Extinderea biruinței crucii
“El, care n-a cruțat nici chiar pe Fiul Său, ci L-a dat pentru noi toți, cum nu ne va da fără plată împreună cu El, toate lucrurile?” Romani 8, 22.
Atunci când s-a acordat acest Dar minunat și neprețuit, cerul întreg a fost zguduit cu putere, într-un efort de a înțelege iubirea de necuprins a lui Dumnezeu, trezit pentru a deștepta în inima oamenilor o recunoștință pe măsura valorii Darului. Se cuvine deci ca noi, aceia pentru care Hristos și-a dat viața, să ne clătinăm între două păreri? Se cuvine oare să înapoiem lui Dumnezeu numai un strop din calitățile și puterile împrumutate nouă de El? Cum putem face lucrul acesta, bine știind că El, care era Conducătorul întregului cer, a pus deoparte veșmântul Său împărătesc și coroana Sa împărătească și, cunoscând starea de neajutorare a neamului omenesc decăzut, a venit pe pământul acesta, în natura noastră omenească, pentru ca noi să ne putem uni natura omenească cu natura Lui dumnezeiască? El S-a făcut sărac pentru ca noi să putem ajunge în stăpânirea comorii cerești, “o greutate veșnică de slavă”. (2 Corinteni 4, 17.) Pentru ca să ne scape, El S-a coborât de la o umilință la alta, până când El, Hristos, suferindul divino-uman, a fost înălțat pe cruce, ca să atragă pe toți oamenii la Sine. Fiul lui Dumnezeu n-ar fi putut să dea pe față mai multă bunăvoință decât a făcut; nu S-ar fi putut coborî mai jos decât a făcut-o.
Aceasta este taina evlaviei, taină care a inspirat puterile cerești să lucreze în așa fel prin natura omenească decăzută, încât să se trezească în lume un viu interes pentru planul de mântuire. Aceasta este taina care a mișcat tot cerul ca să se unească cu omul, în realizarea marelui plan al lui Dumnezeu pentru salvarea lumii ruinate.
-30-
Lucrarea bisericii
Ființelor omenești le este încredințată lucrarea de a extinde biruințele crucii de la un loc la altul. În calitatea de Cap al bisericii, Domnul Hristos cheamă cu autoritate pe oricine pretinde a crede în El, să urmeze pilda Lui de tăgăduire de sine și de sacrificiu de sine, lucrând pentru convertirea acelora asupra cărora Satana și marea lui armată își folosesc toate puterile pentru a-i nimici. Poporul lui Dumnezeu este chemat să se adune fără întârziere sub steagul însângerat al lui Isus Hristos. Fără încetare, ei trebuie să continue lupta împotriva vrăjmașului, împingând bătălia până la porți. Și fiecăruia dintre aceia care se adaugă acestei armate prin pocăință, trebuie să i se stabilească postul datoriei lui. Fiecare trebuie să fie dispus să fie sau să facă ceva în lupta aceasta. Atunci când depun eforturi serioase pentru ducerea mai departe a soliei, membrii bisericii vor trăi în bucuria Domnului și vor avea succes. Triumful vine totdeauna în urma sforțărilor hotărâte.
Duhul Sfânt, puterea noastră
Domnul Hristos, în calitatea Sa de Mijlocitor, acordă servilor Săi prezența Duhului Sfânt. Ceea ce face ca ființele omenești să fie reprezentante ale Răscumpărătorului în lucrarea de mântuire a sufletelor, este puterea eficientă a Duhului. Pentru ca să ne putem uni cu Domnul Hristos în lucrarea aceasta, trebuie să ne așezăm sub influența modelatoare a Duhului Său. Prin puterea transmisă în felul acesta, putem conlucra cu Domnul în legătura unirii, ca împreună lucrători cu El la salvarea de suflete. Fiecăruia care se oferă Domnului pentru slujire, fără a reține ceva, se dă putere pentru obținerea unor rezultate nemăsurat de mari.
-31-
Domnul Dumnezeu este obligat printr-un legământ veșnic să procure putere și har fiecăruia care este sfințit prin ascultare de adevăr. Domnul Hristos, Căruia I s-a dat toată puterea în cer și pe pământ, conlucrează cu simpatie cu uneltele Sale — suflete zeloase care zi după zi se împărtășesc din pâinea vie “ce se coboară din cer”. (Ioan 6, 50.) Biserica de pe pământ, unită cu biserica din cer, poate să îndeplinească orice lucru.
