“Și ai uitat”
E un adevăr solemn și teribil că mulți dintre cei care au fost zeloși în proclamarea soliei îngerului al treilea devin acum neatenți și nepăsători! Aproape că nu se mai distinge linia de demarcație dintre oamenii din lume și așa-zișii creștini. Mulți dintre cei care pe vremuri erau adventiști zeloși se conformează acum lumii — felului ei de purtare, obiceiurilor și egoismului ei. În loc să călăuzească lumea, ca să asculte de Legea lui Dumnezeu, biserica se unește tot mai mult cu lumea în neascultare. În fiecare zi, biserica se îndreaptă spre lume. Cât de mulți așa-ziși creștini sunt sclavi ai lui Mamona! Lăsarea în voia apetitului, cheltuirea extravagantă a banilor pentru satisfacții egoiste Îl dezonorează foarte mult pe Dumnezeu.
-119-
Iar prin lipsa de zel în vestirea soliei îngerului al treilea, mulți alții, deși în aparență nu trăiesc în neascultare, își pun influența de partea lui Satana, cum fac și aceia care păcătuiesc pe față împotriva lui Dumnezeu. Mulțime de oameni pier; dar cât de puțini simt povara pentru aceste suflete! Asupra multora din poporul lui Dumnezeu zace o încremenire, o paralizie, care-i împiedică să înțeleagă datoria ceasului de față.
Când au intrat în Canaan, izraeliții n-au realizat planul lui Dumnezeu de a lua în stăpânire întreaga țară. După o cucerire parțială, ei s-au așezat locului pentru a se bucura de rodul victoriilor lor. În necredința și iubirea lor de tihnă, s-au îngrămădit în părțile cucerite până atunci, în loc să înainteze și să ocupe teritorii noi. În felul acesta, au început să se îndepărteze de Dumnezeu. Prin faptul că nu au ajuns să realizeze scopul Lui, ei au făcut să fie cu neputință pentru Dumnezeu să împlinească față de ei făgăduința Lui de binecuvântare.
Nu face biserica de astăzi același lucru? Având în față întreaga lume care duce lipsă de Evanghelie, așa-zișii creștini se îngrămădesc acolo unde pot să se bucure de privilegiile Evangheliei. Ei nu simt nevoia de a ocupa teritorii noi, ducând solia mântuirii în regiunile îndepărtate. Ei refuză să împlinească însărcinarea lui Hristos: “Mergeți în toată lumea și predicați Evanghelia la orice făptură”. Sunt ei mai puțin vinovați decât era biserica iudeilor?
-120-
“Alegeți astăzi cui vreți să slujiți”
Va fi un conflict aspru între aceia care sunt credincioși lui Dumnezeu și aceia care aruncă ocară asupra Legii Sale. Respectul pentru Legea lui Dumnezeu a fost dărâmat. Conducătorii religioși propovăduiesc drept doctrină poruncile oamenilor. Cum era în zilele vechiului Israel, așa este și în veacul acesta lumesc. Dar, pentru că necredincioșia și nelegiuirea domină, vor oare aceia care au respectat Legea lui Dumnezeu să cultive acum mai puțin respect pentru ea? Se vor uni ei cu puterile pământului pentru a o face fără valoare? Cei loiali nu vor fi luați și abătuți de curentul răului. Ei nu vor arunca dispreț asupra lucrurilor pe care Dumnezeu le-a pus deoparte ca sfinte. Ei nu vor urma exemplul de uitare neglijentă al lui Israel; ei își vor aduce aminte de felul de purtare al lui Dumnezeu cu poporul Său în toate timpurile și vor merge pe calea poruncilor Lui.
Fiecare este pus la probă. Nu sunt decât două părți. De care parte ești tu?
Scutul Atotputerniciei
Poporul lui Dumnezeu care ține poruncile stă sub scutul cuprinzător al Celui Atotputernic.
