O reformă necesară
Am fost instruită că e necesară o reformă în direcția aceasta, pentru ca să domnească printre noi o mai mare dărnicie. E o primejdie neîncetată ca până și adventiștii de ziua a șaptea să fie biruiți de ambiție egoistă și să concentreze toate mijloacele și toată puterea în interesele pe care le administrează în mod direct. Există primejdia ca oamenii să permită ca un sentiment de gelozie să se trezească în inima lor și să devină invidioși față de interese care sunt tot atât de importante ca și acelea pe care le mânuiesc ei. Aceia care cultivă harul creștinismului curat nu pot privi cu nepăsare asupra vreunei părți a lucrării din marea vie a Domnului. Aceia care sunt într-adevăr convertiți vor avea un interes egal față de lucrarea din toate părțile viei și vor fi gata să ajute oriunde este necesar ajutorul.
Egoismul este cel care îi împiedică pe oameni să trimită ajutor locurilor acelora unde lucrarea lui Dumnezeu nu e atât de prosperă cum este în instituția peste care ei au supravegherea. Aceia care poartă răspunderea ar trebui să urmărească binele fiecărei ramuri a cauzei și a lucrării lui Dumnezeu. Ei ar trebui să încurajeze și să susțină interesele din alte câmpuri la fel ca interesele din propriul lor câmp. În felul acesta, legăturile frățietății vor fi întărite printre membrii familiei lui Dumnezeu de pe pământ și se va închide poarta în fața meschinelor gelozii și invidii pe care poziția și prosperitatea le trezesc cu siguranță, dacă inima nu e stăpânită de harul lui Dumnezeu.
-139-
“Să știți”, scria Pavel, “cine seamănă puțin, puțin va secera; iar cine seamănă mult, mult va secera. Fiecare să dea după cum a hotărât în inima lui: nu cu părere de rău sau de silă, căci ‘pe cine dă cu bucurie, îl iubește Dumnezeu’. Și Dumnezeu poate să vă umple de orice har, pentru ca, având totdeauna în toate lucrurile din destul, să prisosiți în orice faptă bună.” “În chipul acesta veți fi îmbogățiți în toate privințele, pentru orice dărnicie, care, prin noi, va face să se aducă mulțumiri lui Dumnezeu. Căci ajutorul dat de darurile acestea, nu numai că acoperă nevoile sfinților, dar este și o pricină de multe mulțumiri către Dumnezeu. Așa că dovada dată de voi prin ajutorul acesta, îi face să slăvească pe Dumnezeu, pentru ascultarea pe care mărturisiți că o aveți față de Evanghelia lui Hristos, și pentru dărnicia ajutorului vostru față de ei și față de toți; și-i face să se roage pentru voi și să vă iubească din inimă, pentru harul nespus de mare al lui Dumnezeu față de voi. Mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu pentru darul Lui nespus de mare!” (2 Corinteni 9, 6-8.11-15.)
Principiile vii ale frățietății
Legea lui Dumnezeu este împlinită numai atunci când oamenii Îl iubesc cu inima, mintea, sufletul și cu puterea lor, iar pe semenii lor ca pe ei înșiși. Manifestarea acestei iubiri e ceea ce aduce slavă lui Dumnezeu în locurile înalte, iar pe pământ pace și bună învoire între oameni. Domnul este proslăvit când se atinge marele scop al Legii Sale. Lucrarea Duhului Sfânt a fost ca, veac după veac, să transmită iubire inimii omului, deoarece iubirea este principiul viu al frățietății.
Nici un colțișor și nici o ascunzătoare a sufletului nu trebuie să fie o tainiță a egoismului. Dumnezeu dorește ca planul cerului să fie realizat și, în fiecare familie, în fiecare comunitate, în fiecare instituție, să domnească ordinea și armonia cerească. Dacă iubirea aceasta ar fi modelat societatea, am fi putut vedea realizarea principiilor nobile într-o purtare plină de amabilitate și politețe creștină și în bunătate creștină față de cei răscumpărați prin sângele lui Hristos. S-ar putea vedea o transformare spirituală în toate familiile, în instituțiile și în comunitățile noastre. Când are loc transformarea aceasta, aceste entități vor deveni instrumente prin care Dumnezeu va da lumii lumină și, în felul acesta, prin disciplină și educație creștină, va pregăti bărbați și femei pentru societatea cerească.
