Continuare.
-179-
Casele noastre de editură trebuie să fie atente ca nu cumva, în relațiile lor cu lucrătorii lui Dumnezeu, să îngăduie să fie conduși de principii rele sau nedrepte. Dacă sunt legați de instituțiile noastre, oamenii a căror inimă nu este sub îndrumarea Duhului Sfânt vor duce cu siguranță lucrarea pe drumuri greșite. Unii care se dau drept creștini consideră afacerile legate de lucrarea lui Dumnezeu ca fiind ceva cu totul aparte de serviciul religios. Ei zic: “Religia este religie, și afacerile sunt afaceri. Suntem hotărâți să facem să aibă succes partea de care ne ocupăm și vom pune mâna pe orice avantaj cu putință pentru a promova această ramură specială a lucrării.” În felul acesta, sunt introduse planuri contrarii adevărului și neprihănirii, susținându-se că aceasta sau aceea trebuie să fie făcută deoarece este o lucrare bună și că ajută la înaintarea lucrării lui Dumnezeu.
Oameni care din cauza egoismului au devenit strâmți și miopi la vedere consideră că e privilegiul lor să-i doboare la pământ chiar pe aceia pe care Dumnezeu îi folosește să difuzeze lumina pe care El le-a dat-o. Prin planuri opresive, lucrători care ar fi trebuit să stea liberi în Dumnezeu au fost împiedicați prin restricții din partea acelora care nu erau decât colegi în lucrare. Toate acestea poartă semnul firii omenești, și nu al celei dumnezeiești. Născocirea omului duce la nedreptate și oprimare. Cauza lui Dumnezeu e liberă de orice urmă de injustiție. Ea nu caută să obțină avantaje, lipsindu-i pe membrii familiei Sale de individualitatea lor sau de drepturile lor. Domnul nu aprobă autoritatea arbitrară și nici nu Se servește de cel mai mic egoism sau de cea mai mică înșelăciune. Pentru El, toate practicile acestea sunt dezgustătoare.
El declară: “Eu urăsc jaful pentru aducerea de jertfe”. “Să n-ai în casă două feluri de efă, una mare și alta mică. Ci să ai o greutate adevărată și dreaptă, să ai o efă adevărată și dreaptă … căci oricine săvârșește o nedreptate este o urâciune înaintea Domnului, Dumnezeului tău”. (Isaia 61, 8; Deuteronom 25, 14-16.)
-180-
“Ți s-a arătat, omule, ce este bine, și ce alta cere Domnul de la tine, decât să faci dreptate, să iubești mila și să umbli smerit cu Dumnezeul tău”. (Mica 6, 8.)
Una dintre aplicațiile cele mai înalte ale acestor principii se află în recunoașterea dreptului omului asupra lui însuși, asupra controlului propriei sale minți, asupra administrării talanților săi, dreptul de a primi și a distribui fructele ostenelilor sale. În instituțiile noastre va fi tărie și putere numai în măsura în care, în legătura lor cu semenii, se recunosc principiile acestea — numai în măsura în care, în procedeele lor, țin seama de instrucțiunile Cuvântului lui Dumnezeu.
Fiecare putere împrumutată nouă de Dumnezeu, fie ea fizică, mintală sau spirituală, trebuie să fie cultivată cu sfințenie pentru a face lucrarea încredințată nouă pentru semenii noștri, care pier în neștiința lor. Fiecare om urmează să stea la postul datoriei sale neîmpiedicat, fiecare servind Domnului în umilință, fiecare fiind răspunzător pentru propria sa lucrare. “Orice faceți, să faceți din toată inima, ca pentru Domnul, nu ca pentru oameni, ca unii care știți că veți primi de la Domnul răsplata moștenirii. Voi slujiți Domnului Hristos”. El “va răsplăti fiecăruia după faptele lui”. (Coloseni 3, 23.24; Romani 2, 6.)
Iscusința lui Satana este exercitată pentru a născoci planuri și metode nenumărate pentru a-și realiza scopurile. El lucrează la restrângerea libertății religioase și la introducerea în lumea religioasă a unui soi de sclavie. Organizații și instituții, dacă nu sunt susținute de puterea lui Dumnezeu, vor lucra sub îndrumarea lui Satana pentru a aduce oameni sub controlul oamenilor, iar frauda și șiretenia vor lua înfățișarea râvnei pentru adevăr și pentru înaintarea Împărăției lui Dumnezeu. Tot ceea ce în practicile noastre nu este clar ca lumina zilei aparține metodelor prințului răului.
