiile ei, că ei au fost născuți din nou. Lucrătorii misionari medicali au și ei nevoie să fie oameni convertiți. Dacă sunt convertiți, influența lor va fi o putere spre bine în lume. Ei vor fi dispuși să primească sfat și ajutor de la frații lor, deoarece au fost sfințiți prin adevăr. Ei vor primi zilnic măsuri bogate de har ceresc, pentru a da și altora.

Fiecăruia dintre instrumentele rânduite de El, Domnul îi trimite solia: “Ocupă-ți poziția la postul datoriei și apoi stai tare pentru adevăr”. Am fost instruită să spun tuturor: “Găsiți-vă locul. Nu primiți părerile imaginare ale oamenilor care nu sunt învățați de Dumnezeu. Domnul Hristos așteaptă să vă dea înțelegere în cele cerești, așteaptă să învioreze pulsul vostru spiritual, la o activitate reînnoită. Nu mai subordonați cerințele viitoare ale intereselor veșnice, afacerilor de rând ale acestei vieți. ‘Nu puteți sluji și lui Dumnezeu și lui Mamona.’ (Matei 6, 24.) Treziți-vă, fraților, treziți-vă!”

-204-

Lărgimea lucrării medicale misionare evanghelice nu e înțeleasă. Lucrarea misionară medicală de care e nevoie acum e schițată în însărcinarea pe care le-a dat-o Hristos ucenicilor Săi, chiar înaintea înălțării Sale: “Toată puterea Mi-a fost dată în cer și pe pământ”, a spus El. “Duceți-vă și faceți ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui, al Fiului și al Sfântului Duh și învățați-i să păzească tot ce v-am poruncit. Și iată, Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârșitul veacului.” (Matei 28, 18-20.) Cuvintele acestea ne arată câmpul și lucrarea noastră. Câmpul nostru este lumea; lucrarea noastră este vestirea adevărurilor pe care Hristos a venit să le proclame în lumea noastră. Bărbați și femei trebuie să aibă prilejul de a ajunge la cunoașterea adevărului prezent, prilejul de a afla că Hristos este Mântuitorul lor, că “atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică.” (Ioan 3, 16.)

O avertizare împotriva centralizării

Domnul Hristos a îmbrățișat lumea în lucrarea Lui misionară și Domnul mi-a arătat prin revelație că nu e planul Său să se constituie centre mari, să se înființeze instituții mari și fondurile credincioșilor din toată lumea să fie cheltuite pentru susținerea câtorva instituții mari, când nevoile timpului cer să se facă ceva pe măsură ce Providența deschide calea în multe locuri. Trebuie să se înființeze instituții în diferite locuri, pe întreaga față a pământului. Să se intre mai întâi într-o parte și apoi în altă parte a viei, până ce toată este cultivată. Trebuie să se facă eforturi oriunde nevoia este mai mare. Dar noi nu putem duce această luptă agresivă și în același timp să facem și o risipă extravagantă de mijloace în câteva locuri.

-205-

Sanatoriul din Battle Creek e prea mare. Se va cere un număr prea mare de medici pentru a-i îngriji pe pacienții care vin. A zecea parte din numărul pacienților care vin la instituția aceea e atât cât se poate îngriji cu rezultate dintre cele mai bune, într-un singur centru misionar medical. Ar trebui să se înființeze centre în toate orașele mari, unde nu se cunoaște marea lucrare pe care Domnul vrea să o vadă făcându-se pentru a avertiza lumea că sfârșitul tuturor lucrurilor s-a apropiat. “E prea mult într-un singur loc” a spus Marele Învățător.

Aceia care s-au pregătit să se angajeze în lucrarea misionară medicală în țări străine să meargă în locurile care așteaptă să fie câmpul lor de lucru și să înceapă lucrul chiar în mijlocul oamenilor, învățând limba în timp ce lucrează. După un foarte scurt timp, ei vor vedea că pot să predea învățături despre adevărurile simple ale Cuvântului lui Dumnezeu.

