Neglijență din partea slujitorilor evangheliei
Deși am fost însărcinată să prezint primejdia de a umfla prea mult lucrurile în domeniul lucrării misionare medicale, în dauna altor ramuri de slujire, aceasta nu îi scuză pe aceia care s-au ținut departe de lucrarea misionară medicală. Aceia care nu au simpatizat cu lucrarea aceasta ar trebui să fie acum foarte atenți cum vorbesc, deoarece ei nu sunt pricepuți în subiectul acesta. Oricare le-ar fi poziția în conferință, ei ar trebui să fie foarte circumspecți și să nu exprime gânduri care nu vor fi de folos nimănui. Nepăsarea și opoziția pe care unii au manifestat-o cu privire la problema aceasta face nepotrivit faptul ca vorbele lor să aibă o mare influență. Ei nu au o vedere clară.
-299-
Unii sunt iritați și îngrijorați, pentru că văd că lucrarea misionară medicală ajunge să fie disproporționată, datorită faptului că, primind atât de multe talente și mijloace, lucrarea aceasta întrece cu mult ceea ce se face în alte direcții. Care să fie cauza? Nu cumva conducătorii lucrării misionare medicale lucrează prea mult sau conducătorii altor ramuri ale lucrării fac prea puțin? Mi s-a arătat că în multe ramuri de lucrare noi facem numai o mică parte din ceea ce ar fi trebuit să fi făcut. Credința, zelul și energia nu se dau pe față așa cum ar trebui în lucrarea de slujire a Evangheliei. Eforturile multora sunt slabe și fără viață. Este evident că nu s-a lucrat după lumina dată nouă de Dumnezeu cu privire la datoria și privilegiile noastre. Oamenii au înlocuit planurile lui Dumnezeu cu planurile lor personale. Sunt însărcinată să spun că prosperitatea lucrării misionare medicale este după rânduiala lui Dumnezeu. Lucrarea aceasta trebuie să fie făcută; adevărul trebuie să fie dus la drumuri și la garduri. Iar predicatorii și membrii comunității ar trebui să se trezească și să vadă; necesitatea de a conlucra în lucrarea aceasta.
Cu energie sârguincioasă și neobosită, aceia care au simțit povara lucrării de ajutorare creștinească au mărturisit prin faptele lor că ei nu sunt mulțumiți să fie numai niște credincioși teoretici. Ei au căutat să umble în lumină. Ei și-au pus credința în practică. Ei au legat laolaltă credința cu faptele. Ei au făcut exact lucrarea aceea pe care Domnul le-a arătat că trebuie făcută, și multe suflete au fost luminate, convinse și ajutate.
Nepăsarea dată pe față de predicatorii noștri cu privire la reforma sanitară și la lucrarea misionară medicală este surprinzătoare. Chiar și aceia care nu mărturisesc că sunt creștini tratează subiectul acesta cu un mai mare respect de cum o fac unii din propriul nostru popor, și aceștia ne-o iau înainte.
Pentru ce, pun eu întrebarea, unii din frații noștri predicatori sunt atât de în urmă în ceea ce privește proclamarea importanței temei cumpătării? Fraților, cuvântul ce ne este adresat este: “Prindeți-vă de lucrarea reformei sanitare, mergeți înainte”. Dacă voi credeți că lucrarea misionară medicală ia proporții necuvenite, luați dintre bărbații care au activat în ramurile acestea și puneți-i alături de voi în câmpul vostru de activitate — doi aici și doi dincolo. Primiți-i pe acești misionari medicali cum L-ați primit pe Hristos și veți vedea ce lucrare pot să facă. Nu-i veți găsi ca pe niște oameni piperniciți în viața religioasă. Vedeți dacă nu cumva în felul acesta puteți aduce în comunitățile voastre o mare cantitate de curent vital ceresc. Vedeți dacă unii nu vor primi educația de care au o așa de mare nevoie și apoi să dea mărturie: “Dumnezeu, care este bogat în îndurare, pentru dragostea cea mare cu care ne-a iubit, măcar că eram morți în greșelile noastre, ne-a adus la viață împreună cu Hristos (prin har suntem mântuiți). El ne-a înviat împreună, și ne-a pus să ședem împreună în lucrurile cerești, în Hristos Isus”. (Efeseni 2, 4-6.) Nevoia noastră cea mare este unirea, desăvârșita unire în lucrarea lui Dumnezeu.