-140-
Isus S-a dus să pregătească locuințe pentru aceia care se pregătesc, prin iubirea și harul Lui, pentru sălașurile fericirii. În familia lui Dumnezeu din cer nu se va găsi nici o persoană egoistă. Pacea și armonia curților cerești nu vor fi întinate de prezența cuiva care e aspru și lipsit de amabilitate. Acela care se laudă cu lucrarea ce i-a fost dat să o facă nu va vedea nicidecum Împărăția lui Dumnezeu, afară de cazul că e schimbat în spirit, afară de cazul că devine blând și smerit, descoperind simplitatea unui copilaș.
Singura cale sigură
Cei care poartă răspunderi în instituțiile noastre ar trebui să caute zilnic calea Domnului. Ei n-ar trebui să se considere în stare să-și aleagă propria lor cale; deoarece, făcând așa, vor umbla în lumina scânteilor propriului lor foc. Numai Dumnezeu trebuie să fie călăuza lor. Aceia care caută o sferă mai largă, aceia care doresc să aibă o libertate mai mare decât cea rânduită de Dumnezeu, aceia care nu fac din El sfetnicul lor, înțelepciunea, sfințirea și neprihănirea lor, nu vor câștiga niciodată coroana vieții. Zi după zi, sufletul are nevoie de religia lui Hristos. Aceia care sorb adânc din Duhul Lui nu vor fi plini de ambiție egoistă. Ei își vor da seama că nu pot trece dincolo de domeniul lui Dumnezeu, deoarece Dumnezeu domnește pretutindeni.
-141-
Cel care este pe deplin mulțumit să-și primească însărcinările de sus va fi înviorat de făgăduințele lui Dumnezeu atunci când caută să săvârșească dreptate și judecată. A avea o încredere nezguduită în Dumnezeu, a fi un împlinitor al cuvântului Său, înseamnă a umbla pe o cale sigură. Sfatul lui Dumnezeu simplifică încurcăturile în tranzacțiile de afaceri ca și în obligațiile familiale. Urmașii lui Hristos care lucrează numai cu gândul la slava lui Dumnezeu vor avea înțelepciune cerească. Dar este o realitate dureroasă faptul că în comunitățile și instituțiile noastre este o mare lipsă de creștinism adevărat. Domnul să-i ajute pe aceia care poartă răspunderi să se unească unul cu altul în lucrarea lor și să devină împreună lucrători cu Dumnezeu.
Hristos le-a spus ucenicilor Săi: “Voi sunteți lumina lumii”. (Matei 5, 14.) Atunci, cât de însemnat lucru este ca fiecare suflet să-și țină lampa îngrijită și arzând, ca să poată da lumină tuturor celor cu care vine în contact. Dumnezeu a făcut din poporul Său depozitarul adevărului sfânt. I-au fost încredințați talanți cu scopul de a fi sporiți înțelepțește, deoarece Dumnezeu intenționează ca, prin folosire continuă, talanții să fie înmulțiți.
Primejdie prin extindere
Frații mei, extinderea dotărilor și sporirea numărului vostru nu sunt după rânduiala Domnului. Clădirile mari cer o clientelă numeroasă, și clientela numeroasă pretinde oameni educați, talentați și de adâncă viață religioasă, pentru a conduce instituția pe căile Domnului; iar pentru a o administra cu tact și îndemânare se cere să aibă loc o creștere generală a experienței spirituale, pentru ca temerea de Dumnezeu să se răspândească prin sanatoriu, astfel încât clientela aceasta să nu o influențeze, încetând să mai fie ceea ce Dumnezeu intenționa să fie: un refugiu pentru cei săraci și smeriți. Cei credincioși față de adevăr nu ar trebui să fie dați la o parte, de dragul celor lumești. Prețurile nu ar trebui să fie fixate atât de sus pentru a face față cheltuielilor curente, încât cei săraci, în mare parte, să fie excluși de la binefacerile sanatoriului.
-142-
Cu talentele și dotările actuale, este cu neputință pentru medicul șef să facă tot ce e necesar în diferitele secții și departamente, oricât de mult ar dori el să o facă. Nu e cu putință pentru el să supravegheze personal toate părțile lucrării.
De repetate ori mi-a fost arătat lucrul acesta. În timp ce are loc o continuă creștere a instituției, în timp ce clădirile sunt extinse și răspunderile sporite, nu are loc o creștere corespunzătoare în talentele și capacitățile necesare pentru administrarea unei întreprinderi atât de mari. Vor lua lucrul acesta în considerare medicul șef și membrii consiliului? Iubitul meu frate, tu nu ești nemuritor. Mulțumesc lui Dumnezeu că ești atât de înțelept cu privire la sănătatea ta. Dar nu vei putea lucra totdeauna așa cum faci acum. Sănătatea ta ar putea slăbi. Viața ta e nesigură și mi-a fost arătat că ar trebui să fie în sanatoriu un număr de trei ori mai mare de lucrători față de cât este acum. Chiar și atunci lucrătorii ar avea toți din belșug de lucru dacă și-ar face bine lucrarea.