Un câmp neglijat, care este aproape de noi

În țara aceasta este un câmp mare, nelucrat. Rasa celor de culoare numără mii și mii de suflete și apelează la considerația și simpatia oricărui credincios sincer și practic în Hristos. Acești oameni nu trăiesc într-o țară străină și nu se închină la idoli de lemn și de piatră. Ei trăiesc printre noi și, de repetate ori, prin mărturiile Spiritului Său, Dumnezeu ne-a atras atenția asupra lor, spunându-ne că ei sunt ființe omenești neglijate. Acest câmp întins stă înaintea noastră nelucrat, cerând lumina pe care ne-a încredințat-o Dumnezeu.

-206-

Domnul Hristos, exemplul nostru

St. Helena, California,

30 octombrie 1903

Către misionarii medicali

Lucrul cel mai necesar pentru lucrătorii misionari medicali este călăuzirea Duhului Domnului. Aceia care lucrează ca Domnul Hristos, marele Misionar medical, trebuie să fie oameni cu mentalitate spirituală. Dar nu toți cei care fac lucrarea misionară medicală Îl înalță pe Dumnezeu și adevărul Lui. Nu toți se supun călăuzirii Duhului Sfânt. Unii introduc la temelie lemn, fân și paie — material care nu va rezista la proba focului.

Mă rog să pot avea înțelepciune și putere de la Dumnezeu să vă arăt ce înseamnă lucrarea misionară medicală. Aceasta este o ramură mare și importantă a lucrării noastre denominaționale. Dar mulți au pierdut din vedere principiile curate și înnobilatoare ce stau la baza unei lucrări misionare medicale acceptabile.

În jurnalul meu, găsesc următoarele cuvinte, scrise cu un an înainte: 29 octombrie 1902. În dimineața aceasta, m-am trezit devreme. După ce m-am rugat călduros pentru înțelepciune și claritatea minții, pentru ca să pot exprima bine cele ce stăruiau în atenția mea, am scris aproape zece pagini de instrucțiuni. Știu că Domnul m-a ajutat să scriu pe hârtie lucrurile importante, care trebuie să fie aduse în fața poporului Său.

Când scriu în felul acesta, sunt puternic mișcată, dar, după ce a fost scrisă instrucțiunea, mintea mea se liniștește; deoarece atunci știu că materialul care mi-a fost prezentat nu va fi pierdut, chiar dacă subiectul s-ar putea pierde din mintea mea.

Numai aceia care-și dau seama că centrul nădejdii pentru familia omenească este crucea pot înțelege Evanghelia pe care a propovăduit-o Domnul Hristos. El a venit în lumea aceasta nu pentru alt scop, ci pentru ca să-l așeze pe om pe un teren avantajos în fața lumii și a universului ceresc. El a venit să dea mărturie că, prin credința în puterea și eficiența Sa, ca Fiu al lui Dumnezeu, ființele decăzute pot deveni părtașe de fire dumnezeiască. Numai El putea să facă ispășire pentru păcătoși și să deschidă porțile paradisului pentru neamul omenesc decăzut. El nu a luat asupra Sa natura îngerilor, ci natura oamenilor, și a trăit în lumea aceasta o viață nemânjită de păcat. “Cuvântul S-a făcut trup și a locuit printre noi, plin de har și de adevăr. Și noi am privit slava Lui, o slavă întocmai ca slava singurului născut din Tatăl. Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu.” (Ioan 1, 14.12.) Prin viața și moartea Sa, Hristos a arătat că numai prin ascultare de poruncile lui Dumnezeu poate omul să găsească siguranță și adevărată mărire. “Legea Domnului este desăvârșită și înviorează sufletul.” (Psalmii 19, 7.) Legea lui Dumnezeu e o copie a caracterului Său. Ea a fost dată omului la început, ca măsură pentru dovedirea ascultării. În veacurile următoare, Legea aceasta a fost pierdută din vedere. La sute de ani după potop, Avraam a fost chemat și i s-a dat făgăduința că urmașii lui vor înălța Legea lui Dumnezeu. În decursul vremii, izraeliții au mers în Egipt, unde timp de mulți ani au suferit o groaznică apăsare din partea egiptenilor. După ce fuseseră în sclavie timp de aproape patru sute de ani, Dumnezeu i-a eliberat printr-o manifestare minunată a puterii Sale. El S-a descoperit înaintea egiptenilor ca Domnitor al universului, Cineva mai mare decât toți zeii.