-300-
Aceia care nu pot să vadă importanța și influența lucrării misionare medicale nu ar trebui să se considere autorizați să caute să controleze vreo parte a ei. Ei au nevoie de cunoștințe sporite în toate ramurile reformei sanitare. Ei au nevoie să fie curățiți, sfințiți și înnobilați. Ei au nevoie să fie modelați și formați după chipul divin. Atunci ei vor vedea că lucrarea misionară medicală este o parte din lucrarea lui Dumnezeu. Motivul pentru care atât de mulți membri nu înțeleg această ramură de lucrare este că ei nu-L urmează pe Conducătorul lor pas cu pas în lepădare și jertfire de sine. Lucrarea misionară medicală este lucrarea lui Dumnezeu și poartă semnătura Lui. Și chiar dacă mijloacele nu trebuie să fie absorbite în această singură lucrare, așa încât să împiedice sau să dăuneze lucrării care ar trebui să fie făcută în câmpurile noi, ea nu trebuie să fie considerată ca nefiind importantă.
Corpul slujitorilor Evangheliei este o organizație pentru proclamarea adevărului la cei bolnavi și la cei sănătoși. Ea unește lucrarea misionară medicală cu slujitorii Cuvântului. Prin aceste unelte unite, se oferă prilejuri de transmitere a luminii și de prezentare a Evangheliei tuturor categoriilor sociale. Dumnezeu dorește ca predicatorii și membrii comunității să aibă un interes comun și activ în lucrarea misionară medicală.
-301-
A te ocupa de oameni acolo unde sunt, oricare le-ar fi poziția și starea socială, și a-i ajuta pe orice cale cu putință — aceasta este lucrarea de predicare a Evangheliei. Aceia care sunt bolnavi la trup sunt aproape totdeauna bolnavi și la minte. Și când sufletul este bolnav, trupul este și el afectat. Predicatorii ar trebui să-și dea seama că o parte a lucrării lor este aceea de a sluji celor bolnavi și suferinzi ori de câte ori se prezintă ocazia. Slujitorul Evangheliei trebuie să prezinte solia, care trebuie să fie primită dacă oamenii urmează să devină sfințiți și pregătiți pentru venirea Domnului. Lucrarea aceasta trebuie să cuprindă tot ce cuprindea lucrarea de slujire a lui Hristos.
Atunci, pentru ce slujitorii Evangheliei nu conlucrează din toată inima cu aceia care duc mai departe lucrarea misionară medicală? De ce nu studiază ei cu grijă viața lui Hristos, ca să știe cum a lucrat El, și apoi să-I urmeze exemplul? Vi se cuvine vouă, slujitori consacrați ai lui Hristos, care aveți pilda Lui în fața voastră, să vă țineți deoparte și să criticați chiar lucrarea pe care El a venit să o facă printre oameni? Lucrarea ce se aduce acum la îndeplinire în domeniul misionar medical ar fi trebuit să se facă cu ani de zile mai înainte, și s-ar fi făcut dacă poporul lui Dumnezeu ar fi fost temeinic convertit la adevăr, dacă ar fi studiat Cuvântul cu inimă umilă, dacă L-ar fi respectat pe Dumnezeul universului și ar fi studiat voia Lui în loc să caute să-și placă lor înșiși. Dacă poporul nostru ar fi făcut lucrarea aceasta, multe persoane cu talente și influență s-ar fi convertit și ni s-ar fi alăturat în lucrarea de vestire a soliei apropiatei reveniri a lui Hristos.
-302-
Aceia care înțeleg fiziologia și igiena vor vedea că, în lucrarea pastorală, aceasta va fi un mijloc prin care pot să-i lumineze pe alții cu privire la buna și inteligenta tratare a puterilor fizice, mintale și morale. De aceea, cei care se pregătesc pentru lucrarea de slujitor al Evangheliei ar trebui să cerceteze cu sârguință organismul omenesc, pentru ca să știe cum să îngrijească de corp, nu cu ajutorul medicamentelor, ci cu leacuri luate din însuși laboratorul naturii. Domnul îi va binecuvânta pe aceia care fac orice efort pentru a se păstra sănătoși și care îi conduc pe alții să considere ca sfântă sănătatea corpului și a sufletului.
Ambasadorii lui Hristos, aceia cărora li s-a încredințat Cuvântul cel Viu al lui Dumnezeu, pot fi de două ori mai folositori, dacă știu cum să-i ajute pe bolnavi. O cunoaștere practică a reformei sanitare îi va califica mai bine pe bărbați și pe femei să vestească lumii solia harului și a răsplătirii.
