Continuare.
-239-
Lucrătorii din sud trebuie să ajungă la cele mai înalte realizări spirituale, pentru ca lucrarea lor din acest câmp să aibă succes. Rugăciunea în taină, rugăciunea în familie, rugăciunea în adunările publice pentru adorarea lui Dumnezeu, toate sunt de cea mai mare însemnătate. Iar noi trebuie să trăim ceea ce ne rugăm. Noi trebuie să conlucrăm cu Domnul Hristos în lucrarea Lui.
Unirea cu Hristos și a unuia cu altul este unica noastră siguranță. Să nu facem posibil ca Satana să arate către comunitățile noastre spunând: “Iată cum oamenii aceștia, care se află sub steagul lui Hristos, se urăsc unii pe alții. N-avem de ce să ne temem din partea lor atâta vreme cât cheltuiesc mai multă putere ca să se lupte între ei decât să se lupte cu puterile mele”.
Trebuie să învățăm din experiențele din trecut cum să evităm înfrângerea. Noi ne rugăm Tatălui ceresc: “Nu ne duce pe noi în ispită” și apoi, prea adesea, nu reușim să ne păzim piciorul ca să nu ne ducă în ispită. Trebuie să ne ținem departe de ispitele prin care suntem ușor biruiți. Succesul nostru este obținut de noi înșine prin harul lui Hristos. Noi trebuie să dăm la o parte din drum piatra de poticnire care ne-a pricinuit și nouă, și altora atât de multă tristețe.
Când organizați lucrarea în locuri noi, economisiți în toate modurile posibile. Adunați firimiturile; nimic să nu se piardă. Lucrarea de salvare de suflete să se facă așa cum a arătat Domnul Hristos. El declara: “Dacă voiește cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea, și să Mă urmeze”. (Matei 16, 24.) Numai ascultând de cuvântul acesta putem fi ucenicii Lui. Ne apropiem de sfârșitul istoriei acestui pământ și diferitele ramuri ale lucrării lui Dumnezeu trebuie aduse la îndeplinire cu mult mai multă jertfire de sine de cum s-a dat pe față până acum.
-240-
În lumea aceasta, noi trebuie să ne ajutăm unii pe alții. În lucrarea Domnului Hristos n-au fost delimitări teritoriale, iar aceia care încearcă să tragă astfel de linii în lucrarea Lui de astăzi mai bine s-ar ruga: “Doamne, dă-mi o inimă nouă”. Atunci când au gândul lui Hristos și pot vedea multele părți ale viei Domnului care sunt încă nelucrate. Ei nu vor spune niciodată: “Mijloacele noastre sunt necesare pentru a duce mai departe lucrările de care ne ocupăm noi. N-are nici un rost să cereți mijloace de la noi”.
Zi după zi, ființele omenești hotărăsc într-o problemă de viață sau de moarte, ele hotărăsc dacă vor avea viață veșnică sau nimicire veșnică. Și totuși, mulți dintre aceia care mărturisesc că slujesc Domnului sunt mulțumiți să-și ocupe timpul și atenția cu lucruri de mică însemnătate. Ei sunt mulțumiți să fie în dezacord unul cu altul. Dacă ar fi consacrați în slujba Domnului, nu s-ar certa ca o familie de copii dezordonați. Fiecare ar sta la postul datoriei sale, lucrând cu inima și cu sufletul ca un misionar al crucii lui Hristos. Duhul Sfânt ar sălășlui în inima lucrătorilor și s-ar săvârși fapte de neprihănire. Lucrătorii ar duce cu ei în slujirea lor rugăciunile și simpatiile unei biserici trezite. Ei și-ar primi ordinele de la Hristos și n-ar avea timp de ceartă. Solii ar veni de pe buze atinse de cărbunele aprins de pe altarul divin. S-ar rosti cuvinte serioase și curate. Din inimi zdrobite și o credință umilă s-ar înălța rugăciuni la cer. În timp ce cu o mână lucrătorii L-ar apuca pe Hristos, cu cealaltă i-ar apuca pe păcătoși și i-ar atrage la Mântuitorul.
-241-
“Care om dintre voi, dacă are o sută de oi, și pierde pe una din ele, nu lasă pe celelalte nouăzeci și nouă pe islaz, și se duce după cea pierdută până când o găsește? După ce a găsit-o, o pune cu bucurie pe umeri și când se întoarce acasă, cheamă pe prietenii și vecinii săi, și le zice: ‘Bucurați-vă împreună cu mine, căci mi-am găsit oaia ce era pierdută’. Tot așa vă spun că va fi mai multă bucurie în cer pentru un singur păcătos care se pocăiește, decât pentru nouăzeci și nouă de oameni neprihăniți care n-au nevoie de pocăință.
