Importanța lucrării misionare medicale
Este mare nevoie de o cunoaștere sporită a reformei sanitare în toate ramurile ei. Aceia care au avut privilegiul de a auzi adevărul să dea un semnal clar din trâmbiță atunci când proclamă a treia solie îngerească. Trebuie să se execute anumite feluri de lucrare, ca de pildă lucrarea misionară medicală. Lucrarea aceasta trebuie să fie săvârșită în legătură cu solia Evangheliei pentru timpul prezent. Adevărata lucrare misionară medicală este Evanghelia pusă în practică. Aceia care nu pot să vadă rostul acestei lucrări n-ar trebui să se simtă autorizați să conducă nici una dintre fazele ei, până nu-i înțeleg rostul.
Doresc să spun hotărât că Domnul a făcut mult bine prin lucrarea misionară medicală și că El l-a folosit pe medicul nostru principal, ca un reprezentant special al Său. În lucrarea medicală, nu au fost toate fără defect. Au fost legate de ea multe lucruri care i-au degradat sfințenia. Dar Domnul va supraveghea lucrarea și va avea grijă ca ea să nu devină disproporționată în această ramură. Lucrarea nu va fi distorsionată dacă biserica se va ridica și va lumina, dând dovadă că lumina ei a venit și că slava Domnului a răsărit asupra ei.
Lucrătorii misionari medicali trebuie să fie curățiți, sfințiți, înnobilați. Ei trebuie să se înalțe până la cel mai înalt grad al desăvârșirii. Ei trebuie să fie modelați și formați după chipul dumnezeiesc. Atunci ei vor vedea că reforma sanitară și lucrarea misionară medicală trebuie să fie unite cu predicarea Evangheliei.
-169-
Motivul pentru care membrii bisericii nu înțeleg ramura aceasta de lucrare este că ei nu urmează lumina, nu merg pas cu pas după marele lor Conducător. Lucrarea misionară medicală e de la Dumnezeu și poartă semnătura Lui. Pentru motivul acesta, omul să-și țină mâinile la o parte și să nu dorească să o administreze după propriile sale idei.
Solia noastră este o solie mondială. Și, chiar dacă mijloacele nu trebuie să fie absorbite într-o singură ramură a lucrării, așa încât ultima solie evanghelică să nu poată fi dusă în câmpuri noi, lucrarea misionară medicală în nici un fel nu trebuie să fie defăimată; ea nu trebuie să fie reprezentată ca o lucrare inferioară. Lumea este un mare spital; ea a fost coruptă de locuitorii ei și mizeria este universală. Domnul i-a dat medicului nostru principal o lucrare de a ajuta la pregătirea unui popor care să stea în ziua cea mare a lui Dumnezeu. Dar el trebuie să lucreze sub supravegherea lui Dumnezeu. Sunt unele părți în activitatea lui care trebuie să fie modelate mai strâns după principiile Marelui Lucrător.
Cauza sărăciei din biserică
Acela care este rânduit să îndeplinească o parte din lucrarea pentru timpul de față ar trebui să simtă răspunderea solemnă ce zace asupra lui. Noi lucrăm pentru veșnicie. Dacă mâncăm din pâinea care a venit din cer, vom fi asemenea lui Hristos în spirit și în caracter. Trăim într-o vreme când nu trebuie să fie lenevie spirituală. Fiecare suflet trebuie să fie încărcat cu curentul vieții cerești. Adesea se pune întrebarea: “Care este cauza lipsei de putere spirituală în biserică?” Răspunsul este: “Membrii îngăduie ca mintea lor să fie abătută de la Cuvântul lui Dumnezeu.” Noi suntem construiți din punct de vedere fizic din ceea ce mâncăm și, în același fel, caracterul spiritualității noastre este hotărât de hrana dată minții. Noi trebuie să dăm minții și inimii hrana cuvenită, mâncând carnea și bând sângele Fiului lui Dumnezeu.
