Principiile drepte sunt esențiale
Aceia care lucrează în ramuri administrative ar trebui să ia toate măsurile de precauție, pentru a nu greși datorită folosirii unor principii sau metode greșite. Raportul vieții lor ar putea să fie ca acela al lui Daniel la curtea Babilonului. Când lucrările lui administrative erau supuse celei mai amănunțite cercetări, nu se putea găsi nici o greșeală. Raportul vieții sale, așa incomplet cum este, cuprinde lecții vrednice de a fi studiate. El descoperă faptul că un bărbat de afaceri nu e în mod necesar un om intrigant și viclean. El poate fi un om învățat de Dumnezeu la fiecare pas. Daniel, în timp ce era prim-ministru al împărăției babiloniene, era un profet al lui Dumnezeu, primind lumina inspirației cerești. Viața lui e o ilustrare a ceea ce poate fi orice om de afaceri creștin.
Dumnezeu nu primește nici cel mai desăvârșit serviciu, dacă eul nu este pus pe altar, ca o jertfă vie care se consumă. Rădăcina trebuie să fie sfântă, căci altfel nu poate fi rod bun și sănătos, singurul care e primit înaintea lui Dumnezeu. Inima trebuie să fie convertită și consacrată. Motivele trebuie să fie drepte. Candela lăuntrică trebuie să fie alimentată cu uleiul care vine de la solii cerești prin țevile de aur în rezervorul de aur. Niciodată comunicările Domnului nu vin în zadar la om.
-249-
Adevăruri scumpe, adevăruri vitale, sunt îngemănate cu buna stare a omului atât în viața aceasta, cât și în veșnicia care se deschide înaintea noastră. “Sfințește-i prin adevărul Tău; Cuvântul Tău este adevărul”. (Ioan 17, 17.) Cuvântul lui Dumnezeu trebuie să fie practicat; El va trăi și va rezista în veșnicie. În timp ce ambițiile lumești, proiectele lumești și cele mai grandioase planuri și ținte omenești vor pieri ca iarba, “cei înțelepți vor străluci ca strălucirea cerului, și cei ce vor întoarce pe mulți la neprihănire, vor străluci ca stelele în veac și în veci de veci”. (Daniel 12, 3.)
În timpul de față, lucrarea lui Dumnezeu are nevoie de bărbați și femei care posedă însușiri rare și puteri administrative bune; bărbați și femei care vor face cercetări asidue și profunde ale nevoilor lucrării în diferite câmpuri; care au o mare capacitate de lucru; care au inimi calde și iubitoare, sânge rece, simț sănătos și judecată nepărtinitoare; care sunt sfințiți prin Duhul lui Dumnezeu și pot spune fără teamă: Nu, sau Da, sau Amin, la propuneri; care au convingeri puternice, înțelegere clară și inimi curate, pline de simpatie; care practică cuvintele: “Voi toți sunteți frați”; care se străduiesc să înalțe și să refacă neamul omenesc căzut.
-250-
Luați-vă timp să vorbiți cu Dumnezeu
Mi s-au dat instrucțiuni speciale cu privire la pastorii noștri. Nu e voia lui Dumnezeu ca ei să caute să se îmbogățească. Ei n-ar trebui să se angajeze în întreprinderi lumești, deoarece aceasta îi descalifică să dea cele mai bune puteri ale lor lucrurilor spirituale. Dar e nevoie ca ei să primească un salariu care să fie îndestulător pentru întreținerea lor și a familiilor lor. Nu trebuie să se îngrămădească atâtea poveri asupra lor, încât să nu poată da atenția cuvenită bisericii din propria lor familie, deoarece e datoria lor specială să educe pe propriii lor copii pentru Domnul.
E o mare greșeală aceea de a ține un pastor continuu la lucru în probleme administrative, mergând din loc în loc și stând până noaptea târziu participând la ședințe de consilii administrative și de comitet. Aceasta aduce asupra lui oboseală și descurajare. Slujitorii Evangheliei ar trebui să aibă timp să se odihnească, să obțină din Cuvântul lui Dumnezeu hrana bogată a pâinii vieții. Ei ar trebui să aibă timp să bea cupe de mângâiere înviorătoare din râul de apă vie.
Pastorii și profesorii trebuie să-și aducă aminte că Dumnezeu îi consideră răspunzători să-și ofere serviciul în măsura celei mai bune capacități a lor, de a aduce în lucrarea lor cele mai bune puteri ale lor. Ei nu trebuie să ia asupra lor datorii care sunt în conflict cu lucrarea pe care le-a dat-o Dumnezeu.