Sau care femeie, dacă are zece lei de argint, și pierde unul din ei, nu aprinde o lumină, nu mătură casa, și nu caută cu băgare de seamă până când îl găsește? După ce l-a găsit, cheamă pe prietenele și vecinele ei, și zice: ‘Bucurați-vă împreună cu mine, căci am găsit leul, pe care-l pierdusem.’ Tot așa vă spun că este bucurie înaintea îngerilor lui Dumnezeu pentru un singur păcătos care se pocăiește”. (Luca 15, 4-10.)
-242-
Aveți curaj
Vreau să le spun celor care lucrează în sud: nu fiți descurajați din cauza slăbiciunii prezente a lucrării. Voi ați luptat cu greutăți care uneori amenințau să vă răpună. Dar prin ajutorul lui Dumnezeu ați fost făcuți în stare să mergeți înainte. Dacă toți cei care se află în rândurile noastre ar ști cât de greu a fost în anii trecuți să stabilești lucrarea în locuri care de atunci au devenit centre importante, și-ar da seama că e nevoie de curaj ca să faci față unei situații nepromițătoare și să declari, cu mâinile înălțate spre cer: “Nu vom fi înfrânți și nu ne vom descuraja”. Aceia care nu au desțelenit terenul în câmpuri noi și grele nu-și dau seama care sunt dificultățile lucrării de pionierat. Dacă ar înțelege acțiunea lui Dumnezeu, nu numai că s-ar bucura de ceea ce s-a făcut, dar ar vedea în aceasta o pricină de bucurie pentru lucrarea viitoare.
Frații mei, nu există motiv de descurajare. Sămânța bună se seamănă. Dumnezeu va veghea asupra ei, făcând-o să răsară și să aducă o recoltă bogată. Aduceți-vă aminte că, la început, multe dintre acțiunile pentru salvarea de suflete au fost duse înainte prin mari greutăți.
Am fost instruită să vă spun: Înaintați cu băgare de seamă, făcând totdeauna ceea ce poruncește Domnul. Înaintați curajos, cu încrederea că Domnul va fi cu aceia care-L iubesc și-L slujesc. El va lucra în favoarea credincioșilor Săi păzitori ai legământului. El nu va îngădui ca ei să ajungă de ocară. El îi va curăți pe toți aceia care I se predau și va face din ei o laudă pe pământ. Nimic altceva nu e atât de scump pentru Dumnezeu ca biserica Sa. El va lucra cu mare putere prin bărbați smeriți și credincioși. Domnul Hristos vă spune astăzi: “Eu sunt cu voi, conlucrând cu eforturile voastre sincere și încrezătoare, dându-vă biruințe prețioase. Eu vă voi întări dacă vă sfințiți pentru slujba Mea. Vă voi da izbândă în străduințele voastre de a trezi sufletele moarte în nelegiuire și păcate”.
-243-
Credința neînfrântă și iubirea neegoistă vor birui greutățile care se ivesc pe cărarea datoriei, pentru a împiedica lupta agresivă. Atunci când cei inspirați de credința aceasta merg înainte în lucrarea de salvare de suflete, ei vor alerga și nu vor obosi, vor merge și nu vor cădea de oboseală.
Vă asigur că, dacă lucrați așa cum se cuvine, Dumnezeu va face ca vrăjmașii voștri să fie în pace cu voi. El vă va susține și vă va întări. Faceți un legământ cu Dumnezeu în sensul că vă veți păzi bine cuvintele gurii voastre. “Dacă nu greșește cineva în vorbire, este un om desăvârșit, și poate să-și țină în frâu tot trupul”. (Iacov 3, 2.) Țineți minte că o vorbire răzbunătoare nu face pe cineva să simtă că a câștigat o biruință. Îngăduiți ca Hristos să vorbească prin voi. Nu pierdeți binecuvântarea care vine din faptul că nu gândiți nimic rău.
Aduceți-vă aminte că rugăciunea este izvorul tăriei voastre. Un lucrător nu poate avea succes când trece grăbit prin rugăciunile sale și dă fuga să se îngrijească de ceva de care se teme, ca nu cumva să fie uitat sau neglijat. El Îi oferă lui Dumnezeu doar câteva gânduri fugare; nu-și ia timp să gândească, să se roage, să-L caute pe Domnul pentru înnoirea puterilor fizice și spirituale. Curând, va obosi. El nu simte influența înălțătoare și inspiratoare a Duhului lui Dumnezeu. El nu este înviorat printr-o viață proaspătă. Corpul lui istovit și creierul lui obosit nu sunt alinate de contactul personal cu Hristos.