Puterea dată apostolilor
În Ziua Cincizecimii, Cel Nemărginit S-a descoperit cu putere bisericii. Prin Duhul Său cel Sfânt, El S-a coborât din înălțimile cerului ca un vânt puternic, vâjâitor, în odaia în care erau adunați apostolii. Era ca și cum, de veacuri, puterea fusese ținută în frâu, iar acum, cerul se bucura că poate fi în stare să reverse asupra bisericii bogățiile puterii Duhului Sfânt. Iar sub influența Duhului, cuvinte de pocăință și de mărturisire se amestecau cu cântări de laudă pentru păcatele iertate. Se auzeau cuvinte de mulțumire și cuvinte profetice. Tot cerul s-a plecat jos de tot, pentru a privi cu uimire și pentru a adora înțelepciunea Iubirii nemărginite și de necuprins. Pierduți în admirație, apostolii și ucenicii au strigat: “Iată ce iubire!” (1 Ioan 4, 10.) Ei au apucat darul împărțit. Și care a fost urmarea? Mii s-au convertit într-o singură zi. Spada Duhului, proaspăt ascuțită cu putere și scăldată în fulgerele cerului, își tăia drum prin necredință.
Inima ucenicilor era supraîncărcată de o generozitate atât de deplină, atât de profundă, atât de larg cuprinzătoare, încât i-a constrâns să meargă până la marginile pământului, mărturisind: să ferească Dumnezeu să ne lăudăm, cu altceva decât cu crucea Domnului nostru Isus Hristos. Ei erau plini de o dorință vie de a adăuga la biserică pe cei care erau mântuiți. Ei îi invitau pe credincioși să se ridice și să-și facă partea, pentru ca toate națiunile să poată auzi adevărul, iar pământul să se umple de slava Domnului.
-32-
Aceeași putere urmează să se descopere azi
Prin harul Domnului Hristos apostolii au fost făcuți ceea ce erau. Consacrarea sinceră și rugăciunea plină de smerenie și căldură i-a adus într-o strânsă legătură cu El. Ei au stat împreună cu El în locuri cerești. Ei și-au dat seama de mărimea datoriei lor față de El. Prin rugăciune zeloasă și stăruitoare, ei au obținut înzestrarea cu Duhul Sfânt și apoi au pornit, apăsați de povara salvării de suflete, umpluți cu râvna de a extinde biruințele crucii. Iar prin ostenelile lor, multe suflete au fost aduse de la întuneric la lumină și multe comunități au fost înființate.
Să fim noi mai puțin plini de râvnă decât au fost apostolii? Să nu cerem noi prin credință vie făgăduințele care pe ei i-au mișcat până în profunzimile ființei ca să ceară Domnului Isus împlinirea cuvântului Lui: “Cereți și vi se va da”? (Ioan 16, 24.) Nu urmează ca Duhul lui Dumnezeu să vină astăzi, ca răspuns la rugăciunea călduroasă și stăruitoare, și să-i umple pe oameni cu putere? Nu le zice Dumnezeu astăzi lucrătorilor Săi credincioși, care se roagă și sunt plini de încredere, care tălmăcesc Scripturile celor care nu cunosc adevărul prețios pe care ele îl conțin: “Iată, Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârșitul veacului”? (Matei 28, 20.) Atunci, pentru ce este biserica atât de slabă și fără de viață?
După cum ucenicii, umpluți de puterea Duhului Sfânt, au mers să vestească Evanghelia, așa trebuie să meargă și slujitorii lui Dumnezeu de astăzi. Umpluți de o dorință neegoistă de a duce solia de har celor care sunt în întunericul rătăcirii și necredinței, noi trebuie să ne ridicăm pentru a face lucrarea Domnului. El ne dă partea noastră de îndeplinit în conlucrare cu El și, de asemenea, El va mișca inima necredincioșilor să ducă mai departe lucrarea Sa în locuri încă neatinse. De altfel, mulți au început deja să primească Duhul Sfânt, iar calea nu va mai fi stânjenită mult timp de o nepăsare indolentă.