“Cel ce stă sub ocrotirea Celui Prea Înalt Și se odihnește la umbra Celui Atotputernic, Zice despre Domnul: ‘El este locul meu de scăpare, și cetățuia mea, Dumnezeul meu în care mă încred!’ Da, El te scapă de lațul vânătorului, De ciumă și de pustiirile ei. El te va acoperi cu penele Lui, Și te vei ascunde sub aripile Lui. Căci scut și pavăză este credincioșia Lui! Nu trebuie să te temi nici de groaza din timpul nopții, Nici de săgeata care zboară ziua Nici de ciuma, care umblă în întuneric, Nici de molima, care bântuie ziua namiaza mare. O mie să cadă alături de tine Și zece mii la dreapta ta, Dar de tine nu se va apropia. Doar vei privi cu ochii Și vei vedea răsplătirea celor răi. Pentru că zici: ‘Domnul este locul meu de adăpost!’ Și faci din Cel Prea Înalt turnul tău de scăpare, De aceea nici o nenorocire nu te va ajunge, Nici o urgie nu se va apropia de cortul tău. Căci El va porunci îngerilor Săi Să te păzească în toate căile tale; Și ei te vor duce pe mâini Ca nu cumva să-ți lovești piciorul de vreo piatră. Vei păși peste lei și peste năpârci Și vei călca peste pui de lei și peste șerpi. ‘Fiindcă Mă iubește — zice Domnul — de aceea îl voi izbăvi; Îl voi ocroti, căci cunoaște Numele Meu. Când Mă va chema, îi voi răspunde Voi fi cu el în strâmtorare Îl voi izbăvi și-l voi proslăvi Îl voi sătura cu viață lungă, Și-i voi arăta mântuirea Mea.’”
-1-
Psalmii 91.
Iehova Domnește
Veniți să cântăm cu veselie Domnului, Și să strigăm de bucurie către Stânca mântuirii noastre. Să mergem înaintea Lui cu laude, Să facem să răsune cântece în cinstea Lui!
Căci Domnul este un Dumnezeu mare Este un Împărat mare, mai presus de toți dumnezeii. El ține în mână adâncimile pământului. Și vârfurile munților sunt ale Lui. A Lui este marea, El a făcut-o, Și mâinile Lui au întocmit uscatul; Veniți să ne închinăm și să ne smerim, Să ne plecăm genunchiul înaintea Domnului, Făcătorului nostru!
Căci El este Dumnezeul nostru, Și noi suntem poporul pășunii Lui, Turma, pe care o povățuiește mâna Lui O, de ați asculta azi glasul Lui! “Nu vă împietriți inima, ca la Meriba, Ca în ziua de la Masa, în pustie, Unde părinții voștri M-au ispitit Și M-au încercat, măcar că văzuseră lucrările Mele. Patruzeci de ani M-am scârbit de neamul acesta, Și am zis: ‘Este un popor cu inima rătăcită; Ei nu cunosc căile Mele. De aceea am jurat în mânia Mea: “Nu vor intra în odihna Mea!”’
-122-
Cântați Domnului o cântare nouă! Cântați Domnului, toți locuitorii pământului! Cântați Domnului, binecuvântați Numele Lui, Vestiți din zi în zi mântuirea Lui! Povestiți printre neamuri slava Lui, Printre toate popoarele minunile Lui!
Căci Domnul este mare și foarte vrednic de laudă. El este mai de temut decât toți dumnezeii. Căci toți dumnezeii popoarelor sunt niște idoli, Dar Domnul a făcut cerurile. Strălucirea și măreția sunt înaintea Feței Lui, Slava și podoaba sunt în locașul Lui cel sfânt.
Familiile popoarelor, dați Domnului, Dați Domnului slavă și cinste! Dați Domnului slava cuvenită Numelui Lui! Aduceți daruri de mâncare și intrați în curțile Lui! Închinați-vă înaintea Domnului îmbrăcați cu podoabe sfinte, Tremurați înaintea Lui, toți locuitorii pământului!
Spuneți printre neamuri: ‘Domnul împărățește! De aceea lumea este tare și nu se clatină. Domnul judecă popoarele cu dreptate.
Să se bucure cerurile și să se veselească pământul; Să mugească marea cu tot ce cuprinde ea! Să tresalte câmpia, cu tot ce e pe ea, Toți copacii pădurii să strige de bucurie Înaintea Domnului!
Căci El vine, Vine să judece pământul. El va judeca lumea cu dreptate, Și popoarele după credincioșia Lui.’”
-1-
Psalmii 95.
Secțiunea 3 — Scrisori către medici
“Mie nu-mi este greu să vă scriu mereu aceleași lucruri, iar vouă vă este de folos.” Filipeni 3, 1.