Slujitorii Evangheliei ar trebui să fie educatori care înțeleg și apreciază nevoile omenirii. Ei ar trebui să-i încurajeze pe membrii comunității să obțină o cunoaștere practică a tuturor ramurilor de lucrare misionară, pentru ca să poată fi o binecuvântare pentru toate categoriile de oameni. Ei ar trebui să fie ageri pentru a descoperi pe aceia care prețuiesc cele cu privire la viața spirituală, care au tact și îndemânare să caute suflete și să se îngrijească de suflete ca unii care au să dea socoteală. Ei ar trebui să-i ajute pe aceștia să organizeze forțele de lucru ale comunității, așa încât bărbați și femei, cum și tineri cu diferite temperamente, cu diferite ocupații și din diferite poziții, să pornească în lucrarea ce trebuie făcută, aducând talanții dați lor de Dumnezeu în cea mai solemnă lucrare de slujire a Domnului.
Ideile noastre de binefacere creștină trebuie să fie puse la lucru, dacă vrem ca ele să se dezvolte. Lucrarea practică va realiza mult mai mult decât predicile. Ideile predicatorilor noștri trebuie să fie lărgite și, dintr-o zeloasă experiență personală, ei ar trebui să rostească cuvinte care să trezească energiile adormite ale poporului. Printr-o legătură zilnică cu Dumnezeu, ei ar trebui să obțină o pătrundere mai profundă în propria lor viață și în viața altora, sporind astfel cercul influenței lor. În felul acesta, ei vor fi conlucrători cu Hristos, capabili de a lumina pe alții, deoarece ei înșiși sunt canale de lumină.
-303-
Atunci când membrii bisericii sapă mai adânc și fac ca temelia lor să fie sigură, prinzându-și sufletul de Stânca Veșnică, atunci când ei învață să-L iubească pe Dumnezeu mai presus de orice, ei se vor deprinde să-i iubească pe semenii lor ca pe ei înșiși.
Puterea Domnului este proslăvită atunci când inima omului este delicată, simțitoare la durerea altuia și miloasă față de suferința lui. Îngeri de la Dumnezeu sunt gata să conlucreze cu uneltele omenești în lucrarea de slujire a sufletelor. Atunci când Duhul Sfânt lucrează asupra inimilor și minților, noi nu vom evita datoria și răspunderea și nu vom trece pe cealaltă parte, lăsând pradă mizeriei sufletul rănit și neajutorat.
Datorită valorii pe care Hristos o acordă celor răscumpărați cu sângele Său, El îi adoptă pe oameni ca fii ai Săi, face din ei obiectul grijii Sale duioase; și pentru ca ei să aibă asigurate cele necesare pentru viața aceasta trecătoare, cum și pentru cea spirituală, El îi încredințează bisericii Sale, zicând: “Ori de câte ori ați făcut aceste lucruri unuia dintre acești neînsemnați frați ai Mei, Mie Mi le-ați făcut.”
Aceasta trebuie să fie lozinca noastră: “Ori de câte ori ați făcut aceste lucruri, unuia dintre acești foarte neînsemnați frați ai Mei, Mie mi le-ați făcut”. și dacă ducem cu credincioșie aceasta în viața noastră zilnică, noi vom auzi binecuvântarea: “Bine rob bun și credincios … intră în bucuria Stăpânului tău”. Merită să rabzi ca un adevărat creștin încercările și probele lui Dumnezeu?
-304-
În lucrarea de curățire și purificare a propriilor noastre suflete, dorința noastră puternică de a face sigură propria noastră chemare și alegere ne va inspira cu o dorință arzătoare după aceia care duc lipsă. Aceeași energie și aceeași gândire atentă pe care am adus-o noi cândva în problemele lumești va fi pusă acum în slujirea aceluia căruia noi îi datorăm totul. Noi vom proceda asemenea lui Hristos, folosind fiecare ocazie de a lucra pentru aceia care, lipsiți de ajutor, vor pieri în stricăciunea lor. Noi trebuie să le întindem altora o mână de ajutor. Atunci, cu cântare, laudă și mulțumire ne vom bucura cu Dumnezeu și cu îngerii cerești când vom vedea că suflete bolnave de păcat sunt înălțate și ajutate, când vom vedea pe cel înșelat și tulburat la minte îmbrăcat și cu mintea întreagă, șezând la picioarele lui Isus, învățând de la El. Atunci când facem lucrul acesta, primind de la Dumnezeu și înapoindu-I ceea ce El cu încredere ne-a împrumutat pentru a folosi pentru slava Numelui Său, binecuvântarea Lui va odihni asupra noastră. Atunci faceți ca sufletele sărmane, descurajate, bolnave de păcat să știe că păzirea poruncilor Sale “este o mare răsplătire”, și prin propria noastră experiență să arătăm altora că binecuvântarea și slujirea sunt legate împreună.
