Continuare.
-309-
Dar ce e aceasta în comparație cu bucuria lor în marea zi a descoperirii finale? “Acum, vedem ca într-o oglindă, în chip întunecos; dar atunci, vom vedea față în față. Acum, cunoaștem în parte; dar atunci, vom cunoaște deplin, așa cum am fost și eu cunoscut pe deplin”. (1 Corinteni 13, 12.)
Răsplătirea lucrătorilor lui Hristos este aceea de a intra în bucuria Lui. Bucuria aceea, pe care Hristos o așteaptă cu mult dor, este prezentată în cererea Lui adresată Tatălui Său: “Vreau ca acolo unde sunt Eu, să fie împreună cu Mine și aceia pe care Mi i-ai dat Tu”. (Ioan 17, 24.)
Îngerii așteptau să spună bun venit lui Isus, atunci când s-a înălțat la cer după învierea Lui. Oastea cerească dorea mult să-L salute din nou pe iubitul lor Conducător, înapoiat la ei din închisoarea morții. Cu nerăbdare, s-au grămădit în jurul Lui atunci când Acesta a intrat pe porțile cerului. Dar El i-a dat înapoi. Inima Lui era cu ceata singuratică și tristă a ucenicilor pe care îi lăsase pe Muntele Măslinilor. Ea este încă cu copiii Săi luptători de pe pământ, care încă mai au să se lupte cu nimicitorul. “Tată”, zice El, “vreau ca acolo unde sunt Eu, să fie împreună cu mine și aceia pe care Mi i-ai dat Tu”.
Cei răscumpărați ai lui Hristos sunt giuvaerurile Lui, tezaurul Lui scump și deosebit. “Ei sunt pietrele cununii împărătești”, “bogăția slavei moștenirii Lui în sfinți”. (Zaharia 9, 16; Efeseni 1, 18.) În ei “va vedea rodul muncii sufletului Lui și se va înviora”. (Isaia 53, 11.)
Și nu se vor bucura oare și lucrătorii Lui atunci când vor vedea roadele ostenelilor lor? Apostolul Pavel, scriind convertiților din Tesalonic, spune: “Cine este în adevăr, nădejdea sau bucuria, sau cununa noastră de slavă? Nu sunteți voi, înaintea Domnului nostru Isus Hristos, la venirea Lui? Da, voi sunteți slava și bucuria noastră”. (1 Tesaloniceni 2, 19-20.) Și el îi îndeamnă pe frații filipeni să fie “fără prihană și curați”, strălucind “ca niște lumini în lume, ținând sus Cuvântul vieții; așa ca, în ziua lui Hristos, să mă pot lăuda că n-am alergat, nici nu m-am străduit în zadar”. (Filipeni 2, 15-16.)
-310-
Fiecare impuls al Duhului Sfânt, care îi conduce pe oameni la bunătate și la Dumnezeu, este notat în cărțile din ceruri, și în ziua lui Dumnezeu, oricine s-a predat ca instrument pentru lucrarea Duhului Sfânt va avea îngăduința să privească ce a realizat viața lui.
Văduva săracă, care a pus cele două parale în tezaurul Domnului, știa puțin în legătură cu ceea ce făcea. Însă exemplul ei de sacrificiu de sine a acționat asupra a mii de inimi în fiecare țară și în fiecare veac. El a adus în tezaurul lui Dumnezeu daruri de la cei de sus și de la cei de jos, de la bogați și de la săraci, a ajutat la susținerea de misiuni, la înființarea de spitale, la hrănirea celor flămânzi, la îmbrăcarea celor goi, la vindecarea celor bolnavi și la predicarea Evangheliei celor săraci. Mulți oameni au fost binecuvântați prin fapta ei neegoistă, și în ziua cea mare a lui Dumnezeu, i se va îngădui să vadă rezultatele multiple ale influenței gestului ei. La fel este și cu darul cel prețios al Mariei față de Mântuitorul. Cât de mulți au fost inspirați la o slujire din iubire datorită amintirii vasului de alabastru spart! Și cât se va bucura ea când va vedea toate acestea!