Problema salariilor
Instituția este acum într-o stare de prosperitate, iar administratorii ei nu ar trebui să insiste asupra unor salarii reduse, cum era necesar în anii de început. Lucrătorii valoroși și capabili ar trebui să primească salarii rezonabile pentru munca lor și ar trebui să fie lăsați să-și exercite propria lor judecată cu privire la felul cum își folosesc salariile. În nici un caz n-ar trebui să fie peste măsură de munciți. Însuși medicul șef ar trebui să aibă un salariu mai mare.
Medicului șef vreau să-i spun: Deși problema salariilor nu este sub supravegherea ta personală, e totuși bine să cercetezi temeinic problema aceasta; deoarece porți răspunderea, în calitate de conducător al instituției. Nu cere de la lucrători să facă atât de mult sacrificiu. Restrângeți-vă ambiția de a dezvolta instituția și de a acumula răspunderi. Faceți ca o parte din mijloacele ce intră la sanatoriu să fie date instituțiilor care au nevoie. Lucrul acesta este fără îndoială drept. Este în acord cu voia și calea lui Dumnezeu și va aduce binecuvântarea lui Dumnezeu asupra sanatoriului.
-143-
Vreau să spun îndeosebi consiliului de administrație: “Aduceți-vă aminte că lucrătorii ar trebui să fie plătiți după măsura credincioșiei lor. Dumnezeu ne cere să ne purtăm unii față de alții cu cea mai strictă credincioșie. Unii dintre voi sunt supraîmpovărați de griji și răspunderi și mi s-a arătat că e primejdie ca voi să deveniți egoiști și să-i păgubiți pe aceia pe care îi folosiți.”
Fiecare tranzacție financiară, fie că îl privește pe un lucrător care ocupă un post de răspundere sau pe cel mai modest lucrător din sanatoriu, ar trebui să fie de așa fel încât Dumnezeu să o poată aproba. Umblați în lumină câtă vreme aveți lumină, ca nu cumva să vină întunericul asupra voastră. Ar fi mult mai bine să se cheltuiască mai puțin pe clădiri și să le dați lucrătorilor voștri salarii potrivite cu valoarea lucrului lor, exercitând față de ei milă și dreptate.
Din lumina pe care I-a plăcut Domnului să mi-o dea, știu că El n-are plăcere de multe lucruri care au avut loc în legătură cu lucrătorii. Dumnezeu nu mi-a descoperit fiecare amănunt, dar au venit avertizări că în multe lucruri e necesară o reformă hotărâtă. Mi-a fost arătat că e nevoie de tați și de mame în Israel, care să fie uniți cu instituția. Ar trebui să fie folosiți oameni devotați, care, datorită faptului că nu sunt continuu presați de griji și de răspunderi, pot vedea de nevoile spirituale ale angajaților. E necesar ca asemenea bărbați și asemenea femei să fie fără încetare la lucru pe linie misionară în această mare instituție. Nu se face nici pe jumătate ce ar trebui să se facă în privința aceasta. Ar trebui să fie partea acestor bărbați și a acestor femei să lucreze pe linie spirituală pentru angajați, dându-le îndrumări și învățându-i cum să câștige suflete, arătându-le că aceasta trebuie să se facă nu prin multă vorbărie, ci printr-o viețuire creștinească corespunzătoare. Lucrătorii sunt supuși unor influențe lumești, dar, în loc să fie modelați de aceste influențe, ei ar trebui să fie misionari consacrați, stăpâniți de o putere care înalță și curăță. În felul acesta, ei vor învăța cum să se poarte cu necredincioșii și cum să exercite o influență care să-i câștige la Hristos.
-144-
Extras dintr-o scrisoare, scrisă din Cooranbong, N. S. W., 28 August 1895.
Dumnezeu are o lucrare pentru fiecare credincios care lucrează în sanatoriu. Fiecare asistent trebuie să fie o unealtă a binecuvântării, primind lumină de sus și îngăduind ca ea să strălucească pentru alții. Lucrătorii nu trebuie să se ia după etalarea eleganței acelora care vin la sanatoriu pentru tratament, ci trebuie să se consacre lui Dumnezeu. Atmosfera care le înconjoară sufletul trebuie să fie o mireasmă de viață spre viață. Ispitele îi vor asalta din toate părțile, dar ei trebuie să-L roage pe Dumnezeu să-i ajute cu prezența și călăuzirea Lui. Domnul i-a spus lui Moise: “Voi merge Eu Însumi cu tine” și aceeași asigurare i se dă fiecărui lucrător consacrat.