-123-
Valoarea încercărilor
În drum spre Copenhaga,
16 Iulie 1886
Către Directorul medical al Sanatoriului Battle Creek
Iubitul meu frate,
Am cea mai duioasă iubire pentru tine și aș dori ca aceia care se țin de tine cu ocări să te lase în pace. Dar, iubitul meu frate, trebuie să-ți aduci aminte că aceste frământări și necazuri sunt cuprinse în acele “toate lucrurile” care lucrează împreună spre binele celor care-L iubesc pe Dumnezeu. Ochiul Domnului este îndreptat spre tine și îi urmărește pe aceia care te prezintă sub o falsă înfățișare și te sfâșie în bucăți. Dar, dacă vei fi plin de curaj, dacă-ți vei sprijini sufletul pe Dumnezeu, dacă te vei încrede în Părintele tău ceresc, așa cum se încrede un copil în tatăl său, dacă vei lucra cu dreptate și vei iubi îndurarea, Dumnezeu poate și va lucra prin tine. Făgăduința Lui e sigură: “Voi cinsti pe cine Mă cinstește”. (1 Samuel 2, 30.) Adu-ți aminte că experiența ta nu este prima de felul acesta. Cunoști istoria lui Iosif și a lui Daniel. Domnul nu a oprit comploturile oamenilor nelegiuiți; dar a făcut ca uneltirile lor să lucreze spre binele celor care, în mijlocul încercărilor și luptei, și-au păstrat credința și supunerea.
Flăcările cuptorului n-au rostul să distrugă, ci să curețe, să înnobileze, să sfințească. Dacă n-ar veni necazuri, n-am simți atât de mult nevoia de Dumnezeu și de ajutorul Lui și am ajunge mândri și încrezuți. În necazurile ce se abat peste tine, văd dovada că ochiul lui Dumnezeu este îndreptat spre tine și că El vrea să Te atragă la Sine. Nu cei sănătoși, ci cei răniți, au nevoie de medic; aceia care sunt apăsați până la limita puterii lor de a suporta au nevoie de ajutor. Întoarce-te la cetățuie. Învață lecția prețioasă: “Veniți la Mine, toți cei trudiți și împovărați, și Eu vă voi da odihnă. Luați jugul Meu asupra voastră și învățați de la Mine, căci Eu sunt blând și smerit cu inima; și veți găsi odihnă pentru sufletele voastre. Căci jugul Meu este bun, și sarcina Mea este ușoară.” (Matei 11, 28-30.) Isus te iubește, și-mi pare bine când citesc experiența prin care treci, nu pentru că suferi, ci pentru că aceasta e o dovadă pentru mine că Domnul Isus te pune la probă și te încearcă, să vadă dacă vei veni la El, să vadă dacă îți vei pune încrederea în El, ca să găsești pace și odihnă în iubirea Lui. Mă rog pentru tine, ca să vii la El, la Fântâna apelor vii. Aceasta este experiența prin care trebuie să treacă fiecare dintre noi, dacă e să ajungem vreodată să locuim cu Hristos, în locașurile pe care El a mers să le pregătească. Ai de învățat lecții de cea mai mare valoare în școala lui Hristos, lecții care te vor mâna să-ți lucrezi propria ta mântuire cu frică și cutremur.
-124-
Când totul îți merge bine, când toți te vorbesc de bine, atunci ești în primejdie. Fii atent, căci vei fi pus la probă. Cea mai mare temere pe care am avut-o cu privire la tine a fost că vei avea o prea mare prosperitate și că nu vei izbuti să înveți că trebuie să depinzi numai de Dumnezeu. Ai fost așezat într-o poziție de mare răspundere și onoare, și a fost primejdia să fii apucat de amețeală și să-ți pierzi dependența de Dumnezeu. Ai fost pus într-un loc de unde poți exercita o întinsă influență spre bine, dacă țintești numai la gloria lui Dumnezeu. Tatăl tău ceresc te iubește și te va atrage la Sine prin încercările acelea care ți se par prea severe.
-125-
Am cea mai mare dorință ca tu să intri în cetatea lui Dumnezeu, nu ca un vinovat cu greu iertat, ci ca un biruitor. Iubitul meu frate, te vei gândi la aceasta? Dacă ești sincer, smerit și credincios în viața aceasta, ți se va da o intrare îmbelșugată în Împărăția lui Dumnezeu. Atunci vei avea parte la pomul vieții; deoarece vei fi un biruitor asupra păcatului; și cetatea al cărei meșter ziditor este Dumnezeu va fi a ta. Lasă imaginația să vadă lucrurile nevăzute. Lasă ca gândurile tale să fie purtate la dovezile marii iubiri a lui Dumnezeu pentru tine. Contemplând obiectul pe care-l urmărești, vei pierde senzația durerii adusă de ușoarele suferințe care durează numai o clipă.