Minunată va fi descoperirea atunci când căile de sfântă influență sunt aduse la vedere cu rezultatele lor prețioase. Care va fi recunoștința sufletelor care se vor întâlni în curțile cerești atunci când vor înțelege interesul plin de iubire și simpatie ce s-a dat pe față în ceea ce privește mântuirea lor? Toată lauda, cinstea și slava vor fi date lui Dumnezeu și Mielului pentru mântuirea noastră; dar nu va scădea nimic din slava lui Dumnezeu, dacă se va exprima recunoștință uneltei pe care El a folosit-o la salvarea sufletelor gata să piară.
-311-
Cei răscumpărați se vor întâlni și îi vor recunoaște pe aceia a căror atenție au îndreptat-o către Mântuitorul înălțat. Ce fericită convorbire vor avea ei cu aceste suflete! “Eram un păcătos”, se va spune, “fără Dumnezeu și fără nădejde în lume, și tu ai venit la mine și m-ai făcut să iau aminte la scumpul Mântuitor, ca fiind unica mea nădejde. Și eu am crezut în El. Eu m-am pocăit de păcatele mele și am fost făcut să șed împreună cu sfinții în locurile cerești în Hristos Isus”. Alții vor zice: “Am fost un păgân în țările păgâne. Tu ți-ai părăsit prietenii și căminul tău plăcut și ai venit să mă înveți cum să-L găsesc pe Isus și să cred în El, singurul Dumnezeu adevărat. Mi-am dărâmat idolii și m-am închinat lui Dumnezeu, și acum Îl văd față către față. Sunt mântuit, pentru veșnicie mântuit, să pot vedea veșnic pe Acela pe care-L iubesc. Atunci Îl vedeam numai cu ochiul credinței, dar acum Îl văd așa cum este. Acum pot să arăt recunoștința pentru harul Lui răscumpărător Aceluia care m-a iubit și m-a spălat de păcatele mele în sângele Său”.
Alții își vor arăta recunoștința față de aceia care i-au hrănit pe flămânzi și i-au îmbrăcat pe cei goi. “Atunci când deznădejdea îmi legase sufletul în necredință, Domnul te-a trimis la mine”, zic ei, “pentru a-mi spune cuvinte de nădejde și de mângâiere. Mi-ai adus hrană pentru nevoile mele trupești și mi-ai deschis Cuvântul lui Dumnezeu, trezindu-mă să-mi dau seama de nevoile mele spirituale. Tu te-ai purtat cu mine ca și cu un frate. Ai simțit cu mine în întristările mele și mi-ai vindecat sufletul zdrobit și rănit, așa încât să pot apuca mâna lui Hristos care mi-a fost întinsă pentru a mă mântui. În neștiința mea, m-ai învățat cu răbdare că am un Tată în cer care Se îngrijește de mine. Mi-ai citit prețioasele făgăduințe din Cuvântul lui Dumnezeu. Mi-ai inspirat credința că El mă va mântui. Inima mi-a fost înmuiată, supusă, zdrobită, când am contemplat sacrificiul pe care-l făcuse Hristos pentru mine. Am flămânzit după pâinea vieții, și adevărul a ajuns să fie scump pentru sufletul meu. Iată-mă aici, mântuit, pentru veșnicie mântuit, pentru a trăi pururea în fața Lui și pentru a lăuda pe Acela care și-a dat viața pentru mine”.
-312-
Ce bucurie va fi când acești răscumpărați se întâlnesc și îi salută pe aceia care au purtat o povară pentru binele lor! Iar acelora care au trăit nu pentru a-și place lor, ci pentru a fi o binecuvântare pentru cei nefericiți, care au atât de puține binecuvântări, cum le va mai tresălta inima de mulțumire! Ei vor simți cum se împlinește făgăduința: “Va fi ferice de tine, pentru că ei n-au cu ce să-ți plătească, dar ți se va răsplăti la învierea celor neprihăniți”.
“Atunci te vei putea desfăta în Domnul, și Eu te voi sui pe înălțimile țării, te voi face să te bucuri de moștenirea tatălui tău Iacov, căci gura Domnului a vorbit”. (Isaia 58, 14.)
“Nu te teme; … Eu sunt scutul tău și răsplata ta cea foarte mare”. (Geneza 15, 1.)
“Eu sunt moștenirea ta și partea ta de moșie”. (Numeri 18, 20.)