-181-
Oamenii greșesc, pornind de la premise false și făcând apoi totul ca să demonstreze că eroarea este adevăr. În unele cazuri, primele principii au o măsură de adevăr întrețesut cu eroarea; dar aceasta nu duce la acțiuni drepte; și de aceea oamenii sunt duși în rătăcire. Ei doresc să stăpânească și să ajungă puternici și, în efortul de a-și îndreptăți principiile, ei adoptă metodele lui Satana.
Dacă se împotrivesc avertizărilor pe care li le trimite Domnul, oamenii devin chiar conducători în practici rele; asemenea oameni își asumă exercitarea prerogativelor lui Dumnezeu — ei se încumetă să facă ceea ce nici Dumnezeu Însuși nu face, adică să caute să stăpânească mintea oamenilor. În felul acesta ei o iau pe urmele romanismului. Ei introduc propriile lor metode și planuri și, prin greșitele lor concepții despre Dumnezeu, slăbesc credința altora în adevăr și introduc principii false care lucrează ca un ferment ca să întineze și să corupă instituții și biserici.
Tot ceea ce scade concepția omului cu privire la neprihănire, echitate și judecată imparțială, orice plan sau precept care aduce instrumentele omenești ale lui Dumnezeu sub controlul unor minți omenești, toate acestea slăbesc credința în Dumnezeu și separă sufletul de El.
Dumnezeu nu va susține nici un plan prin care omul să stăpânească sau să oprime chiar și în cea mai mică măsură pe semenul său, om ca și el. Îndată ce un om începe să facă o regulă de fier pentru alți oameni, Îl dezonorează pe Dumnezeu și-și primejduiește propriul său suflet și sufletele fraților săi.
Biserica și casa de editură
Datoria bisericii față de casa de editură
Membrii comunității în cuprinsul căreia este situată una dintre casele noastre de editură sunt onorați prin faptul că au printre ei unul dintre instrumentele speciale ale Domnului. Ei ar trebui să aprecieze onoarea aceasta și să-și dea seama că ea cuprinde în sine una dintre cele mai sacre răspunderi. Influența și exemplul lor vor contribui mult la ajutorarea sau la împiedicarea instituției de a-și îndeplini misiunea.
Pe măsură ce ne apropiem de criza finală, este de o însemnătate vitală să existe armonie și unitate între uneltele lui Dumnezeu. Lumea este plină de furtună, război și ceartă. Totuși, sub o conducere unică, puterea papală, oamenii se vor uni ca să se împotrivească lui Dumnezeu în persoana martorilor Lui. Unirea aceasta este cimentată de marele apostat. În timp ce se străduiește să-și unească agenții ca să lupte împotriva adevărului, Satana va lucra ca să-i dezbine și să-i împrăștie pe apărătorii acestui adevăr. Gelozie, bănuieli rele și vorbiri de rău sunt ațâțate de el pentru a produce dezacord și neînțelegere. Membrii bisericii lui Hristos au puterea de a împiedica realizarea scopului urmărit de vrăjmașul sufletelor. Într-un timp ca acesta, ei să nu fie găsiți în neînțelegere unul cu altul sau cu oricare dintre lucrătorii Domnului. În mijlocul discordiei generale, să existe un loc unde să fie armonie și unire, datorită faptului că Biblia e făcută călăuza vieții. Poporul lui Dumnezeu să-și dea seama că asupra lui planează răspunderea de a înălța prestigiul uneltelor Sale.
Fraților și surorilor, Domnul va fi plăcut impresionat dacă veți proceda cu inimă la susținerea instituției editurii prin rugăciunile și mijloacele voastre. Rugați-vă în fiecare dimineață și în fiecare seară ca ea să poată primi cea mai bogată binecuvântare a lui Dumnezeu. Nu încurajați criticarea și plângerile. De pe buzele voastre să nu pornească murmure sau plângeri; aduceți-vă aminte că îngerii aud cuvintele acestea. Toți trebuie făcuți să înțeleagă că aceste instituții sunt rânduite de Dumnezeu. Aceia care le discreditează pentru a-și servi propriul lor scop urmează să dea socoteală lui Dumnezeu. El vrea ca tot ce e în legătură cu lucrarea Sa să fie tratat ca fiind ceva sacru.