Domnul Hristos declară: “Adevărat, adevărat, vă spun, că cine crede în Mine are viață veșnică Eu sunt Pâinea vie, care s-a pogorât din cer. Dacă mănâncă cineva din pâinea aceasta, va trăi în veac; și pâinea, pe care o voi da Eu, este trupul Meu, pe care îl voi da pentru viața lumii Cine mănâncă trupul Meu și bea sângele Meu rămâne în Mine, și Eu rămân în el. După cum Tatăl, care este viu, M-a trimis pe Mine, și Eu trăiesc prin Tatăl, tot așa, cine Mă mănâncă pe Mine, va trăi și el prin Mine.” (Ioan 6, 47-57.) Noi trebuie să rămânem în Hristos și Hristos trebuie să rămână în noi, deoarece noi suntem “împreună lucrători cu Dumnezeu”. Lucrarea creștinului este o lucrare individuală. Lucrătorii lui Dumnezeu să înceteze să mai caute greșeli, deoarece aceasta este un păcat. Să se dezvolte așa cum gândesc că ar trebui să se dezvolte colegii lor, lucrători. E privilegiul lor de a trăi în Hristos, hrănindu-se cu pâinea vieții. Cei care fac aceasta vor avea o experiență mereu crescândă și sănătoasă, iar neprihănirea lui Dumnezeu va merge înaintea lor, pe măsură ce săvârșesc lucrarea arătată în capitolul 58 din Isaia.
-170-
Fiecăruia lucrul lui
Fiecare ramură a lucrării lui Dumnezeu trebuie să fie recunoscută. “El a dat pe unii apostoli; pe alții, prooroci; pe alții evangheliști; pe alții păstori și învățători, pentru desăvârșirea sfinților, în vederea lucrării de slujire, pentru zidirea trupului lui Hristos.” (Efeseni 4,11.12.) Textul acesta arată că trebuie să fie diferiți lucrători, felurite instrumente. Fiecare are o lucrare deosebită. Nimănui nu i se cere lucrarea altuia și, cu toate că nu e calificat, să încerce să o facă. Dumnezeu i-a dat fiecăruia după puterea lui. Un om poate crede că poziția lui îi dă autoritate să le dicteze altor lucrători, dar lucrurile nu stau așa. Necunoscându-le lucrarea, el ar dezvolta acolo unde ar trebui să restrângă și ar restrânge acolo unde ar trebui să dezvolte, deoarece nu poate vedea decât acea parte a viei, unde lucrează el.
-171-
Trăiți pentru Dumnezeu. Faceți din învățătura Mântuitorului o parte din viața voastră. Cărarea voastră va străluci de o lumină clară și strălucitoare. Voi veți avea ungerea cerească și veți fi feriți de a face greșeli grave. Nu fiți atât de captivați de lucrarea pe care o faceți voi într-o parte a viei Domnului, încât să nu puteți aprecia lucrarea pe care o fac alții în alte părți ale viei. Poate că ei își cultivă talentele cu credincioșie, așa că le pot înapoia, îndoit la număr, Dumnezeului lor. Fiecare om să-și vadă de propria sa lucrare, asigurându-se că e completă, fără pată sau zbârcitură, care să-i strice desăvârșirea. Apoi lăsați pe seama lui Dumnezeu, ca El să spună: “Bine, rob bun și credincios; ai fost credincios în puține lucruri, te voi pune peste multe lucruri; intră în bucuria stăpânului tău!” (Matei 25, 23.)