-33-
Pentru ce a fost scrisă istoria lucrării ucenicilor, când ei au lucrat cu zel sfânt, însuflețiți și vitalizați de Duhul Sfânt, dacă nu pentru ca din raportul acesta poporul Domnului de azi să obțină inspirația de a lucra plin de râvnă pentru El? Ceea ce a făcut Domnul pentru poporul Său de atunci este tot atât de esențial, și chiar mai necesar, să facă pentru poporul Său de azi. Tot ceea ce au făcut apostolii trebuie să facă fiecare membru al bisericii de azi. Iar noi trebuie să lucrăm cu un zel cu atât mai mare și să fim însoțiți de Duhul Sfânt în măsură cu atât mai mare, cu cât și creșterea fărădelegii cere o mai hotărâtă chemare la pocăință.
Fiecare persoană asupra căreia strălucește lumina adevărului prezent trebuie să fie pătrunsă de milă pentru cei care sunt în întuneric. De la toți credincioșii lumina trebuie să fie reflectată în raze clare și distincte. Domnul așteaptă să facă azi o lucrare asemănătoare cu aceea pe care a făcut-o prin solii Săi după ziua Cincizecimii. Acum, când sfârșitul tuturor lucrurilor s-a apropiat, nu ar trebui oare ca zelul bisericii să întreacă chiar pe acela al primei biserici? Râvna pentru slava lui Dumnezeu i-a determinat pe ucenici să mărturisească despre adevăr cu o mare putere. N-ar trebui oare ca râvna aceasta să aprindă inimile noastre cu dorințe de a vorbi despre iubirea răscumpărătoare, despre Hristos cel răstignit? Nu ar trebui oare ca puterea lui Dumnezeu să se descopere mai puternic astăzi decât pe vremea apostolilor?
-34-
Lucrarea în orașe
Oakland, California,
1 aprilie 1874.
Am visat că mai mulți frați de-ai noștri se aflau într-o consfătuire, discutând planuri de lucrare pentru sezonul acesta. Ei considerau că e mai bine să nu se pătrundă în orașele mari, ci să înceapă lucrarea în localități mai mici, departe de orașe; aici ar avea de întâmpinat o mai slabă împotrivire din partea clerului și ar evita cheltuieli mari. Ei susțineau că pastorii noștri, fiind puțini la număr, nu se putea să fie luați pentru a instrui și a îngriji de aceia care ar accepta adevărul în orașe și care, din cauza unei mai mari opoziții pe care ar întâmpina-o acolo, ar avea nevoie de mai mult ajutor de cum ar avea comunitățile din localitățile mai mici de la țară. În felul acesta, roada ținerii unor serii de prelegeri în oraș ar fi, într-o mai mare măsură, pierdută. De asemenea, se mai susținea că, datorită mijloacelor noastre restrânse și datorită multelor schimbări de pe urma mutărilor, ce s-ar aștepta de la o comunitate într-un oraș mare, ar fi greu să se organizeze o comunitate care să fie o forță pentru lucrare. Soțul meu stăruia pe lângă frați să facă fără întârziere planuri mai cuprinzătoare și să depună, în marile noastre orașe, sforțări mai mari și mai depline, care ar corespunde mai bine cu caracterul soliei noastre. Un lucrător povestea întâmplări din experiența sa în orașe, arătând că lucrarea era aproape un eșec, dar mărturisea că a avut un mai bun succes în localitățile mai mici.
Cineva plin de demnitate și autoritate — Cineva care este prezent în toate lucrările noastre de comitet — asculta cu cel mai profund interes fiecare cuvânt. El a vorbit cu judecată și deplină asigurare. “Lumea întreagă”, spuse El, “este marea vie a lui Dumnezeu. Orașele și satele alcătuiesc o parte din via aceasta. Acestea trebuie să fie lucrate. Satana va încerca să stea în cale și să-i descurajeze pe lucrători, așa încât să-i împiedice să prezinte solia de lumină și avertizare, atât în locurile mai înalte, cât și în cele mai izolate. Se vor face sforțări disperate pentru a-i abate pe oameni de la adevăr la înșelăciune. Îngerii, cerului sunt însărcinați să conlucreze cu strădaniile solilor de pe pământ, chemați de Dumnezeu. Slujitorii Domnului trebuie să încurajeze și să păstreze o neclintită credință și nădejde, așa cum a făcut Hristos, viul lor Conducător. Ei trebuie să se păstreze înaintea lui Dumnezeu în smerenie și cu un simț al nevredniciei pornit din inimă.”
