Continuare.
-190-
Tu ai de făcut o lucrare mare și sfântă. Dacă te ții credincios de partea ce ți-a fost încredințată, prin îndemânarea dată ție, vei fi făcut în stare să lucrezi rapid, deși niciodată nu vei da impresia că ești grăbit. Când ochii îți sunt deschiși, vei vedea profunda sărăcie a câmpurilor misionare. Vei vedea că lucrătorii de acolo sunt împiedicați la orice pas, în timp ce banii Domnului sunt folosiți pentru a susține întreprinderi și instituții din patrie, așa că solia care ar trebui să fie dată lumii este pierdută din vedere.
Dumnezeu îi convinge pe diferiți oameni să fie împreună lucrători cu El. Un om singur nu e autorizat să strângă prea multe răspunderi asupra sa. Domnul vrea ca medicul de care depind atât de multe să fie atât de strâns legat de El, încât duhul lui să nu fie iritat de lucrurile mărunte. Domnul dorește ca tu să fii unul dintre lucrătorii cei mai capabili din ramura medicală, nedisprețuind nimic, neirosind nimic, știind că ai un Sfetnic alături de tine, care să te susțină și să te întărească, să-ți dea liniște și să-ți calmeze sufletul. Înfierbântarea minții și nesiguranța spiritului vor face ca mâna să fie neîndemânatică. Atingerea lui Hristos asupra mâinii medicului aduce vitalitate, odihnă, încredere și putere.
Îți scriu așa cum ar scrie o mamă fiului ei. Aș vrea să te ajut, dacă aș putea. Aș merge să te văd, dacă aș considera ca o datorie a mea să părăsesc lucrarea de aici, din Australia; dar nu îndrăznesc să fac lucrul acesta. Tu ai construit nădejdi și ai cultivat planuri, fără să fi luat bine seama la felul în care trebuie să fie terminat turnul. Ca una care știu, ca una căreia i s-a îngăduit să vadă rezultatele lucrării cu care te-ai încărcat, te rog să te oprești și să cercetezi. Dumnezeu cunoaște făptura ta. El știe că tu ești doar țărână. Fără îndoială că ai nevoie de sfat, nu numai de al acelora care te-au încurajat să mergi înainte în lucrarea pe care o consideri atât de importantă, dar și de sfatul acelor oameni care, în momentul de față, sunt în stare să vadă mai clar de cum vezi tu rezultatele care vor veni de pe urma unor anumite acțiuni.
-191-
Nu arunca la spate, ca fiind fără rost, avertizările pe care acum nu le înțelegi. Dacă primești soliile de avertizare, adresate ție, vei fi scutit de mari încercări.
Extras dintr-o scrisoare trimisă în 1899, din Wellington Noi nu trebuie să îngăduim ca frământările și dezamăgirile să ne roadă sufletul și să ne facă nervoși și lipsiți de răbdare. Să nu fie ceartă, nici gândiri și nici vorbiri de rău, ca nu cumva să-L ofensăm pe Dumnezeu. Scumpe frate, dacă dai drumul în inima ta la invidie și bănuieli rele, Duhul Sfânt nu poate să rămână cu tine. Caută plinătatea care e în Hristos. Lucrează pe căile Lui. Fă ca fiecare gând, cuvânt și faptă să-L descopere pe El. Tu ai nevoie de un botez zilnic cu iubirea care, pe timpul apostolilor, i-a făcut pe toți să fie una. Iubirea aceasta va aduce sănătate trupului, minții și sufletului. Înconjoară-ți sufletul cu o atmosferă care va întări viața spirituală. Cultivă credința, nădejdea, curajul și iubirea. Lasă ca pacea lui Dumnezeu să domnească în inima ta. Atunci vei fi în stare să-ți împlinești datoriile. Duhul Sfânt va da o eficiență divină, o demnitate calmă și blândă tuturor străduințelor tale de a alina suferința. Vei da dovadă că ai fost cu Isus.
-192-
Valoarea Cuvântului lui Dumnezeu
Oakland, California,
13 iunie 1901
Către un medic și soția sa
Iubite frate și stimată soră,
Călătoria noastră spre casă a fost rodnică. Am luat parte la adunări în multe locuri. La Indianapolis, am fost surprinsă să întâlnesc un mare număr de credincioși. Am vorbit acolo de două ori. Domnul mi-a dat o solie pentru popor, asemănătoare cu cea dată la Battle Creek, cu privire la rătăcirile ce s-au furișat în mijlocul nostru. Poporul era gata să asculte și să primească solia.