“Unde sunt Eu, acolo va fi și slujitorul Meu”. (Ioan 12, 26.)
Secțiunea 5 — Colportajul
“Ferice de cei ce seamănă de-a lungul apelor.”
-313-
Importanța lucrării
Lucrarea de colportaj, când e bine condusă, este o lucrare misionară de cel mai înalt grad și este o metodă cât se poate de bună și de succes, ce poate fi folosită pentru a pune înaintea oamenilor adevărurile importante pentru acest timp. Importanța lucrării slujitorilor Evangheliei este fără îndoială mare; dar mulți din cei care flămânzesc după pâinea vieții nu au privilegiul de a auzi Cuvântul de la predicatori, ce sunt delegați ai lui Dumnezeu. Pentru motivul acesta este esențial ca publicațiile noastre să fie larg răspândite. În felul acesta, solia va merge acolo unde predicatorul nu poate merge, și atenția multora va fi atrasă la evenimentele importante, legate de scenele finale ale istoriei lumii acesteia.
Dumnezeu a rânduit lucrarea de colportaj ca un mijloc de a prezenta oamenilor lumina cuprinsă în cărțile noastre, și colportorii trebuie să fie impresionați de importanța acestei lucrări pentru educația și iluminarea spirituală a oamenilor. Aceasta este exact lucrarea pe care Domnul vrea să o facă poporul Său în timpul de pe urmă. Toți aceia care se consacră lui Dumnezeu pentru a lucra în calitate de colportori ajută la ducerea ultimei solii de avertizare, adresate acestei lumi. Noi nu putem să prețuim destul de mult lucrarea aceasta; căci, dacă n-ar fi eforturile colportorului, mulți nu ar auzi niciodată această avertizare.
E adevărat că unii dintre cei care cumpără cărțile le vor pune pe etajeră sau le vor așeza pe masa din salon și rareori le vor răsfoi. Totuși, Dumnezeu poartă de grijă adevărului Său și va veni timpul când aceste cărți vor fi căutate și citite. S-ar putea ca boala sau nenorocirea să intre în familie, și, prin adevărul cuprins în cărți, Dumnezeu trimite inimilor tulburate pace, nădejde și odihnă. Iubirea Lui li se descoperă și ei înțeleg cât de prețioasă este iertarea păcatelor lor. În felul acesta, Domnul conlucrează cu lucrătorii Săi care s-au lepădat de sine.
-314-
Sunt mulți care, datorită prejudecății, nu vor cunoaște niciodată adevărul, dacă acesta nu e adus în casele lor. Colportorul ar putea găsi sufletele acestea și le-ar putea ajuta. Este o ramură a lucrării din casă în casă, pe care el o poate face cu mai mult succes decât alții. El poate face cunoștință cu oamenii și înțelege adevăratele lor nevoi, se poate ruga cu ei și-i poate îndrepta către Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii. În felul acesta, se va deschide calea pentru ca solia specială pentru timpul de față să găsească intrare la inima lor.
Colportorul are multă răspundere. El trebuie să meargă la lucrul său, pregătit să explice Scripturile. Dacă-și pune încrederea în Domnul atunci când călătorește din loc în loc, îngerii lui Dumnezeu vor fi de jur împrejurul lui, dându-i cuvintele pe care să le rostească și care vor aduce multor suflete lumină, nădejde și curaj.
Colportorul trebuie să-și aducă aminte că are prilejul de a semăna de-a lungul apelor. Atunci când vinde cărți care dau cunoștințe cu privire la adevăr, colportorul să-și aducă aminte că el face lucrarea lui Dumnezeu și că fiecare talent trebuie să fie folosit pentru slava Numelui Său. Dumnezeu va fi cu oricine caută să înțeleagă adevărul, pentru ca să-l poată pune în fața altora în linii clare. Dumnezeu a vorbit clar și lămurit. “Duhul și Mireasa zic: Vino. Și cel ce aude să zică: Vino”. (Apocalipsa 22, 17.) Noi nu trebuie să zăbovim în a da învățături acelora care au nevoie de ele, pentru ca să fie aduși la cunoașterea adevărului, așa cum este el în Isus.