-35-
Dumnezeu intenționează ca prețiosul Său cuvânt, cu soliile Sale de avertizare și încurajare, să ajungă la aceia care sunt în întuneric și nu cunosc credința noastră. Ea trebuie să fie dată tuturor și va fi pentru ei de mărturie, fie că vor asculta, fie că nu vor asculta. Să nu considerați că răspunderea de a-i convinge și de a-i converti pe ascultători zace asupra voastră. Numai puterea lui Dumnezeu poate să înduplece inima oamenilor. Voi trebuie să țineți sus cuvântul vieții, ca toți să aibă prilejul să primească adevărul dacă vor. Dacă se abat de la adevărul de obârșie cerească, aceasta va fi spre osândirea lor.
Noi nu trebuie să ascundem adevărul prin ungherele pământului. El trebuie să fie făcut cunoscut; trebuie să strălucească în orașele noastre cele mari. Domnul Hristos, în lucrarea Sa, era prezent la marginea lacului și la răscrucea marilor căi de comunicație, acolo unde putea întâlni oameni din toate părțile lumii. El dădea adevărata lumină, El semăna sămânța Evangheliei, El scotea adevărul din mijlocul rătăcirii și-l prezenta în simplitatea și claritatea lui originală, așa încât oamenii să-l poată înțelege.
Solul ceresc care era cu noi a spus: “Să nu pierdeți niciodată din vedere faptul că solia pe care o duceți este o solie mondială. Ea trebuie să fie dusă în toate orașele, în toate satele; ea trebuie să fie proclamată la drumuri și la garduri. Nu trebuie să fixați vestirea soliei numai într-un singur loc.” În parabola semănătorului, Domnul Hristos a prezentat o ilustrație a propriei Sale lucrări și a lucrării slujitorilor Săi. Sămânța a căzut pe tot felul de terenuri. Unele semințe au căzut pe teren sărac, dar pentru aceasta semănătorul nu și-a încetat lucrarea. Voi trebuie să semănați semințele adevărului în orice loc. Oriunde puteți pătrunde, țineți sus Cuvântul lui Dumnezeu. Semănați pe malul tuturor apelor. Poate că nu veți vedea de îndată rezultatul ostenelilor voastre, dar nu vă descurajați. Rostiți cuvintele pe care vi le dă Domnul Hristos. Lucrați după metodele Lui. Mergeți înainte oriunde, așa cum a făcut El în timpul lucrării Sale de pe pământ.
-36-
Mântuitorul lumii avea mulți ascultători, dar puțini care să-L urmeze. Noe a predicat oamenilor o sută douăzeci de ani înainte de potop și, cu toate acestea, puțini au fost aceia care au apreciat acest timp prețios de punere la probă. În afară de Noe și de familia lui, nimeni n-a fost numărat între credincioși, care să intre în corabie. Dintre toți locuitorii pământului, numai opt suflete au primit solia; dar solia aceea a osândit lumea. Lumina s-a dat pentru ca ei să poată crede; lepădarea luminii din partea lor s-a dovedit că e spre pieirea lor. Solia noastră pentru lume va fi o mireasmă de viață spre viață pentru toți aceia care o primesc și o osândire pentru toți cei care o leapădă.
Solul s-a îndreptat către unul dintre cei prezenți și a zis: “Ideile voastre cu privire la lucrarea prezentă sunt cu totul prea mărginite. Lumina voastră nu trebuie să fie restrânsă la o mică întindere, pusă sub obroc sau sub pat; ci ea trebuie să fie pusă în sfeșnic ca să poată lumina pe toți cei care sunt în casa lui Dumnezeu — lumea. Trebuie să vă însușiți vederi mai largi decât aveți despre lucrare.”