Atunci când în rândurile noastre vin rătăciri, nu trebuie să ne certăm cu privire la ele. Noi trebuie să dăm cu credincioșie solia de mustrare și apoi trebuie să îndreptăm mintea oamenilor departe de ideile imaginare și greșite, prezentând adevărul în contrast cu rătăcirea. Prezentarea temelor cerești va dărui minții principii care stau pe o temelie tot atât de dăinuitoare ca și veșnicia.
Acei credincioși, ale căror convingeri creștine sunt tari și neclintite, ale căror caractere sunt de o valoare puternică, sunt de mare folos pentru Domnul. Nimic nu-i poate abate de la credință. Adevărul este pentru ei o comoară scumpă.
Adevărul lui Dumnezeu se găsește în Cuvântul Său. Aceia care au părerea că trebuie să caute altundeva adevărul prezent trebuie să se convertească din nou. Ei au de îndreptat obiceiuri rele și de părăsit căi rele. Ei au nevoie să caute din nou adevărul așa cum este în Isus, astfel încât construcția caracterului lor să poată fi în armonie cu învățăturile lui Hristos. Când își părăsesc părerile lor omenești și își însușesc datoriile date lor de Dumnezeu, privind la Hristos și devenind asemenea chipului Său, ei zic: “Mai aproape de Tine, Dumnezeule, mai aproape de Tine.” Cu Cuvântul lui Dumnezeu în mână, ne putem apropia de Isus tot mai mult, pas cu pas, în iubire consacrată lui Isus. Pe măsură ce Spiritul lui Dumnezeu ajunge să fie mai bine cunoscut, Biblia va fi acceptată ca unica temelie a credinței. Poporul lui Dumnezeu va primi Cuvântul ca pe niște frunze ale pomului vieții, mai scumpe ca aurul fin curățit prin foc și mai în stare de a sfinți decât orice altceva.
-193-
Răsplata studierii credincioase a Cuvântului
Hristos și Cuvântul Lui sunt în perfectă armonie. Primiți și ascultați, sunt o cărare sigură pentru piciorul tuturor celor ce sunt gata să umble în lumină, întrucât Hristos este lumină. Dacă poporul lui Dumnezeu ar aprecia Cuvântul Lui, noi am avea un cer aici, pe pământ. Creștinii ar fi nerăbdători, flămânzi de a cerceta Cuvântul. Ei ar căuta cu sârguință timp pentru a compara text cu text și pentru a medita asupra Cuvântului. Ei ar fi mai zeloși pentru lumina Cuvântului decât pentru ziarele de dimineață, reviste sau romane. Cea mai mare dorință a lor ar fi să mănânce carnea și să bea sângele Fiului lui Dumnezeu. Iar drept urmare, viața lor ar fi conformă cu principiile și cu făgăduințele Cuvântului. Învățătura lui ar fi pentru ei ca frunzele pomului vieții. El ar fi în ei ca un izvor de apă, țâșnind în viața veșnică. Valuri înviorătoare de har ar reînviora și reînsufleți sufletul lor, făcându-i să uite orice muncă și oboseală. Ei ar fi întăriți și încurajați de cuvintele inspirate.
Predicatorii ar fi inspirați de credința divină. Rugăciunile lor s-ar caracteriza prin căldură, fiind pline de asigurarea divină a adevărului. Oboseala ar fi uitată în lumina strălucitoare a cerului. Adevărul ar fi întrețesut în viața lor, iar principiile lui cerești ar fi ca un râu proaspăt, curgător, satisfăcând sufletul fără încetare.
Filozofia Domnului este regula vieții creștinului. Întreaga ființă este pătrunsă de principiile dătătoare de viață ale cerului. Nimicurile supărătoare, care consumă timpul atâtor oameni, se retrag în poziția lor cuvenită, dinaintea unei evlavii biblice sănătoase și sfințitoare.
-194-
Biblia și numai Biblia poate produce acest rezultat bun. Ea e înțelepciunea și puterea lui Dumnezeu și lucrează cu toată puterea în inima primitoare. O, ce înălțimi am putea atinge dacă ne-am conforma viața voinței lui Dumnezeu! Ceea ce ne trebuie, oriunde ne-am afla, este puterea lui Dumnezeu. Frivolitatea care împovărează biserica o face slabă și nepăsătoare. Tatăl, Fiul și Spiritul Sfânt caută și umblă cu dor după persoane care să fie canale prin care să comunice lumii principiile divine ale adevărului.