-172-
Eforturi unite
Cooranbong, N. S. W.,
17 aprilie 1899
Către un medic în nedumerire
Scumpul meu frate,
Am un profund interes față de tine și de lucrarea ta și mă rog ca Domnul să-mi călăuzească pana când îți scriu. Domnul a făcut din tine un om al planurilor Sale, și îngerii lui Dumnezeu au fost ajutoarele tale. Domnul te-a așezat în poziția pe care o ocupi, nu pentru că ești infailibil, ci pentru că El dorește să-ți călăuzească mintea prin Spiritul Său Sfânt. El dorește ca tu să le împarți celor cu care vii în contact o cunoaștere a adevărului prezent. Ți-au fost date răspunderi grave și, cu nici un preț, nu trebuie să-ți îngădui să fii prins într-o lucrare care să-ți slăbească influența față de adventiștii de ziua a șaptea. Domnul te-a ales să ocupi un loc în planurile Sale, să stai în fața profesiunii medicale, nu pentru a fi modelat de influențele lumești, ci pentru a modela minți. În fiecare zi, trebuie să fii sub supravegherea lui Dumnezeu. El este Creatorul tău și Mântuitorul tău. El ți-a dat o lucrare de făcut, nu separat de adventiștii de ziua a șaptea, ci împreună cu ei. Tu trebuie să fii o mare binecuvântare pentru frații tăi, dându-le cunoștințele pe care El ți le-a dat.
Dumnezeu a lucrat și încă dorește să mai lucreze prin tine, onorându-te prin încredințarea unor răspunderi importante. “Suntem împreună lucrători cu Dumnezeu.” (1 Corinteni 3, 9.) El te va folosi pe tine și mă va folosi pe mine ca și pe oricare ființă omenească ce intră în slujba Sa, dacă ne supunem călăuzirii Sale. Fiecare trebuie să stea în turnul său de veghe, ascultând cu luare aminte ce are Duhul să-i spună, aducându-și aminte că fiecare cuvânt al său face o impresie nu numai asupra propriului său caracter, dar și asupra caracterului celor cu care este în legătură.
-173-
Clădirea lui Dumnezeu
“Voi sunteți ogorul lui Dumnezeu, clădirea lui Dumnezeu.” (1 Corinteni 3, 9.) Simbolul acesta reprezintă caracterul omului, asupra căruia el trebuie să lucreze punct cu punct. În fiecare zi Dumnezeu lucrează la clădirea Lui, făcând un efort după altul, pentru a duce construcția la desăvârșire, așa ca ea să devină un templu sfânt pentru El. Omul trebuie să conlucreze cu Dumnezeu. Fiecare lucrător trebuie să devină exact ceea ce Dumnezeu intenționează ca el să fie, construindu-și viața din fapte curate și nobile, pentru ca la sfârșit caracterul lui să poată fi o construcție simetrică, un templu frumos, onorat de Dumnezeu și de oameni. Nu trebuie să fie nici un defect la clădire, pentru că este a Domnului. Fiecare piatră trebuie să fie așezată perfect, ca să suporte presiunea ce va veni asupra ei. O singură piatră greșit așezată va influența întreaga clădire. Ție, și oricărui alt lucrător, Dumnezeu vă dă avertizarea: “Luați seama cum clădiți, pentru ca zidirea să poată rezista la încercarea furtunii și a uraganului, fiind așezată pe Stânca veșnică. Așezați piatra pe temelia sigură, ca să fiți pregătiți pentru ziua încercării și examenului, când toți vor fi văzuți exact așa cum sunt.”
Un templu din pietre vii
Dumnezeu îmi prezintă avertizarea aceasta ca fiind deosebit de necesară pentru binele tău. El te iubește cu o iubire ce nu se poate măsura. El îi iubește pe frații tăi în credință și lucrează pentru același scop pentru care lucrează cu tine. Biserica Lui de pe pământ trebuie să ia proporții dumnezeiești în fața lumii, ca un templu zidit din pietre vii, fiecare din ele reflectând lumină. Ea trebuie să fie lumina lumii, o cetate așezată pe un munte, care nu se poate ascunde. Ea este construită din pietre așezate strâns una lângă alta, piatră păsuindu-se cu piatră, alcătuind o construcție puternică și solidă. Nu toate pietrele au aceeași mărime și formă. Unele sunt mari, altele sunt mici; dar fiecare are locul ei, pe care și-l ocupă. Iar valoarea fiecărei pietre este determinată de lumina pe care o reflectă. Acesta este planul lui Dumnezeu. El dorește ca toți lucrătorii Săi să ocupe locul rânduit lor în lucrarea timpului prezent.