-315-
Oile pierdute sunt împrăștiate în tot locul, iar lucrarea care trebuie făcută pentru ele este neglijată. Din lumina dată mie, știu că acolo unde acum este un colportor în câmp ar trebui să fie o sută. Colportorii ar trebui să fie încurajați să pornească la această lucrare nu pentru a vinde cărți de povești, ci pentru a duce înaintea lumii cărțile care conțin adevărul esențial pentru acest timp.
Colportorii trebuie să meargă cu Cuvântul lui Dumnezeu, aducându-și aminte că aceia care ascultă poruncile și-i învață pe alții să le asculte vor fi răsplătiți, văzând suflete convertite, și un singur suflet cu adevărat convertit îi va aduce pe alții la Hristos. În felul acesta, lucrarea va înainta în teritorii noi.
A venit timpul ca prin colportori să se facă o mare lucrare. Lumea doarme, și, ca paznici ai ei, ar trebui să batem clopotul avertizării pentru a-i trezi pe cei adormiți și a-i face să-și dea seama de primejdia în care se găsesc. Bisericile nu-și dau seama de timpul cercetării lor. Adesea, ele pot să cunoască mai bine adevărul prin străduințele colportorului. Aceia care merg înainte, în Numele Domnului, sunt solii Lui care vor da mulțimilor, aflate în întuneric și în rătăcire, vestea cea bună a mântuirii prin Hristos și prin ascultare de Legea lui Dumnezeu.
Mi-a fost arătat faptul că până și acolo unde oamenii aud solia de la predicator, colportorul ar trebui să-și aducă la îndeplinire lucrarea sa, conlucrând cu predicatorul; căci, cu toate că predicatorul ar putea să prezinte cu credincioșie solia, oamenii nu sunt în stare să o rețină în întregime. Pagina tipărită este deci esențială nu numai pentru a-i trezi să-și dea seama de importanța adevărului pentru timpul de față, ci și pentru a-i întemeia și înrădăcina în adevăr, împotriva erorilor înșelătoare. Revistele și cărțile sunt mijloace ale Domnului pentru a păstra solia continuu prezentă înaintea oamenilor. În ce privește iluminarea și întărirea sufletelor în adevăr, publicațiile vor face o lucrare mult mai mare decât aceea pe care ar putea-o face singuri slujitorii Cuvântului. Mesagerii tăcuți, care sunt așezați în casele oamenilor prin lucrarea colportorului, vor întări lucrarea Evangheliei din toate punctele de vedere, deoarece Duhul Sfânt va impresiona mințile atunci când ei citesc cărțile, după cum El impresionează mințile acelora care ascultă predicarea Cuvântului. Aceeași slujire din partea îngerilor va însoți cărțile care conțin adevărul, ca și aceea care însoțește lucrarea predicatorului.
-316-
Veștile despre orice efort încununat de succes din partea noastră spre a împrăștia întunericul și pentru a răspândi lumina și cunoașterea lui Dumnezeu și a lui Isus Hristos, pe care El L-a trimis, sunt duse sus. Lucrul acesta este purtat înaintea ființelor cerești și face să tresalte toate domniile și puterile, câștigând simpatia tuturor ființelor cerești.
“Mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne poartă totdeauna în carul Lui de biruință în Hristos, și care răspândește prin noi în orice loc mireasma cunoștințelor Lui. În adevăr, noi suntem înaintea lui Dumnezeu, o mireasmă a lui Hristos printre cei care sunt pe calea mântuirii și pentru cei ce sunt pe calea pierzării; pentru aceștia, o mireasmă de la moarte spre moarte; pentru aceia, o mireasmă de la viață spre viață. Și cine este de ajuns pentru aceste lucruri?” (2 Corinteni 2, 14-16.)
-317-
Calificări ale colportorului
Întrucât colportorul cu literatura noastră este o lucrare misionară, ea ar trebui să fie făcută din punct de vedere misionar. Cei aleși pentru a fi colportori ar trebui să fie bărbați și femei care simt povara lucrării, al căror scop să nu fie câștigul, ci luminarea poporului. Toată slujba noastră trebuie făcută pentru slava lui Dumnezeu, pentru a transmite lumina adevărului acelora care sunt în întuneric. Principii egoiste — iubirea de câștig, demnitatea sau poziția — nici nu ar trebui să fie amintite între noi.