“Nădăjduiește în Domnul! Fii tare, îmbărbătează-ți inima, și nădăjduiește în Domnul!” “Bine este să aștepți în tăcere ajutorul Domnului”. (Psalmii 27, 14; Plângerile lui Ieremia 3, 26.) Sunt unii care lucrează toată ziua, până noaptea târziu, ca să facă ceea ce lor li se pare că trebuie să fie făcut. Domnul privește cu milă la acești purtători de poveri, obosiți și împovărați, și le zice: “Veniți la Mine … și Eu vă voi da odihnă”. (Matei 11, 28.)
-244-
Lucrătorii lui Dumnezeu vor avea parte de neliniște, neplăceri și oboseli. Uneori, neavând siguranță cu privire la ce este mai bine de făcut și fiind dezorientați, ajung aproape la disperare. Când vine nervozitatea aceasta neliniștită, ei să-și aducă aminte de invitația Domnului Hristos: “Veniți la o parte și odihniți-vă”. Mântuitorul “dă tărie celui obosit, și mărește puterea celui ce cade în leșin”. (Isaia 40, 29.)
Se vor ivi greutăți care vor pune la încercare credința și răbdarea voastră. Întâmpinați-le cu bărbăție. Priviți la partea luminoasă a problemei. Dacă lucrarea e împiedicată, asigurați-vă că nu e din vina voastră, și apoi mergeți înainte, bucurându-vă în Domnul. Cerul e plin de bucurie. El răsună de proslăvirea Aceluia care a adus o jertfă atât de minunată pentru răscumpărarea neamului omenesc. N-ar trebui oare ca biserica de pe pământ să fie plină de laudă? N-ar trebui să se vestească în toată lumea de către creștini bucuria slujirii lui Hristos? Aceia care se unesc cu corul îngeresc în cântecul lor sacru de laudă trebuie să învețe pe pământ cântarea cerului, al cărui subiect este aducerea de mulțumire.
Nu lăsați niciodată curajul să se frângă. Nu exprimați niciodată necredință când aparențele sunt împotriva voastră. În timp ce lucrați pentru Domnul, veți simți apăsarea lipsei de mijloace, dar Domnul va asculta cererile voastre de ajutor și va răspunde la ele. Limbajul vostru să fie: “Domnul, Dumnezeu mă va ajuta, de aceea nu mă voi rușina, de aceea mi-am făcut fața ca o cremene, știind că nu voi fi dat de rușine”. (Isaia 50, 7.)
Dacă ați făcut o greșeală, transformați înfrângerea voastră în biruință. Lecțiile pe care ni le trimite totdeauna Dumnezeu, dacă sunt bine învățate, ne vor fi de ajutor la timpul potrivit. Puneți-vă încrederea în Dumnezeu. Rugați-vă mult și credeți. Încrezându-vă, nădăjduind, crezând, ținând tare mâna Puterii Nemărginite, voi veți fi mai mult decât biruitori.
-245-
Adevărații lucrători umblă și lucrează prin credință. Uneori, ei obosesc urmărind înceata înaintare a lucrării, când lupta se dă cu putere între forțele binelui și ale răului. Dar, dacă refuză să se dea bătuți sau să fie descurajați, vor vedea cum norii se dau la o parte și cum se împlinește făgăduința eliberării. Prin ceața cu care i-a înconjurat Satana, ei vor vedea strălucirea razelor vii ale Soarelui Neprihănirii.
Lucrați în credință și lăsați rezultatele pe seama lui Dumnezeu. Rugați-vă în credință și taina providenței Sale va aduce răspunsul ei. Uneori, vi se va părea că nu puteți avea succes. Dar lucrați și credeți, punând în eforturile voastre credință, nădejde și curaj. După ce ați făcut tot ce ați putut, așteptați-L pe Domnul, mărturisind credincioșia Lui, iar El va face să se împlinească Cuvântul Său. Așteptați, nu cu neliniște iritată, ci în credință neclintită și încredere nezguduită.
“Dacă Dumnezeu este pentru noi, cine va fi împotriva noastră? El care n-a cruțat nici chiar pe Fiul Său, ci L-a dat pentru noi toți, cum nu ne va da fără plată, împreună cu El, toate lucrurile?… Cine ne va despărți pe noi de dragostea lui Hristos? Necazul, sau strâmtorarea, sau prigonirea, sau foametea, sau lipsa de îmbrăcăminte, sau primejdia, sau sabia? Totuși, în toate aceste lucruri noi suntem mai mult decât biruitori, prin Acela care ne-a iubit. Căci sunt bine încredințat că nici moartea, nici viața, nici îngerii, nici stăpânirile, nici puterile, nici lucrurile de acum, nici cele viitoare, nici înălțimea, nici adâncimea, nici o altă făptură, nu vor fi în stare să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu, care este în Isus Hristos, Domnul nostru”. (Romani 8, 31-39.)