-174-
Trăim în mijlocul pericolelor zilelor sfârșitului. Trebuie să cultivăm înțelepțește fiecare putere a minții și a trupului; deoarece toate sunt necesare pentru a face din biserică o clădire care va reprezenta înțelepciunea marelui Autor. Talanții dați nouă de Dumnezeu sunt darurile Lui, care trebuie să fie folosite în relația cuvenită unele cu altele, așa încât să alcătuiască un tot perfect. Dumnezeu dă talentele, puterile minții; omul își formează caracterul.
Diferite instrumente
Domnul a lucrat împreună cu tine, făcându-te în stare să-ți îndeplinești partea, ca lucrător al Lui; dar mai sunt și alți lucrători care trebuie să-și facă partea ca instrumente ale Lui. Aceștia ajută la alcătuirea întregului corp. Toți trebuie să fie uniți ca părți ale unui singur organism. Biserica Domnului este compusă din reprezentanți activi și vii, care-și trag puterea de lucru de la Autorul și Desăvârșitorul credinței lor. Ei trebuie să săvârșească în armonie marea lucrare ce zace asupra lor. Dumnezeu ți-a încredințat lucrarea ta. Dar El are și alte unelte cărora le-a încredințat lucrarea lor, pentru ca toți să poată deveni, prin sfințirea pe care o dă adevărul, mădulare ale trupului lui Hristos, carne din carnea Lui și os din oasele Lui. Reprezentându-L pe Hristos, noi lucrăm pentru prezent și veșnicie; iar oamenii, chiar oamenii din lume, ajung să-și dea seama că am fost cu Isus, și că am învățat de la El.
Adevărul alcătuiește o unitate
Poporul lui Dumnezeu nu trebuie să fie stăpânit de confuzie și lipsă de ordine și de armonie, de consistență și frumusețe. Domnul este foarte mult dezonorat atunci când în mijlocul poporului Său nu este unire. Adevărul este o unitate. Unirea pe care o cere Dumnezeu trebuie să fie cultivată zi după zi, dacă vrem să răspundem la rugăciunea lui Hristos. Lipsa de unire care există printre aceia care pretind a crede ultima solie de har, ce trebuie să fie dată lumii, nu trebuie să-și găsească loc, deoarece va fi o piedică îngrozitoare pentru înaintarea lucrării lui Dumnezeu. Servii Săi să fie una, după cum Hristos este una cu Tatăl; puterile lor, iluminate, inspirate și sfințite trebuie să fie unite pentru a face un tot complet. Aceia care Îl iubesc pe Dumnezeu și păstrează poruncile Lui nu trebuie să tragă în lături; ei trebuie să se strângă unii lângă alții.
-175-
Cuvinte de încurajare
Domnul nu-i părăsește pe lucrătorii Săi credincioși. Ține minte că viața ta în lumea aceasta este doar un peregrinaj, că cerul este patria către care mergem. Ai credință în Dumnezeu. Dacă cuvintele mele te-au rănit și te-au zdrobit, îmi pare rău; eu însămi sunt rănită și zdrobită. Lucrarea noastră, o lucrare străină, o lucrare mare, dată nouă de Dumnezeu, ne leagă laolaltă inima și sufletul. Să nu îndrăznești să-ți lepezi armura. Trebuie să o porți până la sfârșit. Când Domnul te va elibera, va fi timpul să depui armura la picioarele Lui. Te-ai înscris în oastea Lui, ca să servești până la sfârșitul luptei și nu e cazul să te umpli de ocară și să-L dezonorezi pe Dumnezeu, dezertând.