-37-
Lucrarea în marele New York
St. Helena, California,
1 septembrie 1902
Avenit timpul să facem eforturi hotărâte pentru a vesti adevărul în marile noastre orașe. Solia trebuie să fie prezentată cu o așa putere, încât ascultătorii să fie convinși. Dumnezeu va ridica lucrători care să facă lucrarea aceasta. Nimeni să nu-i stânjenească pe acești oameni rânduiți de Dumnezeu. Nu-i împiedicați. Dumnezeu le-a încredințat o lucrare. Ei vor ocupa sfere de influență deosebite și vor duce adevărul până în locurile cele mai puțin promițătoare. Unii care cândva fuseseră vrăjmași vor deveni ajutoare valoroase, ducând mai departe lucrarea cu mijloacele și influența lor.
În orașele acestea mari trebuie să fie înființate misiuni în care să poată fi instruiți lucrători pentru a prezenta oamenilor solia specială pentru acest timp. E nevoie de toată învățătura pe care o pot da aceste misiuni.
Sub călăuzirea lui Dumnezeu, s-a pornit misiunea din orașul New York. Lucrarea aceasta trebuie să fie continuată în puterea aceluiași Duh Sfânt care a condus la înființarea ei. Aceia care poartă povara lucrării în marele New York ar trebui să aibă sprijinul celor mai buni lucrători disponibili. Să se facă aici un centru pentru lucrarea lui Dumnezeu, iar tot ce se face să fie un simbol al lucrării pe care Domnul dorește să o vadă făcându-se în lume.
Dacă s-ar putea stabili în acest mare centru o lucrare medicală misionară de către bărbați și femei cu experiență, persoane care ar reprezenta corect adevăratele principii misionare medicale, ar avea o mare putere în a face o bună impresie asupra oamenilor.
-38-
În fiecare oraș în care se pătrunde, să se pună o temelie solidă pentru o lucrare permanentă. Trebuie să se urmeze metodele Domnului. Săvârșind lucrarea din casă în casă, ținând lecturi biblice în familii, lucrătorul poate obține intrare la mulți care umblă după adevăr. Prin tâlcuirea Scripturilor, prin rugăciune, prin exercitarea credinței, ei trebuie să-i învețe pe oameni calea Domnului.
În Marele New York, Domnul are multe suflete prețioase care nu și-au plecat genunchiul înaintea lui Baal; și mai sunt și unii care din neștiință au mers pe căile rătăcirii. Asupra acestora trebuie să strălucească lumina adevărului, pentru ca să poată vedea pe Domnul Hristos ca fiind Calea, Adevărul și Viața.
Noi trebuie să prezentăm adevărul în iubirea Domnului Hristos. Nici o extravaganță și nici o manifestare bătătoare la ochi nu ar trebui să însoțească lucrarea. Ea trebuie să se facă după porunca Domnului Hristos. Trebuie să fie săvârșită în umilință, în simplitatea Evangheliei. Lucrătorii să nu se intimideze din cauza aparențelor, oricât de respingătoare ar fi ele. Propovăduiți Cuvântul, iar Domnul, prin Duhul Său Sfânt, va trimite convingere ascultătorilor.
După ce adevărul a impresionat inimile, iar bărbați și femei l-au primit, ei trebuie să fie tratați ca fiind proprietatea Domnului Hristos, și nu ca proprietate a oamenilor. Nici un om nu ar trebui să lege pe alții de sine ca și cum el ar trebui să-i conducă, spunându-le să facă aceasta sau interzicându-le să facă aceea, poruncind, dictând și acționând ca un ofițer asupra unei companii de ostași. Așa au făcut preoții și conducătorii de pe vremea Domnului Hristos; dar nu aceasta este calea cea bună. Lucrătorii trebuie să se strângă unii lângă alții într-o unitate creștină, dar nu trebuie să se exercite o autoritate neînțeleaptă asupra acelora care primesc adevărul. Blândețea lui Hristos trebuie să se arate în tot ceea ce spun și ce fac.
Lucrătorul să arate creșterea sa în har prin supunere față de voia lui Dumnezeu. În felul acesta el va câștiga o experiență bogată. Când primește, crede și ascultă în credință cuvintele Domnului Hristos, se vor da pe față eforturi stăruitoare; se va cultiva o credință care lucrează prin iubire și curăță sufletul. Roada Duhului se va vedea în viață, iar puterea Duhului se va vedea în lucrare.
Va continua.