Continuare.
-319-
Cărțile noastre ar trebui purtate de lucrători consacrați, pe care Duhul Sfânt îi poate folosi ca instrumente ale Sale. Hristos este îndestularea noastră, și noi trebuie să prezentăm adevărul în smerită simplitate, lăsându-l să-și poarte singur mireasma sa de viață spre viață.
Rugăciunea smerită și fierbinte va contribui mai mult la răspândirea cărților noastre decât toate ornamentele costisitoare de pe lume. Dacă lucrătorii își vor îndrepta atenția către ceea ce este adevărat, viu și real; dacă se vor ruga pentru Duhul Sfânt, și se vor încrede în El, puterea Lui va fi revărsată asupra lor în puternice torente cerești, ce vor face impresii drepte și dăinuitoare asupra inimii omenești. De aceea, rugați-vă și lucrați, lucrați și vă rugați, și Domnul va lucra împreună cu voi.
Fiecare colportor are nevoie de o continuă și hotărâtă slujire a îngerilor, deoarece el are de făcut o lucrare importantă; o lucrare pe care el nu o poate face cu propria sa putere. Cei născuți din nou, care sunt dispuși să fie călăuziți de Duhul Sfânt făcând după metoda lui Hristos ceea ce pot face, și aceia care lucrează ca și când ar putea să vadă ființele cerești, urmărindu-i, vor fi însoțiți și învățați de îngeri sfinți, care vor merge înaintea lor în casele oamenilor, pregătindu-le calea. Un astfel de ajutor este mult mai presus decât toate foloasele pe care împodobirile costisitoare se presupune că le-ar da.
Când oamenii își dau seama de timpurile în care trăim, ei vor lucra ca în fața cerului. Colportorul va distribui acele cărți care aduc lumină și putere sufletului. El se va adăpa cu spiritul acelor cărți și va pune întreg sufletul său în lucrarea de a le prezenta oamenilor. Puterea, curajul și succesul său vor depinde de plinătatea cu care adevărul cuprins în cărți este întrețesut în propria sa purtare și dezvoltat în propriul său caracter. Atunci când propria sa viață e modelată în felul acesta, el poate merge înainte, reprezentând înaintea altora adevărul sfânt pe care-l poartă. Plin de Duhul lui Dumnezeu, el va câștiga o experiență profundă și bogată; iar ființele cerești îi vor da succes în lucrare.
-320-
Colportorilor noștri, tuturor acelora cărora Dumnezeu le-a încredințat talanți pentru a putea conlucra cu El, vreau să le spun: “Rugați-vă, da, rugați-vă pentru o experiență mai profundă. Porniți cu o inimă îmbunată și îmblânzită prin studierea prețioaselor adevăruri pe care Dumnezeu ni le-a dat pentru timpul acesta. Sorbiți din plin din apele mântuirii, pentru ca ele să fie în inima voastră un izvor de apă vie, revărsându-se pentru a înviora sufletele gata să piară. Atunci Dumnezeu vă va da înțelepciune pentru a vă face în stare să împărțiți drept. El vă va face căi pentru transmiterea binecuvântărilor Sale. El vă va ajuta să dați pe față însușirile Lui, dând altora înțelepciunea și priceperea pe care El vi le-a dat”.
Rog pe Domnul ca voi să puteți înțelege subiectul acesta în lungimea, lărgimea și adâncimea lui și pentru ca voi să puteți pricepe răspunderea voastră de a reprezenta caracterul lui Hristos, prin răbdare, curaj și integritate. “Și pacea lui Dumnezeu, care întrece orice cunoștință, să vă păzească inimile și gândurile voastre în Hristos Isus”. (Filipeni 4, 7.)
-321-
Colportorul, un lucrător al Evangheliei
Colportorul inteligent, temător de Dumnezeu și iubitor de adevăr ar trebui să fie respectat, deoarece el ocupă o poziție egală cu aceea a slujitorului Evangheliei. Mulți dintre tinerii noștri lucrători, ca și aceia care sunt pregătiți pentru lucrarea de predicator, dacă sunt în adevăr convertiți, fac un mare bine activând în lucrarea de colportaj. Întâlnindu-se cu oamenii și prezentându-le publicațiile noastre, ei vor câștiga o experiență pe care nu o pot câștiga numai predicând. Mergând din casă în casă, ei pot să stea de vorbă cu oamenii, ducând cu ei parfumul vieții lui Hristos. Străduindu-se în felul acesta să fie o binecuvântare pentru alții, ei înșiși ajung să fie binecuvântați; ei câștigă o experiență în ceea ce privește credința; cunoștința lor în Scriptură va spori foarte mult, iar ei vor învăța mereu cum să câștige suflete la Hristos.