Când pastorii și profesorii, sub presiunea poverii răspunderii financiare, urcă la amvon sau intră în sala de clasă cu creierul obosit și cu nervii încordați peste măsură, ce altceva se poate aștepta de la ei decât ca să se folosească foc obișnuit în locul focului sfânt, aprins de Dumnezeu? Eforturile chinuitoare și dezlânate dezamăgesc pe ascultător și dăunează vorbitorului. El n-a avut timp să-L caute pe Domnul, n-a avut timp să ceară în credință ungerea Duhului Sfânt.
-251-
Pentru ca eforturile lucrătorilor lui Dumnezeu să poată avea succes, ei trebuie să primească harul și eficiența pe care numai El le poate da. “Cereți și veți căpăta” (Ioan 16, 24) este făgăduința. Atunci, pentru ce să nu se ia timp de a cere, de a deschide mintea la apelurile Duhului Sfânt, pentru ca sufletul să poată fi reînviorat de o proaspătă revărsare de viață? Domnul Hristos însuși a petrecut mult timp în rugăciune. Ori de câte ori avea prilej, El Se ducea la o parte pentru a fi singur cu Dumnezeu. Când ne plecăm înaintea lui Dumnezeu în rugăciune umilă, El așează un cărbune aprins de pe altar pe buzele noastre, sfințindu-le pentru lucrarea de a da oamenilor adevărul biblic.
Am fost instruită să le spun conlucrătorilor mei: Dacă vreți să aveți comorile bogate ale cerului, trebuie să aveți comuniune tainică cu Dumnezeu. Dacă nu faceți aceasta, sufletul vostru va fi tot atât de lipsit de Duhul Sfânt cum erau lipsite de rouă și de ploaie dealurile Ghilboa. Când vă zoriți de la un lucru la altul, când aveți atât de mult de făcut, încât nu vă puteți lua timp să vorbiți cu Dumnezeu, cum puteți aștepta să aveți putere la lucrul vostru?
Motivul pentru care mulți dintre predicatorii noștri țin discursuri searbăde și fără viață este acela că îngăduie ca o mulțime de lucruri de natură lumească să le ocupe timpul și atenția. Dacă nu are loc o continuă creștere în har, vom fi lipsiți de cuvinte potrivite în lucrarea noastră. Stați de vorbă cu propria voastră inimă și apoi stați de vorbă cu Dumnezeu. Dacă nu faceți lucrul acesta, străduințele voastre vor fi fără rod, și aceasta datorită grabei și dezordinei nesfinte.
Pastori și profesori, faceți ca lucrarea voastră să fie parfumată din belșug cu har spiritual. Nu o faceți să fie ceva obișnuit prin faptul că o amestecați cu lucruri obișnuite. Mergeți înainte și în sus. Curățiți-vă de orice întinăciune a cărnii și a spiritului, desăvârșind sfințenia în temere de Domnul.
Avem nevoie să fim zilnic convertiți. Rugăciunile noastre ar trebui să fie mai călduroase; atunci ele vor fi mai eficiente. Convingerea noastră că Duhul lui Dumnezeu va fi cu noi ar trebui să fie din ce în ce mai puternică, făcându-ne curați și sfinți, tot așa de drepți și de frumos mirositori ca și cedrul din Liban.
-252-
Slujitorii Evangheliei trebuie să-și păstreze slujba neatinsă de tot ce este lumesc sau politic, folosindu-și tot timpul și toate talentele pentru eforturile creștine.
A fixa un pastor într-un loc, dându-i răspunderea problemelor administrative legate de lucrarea bisericii, nu e ceva care să conducă la spiritualitatea lui. A face lucrul acesta nu este în armonie cu planul biblic, așa cum este el schițat în capitolul al șaselea din Faptele Apostolilor. Studiați planul acesta, deoarece este aprobat de Dumnezeu. Țineți-vă de Cuvântul Domnului.
Acela care ține sus Cuvântul vieții nu trebuie să îngăduie ca prea multe poveri să fie așezate asupra lui. El trebuie să-și ia timp să studieze Cuvântul și să se cerceteze pe sine. Dacă cercetează cu amănunțime propria sa viață și se predă pe sine Domnului, el va înțelege mai bine cum să pătrundă lucrurile ascunse ale lui Dumnezeu.