-183-
Dumnezeu dorește ca noi să cultivăm mai mult rugăciunea și mai puțin vorbăria. Pragul cerului este inundat de lumina slavei Sale și El va face ca lumina aceasta să strălucească în inima oricui va sta în bună legătură cu El.
Fiecare instituție va avea de luptat cu greutăți. Încercările sunt îngăduite să vină pentru a pune la probă inima poporului lui Dumnezeu. Când se abate o restriște asupra uneia dintre uneltele lui Dumnezeu, se va vedea cât de multă credință adevărată avem în Dumnezeu și în lucrarea Lui. În asemenea împrejurări, nimeni să nu privească lucrurile în cea mai rea lumină și să se lase pradă îndoielii și necredinței. Nu-i criticați pe aceia care poartă poverile răspunderii. Nu lăsați ca vorbirea voastră în familiile voastre să fie otrăvită de criticarea lucrării Domnului. Părinții care se lasă în voia acestui spirit de critică nu aduc înaintea copiilor lor ceea ce îi va face înțelepți spre mântuire. Cuvintele lor tind să tulbure credința și încrederea nu numai a copiilor, ci și a acelora mai în vârstă. Și așa se observă la toți destul de puțin respect și destul de puțină venerație pentru cele sfinte. Satana se va uni plin de râvnă cu cel ce critică, pentru a încuraja necredința, invidia, neîncrederea și lipsa de respect. Satana e pururea la lucru pentru a pune în oameni spiritul său, pentru a stinge iubirea care ar trebui cultivată cu sfințenie între frați, pentru a descuraja încrederea, pentru a ațâța invidia, bănuielile rele și cearta. Să ne străduim să nu fim găsiți printre conlucrătorii lui. O inimă deschisă la sugestiile lui poate să semene multe semințe de nemulțumire. În felul acesta, se poate face o lucrare ale cărei urmări în ruinarea de suflete nu se vor vedea niciodată pe deplin decât în ziua judecății finale.
-184-
Domnul Hristos declară: “Pentru oricine va face să păcătuiască pe unul din acești micuți, care cred în Mine, ar fi mai de folos să i se atârne de gât o piatră mare de moară și să fie înecat în adâncul mării. Vai de lume, din pricina prilejurilor de păcătuire! Fiindcă nu se poate să nu vină prilejuri de păcătuire; dar vai de omul acela prin care vine prilejul de păcătuire!” (Matei 18, 6.7.) O mare răspundere e așezată aici asupra membrilor bisericii. Ei trebuie să ia aminte ca nu cumva, din neatenție față de sufletele celor tineri în credință, prin semănarea de semințe ale îndoielii și necredinței sub imboldul lui Satana, să fie găsiți vinovați de ruinarea vreunui suflet. “Croiți cărări drepte cu picioarele voastre, pentru ca cel ce șchiopătă să nu se abată din cale, ci mai degrabă să fie vindecat. Urmăriți pacea cu toți și sfințirea, fără de care nimeni nu va vedea pe Domnul. Luați seama bine ca nimeni să nu se abată de la harul lui Dumnezeu, pentru ca nu cumva să dea lăstari vreo rădăcină de amărăciune, să vă aducă tulburare, și mulți să fie întinați de ea”. (Evrei 12, 13-15.)
Puterea uneltelor satanice este mare, iar Domnul cheamă pe membrii poporului Său să se întărească unii pe alții, zidindu-se “sufletește pe credința voastră prea sfântă”. (Iuda 20.)
În loc de a conlucra cu Satana, fiecare să cerceteze ce înseamnă a conlucra cu Dumnezeu. În vremurile acestea deprimante, El are de făcut o lucrare care cere curaj și credință, care ne va face în stare să ne susținem unul pe altul. Toți trebuie să stea umăr la umăr și inimă la inimă, ca împreună lucrători cu Dumnezeu. Ce nu s-ar putea face în și prin harul lui Dumnezeu, dacă membrii bisericii ar sta uniți pentru a susține pe lucrătorii Săi, pentru a ajuta cu rugăciunile și influența lor când descurajarea presează din toate părțile! Atunci e vremea de a lucra ca administratori credincioși.