Cu toate că s-au cheltuit timp și talent prețios pentru îngrijirea noastră personală și pentru satisfacerea eului nostru, mâna Domnului este încă întinsă; și dacă noi vom lucra astăzi în via Lui, răspândind în lumea întreagă invitația harului Său, El va accepta serviciul nostru. Câți sunt aceia pentru care voi vreți să lucrați, pentru ca ei să ajungă la cerul de odihnă și să aibă parte de cuvântul de laudă: “Bine rob bun și credincios”? Pe cât de mulți vreți să-i ajutați să aibă parte de încoronarea cu slavă, onoare și viață veșnică? Mântuitorul cheamă lucrători. Vreți voi să vă înscrieți ca voluntari?
-305-
Răsplătirea servirii
“Când dai un prânz sau o cină,” a spus Hristos, “să nu chemi pe prietenii tăi, nici pe frații tăi, nici pe neamurile tale, nici pe vecinii bogați, ca nu cumva să te cheme și ei la rândul lor pe tine și să iei astfel o răsplată pentru ce ai făcut. Ci, când dai o masă, cheamă pe săraci, pe schilozi, pe șchiopi, pe orbi. Și va fi ferice de tine, pentru că ei n-au cu ce să-ți răsplătească; dar ți se va răsplăti la învierea celor neprihăniți”. (Luca 14, 12-14.)
În aceste cuvinte, Hristos prezintă un contrast între practicile egoiste ale lumii și lucrarea neegoistă cu privire la care El a dat un exemplu în propria Sa viață. Pentru o lucrare de felul acesta El nu oferă ca răsplătire nici un câștig sau recunoaștere lumească. “Și se va răsplăti”, spune El, “la învierea celor drepți”. Atunci se vor da pe față rezultatele fiecărei vieți și fiecare va culege ceea ce a semănat.
Gândul acesta ar trebui să servească drept stimulent și încurajare fiecărui lucrător pentru Dumnezeu. În viața aceasta, lucrarea noastră pentru Dumnezeu pare adesea să fie aproape fără rod. Străduințele noastre de a face binele s-ar putea să fie sârguincioase și perseverente și, cu toate acestea, poate că nu ni se va îngădui să vedem rezultatele lor. Pentru noi s-ar părea că efortul este pierdut. Dar Mântuitorul ne asigură că lucrarea noastră este scrisă în cer și că recompensa nu poate să lipsească. Apostolul Pavel, scriind prin Duhul Sfânt, spune: “Să nu obosim în facerea binelui, căci la vremea potrivită vom secera, dacă nu vom cădea de oboseală”. Iar în cuvintele psalmistului citim: “Cel ce umblă plângând, când aruncă sămânța, se întoarce cu veselie, când își strânge snopii”. (Galateni 6, 9; Psalmii 126, 6.)
Și, în timp ce marea răsplătire finală este dată la a doua venire a lui Hristos, lucrarea sinceră pentru Dumnezeu aduce o răsplată chiar în viața aceasta. Lucrătorul va avea de înfruntat obstacole, împotrivire și descurajări amare și sfâșietoare de inimă. S-ar putea ca el să nu vadă rodul ostenelilor lui. Dar, în fața tuturor lucrurilor acestora, el găsește în lucrarea lui o recompensă fericită. Toți aceia care se predau lui Dumnezeu într-o slujire neegoistă pentru omenire sunt conlucrători cu Domnul slavei. Gândul acesta îndulcește orice trudă, dă puteri voinței, dă forță spiritului orice ar fi să se întâmple. Lucrând cu o inimă neegoistă, înnobilat prin părtășia cu suferințele lui Hristos, împărtășindu-se de simpatiile Lui, ei contribuie la sporirea valului bucuriei Lui și aduc onoare și laudă înălțatului Său Nume.
-306-
În comuniune cu Dumnezeu, cu Hristos și cu îngerii sfinți, ei sunt înconjurați de o atmosferă cerească, o atmosferă care aduce sănătate corpului, vigoare intelectului și bucurie sufletului.
Toți cei care își consacră trupul, sufletul și spiritul în slujba lui Dumnezeu vor primi fără încetare o nouă înzestrare cu putere fizică, mintală și spirituală. Rezervele nesfârșite ale cerului sunt la dispoziția lor. Hristos le dă suflarea propriului Său spirit, viața propriei Sale vieți. Duhul Sfânt pune cele mai alese energii ale Sale să lucreze în inimă și în minte.