Secțiunea 6 — Sfaturi pentru purtătorii de poveri
“Ca niște buni ispravnici ai harului felurit al lui Dumnezeu, fiecare din voi să slujească altora după darul pe care l-a primit”. 1 Petru 4, 10.
-246-
Pastorii și problemele administrative
Am fost instruită cu privire la importanța faptului că pastorii noștri nu trebuie să aibă răspunderile care ar trebui să fie purtate în cea mai mare măsură de oamenii de afaceri. În timpul nopții, mă aflam într-o adunare alcătuită dintr-un număr de frați de-ai noștri care poartă povara lucrării. Ei erau adânc frământați de treburi financiare și se consfătuiau cu privire la felul cum s-ar putea administra lucrarea mai cu succes. Unii gândeau că s-ar putea micșora numărul lucrătorilor și totuși să se obțină rezultate esențiale. Unul dintre frați, care deținea un post de răspundere, arăta planurile sale, susținând că dorea ca ele să fie puse în practică. Mai mulți prezentau probleme pentru examinare. Cineva, plin de demnitate și autoritate, S-a ridicat atunci și a început să expună principii pentru călăuzirea noastră.
El le-a spus mai multor pastori: “Treaba voastră nu este aceea de a administra problemele financiare. Nu e lucru înțelept din partea voastră să întreprindeți așa ceva. Dumnezeu are poveri pe care să le purtați voi, dar, dacă vă ocupați de acele ramuri ale lucrării pentru care nu sunteți adaptați, eforturile voastre de a prezenta Cuvântul se vor dovedi fără succes. Aceasta vă va descuraja și vă va descalifica pentru lucrarea pe care ar trebui să o faceți — o lucrare care cere discernământ puternic și judecată sănătoasă și neegoistă”
-247-
Aceia care sunt folosiți pentru a scrie și pentru a propovădui Cuvântul ar trebui să participe la mai puține adunări de comitet. Ei ar trebui să încredințeze multe dintre lucrările de mai mică importanță unor bărbați pricepuți în afaceri și să evite, în felul acesta, să fie într-o continuă încordare, lucru care jefuiește mintea de vigoarea ei naturală. Ei ar trebui să acorde mult mai multă atenție păstrării sănătății fizice, deoarece vigoarea minții depinde mai ales de vigoarea trupului. Perioade potrivite pentru somn și odihnă și multă mișcare fizică sunt de cea mai mare însemnătate pentru sănătatea corpului și a minții. Jefuirea corpului de orele lui de odihnă și de refacere, prin faptul că se îngăduie ca un om să facă lucrul a patru, a trei sau chiar a doi oameni, va avea ca rezultat o pagubă de nereparat.
Formați oameni pentru afaceri
Aceia care cred că priceperea unui om pentru un anumit post îl califică să ocupe diferite alte posturi sunt în primejdia dea face greșeli atunci când fac planuri pentru înaintarea lucrării. Ei sunt în primejdia de a așeza asupra unuia grijile și poverile care ar trebui să fie distribuite mai multor oameni.
Experiența este de mare valoare. Domnul dorește să aibă oameni pricepuți în lucrarea Sa, oameni calificați pentru diferite poziții de încredere în conferințele și instituțiile noastre. În mod deosebit, este nevoie de oameni de afaceri consacrați, oameni care să trăiască principiile adevărului în fiecare tranzacție de afaceri. Aceia care poartă răspunderea pentru afacerile financiare nu ar trebui să-și asume alte poveri, poveri pe care nu sunt capabili să le poarte; și, de asemenea, administrarea afacerilor nu trebuie dată în seama oamenilor incompetenți. Cei care poartă răspunderea lucrării au greșit uneori prin faptul că au îngăduit ca oameni lipsiți de tact și îndemânare să dirijeze interese financiare importante.
-248-
Bărbați promițători în ramuri administrative ar trebui să-și dezvolte și să-și desăvârșească talanții printr-un studiu aprofundat și instruirea cea mai deplină. Ei ar trebui să fie încurajați să frecventeze acele locuri unde, ca studenți, să poată câștiga repede o cunoaștere bună a principiilor și metodelor în probleme de afaceri. Nici un om de afaceri care e legat acum de lucrare nu trebuie să fie un novice. Dacă în vreo ramură a lucrării oamenii ar trebui să folosească bine ocaziile pentru a deveni înțelepți și capabili, aceasta este ramura în care oamenii își folosesc însușirile pentru dezvoltarea Împărăției lui Dumnezeu în lume. Având în vedere faptul că trăim atât de aproape de sfârșitul istoriei pământului, ar trebui să se dea pe față o cât mai desăvârșită lucrare, mai multă și atentă așteptare, veghere, rugăciune și lucrare. Instrumentul omenesc ar trebui să se străduiască să ajungă la desăvârșire, pentru ca să fie un creștin ideal, desăvârșit în Hristos Isus.