-185-
În loc de critică și mustrare, frații și surorile noastre ar trebui să aibă de spus cuvinte de încurajare și încredere cu privire la uneltele Domnului. Dumnezeu îi invită să încurajeze inima acelora care poartă poveri grele, deoarece El lucrează împreună cu ei. El invită pe poporul Său să recunoască puterea susținătoare în uneltele Sale. Onorați-L pe Domnul, străduindu-vă din toate puterile voastre să-i dați autoritatea pe care ea trebuie să o aibă.
Când aveți prilejul, vorbiți lucrătorilor; spuneți-le cuvinte care să le inspire putere. Suntem mult prea indiferenți unul față de altul. Prea adesea uităm că și conlucrătorii noștri au nevoie de putere și îmbărbătare. În vremuri de deosebite greutăți și poveri, căutați să-i asigurați de interesul și simpatia voastră. Când vă străduiți să-i ajutați prin rugăciunile voastre, faceți ca ei să știe lucrul acesta. Faceți să răsune solia lui Dumnezeu pentru lucrătorii Săi: “Întărește-te și îmbărbătează-te!” (Iosua 1, 6.)
Administratorii instituțiilor noastre au o obligație dintre cele mai grele, aceea de a păstra ordinea și de a-i disciplina cu înțelepciune pe tinerii pe care îi au în grija lor. Membrii bisericii pot face mult pentru a le susține mâinile. Când tinerii nu sunt dispuși să se supună disciplinei instituției și când în orice problemă de neînțelegere cu superiorii lor sunt hotărâți să facă așa cum le place lor, părinții nu trebuie să-și susțină copiii și să simpatizeze cu ei orbește.
Mai bine, mult mai bine ar fi ca ei, copiii voștri, să sufere, să zacă în mormânt decât să fie învățați să trateze cu ușurătate principiile care stau la însăși temelia loialității față de adevăr, față de semenii lor și față de Dumnezeu.
-186-
În cazurile de neînțelegere cu aceia în a cărei grijă sunt, mergeți direct la cei cu răspundere și aflați adevărul. Țineți minte că administratorii diferitelor departamente înțeleg mult mai bine ca alții care sunt regulile esențiale. Manifestați încredere în judecata lor și respect pentru autoritatea lor. Învățați-i pe copiii voștri să-i respecte și să-i onoreze pe aceia față de care Dumnezeu a arătat respect și onoare, punându-i în locuri de încredere.
Pe nici o altă cale nu pot membrii bisericii să secondeze mai cu efect străduințele administratorilor din instituțiile noastre, decât dând în propriul lor cămin un exemplu de ordine și o dreaptă disciplină. Părinții să le dea copiilor lor, prin cuvinte și comportament, un exemplu de ceea ce ar dori ca ei să fie. Să se păstreze continuu curăție în vorbire și o adevărată curtoazie creștină. Să nu fie nici o încurajare la păcat, nici o vorbire de rău sau bănuieli rele. Învățați-i pe copii și pe tineri să se respecte pe ei înșiși, să fie sinceri față de principii și sinceri față de Dumnezeu. Învățați-i să respecte Legea lui Dumnezeu și regulile casei și să asculte de ele. Atunci, ei vor practica principiile acestea în viața lor și le vor trăi în toate legăturile lor cu alții. Îl vor iubi pe aproapele lor ca pe ei înșiși, vor crea o atmosferă curată și vor exercita o influență bună, pentru a încuraja sufletele slabe pe cărarea care duce la sfințenie și cer.
Copiii care primesc o astfel de educație nu vor fi o povară, o cauză de îngrijorare în instituțiile noastre; ei vor fi un sprijin pentru aceia care poartă răspunderea. Printr-o bună instruire, ei vor fi pregătiți să ocupe locuri de încredere, iar prin învățătură și exemplu vor ajuta totdeauna pe alții să facă ce e drept. Ei își vor aprecia în mod just propriile lor daruri și vor folosi în chipul cel mai bun puterile lor fizice, mintale și spirituale. Astfel de suflete sunt întărite împotriva ispitei; ele nu sunt ușor doborâte. Sub binecuvântarea lui Dumnezeu, astfel de caractere sunt purtători de lumină; influența lor tinde să contribuie la educația altora pentru o viață de afaceri care este o viață practică de creștin.