Experiența lui Pavel
Copenhaga,
17 iulie 1886
Pavel era un om care știa ce înseamnă a fi părtaș la suferințele lui Hristos. N-ai nevoie să repet istoria încercărilor lui. Viața lui a fost o viață de muncă neîntreruptă, cu toate că era lovit de multe slăbiciuni. El era fără încetare urmărit de ura și răutatea iudeilor. Ei erau peste măsură de înfuriați pe el și făceau tot ce puteau ca să-l împiedice în lucrarea lui. Și, cu toate acestea, auzim glasul lui răsunând de-a lungul veacurilor, până în zilele noastre: “Căci întristările noastre ușoare, de o clipă, lucrează pentru noi tot mai mult o greutate veșnică de slavă. Pentru că noi nu ne uităm la lucrurile care se văd; … căci lucrurile care se văd, sunt trecătoare, pe când cele ce nu se văd sunt veșnice.” “Eu socotesc că suferințele din vremea de acum nu sunt vrednice să fie puse alături cu slava viitoare, care are să fie descoperită față de noi.” (2 Corinteni 4, 17.18; Romani 8, 18.) Pavel nu exagerează în aprecierea pe care o face cu privire la privilegiile și avantajele vieții creștine. Nu vorbesc cu ezitare despre lucrurile acestea; deoarece știu din propria mea experiență că ceea ce spune el e adevărat.
-126-
Rămânând în dragostea lui Dumnezeu
Pavel spune mai departe: “Toți cei ce sunt călăuziți de Duhul lui Dumnezeu sunt fii ai lui Dumnezeu. Și voi n-ați primit un duh de robie, ca să mai aveți frică; ci ați primit un duh de înfiere, care ne face să strigăm: ‘Ava, adică: Tată!’” (Romani 8, 14.15.) Una dintre lecțiile pe care urmează să le învățăm în școala lui Hristos este că iubirea Domnului pentru noi este mult mai mare decât aceea a părinților noștri pământești. Trebuie să avem o credință neclintită și o încredere deplină în El. “Însuși Duhul adeverește împreună cu duhul nostru că suntem copii ai lui Dumnezeu. Și, dacă suntem copii, suntem și moștenitori: moștenitori ai lui Dumnezeu și împreună moștenitori cu Hristos, dacă suferim cu adevărat împreună cu El, ca să fim și proslăviți împreună cu El.” (Romani 8, 16.17.) Domnul să te ajute, ca pe un elev sârguincios în școala lui Hristos, să înveți să lași poverile tale asupra lui Isus. Și, dacă ești liber în iubirea Lui, vei privi pe deasupra, dincolo de aceste încercări sâcâitoare. Gândește-te la tot ce a suferit Isus pentru tine și nu uita că a fi părtași cu El la suferințele Lui, pentru ca să putem fi părtași și la slava Lui, e o parte din moștenirea pe care am primit-o, fiind creștini.
Primejdia încrederii în sine
Studiază visul lui Nebucadnețar, așa cum e redat în capitolul patru din Daniel. Împăratul a văzut un copac înalt, înrădăcinat în pământ. Turme și cirezi de pe munți și de pe dealuri se bucurau la adăpostul lui, iar păsările cerului își făceau cuiburile în ramurile lui. În felul acesta erau reprezentate mărirea și prosperitatea lui Nebucadnețar. Neamuri erau adunate sub suveranitatea lui. Împărăția lui era adânc înfiptă în inima supușilor lui loiali.
Împăratul și-a văzut prosperitatea și, din cauza aceasta, s-a îngâmfat. Fără a ține seama de avertismentele pe care i le dăduse Dumnezeu, el a făcut chiar lucrurile acelea pe care Domnul i-a spus să nu le facă. El a privit la împărăția sa cu mândrie și a exclamat: “Nu este acesta Babilonul cel mare, pe care mi l-am zidit eu, ca loc de ședere împărătească, prin puterea bogăției mele și spre slava măreției mele?” (Daniel 4, 30.) În clipa când cuvintele au fost rostite, s-a pronunțat sentința judecății. Împăratului i s-au luat mințile. Puterea de judecată pe care el o socotise atât de desăvârșită și înțelepciunea cu care se mândrise i-au fost luate. Comoara inteligenței, care îl înalță pe om deasupra animalelor, dispăruse.