Fie ca Domnul să-ți descopere multe lucruri pe care mi le-a descoperit mie. Satana caută ocazii ca să dezonoreze cauza lui Dumnezeu. Mi-a fost arătată primejdia ta, dar mi-a fost arătat și îngerul tău păzitor, ferindu-te de repetate ori de tine însuți, ferindu-te de spargerea de vas în ale credinței. Scumpe frate, înalță steagul, ridică-l sus și nu te lăsa pradă slăbiciunii sau descurajării.
Le-am dat persoanelor de la conducerea Conferinței Generale și Comitetului pentru Misiune lumina dată mie de Dumnezeu — că tu și ei trebuie să vă sfătuiți, că, în loc să fie rezervați, ei ar trebui să fie împreună lucrători cu tine; că tu ai fost rânduit de Dumnezeu să stai într-o poziție de încredere și îți trebuie ajutor, nu mustrare.
-176-
În dorința mea fierbinte, ca să faci urme drepte cu picioarele tale, ți-am scris cuvinte serioase, dar în nici un caz pentru a te face de ocară sau a te osândi. O, de te-ar face Dumnezeu să înțelegi că interesul meu pentru tine nu s-a schimbat nici în cea mai mică măsură! Am dorința cea mai călduroasă ca tu să stai tare în Dumnezeu, neclintit, încercat și sincer. Știu că Domnul dorește ca tu să ai coroana de biruitor.
“S-a suit sus, a luat robia roabă, și a dat daruri oamenilor și El a dat pe unii apostoli; pe alții, prooroci; pe alții evangheliști; pe alții păstori și învățători, pentru desăvârșirea sfinților în vederea lucrării de slujire, pentru zidirea trupului lui Hristos, până vom ajunge toți la unirea credinței și a cunoștinței Fiului lui Dumnezeu, la starea de om mare, la înălțimea staturii plinătății lui Hristos; ca să nu mai fim copii, plutind încoace și încolo, purtați de orice vânt de învățătură, prin viclenia oamenilor și prin șiretenia lor în mijloacele de amăgire; ci, credincioși adevărului, în dragoste, să creștem în toate privințele, ca să ajungem la Cel ce este Capul, Hristos. Din El, tot trupul, bine închegat și strâns legat, prin ceea ce dă fiecare încheietură, își primește creșterea, potrivit cu lucrarea fiecărei părți în măsura ei, și se zidește în dragoste.” (Efeseni 4, 8-16.)
-177-
Hristos, Mijlocitorul rugăciunii și al binecuvântării
Balaclava, Victoria, Australia,
25 martie 1898
Către un medic din Sanatoriu
Scumpul meu frate,
Tocmai am primit scrisorile tale. Văd că ai de dus o grea luptă financiară. Îmi pare atât de bine că poți lua seama la încurajarea din cuvintele: “Afară numai dacă vor căuta ocrotirea Mea, vor face pace cu Mine, da, vor face pace cu Mine.” (Isaia 27, 5.) Să avem credință în Dumnezeu. Să ne punem încrederea în El. El înțelege întreaga situație în care suntem puși și va lucra în favoarea noastră. El este onorat când ne încredem în El, aducând la El toate problemele noastre. “Orice veți cere în Numele Meu”, zice Hristos, “voi face, pentru ca Tatăl să fie proslăvit în Fiul.” (Ioan 14, 13.) Prevederile și aprobările lui Dumnezeu pentru noi sunt nenumărate. Însuși tronul harului e ocupat de Cineva care ne îngăduie să-L numim Tată.
“Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe Singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică.” (Ioan 3, 16.) Iehova nu a socotit planul mântuirii complet câtă vreme era investit numai cu iubirea Sa. El a așezat la altarul Său un Avocat îmbrăcat în natura noastră. Ca Mijlocitor pentru noi, slujba Domnului Hristos e de a ne prezenta la Dumnezeu ca fii și fiice ale Lui. El mijlocește în favoarea acelora care-L primesc. El a plătit răscumpărarea lor cu propriul Său sânge. Prin meritele Sale, El le dă putere să devină membri ai familiei regale, copii ai Împăratului ceresc. Iar Tatăl Își demonstrează iubirea Lui nemărginită pentru Hristos, primindu-i și salutându-i pe prietenii lui Hristos ca pe prietenii Săi. El e satisfăcut cu mijlocirea făcută. El e glorificat de întruparea, viața, moartea și mijlocirea Fiului Său.
-178-
În Numele lui Hristos, cererile noastre se înalță la Tatăl. El mijlocește în favoarea noastră, iar Tatăl descoperă comorile harului Său ca noi să luăm din ele, să ne bucurăm noi înșine de ele și să dăm și altora. “Cereți în Numele Meu”, zice Hristos. “Nu vă spun că Eu voi ruga pe Tatăl pentru voi; căci Tatăl Însuși vă iubește. Folosiți-vă de Numele Meu. Aceasta va da izbândă rugăciunilor voastre și Tatăl vă va da bogățiile harului Său. De aceea, cereți și veți căpăta, pentru ca bucuria voastră să fie deplină.” Hristos este legătura între Dumnezeu și om. El a făgăduit mijlocirea Lui personală. El pune întreaga valoare a neprihănirii Sale de partea persoanei care se roagă. El pledează pentru om, iar omul, având nevoie de ajutor dumnezeiesc, pledează pentru sine înaintea lui Dumnezeu, folosind influența Aceluia care și-a dat viața pentru viața lumii. Atunci când recunoaștem înaintea lui Dumnezeu aprecierea pe care o avem față de meritele lui Hristos, mijlocirile noastre capătă un parfum plăcut mirositor. Atunci când ne apropiem de Dumnezeu în virtutea meritelor Mântuitorului, Hristos ne așează lângă Sine, cuprinzându-ne cu brațul Său omenesc, în timp ce cu brațul Său divin apucă tronul Celui Veșnic. El pune meritele Sale, ca tămâie plăcut mirositoare, în cădelnița din mâinile noastre, ca să încurajeze cererile noastre. El făgăduiește să asculte și să împlinească cererile noastre.
Dar Hristos a devenit mijlocitorul rugăciunii dintre om și Dumnezeu. El a devenit și mijlocitorul binecuvântării între Dumnezeu și om. El a unit cele dumnezeiești cu cele omenești. Oamenii trebuie să conlucreze cu El pentru mântuirea propriului lor suflet și apoi să facă eforturi puternice și stăruitoare pentru a-i salva pe aceia care sunt gata să piară.
Noi toți trebuie să lucrăm acum, cât este ziuă; deoarece vine noaptea, când nimeni nu poate să lucreze. Sunt plină de curaj în Domnul. Sunt împrejurări când mi se arată că există în comunitățile noastre o stare de lucruri care nu va ajuta, ci va împiedica sufletele. Atunci am ceasuri, uneori zile, de grozav chin sufletesc. Mulți dintre aceia care cunosc adevărul nu ascultă de cuvintele lui Dumnezeu. Influența lor nu e mai bună decât a acelora din lume. Ei vorbesc ca lumea și se poartă ca lumea. Vai, cum mi se sfâșie inima când mă gândesc cum e făcut de ocară Mântuitorul, prin purtarea lor necreștinească! Dar, după ce mi-a trecut chinul de moarte, mă simt îndemnată să lucrez și mai sârguincios decât înainte, pentru a reface bietele suflete, ca să poată reflecta chipul lui Dumnezeu.
-179-
Rugați-vă, da, rugați-vă cu credință și încredere nezguduită! Îngerul Legământului, și anume Însuși Domnul nostru Isus Hristos, este Mijlocitorul care asigură primirea rugăciunilor celor credincioși.