Toți predicatorii noștri ar trebui să se simtă liberi de a avea cu ei cărți pe care să le distribuie oriunde merg. Oriunde merge un predicator, el poate lăsa o carte în familia unde poposește, fie că o vinde, fie că o dăruiește. Mare lucrare de felul acesta s-a făcut în istoria de la începutul soliei. Predicatorii făceau lucrare de colportaj, folosind banii pe care-i obțineau din vânzarea cărților pentru a ajuta la înaintarea lucrării în locurile unde era nevoie de ajutor. Aceștia pot să vorbească cu pricepere despre această metodă de lucru, deoarece ei au avut experiență în privința aceasta.
Nimeni să nu gândească că pentru slujitorul Evangheliei este o înjosire a se angaja în lucrarea de colportaj, ca mijloc de a duce adevărul la oameni. Făcând lucrarea aceasta, el lucrează în același chip ca și apostolul Pavel, care spune: “Știți cum m-am purtat cu voi în toată vremea, din ziua dintâi în care am pus piciorul pe pământul Asiei, cum am slujit Domnului cu toată smerenia, cu multe lacrimi și în mijlocul încercărilor pe care mi le ridicau uneltirile iudeilor. Știți că n-am ascuns nimic din ce vă era de folos, și nu m-am temut să vă propovăduiesc și să vă învăț înaintea norodului și în case, și să vestesc iudeilor și grecilor pocăința față de Dumnezeu și credința în Domnul nostru Isus Hristos”. (Faptele Apostolilor 20, 18-21.) Elocventul Pavel, căruia Dumnezeu i Se descoperise în chip minunat, mergea din casă în casă cu toată smerenia sufletească și cu multe lacrimi și prin multe ispite.
-322-
Toți cei care doresc o ocazie pentru o adevărată slujire, care se predau fără rezervă lui Dumnezeu, vor găsi în lucrarea de colportaj ocazii de a vorbi despre multe lucruri care aparțin vieții veșnice viitoare. Experiența câștigată în felul acesta va fi de cea mai mare valoare pentru aceia care se pregătesc pentru lucrarea de slujire. Ceea ce-i pregătește pe lucrători, atât bărbați, cât și femei, de a deveni păstori ai turmei lui Dumnezeu este însoțirea Duhului Sfânt al lui Dumnezeu. Atunci când ei cultivă gândul că Hristos este Însoțitorul lor, ei vor simți o temere sfântă și o bucurie sacră în mijlocul experiențelor lor pline de necazuri și al încercărilor lor. Ei vor învăța cum să se roage în timp ce vor lucra. Ei vor fi crescuți în răbdare, bunătate, amabilitate și spirit de ajutorare a altora. Ei vor practica adevărata curtoazie creștină, ținând minte că Hristos, Însoțitorul lor, nu poate să aprobe cuvinte sau sentimente aspre, lipsite de amabilitate. Cuvintele lor vor fi curățate. Puterea vorbirii va fi considerată de ei ca un talant prețios, împrumutat lor pentru a face o lucrare înaltă și sfântă. Instrumentul omenesc va învăța cum să-L reprezinte pe Însoțitorul divin cu care este asociat. Acestei Sfinte Ființe nevăzute, el Îi va arăta respect și temere, deoarece el poartă jugul Lui și învață metodele Lui curate și sfinte. Aceia care au credință în acest divin Sprijinitor se vor dezvolta. Ei vor fi dăruiți cu puterea de a îmbrăca solia adevărului cu o frumusețe sfântă.