-127-
Sceptrul nu mai e în mâna mândrului și puternicului monarh. Marele cârmuitor este un nebun. Stă în cireadă cu vitele, păscând ca ele. E în tovărășia fiarelor câmpului. Fruntea care mai înainte purtase o coroană e desfigurată de lipsa rațiunii și a inteligenței. Se dăduse sentința: “Tăiați copacul, și rupeți ramurile; scuturați-i frunza și risipiți roadele.” (Daniel 4, 14.) Așa Se preamărește Dumnezeu ca viul și adevăratul Dumnezeu. Pe bună dreptate, David putea să exclame: “Am văzut pe cel rău în toată puterea lui; se întindea ca un copac verde. Dar când am trecut a doua oară, nu mai era acolo; l-am căutat, dar nu l-am mai putut găsi.” (Psalmii 37, 35.36.) Să se îngâmfe și să se mândrească oamenii, și Domnul nu-i va mai susține și nu-i va feri de cădere. Să se mândrească și să se fălească o biserică, nemaidepinzând de Dumnezeu, și nemaiproslăvind puterea Lui, și biserica aceea, fără îndoială, va fi părăsită de Domnul, lăsată să cadă la pământ. Să se laude un popor cu bogăție, inteligență, știință și orice altceva în afară de Hristos, și curând va ajunge la confuzie.
Purtătorul nostru de poveri
Iubitul meu frate, adu-ți aminte că pământul acesta nu este cerul. Hristos spunea: “În lume, veți avea necazuri; dar îndrăzniți, Eu am biruit lumea”. “Ferice de cei prigoniți din pricina neprihănirii, căci a lor este împărăția cerurilor! Ferice va fi de voi când, din pricina Mea, oamenii vă vor ocărî, vă vor prigoni și vor spune tot felul de lucruri rele și neadevărate împotriva voastră! Bucurați-vă și veseliți-vă, pentru că răsplata voastră este mare în ceruri; căci tot așa au prigonit pe proorocii care au fost înainte de voi.” (Ioan 16, 33; Matei 5, 10-12.)
-128-
Isus nu te-a lăsat să fii surprins de încercările și greutățile pe care le întâmpini. El ți-a spus totul cu privire la ele și ți-a mai spus să nu te lași înfrânt și apăsat când vin încercările. Privește la Isus, Răscumpărătorul tău, fii vesel și bucură-te. Necazurile cele mai greu de suportat sunt acelea care vin de la frații noștri de credință și de la prietenii noștri cei mai intimi; dar chiar și aceste necazuri pot fi suportate cu răbdare. Isus nu zace în mormântul cel nou al lui Iosif. El a înviat și S-a înălțat la cer pentru a mijloci în favoarea noastră. Avem un Mântuitor care ne-a iubit atât de mult, încât a murit pentru noi, pentru ca prin El să putem avea nădejde, putere, curaj și un loc cu El pe tronul Lui. El poate și vrea să te ajute ori de câte ori Îl rogi.
Dacă încerci să-ți porți singur poverile, vei fi zdrobit sub ele. Ai răspunderi grele. Isus le cunoaște și nu te va părăsi, dacă tu nu-L părăsești. El este onorat când Îi încredințezi Lui paza sufletului tău, ca unui Creator credincios. El te îndeamnă să nădăjduiești în harul Lui, crezând că El nu dorește să porți aceste grele răspunderi în propria ta putere. Crede numai și vei vedea mântuirea lui Dumnezeu.
Te simți necorespunzător pentru poziția de încredere pe care o ocupi? Mulțumește-I lui Dumnezeu pentru aceasta. Cu cât îți simți mai mult slăbiciunea, cu atât vei fi mai mult înclinat să cauți un sprijinitor. “Apropiați-vă de Dumnezeu și El Se va apropia de voi.” (Iacov 4, 8.) Isus dorește să fii fericit și să fii vesel. El dorește să faci tot ce poți mai bine, cu puterea pe care ți-a dat-o Dumnezeu, și apoi să te încrezi în Domnul, pentru a te ajuta și pentru a ridica persoane care să-ți fie sprijin la purtarea poverilor.
-129-
Vorbirile lipsite de amabilitate ale oamenilor să nu te jignească. N-au spus oamenii lucruri lipsite de amabilitate despre Isus? Tu greșești și s-ar putea ca uneori să dai ocazie pentru observații lipsite de amabilitate, dar Isus n-a greșit niciodată. El a fost curat, nepătat și neîntinat. Nu aștepta în viața aceasta o soartă mai bună de cum a avut Prințul slavei. Când văd că pot face să te simți rănit, vrăjmașii tăi se vor bucura, iar Satana se va bucura și el. Privește la Isus și lucrează cu gândul numai la gloria lui Dumnezeu. Păstrează-ți inima în iubirea lui Dumnezeu.