S-ar putea să se ivească lumini artificiale, pretinzând că vin din cer, dar ele nu pot să strălucească așa ca steaua sfințitoare, steaua cu strălucire cerească, pentru a călăuzi picioarele peregrinului și străinului la cetatea lui Dumnezeu. Lumini false vor lua locul celei adevărate și multe suflete vor fi înșelate pentru o vreme. Să ferească Dumnezeu ca lucrul acesta să se întâmple și cu noi! Adevărata lumină luminează și va lumina sufletele la care ferestrele sunt deschise către cer.
-195-
Lucrarea pentru timpul prezent
St. Helena, California,
25 iunie 1903
Medicilor noștri din Sanatoriu
Scumpii noștri frați,
Aceia care se găsesc în locuri de răspundere în lucrarea Domnului sunt înfățișați ca străjeri pe zidurile Sionului. Dumnezeu îi cheamă pe toți să dea alarma în mijlocul poporului. Faceți ca ea să fie auzită pe toată câmpia. Ziua nenorocirii, a prăpădului și a nimicirii, îi pândește pe toți cei ce săvârșesc nelegiuirea. Mâna Domnului va cădea cu deosebită severitate asupra străjerilor care nu au pus în fața poporului în chip lămurit obligația sa față de El, care este proprietarul lui prin creațiune și prin răscumpărare. Fraților, Domnul vă invită să vă cercetați inima de aproape. El vă invită să vă împodobiți cu adevărul în purtarea voastră de toate zilele și în toate comportările voastre unii față de alții. El cere de la voi o credință care lucrează din iubire și curăță sufletul. E primejdios ca voi să o luați ușor cu cerințele sfinte ale conștiinței, e primejdios să dați un exemplu care îi conduce pe alții într-o direcție greșită. Creștinii ar trebui să ducă cu ei, oriunde merg, dulcea mireasmă a neprihănirii lui Hristos, dovedind că ascultă de invitația: “Învățați de la Mine, căci Eu sunt blând și smerit cu inima, și veți găsi odihnă pentru sufletele voastre”. (Matei 11, 29.30.) Învățați voi zilnic în școala lui Hristos — învățați cum să alungați îndoiala și bănuielile, învățați cum să fiți sinceri și nobili în umblarea cu frații voștri, pentru binele vostru și de dragul lui Hristos?
Adevărul prezent conduce înainte și în sus, adunându-i pe cei nevoiași, pe cei oprimați, pe cei suferinzi și pe cei lipsiți. Toți cei care vin trebuie să fie aduși în staul. În viața lor trebuie să se petreacă o reformă care să facă din ei membri ai familiei regale, copii ai Împăratului ceresc. Auzind solia adevărului, oamenii sunt conduși la acceptarea Sabatului și la unirea cu biserica prin botez. Ei urmează să poarte semnul lui Dumnezeu, ținând Sabatul creațiunii. Ei trebuie să știe pentru ei înșiși că ascultarea de poruncile lui Dumnezeu înseamnă viață veșnică.
-196-
Într-o astfel de lucrare pot fi investite, fără teamă de pierdere, mijloace și muncă sârguincioasă, deoarece e o lucrare care va dăinui. În felul acesta, aceia care au fost morți în păcate și fărădelege sunt aduși în comuniune cu sfinții și sunt făcuți să șadă în locuri cerești împreună cu Hristos. Picioarele lor sunt așezate pe o temelie sigură. Ei sunt făcuți în stare să atingă un nivel înalt, chiar cele mai ridicate înălțimi ale credinței, deoarece creștinii fac cărări drepte cu picioarele lor, ca nu cumva cel care șchiopătează să fie abătut din cale.
Fiecare comunitate trebuie să lucreze pentru cei gata să piară din cuprinsul granițelor ei și apoi și pentru cei din afară. Membrii trebuie să strălucească în afară ca pietre vii din templul lui Dumnezeu, reflectând lumina cerească. Nu trebuie să se facă o lucrare la noroc, la întâmplare, împrăștiată. A ține strâns sufletele care pier înseamnă mai mult decât de a face rugăciuni pentru un bețiv și apoi, pentru că el plânge și-și mărturisește murdăriile sufletului, să-l declari mântuit. Lupta trebuie să se dea iar și iar.