-145-
Mergeți în multe locuri
Cooranbong, N. S. W.,
15 iulie 1895.
Către un medic din Battle Creek
Iubitul meu frate,
Am primit ieri scrisorile tale și le-am citit cu un profund interes. Sunt totdeauna bucuroasă să am vești despre familia ta și despre instituția în care porți răspunderi și nu de mică însemnătate. Unica ta siguranță este de a asculta Cuvântul Domnului, umblând în lumina feței Sale. Vrăjmașul caută fără încetare să inventeze metode prin care să ne tragă pe sfoară și noi trebuie să luăm bine seama la avertismentele date de Dumnezeu.
Dacă ar fi umblat pe căile trasate de El, cei care în trecut au fost stegari în lucrarea lui Dumnezeu L-ar fi onorat mai bine și ar fi fost de mai mare folos. Unii dintre cei ale căror glasuri sunt acum amuțite de moarte ar mai fi putut trăi pentru a da avertizări, îndemnuri și sfaturi. Dacă ar fi luat seama la avertismentele și îndemnurile Duhului lui Dumnezeu, aceia cărora în anii trecuți le-au fost încredințate mari răspunderi ar umbla acum înaintea Lui, puternici și capabili. Atunci când oamenii îi învață pe alții să se sprijine pe ei și să se încreadă în ei, când prin pană sau voce, le dictează altora ce au de făcut, ei îi învață să facă din carne brațul lor, să dea slavă mai degrabă ființelor omenești decât lui Dumnezeu.
Suntem în siguranță numai când Îl înălțăm pe Hristos, vorbind în cuvinte de laudă despre superioritatea Lui. Isaia zice: “Căci un Copil ni s-a născut, un Fiu ni s-a dat, și domnia va fi pe umărul Lui; Îl vor numi: Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Părintele veșniciilor, Domn al păcii. El va face ca domnia Lui să crească, și o pace fără sfârșit va da scaunului de domnie al lui David și împărăției lui, o va întări și o va sprijini prin judecată și neprihănire, de acum și-n veci de veci: iată ce va face râvna Domnului oștirilor.” (Isaia 9, 6.7.)
-146-
E primejdios ca oamenii să primească sfatul oamenilor, când, prin faptul că fac așa, leapădă sfatul lui Dumnezeu. Vai, ce lecție trebuie să învețe toți înainte de a înțelege că Dumnezeu nu vede așa cum vede omul! Domnul zice: “Gândurile Mele nu sunt gândurile voastre și căile voastre nu sunt căile Mele Ci, cât sunt de sus cerurile față de pământ, atât sunt de sus căile Mele față de căile voastre și gândurile Mele față de gândurile voastre.” (Isaia 55, 8.9.) Dacă nu va avea loc o reformă hotărâtă în mijlocul poporului lui Dumnezeu, El Își va întoarce fața de la el.
Iubite frate, e nevoie de o continuă veghere, ca nu cumva în Battle Creek să fie adăugată clădire peste clădire și să fie îngrămădite dotări peste dotări. Mijloacele cheltuite în felul acesta vor mărturisi împotriva noastră. Voi trebuie să puneți în aplicare planuri înțelepte și să împrăștiați influența care este concentrată în Battle Creek, difuzând lumina pe care Dumnezeu v-a dat-o. Ferice de aceia care seamănă de-a lungul apelor. Cu cât se investește mai mult în Battle Creek, cu atât va fi mai mare cererea de investiții adiționale; dar aceasta nu e după rânduiala lui Dumnezeu și, nu după multă vreme, va fi evidentă greșeala de a fi concentrat dotările în Battle Creek.
Adăugând clădire lângă clădire în Battle Creek, încurajăm neglijarea altor câmpuri. Dotări supraabundente acolo înseamnă lipsă în altă parte. Alte părți ale viei sunt jefuite de mijloacele pe care ar fi trebuit să le aibă. Ar trebui să fie investite mijloace în alte părți, în câștigarea de suflete la adevăr și în procurarea de case de rugăciune pentru ele.
Dumnezeu a scos în evidență faptul că e datoria celor din Battle Creek să ajute instituțiile din alte părți. Ca un înțelept administrator de mijloace, tu ar trebui să-ți împarți forțele, folosind puterea influenței tale pentru a-i ajuta pe cei din întuneric să-L cunoască pe Dumnezeu așa cum este.