În loc să alegem lucrul care ne place nouă mai mult și să refuzăm să facem ceva ce frații noștri cred că noi ar trebui să facem, noi trebuie să întrebăm: “Doamne, ce vrei să fac?” În loc de a trasa calea pe care înclinația firească ne îndeamnă s-o urmăm, noi trebuie să ne rugăm: “Învață-mă, Doamne, calea Ta și povățuiește-mă pe cărarea cea dreaptă”. (Psalmii 27, 11.)
Pastorii noștri ar trebui să se deprindă să lase la o parte problemele administrative și financiare. De repetate ori am fost instruită că aceasta nu e lucrarea pastorilor. Ei nu trebuie să fie greu împovărați cu amănuntele financiare nici chiar ale lucrării din oraș, ci să fie pregătiți să viziteze locurile unde s-a trezit un interes pentru solie și îndeosebi să participe la adunările noastre în tabără. Când aceste lucrări sunt în curs, lucrătorii noștri nu trebuie să creadă că ei trebuie să rămână în orașe pentru a vedea de afacerile legate de diferitele ramuri ale lucrării din oraș; și nici nu trebuie să se grăbească să plece de la adunările în tabără pentru a face o astfel de lucrare.
-253-
Cei care poartă răspunderea conferințelor noastre ar trebui să găsească oameni de afaceri care să aibă grijă de problemele financiare ale lucrării din oraș. Dacă astfel de oameni nu pot fi găsiți, atunci să se prevadă înlesniri pentru a forma bărbați care să poarte aceste poveri.
N-ar fi trebuit ca instituțiile scandinave să fie în situația în care sunt și n-ar fi în poziția aceasta dacă frații noștri din America ar fi făcut, cu ani de zile mai înainte, ceea ce ar fi trebuit să facă. Un bărbat cu experiență în probleme de afaceri, cu cunoștințe practice în lucrarea de contabilitate, ar fi trebuit să fie trimis în Europa ca să se îngrijească de ținerea socotelilor în instituțiile noastre de acolo. Și dacă aceasta ar fi cerut mai mult decât un singur om, ar fi trebuit să fie trimiși mai mult decât unul. În felul acesta, s-ar fi cruțat mii și mii de dolari.
Astfel de bărbați ar trebui să fie întrebuințați în lucrarea noastră din America — bărbați consacrați lui Dumnezeu, bărbați care cunosc principiile cerului și care s-au deprins să umble cu Dumnezeu. Dacă astfel de bărbați ar fi supravegheat problemele financiare ale conferințelor și instituțiilor noastre, astăzi ar fi belșug de bani în tezaur; iar instituțiile noastre ar fi acum în situația în care a spus Dumnezeu că ar trebui să fie — aceea de a ajuta lucrarea prin lepădarea de sine și prin sacrificiu de sine.
-254-
Lucrarea slujitorilor lui Dumnezeu
În multe câmpuri coapte pentru seceriș nu s-a pătruns încă, datorită lipsei de ajutoare pline de sacrificiu de sine. Trebuie să se pătrundă în câmpurile acestea și mulți lucrători ar trebui să meargă acolo cu perspectiva de a-și suporta singuri cheltuielile. Dar unii dintre pastorii noștri sunt prea puțin dispuși să ia asupra lor povara acestei lucrări, prea puțini dispuși să lucreze cu generozitatea întregii inimi care a caracterizat viața Domnului nostru.
Dumnezeu e întristat când vede că slujitorii Săi nu sunt perseverenți și altruiști. Îngerii sunt uimiți la vederea acestui lucru. Lucrătorii lui Hristos trebuie să studieze viața Lui de sacrificiu de sine. El este exemplul nostru. Pastorii de astăzi pot aștepta oare să fie chemați să îndure mai puține greutăți decât au îndurat primii creștini, ca valdenzii și ca reformatorii din toate veacurile, în străduințele lor de a duce Evanghelia în fiecare țară?
Dumnezeu a încredințat slujitorilor Săi lucrarea de a vesti ultima Lui solie de har pentru lume. Lui Îi sunt neplăcuți aceia care nu depun toate energiile lor în această lucrare de o supremă importanță. Necredincioșia din partea santinelelor rânduite pe zidurile Sionului pune în primejdie cauza adevărului și o expune ridicolului vrăjmașului. E timpul ca pastorii noștri să înțeleagă răspunderea și sfințenia misiunii lor. Asupra lor zace un vai, dacă nu fac lucrarea despre care ei înșiși au recunoscut că Dumnezeu a pus-o în mâinile lor.