Membrii fiecărei comunități să simtă că au datoria de a lucra pentru cei care sunt în vecinătatea lor. Fiecare dintre cei care pretind că stau sub stindardul lui Hristos să-și dea seama că a intrat în legământ cu Dumnezeu, pentru a face lucrarea Mântuitorului. Aceia care s-au ocupat de lucrarea aceasta să nu obosească în facerea de bine. Atunci când cei răscumpărați vor sta înaintea lui Dumnezeu, suflete prețioase care sunt acolo datorită eforturilor credincioase și răbdătoare, depuse în folosul lor, datorită rugăminților și străduințelor călduroase de a fugi în Cetățuie, vor răspunde când li se vor striga numele. În felul acesta, aceia care în lumea aceasta au fost împreună lucrători cu Dumnezeu își vor primi răsplata.
-197-
Predicatorii bisericilor populare nu vor îngădui ca adevărul să le fie prezentat oamenilor de la amvoanele lor. Vrăjmașul îi îndeamnă să se împotrivească adevărului cu înverșunare și cu răutate. Se născocesc minciuni. Se repetă cele suferite de Hristos de la conducătorii iudei. Satana se străduiește să eclipseze orice rază de lumină ce pornește de la Dumnezeu către poporul Său. El lucrează prin pastori, așa cum a lucrat prin preoții și conducătorii de pe vremea Domnului Hristos. Vor aceia care cunosc adevărul să se alipească la această grupă, ca să-i împiedice, să-i încurce și să-i abată din cale pe cei care încearcă să lucreze pe calea rânduită de Dumnezeu pentru înaintarea lucrării Sale, pentru a înfige stindardul adevărului în regiunile întunecate?
Solia noastră
Solia îngerului al treilea, îmbrățișând soliile primului și celui de-al doilea înger, este solia pentru timpul prezent. Noi trebuie să înălțăm stindardul pe care e scris: “Poruncile lui Dumnezeu și credința lui Isus”. Lumea urmează să-L întâlnească în curând pe marele Legiuitor în problema Legii Lui călcate. Acesta nu e un timp când să dăm la o parte din văzul nostru marile probleme care ne stau în față. Dumnezeu îl cheamă pe poporul Său să înalțe Legea și să o facă onorabilă. Atunci când stelele dimineții cântau împreună și toți fiii lui Dumnezeu strigau de bucurie, lumii i-a fost dat Sabatul, pentru ca omul să-și poată aduce aminte pururea că Dumnezeu a creat lumea în șase zile. El S-a odihnit în ziua a șaptea, binecuvântând-o ca zi de odihnă a Sa, și a dat-o ființelor pe care le crease, pentru ca ele să-și aducă aminte de El, ca adevăratul și viul Dumnezeu.
Prin marea Sa putere, în ciuda opoziției lui Faraon, Dumnezeu l-a eliberat pe poporul Său din Egipt, pentru ca să poată ține Legea care îi fusese dată în Eden. El l-a adus la Sinai să asculte proclamarea acestei Legi. Proclamând Cele Zece Porunci înaintea copiilor lui Israel, cu propria Sa voce, Dumnezeu a demonstrat importanța lor. Într-o grandoare înspăimântătoare, El a făcut cunoscută maiestatea și autoritatea Sa, ca Stăpân al lumii. El a făcut lucrul acesta ca să impresioneze poporul cu sfințenia Legii Sale și cu însemnătatea ascultării de ea. Puterea și gloria cu care a fost dată Legea descoperă importanța ei. Aceasta este credința dată sfinților o dată pentru totdeauna de Hristos, Mântuitorul nostru, care a vorbit de pe Sinai.
-198-
Semnul legăturii noastre cu Dumnezeu
Prin ținerea Sabatului, copiii lui Israel aveau să fie deosebiți de toate celelalte națiuni. “Să nu care cumva să nu țineți Sabatele Mele”, spunea Hristos, “căci acesta va fi între Mine și voi, și urmașii voștri, un semn după care se va cunoaște că Eu sunt Domnul, care vă sfințesc. Aceasta va fi între Mine și copiii lui Israel un semn veșnic; căci în șase zile a făcut Domnul cerurile și pământul, iar în ziua a șaptea S-a odihnit și a răsuflat”. “Copiii lui Israel să păzească Sabatul, prăznuindu-l ei și urmașii lor, ca un legământ necurmat” (Exod 31, 13.17.16.)
Sabatul este un semn al legăturii care există între Dumnezeu și poporul Său — un semn că ei sunt supușii Săi ascultători, că ei păzesc Legea Lui sfântă. Ținerea Sabatului este mijlocul rânduit de Dumnezeu pentru a păstra cunoașterea de El și pentru a-i deosebi pe supușii Săi loiali de călcătorii Legii Sale.
Aceasta este credința dată o dată pentru totdeauna sfinților, care stau cu putere morală înaintea lumii, ținând cu tărie această credință.
Va continua.