-323-
Sunt unii care sunt potriviți pentru lucrarea de colportaj și care pot săvârși în ramura aceasta mai mult decât prin predicare. Dacă Duhul lui Hristos locuiește în inima lor, ei vor găsi prilej de a prezenta cuvântul Său altora și de a îndrepta mintea oamenilor la adevărurile speciale pentru timpul de față. Oameni corespunzători pentru lucrarea aceasta o aduc la îndeplinire; dar unii predicatori neînțelepți îi laudă, spunând că darurile lor ar trebui să fie folosite în lucrarea de predicare, și nu în lucrarea de colportaj. În felul acesta, ei sunt influențați să obțină o autorizație de a predica, și în loc să fie instruiți pentru a deveni buni misionari spre a vizita familiile în casele lor, pentru a vorbi și a se ruga cu ele, sunt abătuți de la lucrarea pentru care sunt corespunzători, pentru a se face din ei predicatori slabi, iar câmpul în care este atât de mare nevoie de lucru și unde s-ar putea face atâta bine este neglijat.
Predicarea Cuvântului este un mijloc prin care Domnul a rânduit ca solia Lui de avertizare să fie dată lumii. În Scripturi, învățătorul credincios este reprezentat ca păstor al turmei lui Dumnezeu. El trebuie să fie respectat și lucrarea lui să fie prețuită. Adevărata lucrare misionară medicală este legată de aceea a slujitorilor Evangheliei, iar lucrarea de colportaj trebuie să fie o parte atât a lucrării misionare medicale, cât și a slujitorului Evangheliei. Celor angajați în lucrarea aceasta vreau să le spun: când îi vizitați pe oameni, spuneți-le că sunteți un lucrător evanghelist și că-L iubiți pe Domnul. Nu căutați gazdă la hotel, ci locuiți în case particulare și faceți cunoștință cu familia. Hristos semăna semințele adevărului oriunde era, și, ca urmași ai Lui, voi puteți mărturisi despre Domnul, făcând o lucrare cât se poate de prețioasă în cămin. Apropiindu-vă astfel de oameni, veți găsi adesea persoane bolnave și descurajate. Dacă sunteți alături de Hristos, purtând jugul Lui, veți învăța zilnic de la El cum să duceți solii de pace și de mângâiere celor descurajați, celor triști și cu inima frântă. Voi puteți să-i îndrumați pe cei descurajați către Cuvântul lui Dumnezeu și să-i aduceți pe bolnavi la Domnul, în rugăciune. Atunci când vă rugați, vorbiți-I lui Hristos ca unui prieten mult iubit, pe care vă puteți bizui. Păstrați o demnitate dulce, nesilită, plăcută, ca a unui copil al lui Dumnezeu. Lucrul acesta se va recunoaște.
-324-
Colportorii ar trebui să fie în stare să dea îndrumări cu privire la îngrijirea bolnavilor. Ei ar trebui să învețe metodele simple de tratament medical. În felul acesta, ei pot lucra ca misionari medicali, slujind sufletului și trupului celor suferinzi. Lucrarea aceasta ar trebui să se desfășoare acum pretutindeni în lume. În felul acesta, masele ar putea fi binecuvântate prin rugăciunile și învățăturile servilor lui Dumnezeu.
Avem nevoie să ne dăm seama de importanța lucrării de colportaj, ca un mare mijloc de a-i găsi pe aceia care sunt în primejdie și a-i aduce la Hristos. Colportorii n-ar trebui să fie niciodată opriți de a vorbi despre iubirea lui Hristos, de a povesti experiența lor în lucrarea pe care o fac pentru Domnul. Ei ar trebui să se simtă liberi să vorbească sau să se roage cu cei care se trezesc. Simpla povestire a iubirii lui Hristos pentru om le va deschide porți, chiar în familiile celor necredincioși.
Când îi vizitează pe oameni în căminurile lor, colportorul va găsi atunci ocazii de a le citi din Biblie sau din cărțile care dau învățături despre adevăr. Când îi descoperă pe aceia care caută adevărul, el poate ține lecturi biblice cu ei. Aceste lecturi biblice sunt exact ceea ce au nevoie oamenii. Dumnezeu îi va folosi în slujba Sa pe aceia care dovedesc în felul acesta un profund interes pentru sufletele care pier. Prin ei, El va da lumină celor care sunt gata să primească învățătura.