Nu puțini pastori neglijează chiar lucrarea pe care au fost rânduiți să o îndeplinească. Pentru ce sunt puși în comitete și consilii de administrație aceia care au fost puși deoparte pentru slujba de pastorație? Pentru ce sunt ei chemați să participe la atât de multe adunări administrative, de multe ori la mare distanță de câmpul de lucru? Pentru ce nu sunt puse problemele administrative în mâna oamenilor de afaceri? Slujitorii Evangheliei n-au fost puși deoparte pentru a face lucrarea aceasta. Finanțele lucrării trebuie să fie administrate în mod cuvenit de oameni capabili, dar pastorii sunt puși deoparte pentru o altă lucrare. Administrarea problemelor financiare să revină altora în afară de cei hirotonisiți pentru lucrarea de slujitor al Evangheliei.
-255-
Pastorii nu trebuie să fie chemați încoace și încolo pentru a participa la ședințe ale consiliilor de administrație, cu scopul de a hotărî în probleme administrative obișnuite. Mulți dintre pastorii noștri au făcut lucrul acesta în trecut, dar nu aceasta este lucrarea în care Domnul dorește ca ei să se angajeze. Prea multe poveri financiare au fost puse asupra lor. Când încearcă să poarte poverile acestea, ei neglijează să îndeplinească însărcinarea lor evanghelică, iar Dumnezeu vede acest lucru ca fiind o dezonoare pentru Numele Său.
Marea vie a Domnului cere de la servii Săi ceea ce ea încă n-a primit — o muncă sârguincioasă și stăruitoare pentru suflete. Slujitorii Evangheliei devin slabi și istoviți și, datorită slujirii lor lipsite de energie, și comunitățile slăbesc. Ca rezultat al lucrării lor, ei nu prea au ce să arate în ceea ce privește convertirea de suflete. Adevărul nu este dus în locurile pustii ale pământului. Lucrurile acestea Îl lipsesc pe Dumnezeu de gloria care I se cuvine. El cheamă lucrători care să fie și producători, nu numai consumatori.
Lumea trebuie să fie avertizată. Predicatorii ar trebui să lucreze cu râvnă și devotament, deschizând câmpuri noi și angajându-se într-o lucrare personală pentru suflete, în loc de a pluti pe deasupra comunităților care au avut o mare lumină și destule avantaje.
-256-
Ședințe de comitet
Aceia care iau parte la ședințele de comitet ar trebui să-și aducă aminte că se întâlnesc cu Dumnezeu, care le-a rânduit lucrarea. Ei să se strângă laolaltă cu respect și cu consacrare de inimă. Ei se adună pentru a cerceta lucruri importante legate de lucrarea Domnului. În fiecare detaliu, acțiunile lor trebuie să arate că ei sunt doritori să înțeleagă voia Lui cu privire la planurile ce trebuie să fie făcute pentru înaintarea lucrării Lui. Ei să nu piardă nici o clipă în conversații lipsite de importanță, deoarece treburile Domnului trebuie conduse într-un chip administrativ perfect. Dacă vreun membru al unui comitet e nepăsător și nerespectuos, să i se aducă aminte că e în prezența unui Martor care cântărește toate faptele.
Am fost instruită că ședințele de comitet nu sunt totdeauna plăcute lui Dumnezeu. Unii au venit la aceste lucrări cu un spirit rece, aspru, critic, lipsit de iubire. Unii ca aceștia pot pricinui mult rău, deoarece cu ei este prezent cel rău, care-i ține de partea cea rea. Nu rareori, atitudinea lor nesimțitoare față de măsurile în discuție aduce dezorientare, întârziind luarea de hotărâri. Slujitorii lui Dumnezeu, având nevoie de somn și de odihnă pentru minte, au fost mult necăjiți și împovărați din cauza acestor lucruri. În dorința de a ajunge la o hotărâre, ei au continuat lucrările până noaptea târziu. Dar viața este prea scumpă pentru a fi primejduită în felul acesta. Lăsați ca Domnul să poarte povara. Așteptați ca El să pună la punct dificultățile. Dați odihnă creierului obosit. Orele nepotrivite sunt distrugătoare pentru puterile morale, mintale și fizice. Dacă s-ar da creierului perioade corespunzătoare de odihnă, gândurile ar fi clare și pătrunzătoare, iar lucrările s-ar termina repede.