-187-
Membrii bisericii, plini de iubirea Domnului Hristos pentru suflete și conștienți față de privilegiile și ocaziile lor, pot exercita asupra tinerilor din instituțiile noastre o neprețuită influență spre bine. Exemplul lor de credincioșie în familie, în afaceri și în biserică, manifestarea din partea lor a unei amabilități sociale și a curtoaziei creștine, unite cu un interes adevărat pentru binele spiritual al tineretului, vor influența într-o mare măsură modelarea caracterelor acestor tineri pentru slujirea lui Dumnezeu și a semenilor lor, atât în viața aceasta, cât și în viața viitoare.
Datoria casei de editură față de biserică
După cum biserica are o răspundere față de casa de editură, tot la fel și casa de editură are o răspundere față de biserică. Fiecare trebuie să o susțină pe cealaltă.
Cei din locuri de răspundere din casele de editură nu trebuie să-și îngăduie să fie atât de presați de muncă, încât să nu aibă timp să mențină o preocupare spirituală. Când preocuparea aceasta spirituală este păstrată vie în casa de editură, aceasta va exercita o influență puternică în biserică; iar când ea este păstrată vie în biserică, ea va exercita o puternică influență asupra casei de editură. Binecuvântarea lui Dumnezeu va odihni asupra lucrării, când ea este condusă în așa fel, încât se câștigă suflete la Hristos.
Toți lucrătorii din casa de editură care mărturisesc Numele lui Hristos ar trebui să fie lucrători în biserică. Este necesar pentru propria lor viață spirituală ca ei să folosească fiecare mijloc al harului. Ei nu vor obține putere stând ca spectatori, ci devenind lucrători. Fiecare trebuie să fie înscris într-o ramură de activitate obișnuită și sistematică în legătură cu biserica. Toți ar trebui să-și dea seama că aceasta este datoria lor. Prin legământul botezului, ei au făgăduit să facă tot ce le stă în putință pentru a dezvolta biserica lui Hristos. Arătați-le că iubirea și loialitatea față de Răscumpărătorul lor, loialitatea față de adevăratul standard al măsurii de bărbați și femei mature, loialitatea față de instituția de care sunt legați, cere lucrul acesta. Ei nu pot fi slujitori credincioși ai lui Hristos, ei nu pot fi bărbați și femei de o adevărată integritate, ei nu pot fi lucrători buni în instituțiile lui Dumnezeu, în timp ce neglijează datoriile acestea.
-188-
Administratorii instituției, în diferitele ei secțiuni, ar trebui să aibă o grijă deosebită ca tineretul să-și formeze deprinderi bune în direcția aceasta. Când serviciile divine din biserică sunt neglijate sau când îndatoririle în legătură cu lucrarea ei sunt lăsate neîndeplinite, cauza acestei situații trebuie să fie aflată. Printr-un efort amabil și plin de tact, străduiți-vă să-l treziți pe cel nepăsător și să reînviați un interes care dispare.
Nimeni n-ar trebui să îngăduie ca propria lor lucrare să scuze neglijarea sfintei slujbe a Domnului. Mult mai bine ar putea să lase la o parte lucrul care îi privește pe ei personal decât să neglijeze datoria lor față de Dumnezeu.
Vă prezint importanța participării voastre la adunările anuale, nu numai la adunările administrative, ci și la adunările pentru luminarea voastră spirituală. Voi nu vă dați seama de nevoia de a avea o strânsă legătură cu cerul. Fără legătura aceasta, nici unul dintre voi nu e în siguranță; nici unul nu e calificat să facă în mod acceptabil lucrarea lui Dumnezeu.
În lucrarea aceasta, mai mult decât în oricare altă întreprindere trecătoare, succesul e proporțional cu spiritul de consacrare și de jertfire de sine cu care se face lucrarea. Aceia care poartă răspunderea de administratori în lucrare au nevoie să fie adânc impresionați de Duhul lui Dumnezeu. Voi ar trebui să aveți o preocupare mult mai mare decât alții, de a primi botezul Duhului Sfânt și o cunoaștere a lui Dumnezeu și a lui Hristos, cu cât poziția voastră de încredere este mai plină de răspundere decât a lucrătorului de rând.
Va continua.