-147-
Nevoia de planuri mai cuprinzătoare
Cât de multe sunt târgurile și orașele în totul neglijate! Poporul nostru își face rău, îngrămădindu-se într-un singur loc. Când pomii dintr-o pepinieră sunt prea înghesuiți unii în alții, nu pot crește sănătos și viguros. Răsădiți pomii din pepiniera voastră aglomerată. Dumnezeu nu este glorificat prin concentrarea atât de multor dotări într-un singur loc. Faceți loc; sădiți plantele voastre în multe locuri, unde nimeni nu se va rezema pe altul pentru sprijin. Faceți-le loc să crească. Aceasta cere Domnul de la voi.
Mijloacele cheltuite pentru dezvoltarea avantajelor voastre în Battle Creek, care și așa au crescut peste măsură și au trecut de limitele rezonabile, ar trebui să fie folosite la stabilirea de stațiuni misionare în alte părți. Voi ar trebui să faceți planuri mai cuprinzătoare și să vă dezvoltați câmpul de activitate. Ar trebui să trimiteți oameni înțelepți în orașele și târgurile care n-au auzit solia Evangheliei. Alegeți cei mai de valoare oameni, de care vă puteți dispensa, și dați-le prilej să devină purtători de grijă și poveri. Dați-le prilej să dezvolte talanții care în trecut au rămas nefolosiți. Așezați-i acolo unde își pot folosi însușirile date de Dumnezeu pentru chemarea păcătoșilor la pocăință. Dați-le prilej oamenilor care manifestă iubire față de Dumnezeu să facă ceva pentru El.
Oamenii să învețe să se roage cu căldură, iar rugăciunile lor să fie scurte și la subiect. Să se deprindă să vorbească despre Răscumpărătorul omenirii și să-L înalțe pe Omul de pe Golgota mai sus și tot mai sus.
Toate predicile de pe lume nu-i vor face pe oameni să simtă profund nevoile sufletelor ce pier în jurul lor. Nimic nu va trezi în bărbați și femei un zel plin de jertfire de sine, ca trimiterea lor în câmpuri noi, ca să lucreze pentru cei ce se află în întuneric. Pregătiți lucrători care să meargă la drumuri și la garduri. Nu invitați bărbați și femei la centrul cel mare, încurajându-i să părăsească bisericile care au nevoie de ajutorul lor. Bărbații trebuie să se deprindă a purta răspunderi. Între noi, nici unul dintr-o sută nu face altceva decât să se angajeze în lucruri obișnuite, lumești. Noi nu suntem nici pe jumătate trezi față de valoarea sufletelor pentru care a murit Hristos.
-148-
Avem nevoie de grădinari înțelepți, care vor răsădi pomii în diferite localități și le vor da mijloacele care-i vor face în stare să crească. E datoria categorică a poporului lui Dumnezeu aceea de a merge în regiunile îndepărtate. Să fie puse la lucru forțe care să desțelenească terenuri noi, pentru a așeza noi centre de influență oriunde se poate găsi o intrare. Adunați lucrători care au un adevărat zel misionar și lăsați-i să meargă să ducă lumina și cunoștința adevărului în locuri îndepărtate și în apropiere. Să ducă principiile reformei sanitare în localitățile care, în mare măsură, nu cunosc aceste principii. Să se formeze grupe și să se dea învățătură cu privire la tratarea bolilor.
E o realitate că, prin influența sanatoriului, adevărul ceresc a ajuns la cunoștința a mii de oameni. Și, cu toate acestea, e de făcut o lucrare care a fost neglijată. S-au cheltuit bani pentru sporirea dotărilor la Battle Creek, când Domnul dorește ca aluatul să fie introdus în masa făinii, pentru ca toată să poată fi dospită. În loc de a se adăuga clădire lângă clădire la sanatoriu, ar trebui să fie acum multe instituții perfect echipate și în stare de activitate în alte locuri.
Sunt oameni care de multă vreme au fost în legătură cu sanatoriul și care totdeauna vor fi umbra altcuiva, dacă sunt reținuți acolo, pe când, dacă li s-ar fi îngăduit să se sprijine pe propria lor putere de judecată, ar fi devenit cunoscători în profunzime, rezemându-se pe propriile lor puteri, în stare să dea sfat înțelept. Bărbații aceștia să aibă prilejul să se deprindă să poarte răspunderi în puterea lui Dumnezeu. În felul acesta, ei vor câștiga o experiență care îi va face în stare să le dea și altora adevărul.
Va continua.