-207-

La Sinai, Legea a fost dată a doua oară. Într-o grandoare înspăimântătoare, Domnul a rostit preceptele Sale și, cu Însuși degetul Său, a săpat Decalogul pe tablele de piatră.

Trecând prin veacuri, găsim că a venit un timp când Legea lui Dumnezeu trebuia să fie descoperită din nou și fără greș, ca măsură a ascultării. Hristos a venit să susțină pretențiile sacre ale Legii. El a venit să trăiască o viață de ascultare față de cererile ei și, în felul acesta, să dovedească falsitatea acuzațiilor ridicate de Satana, că e cu neputință pentru om să țină Legea lui Dumnezeu. Ca om, El a dat piept cu ispita și a biruit în tăria dată Lui de Dumnezeu. Pe când mergea din loc în loc, făcând bine, vindecând pe toți aceia care erau apăsați de diavolul, El a tâlcuit oamenilor caracterul Legii lui Dumnezeu și natura slujirii Lui. Viața Lui mărturisește că e cu putință ca și noi să ascultăm de Legea lui Dumnezeu.

-208-

Niciodată Hristos nu S-a abătut de la credincioșia față de principiile Legii lui Dumnezeu. Niciodată n-a făcut ceva contrar voinței Tatălui Său. În fața îngerilor, oamenilor și demonilor, El putea să rostească cuvinte care ar fi fost o blasfemie pe oricare alte buze: “Fac totdeauna ce-I este plăcut.” (Ioan 8, 29.) Zi după zi, timp de trei ani, vrăjmașii L-au urmărit, căutând să găsească o pată în caracterul Lui. Satana, împreună cu toată alianța răului, a căutat să-L biruie; dar n-au găsit nimic în El prin care să câștige un avantaj. Chiar și demonii erau constrânși să mărturisească: “Tu ești Sfântul lui Dumnezeu”.

Sacrificiul de sine

Ce cuvinte ar fi putut să exprime iubirea lui Dumnezeu pentru familia omenească, atât de puternic cum este exprimată de darul singurului Său Fiu, dat pentru răscumpărarea noastră? Cel nevinovat a purtat pedeapsa pentru cel vinovat. “Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică. Dumnezeu, în adevăr, nu a trimis pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mântuită prin El. Oricine crede în El nu este judecat, dar cine nu crede a și fost judecat, pentru că nu a crezut în Numele singurului Fiu al lui Dumnezeu.” (Ioan 3, 16-18.)

Hristos S-a dat pe Sine Însuși ca jertfă de ispășire pentru mântuirea lumii pierdute. El a fost tratat așa cum meritam noi, pentru ca noi să fim tratați așa cum merită El. El a fost osândit pentru păcatele noastre, la care El nu avea nici o parte, pentru ca noi să putem fi îndreptățiți prin neprihănirea Lui, la care noi nu avem nici o parte. El a suferit moartea noastră, pentru ca noi să putem primi viața Lui. “Prin rănile Lui suntem tămăduiți.” (Isaia 53, 5.) Hristos a fost ispitit în toate privințele ca și noi, de către acela care pe vremuri stătuse în loialitate alături de El, în curțile cerești. Priviți-L pe Fiul lui Dumnezeu în pustietatea ispitei, în timpul celei mai mari slăbiciuni, asaltat de ispita cea mai aprigă. Priviți-L în cursul anilor slujirii Sale, atacat din toate părțile de forțele răului. Priviți-L în agonia Lui pe cruce. El a suferit toate acestea pentru noi.

Va continua.