Unii dintre cei care lucrează în ramura colportajului au un zel care nu este potrivit cu puțina cunoștință. Datorită lipsei lor de înțelepciune, datorită faptului că au fost înclinați atât de mult să facă pe predicatorul și pe teologul, a fost aproape o necesitate să se pună restricții colportorilor noștri. Când glasul Domnului cheamă: “Pe cine să trimit și cine va merge pentru Noi?” Spiritul dumnezeiesc pune în inimă răspunsul: “Iată-mă, trimite-mă”. (Isaia 6, 8.) Dar țineți minte că mai întâi cărbunele aprins de pe altar trebuie să atingă buzele noastre. Atunci cuvintele pe care le rostiți vor fi cuvinte înțelepte și sfinte. Atunci veți avea înțelepciunea de a ști ce să spuneți și ce să lăsați nespus. Atunci nu veți încerca să dați pe față priceperea voastră ca teologi. Veți avea grijă să nu treziți duhul certei sau prejudecăți, aducând în discuție subiecte controversate de doctrină. Veți găsi destule subiecte despre lucrurile care nu vor trezi împotrivirea, ci îi vor face să dorească o mai profundă cunoaștere a Cuvântului lui Dumnezeu.
-325-
Domnul dorește ca voi să fiți câștigători de suflete; de aceea, chiar dacă nu va fi să impuneți oamenilor cu forța puncte de doctrină, voi trebuie să “fiți totdeauna gata să răspundeți oricui vă cere socoteală de nădejdea care este în voi; dar cu blândețe și teamă”. (1 Petru 3, 15.) Pentru ce teamă? Pentru ca nu cumva cuvintele voastre să vorbească despre încrederea voastră în voi înșivă, ca nu cumva să fie rostite cuvinte necugetate, ca nu cumva cuvintele și purtarea să nu fie după chipul și asemănarea lui Hristos. Legați-vă strâns de Hristos și prezentați adevărul așa cum este în El. Inimile nu pot rămâne nemișcate la auzirea istoriei lucrării de ispășire. Atunci când învățați blândețea și smerenia lui Hristos, veți ști ce să spuneți oamenilor, deoarece Duhul Sfânt vă va spune ce cuvinte să vorbiți. Aceia care-și dau seama de nevoia de a ține inima sub controlul Duhului Sfânt, vor fi făcuți în stare să semene semințe care vor răsări în viața veșnică. Aceasta este lucrarea colportorului evanghelist.
-326-
Efort unit în lucrarea de colportaj
Trebuie să existe o unitate perfectă între lucrătorii care umblă cu cărțile ce trebuie să inunde lumea cu lumină. Oriunde este prezentată lucrarea de colportaj între membrii noștri, atât cărțile de sănătate, cât și cele religioase trebuie să fie prezentate împreună ca părți ale unei lucrări unitare. Legătura dintre cărțile de sănătate și cele religioase mi-a fost ilustrată prin unirea dintre urzeală și bătătură pentru a forma un model frumos și o operă perfectă.
În trecut, cărțile de sănătate n-au fost tratate cu interesul pe care îl cere importanța lor. Deși ele au fost foarte mult apreciate de o numeroasă categorie de oameni, totuși, mulți nu au socotit că ele sunt cu totul necesare spre a fi prezentate lumii. Dar ce poate fi o mai bună pregătire pentru venirea Domnului și pentru primirea altor adevăruri esențiale spre a pregăti un popor pentru venirea Lui decât să-i treziți pe oameni să vadă relele acestui veac, să-i treziți la o reformă a vieții, în ceea ce privește satisfacerea plăcerilor personale și a obiceiurilor nesănătoase? Nu are oare lumea nevoie să fie trezită cu privire la subiectul reformei sanitare? Nu au oamenii nevoie de adevărurile prezentate în cărțile de sănătate? Sentimente cu totul deosebite de acelea care au predominat până acum, cu privire la lucrările despre sănătate, ar trebui să fie cultivate de colportorii noștri din câmp.
Între colportorii și agenții noștri principali n-ar trebui să se vadă divizări și grupări distincte. Toți ar trebui să fie interesați de vânzarea cărților care tratează problema sănătății, ca și de vânzarea cărților distinct religioase. Nu trebuie să se tragă o linie categorică, cum că numai anumite cărți trebuie să ocupe atenția colportorilor. Trebuie să fie o unitate perfectă, o dezvoltare bine echilibrată, simetrică, a lucrării în toate compartimentele.