-257-
Legătura dintre dietă și ședințele de comitet
Înainte ca frații noștri să se adune la ședințe de consiliu sau de comitet, fiecare ar trebui să se înfățișeze înaintea lui Dumnezeu, cercetându-și cu grijă inima și examinându-și în mod critic motivele. Rugați-vă ca Domnul să vi Se descopere, așa încât să nu criticați sau să osândiți neînțelepțește propunerile.
La mese bogate, oamenii adesea mănâncă mult mai mult decât se poate digera ușor. Stomacul supra-împovărat nu-și poate face lucrarea așa cum trebuie. Rezultatul, o senzație neplăcută de lenevie a creierului, iar mintea nu mai lucrează ager. Combinațiile greșite de alimente dau naștere la tulburări; începe fermentarea; sângele e contaminat și creierul e confuz.
Obiceiul de a mânca prea mult, sau de a mânca prea multe feluri la același prânz, pricinuiește deseori dispepsie. În felul acesta, se produc vătămări serioase ale organelor digestive delicate. În zadar protestează stomacul și face apel la creier să judece de la cauză la efect. Cantitatea peste măsură de mare de alimente consumate și combinarea lor nepotrivită produc vătămări. În zadar dau avertisment senzațiile neplăcute. Urmarea e suferința. Boala ia locul sănătății.
Unii poate întreabă: ce are aceasta a face cu ședințele de comitet? Are foarte mult a face. Efectele relei alimentări sunt aduse în ședințele de consiliu sau de comitet. Creierul este influențat de starea stomacului. Un stomac deranjat dă loc la o stare dezordonată, nesigură, a minții. Un stomac îmbolnăvit produce o stare bolnavă a creierului și adesea îl face pe om să susțină cu încăpățânare păreri greșite. Presupusa înțelepciune a unuia de felul acesta este o nebunie înaintea lui Dumnezeu.
-258-
Prezint aceste probleme ca fiind cauza stărilor de lucruri din multe ședințe de comitet și consilii de administrație, în care unele probleme care cereau un studiu îngrijit au primit puțină atenție și au fost luate în grabă hotărâri de cea mai mare importanță. Adesea, când ar fi trebuit să fie unanimitate de păreri de partea afirmativă, negativisme categorice au schimbat complet atmosfera care domina în comitet. Rezultatele acestea mi-au fost prezentate mereu și mereu.
Prezint lucrurile acestea acum, deoarece sunt somată să le spun fraților mei din corpul pastoral. Prin necumpătare la mâncare, nu mai sunteți în stare să vedeți în mod clar deosebirea dintre focul sacru și cel obișnuit. Și, de asemenea, prin necumpătarea aceasta, voi dați pe față dispreț față de avertismentele pe care vi le-a dat Domnul. Cuvântul Lui pentru voi este: “Cine dintre voi se teme de Domnul, să asculte glasul Robului Său! Cine umblă în întuneric și n-are lumină, să se încreadă în Numele Domnului, și să se bizuie pe Dumnezeul lui! Iar voi toți, care aprindeți focul și puneți tăciuni pe el, umblați în lumina focului vostru și în tăciunii pe care i-ați aprins. Din mâna Mea vi se întâmplă aceste lucruri, ca să zăceți în dureri”. (Isaia 50, 10.11.)
N-ar trebui oare să ne apropiem de Domnul, ca El să ne scape de orice necumpătare în mâncare și băutură, de orice pasiune nesfântă a poftelor și de orice nelegiuire? N-ar trebui să ne smerim înaintea lui Dumnezeu, lepădând tot ceea ce ar corupe trupul și spiritul, pentru ca, în temere de El, să ducem la desăvârșire sfințenia caracterului?
Oricine participă la lucrările consiliilor de administrație și ale comitetelor să-și scrie în inimă cuvintele: Eu lucrez pentru prezent și veșnicie și am să dau socoteală înaintea lui Dumnezeu pentru motivele care mă îndeamnă la lucru. Acesta să-i fie motto. Rugăciunea psalmistului să fie și rugăciunea lui: “Pune, Doamne, o strajă înaintea gurii mele, și păzește ușa buzelor mele. Nu-mi abate inima la lucruri rele”. (Psalmii 141, 3.4.)
Va continua.