Colportorii au nevoie de o convertire zilnică, pentru ca vorbele și faptele lor să poată fi o mireasmă de viață spre viață, pentru a putea să exercite o influență salvatoare. Motivul pentru care mulți nu au izbutit în lucrarea de colportaj este acela că ei nu au fost creștini adevărați; ei nu au cunoscut spiritul convertirii. Ei aveau o teorie cu privire la felul cum să se facă lucrarea, dar nu simțeau dependența lor de Dumnezeu.
Colportorilor, aduceți-vă aminte că, în cărțile cu care umblați, voi prezentați nu cupa care conține vinul Babilonului, doctrinele pline de rătăcire, oferite împăraților pământului, ci cupa plină cu adevărul cel prețios al mântuirii. Veți bea voi înșivă din ea? Mintea voastră poate să fie adusă roabă ascultării de voința lui Hristos, iar El poate pune asupra voastră propria Lui semnătură. Privind, voi puteți fi schimbați din slavă în slavă, de la un caracter la altul. Dumnezeu dorește ca voi să veniți în front și să rostiți cuvintele pe care El vi le dă. El dorește ca voi să arătați faptul că apreciați foarte mult neamul omenesc, omenirea care a fost răscumpărată prin sângele prețios al Mântuitorului. Atunci când veți cădea pe stâncă și veți fi zdrobiți, voi veți trăi experiența puterii lui Hristos, iar alții vor recunoaște că asupra inimilor voastre lucrează puterea adevărului.
-318-
Acelora care frecventează cursurile școlii, ca să învețe cum să facă mai bine lucrarea lui Dumnezeu, vreau să le spun: Aduceți-vă aminte că numai printr-o zilnică consacrare lui Dumnezeu puteți deveni câștigători de suflete. Au fost unii care n-au putut merge la școală, pentru că erau prea săraci ca să poată suporta cheltuielile. Dar, când au devenit fii și fiice ale lui Dumnezeu, ei au început să lucreze chiar acolo unde se găseau, lucrând pentru cei din jurul lor. Deși lipsiți de cunoștințele ce se obțineau la școală, ei s-au consacrat lui Dumnezeu și Dumnezeu a lucrat prin ei. Ca și ucenicii, când au fost chemați de la plasele lor de prins pește ca să-L urmeze pe Hristos, ei au învățat lecții valoroase de la Mântuitorul. Ei s-au legat de Marele Învățător, și cunoștința pe care au câștigat-o din Scripturi i-a calificat să vorbească altora despre Hristos. În felul acesta, și ei au devenit cu adevărat înțelepți, pentru că nu erau prea înțelepți în ochii lor pentru a mai primi învățătură de sus. Puterea înnoitoare a Duhului Sfânt le-a dat o energie practică, mântuitoare.
Cunoștința celui mai învățat om, dacă n-a învățat în școala lui Hristos, este o nebunie în ceea ce privește conducerea sufletelor la Hristos. Dumnezeu poate să lucreze numai cu aceia care acceptă invitația: “Veniți la Mine toți cei trudiți și împovărați și Eu vă voi da odihnă. Luați jugul Meu asupra voastră și învățați de la Mine, căci Eu sunt blând și smerit cu inima; și veți găsi odihnă pentru sufletele voastre. Căci jugul Meu este bun și sarcina Mea este ușoară”. (Matei 11, 28-30.)
Mulți dintre colportorii noștri s-au depărtat de la principiile drepte. Datorită dorinței de a obține foloase lumești, mintea lor a fost abătută de la adevăratul scop și spirit al lucrării. Nimeni să nu creadă că printr-o comportare ostentativă va face o impresie mai bună asupra oamenilor. Aceasta nu va asigura rezultatele cele mai bune sau cele mai dăinuitoare. Lucrarea noastră este aceea de a îndrepta mințile către adevărurile solemne pentru timpul acesta. Numai atunci când propriile noastre inimi sunt umplute cu spiritul adevărurilor cuprinse în cartea pe care noi o vindem, și când în umilință atragem atenția oamenilor asupra acestor adevăruri, eforturile noastre vor fi însoțite de succes; deoarece numai atunci Duhul Sfânt, care convinge de păcat, de neprihănire și de judecată, va fi prezent pentru a impresiona inimile.
Va continua.