-327-
Nepăsarea cu care au fost tratate de către mulți cărțile de sănătate este o ofensă la adresa lui Dumnezeu. A despărți lucrarea privitoare la sănătate de marele corp al lucrării nu e după rânduiala Lui. Adevărul prezent stă în lucrarea reformei sanitare la fel de adevărat ca și în alte ramuri ale lucrării Evangheliei. Nici o ramură, atunci când e despărțită de altele, nu poate fi un întreg perfect.
Evanghelia sănătății are apărători destoinici, dar lucrarea lor a fost foarte grea datorită faptului că mulți predicatori, președinți de conferință și alte persoane din locuri cu influență, nu au dat problemei reformei sanitare atenția cuvenită. Ei nu au recunoscut-o în legătura ei cu lucrarea soliei, ca fiind brațul drept al corpului. În timp ce foarte puțin respect s-a arătat față de acest departament de către mulți membri și de către unii dintre slujitorii Evangheliei, Domnul și-a arătat preocuparea Sa pentru el, făcându-l prosper și bogat. Atunci când este bine condusă, lucrarea reformei sanitare este o pană despicătoare, făcând drum ca și alte adevăruri să pătrundă în inimă. Când solia îngerului al treilea este primită în plinătatea ei, reformei sanitare i se va da locul ei în comitetele conferințelor, în lucrarea comunității, în familie, la masă și în toate lucrările gospodăriei. Atunci brațul drept va sluji și va proteja corpul.
Dar, deși lucrarea sănătății își are locul în vestirea întreitei solii îngerești, susținătorii ei nu trebuie în nici un chip să se străduiască să o facă să ia locul soliei. Cărțile de sănătate ar trebui să ocupe poziția ce li se cuvine, dar răspândirea acestor cărți este numai una dintre multele ramuri ale lucrării ce trebuie făcute. Impresiile strălucite, făcute uneori asupra colportorului, cu privire la cărțile de sănătate, nu trebuie să aibă drept rezultat îndepărtarea din câmp a altor cărți importante, care ar trebui să ajungă la oameni. Aceia care au răspunderea lucrării de colportaj ar trebui să fie oameni care pot vedea legătura fiecărei părți a lucrării cu marele tot. Aceștia să dea atenția cuvenită răspândirii cărților de sănătate, dar să nu facă ramura aceasta atât de proeminentă, încât să-i abată pe oameni de la alte ramuri de interes vital, excluzând astfel cărțile care duc lumii solia specială a adevărului.
-328-
Pentru a umbla cu cărțile religioase, este necesară tot atât de multă educație cât este necesară și pentru a umbla cu cele care tratează probleme de sănătate și temperanță. Tot atât de mult trebuie spus cu privire la lucrarea de colportaj cu cărțile, conținând hrană spirituală, și tot atât de mult efort trebuie depus pentru a-i încuraja și educa pe lucrători, ca să răspândească acele cărți care conțin întreita solie îngerească, cât se spune și se folosește pentru a pregăti lucrători pentru cărțile de sănătate.
O categorie de cărți va face totdeauna loc la o altă categorie. Ambele sunt esențiale și ambele trebuie să se afle, în același timp, în câmpul de lucru. Fiecare este completarea celeilalte și în nici un caz nu-i poate lua locul. Amândouă tratează subiecte de o foarte mare valoare și amândouă trebuie să-și aducă la îndeplinire partea lor la pregătirea poporului lui Dumnezeu pentru aceste zile de pe urmă. Amândouă trebuie să stea ca adevăr prezent pentru a ilumina, a trezi și a convinge. Amândouă trebuie să se împlinească în lucrarea de sfințire și de purificare a comunităților care privesc înainte, așteptând venirea Fiului lui Dumnezeu cu putere și slavă mare.
Fiecare editor și colportor principal trebuie să lucreze cu entuziasm pentru a-i încuraja pe cei ce se află acum în câmp, înrolând și pregătind noi lucrători. Fiecare să întărească și să zidească cât poate mai bine lucrarea, fără să slăbească lucrarea altora. Totul să se facă în spiritul iubirii frățești și fără egoism.