“Atunci lumina ta va răsări ca zorile, și vindecarea ta va încolți repede…. Tu vei chema, și Domnul va răspunde, vei striga și El va zice: Iată-Mă…. Lumina ta va răsări peste întunecime, și întunericul tău va fi ca ziua în amiaza mare! Domnul te va călăuzi neîncetat, îți va sătura sufletul chiar în locuri fără apă, și va da din nou putere mădularelor tale; vei fi ca o grădină bine udată, ca un izvor ale cărui ape nu seacă”. (Isaia 58, 7-11.)
Multe sunt făgăduințele lui Dumnezeu pentru cei care servesc celor nenorociți. El zice: “Ferice de cel ce îngrijește de cel sărac! Căci în ziua nenorocirii Domnul Îl izbăvește, Domnul îl păzește și îl ține în viață. El este fericit pe pământ, și nu-l lasă la bunul plac al vrăjmașilor lui. Domnul îl sprijine, când este pe patul de suferință; îi ușurează durerile în toate bolile lui. Încrede-te în Domnul, și fă binele; locuiește în țară și umblă în credincioșie”. (Psalmii 41, 1-3; 37, 3.) “Cinstește pe Domnul cu averile tale, și cu cele dintâi roade din tot venitul tău: căci atunci grânarele îți vor fi pline de belșug și teascurile tale vor geme de must”. “Unul care dă cu mână largă, ajunge mai bogat; și altul, care economisește prea mult, nu face decât să sărăcească”. “Cine are milă de sărac, împrumută pe Domnul, și El îi va răsplăti binefacerea”. “Sufletul binefăcător va fi săturat, și cel ce udă pe alții va fi udat și el”. (Proverbe 3, 9-10; 11, 24; 19, 17; 11, 25.)
-307-
Și, cu toate că mare parte din roadele ostenelilor lor nu apar în viața aceasta, lucrătorii lui Dumnezeu au făgăduința Lui că, în final, succesul este sigur. Ca Răscumpărător al lumii, Hristos a fost totdeauna confruntat cu o aparentă înfrângere. Părea că realizează puțin din lucrarea pe care El dorea să o facă spre a înălța și mântui. Unelte satanice lucrau fără încetare la blocarea drumului Său. Dar El nu va fi descurajat. El vedea totdeauna înaintea Sa rezultatul misiunii Sale. El știa că, în cele din urmă, adevărul va triumfa în luptă cu cel rău, și ucenicilor Săi le spunea: “V-am spus aceste lucruri ca să aveți pace în Mine. În lume veți avea necazuri; dar îndrăzniți, Eu am biruit lumea”. (Ioan 16, 33.) Viața ucenicilor lui Hristos trebuie să fie la fel cu a Lui, o serie de neîntrerupte victorii, nu văzute ca atare aici, ci recunoscute în glorioasa viață veșnică.
Aceia care lucrează pentru binele altora lucrează în unire cu îngerii cerești. Ei au parte de continua lor însoțire, de neîncetata lor slujire. Îngeri de lumină și putere sunt totdeauna aproape pentru a proteja, a mângâia, a vindeca, a instrui și inspira. Ei au parte de educația cea mai înaltă, de cultura cea mai adevărată și de slujirea de cel mai înalt rang cu putință pentru ființele omenești în lumea aceasta.
-308-
Și, adesea, Părintele nostru milostiv încurajează pe copiii Săi și le întărește credința, îngăduindu-le să vadă aici dovada puterii harului Său asupra inimii și vieții acelora pentru care ei lucrează. “Căci gândurile Mele nu sunt gândurile voastre, și căile voastre nu sunt căile Mele, zice Domnul. Ci cât sunt de sus cerurile față de pământ, atât sunt de sus căile Mele față de căile voastre și gândurile Mele față de gândurile voastre. Căci după cum ploaia și zăpada se pogoară din ceruri, și nu se mai întorc înapoi, ci udă pământul și-l fac să rodească, și să odrăslească, pentru ca să se dea sămânță semănătorului și pâine celui ce mănâncă, tot așa și Cuvântul Meu, care iese din gura Mea, nu se întoarce la Mine fără rod, ci va face voia Mea și va împlini planurile Mele. Da, veți ieși cu bucurie, și veți fi călăuziți în pace. Munții și dealurile vor răsuna de veselie înaintea voastră și toți copacii din câmpie vor bate din palme. În locul spinului se va înălța chiparosul, în locul mărăcinilor va crește mirtul. Și lucrul acesta va fi o slavă pentru Domnul, un semn veșnic, nepieritor”. (Isaia 55, 8-13.)
În transformarea caracterului, lepădarea pasiunilor rele, în dezvoltarea plăcutelor daruri ale Duhului Sfânt al lui Dumnezeu, noi vedem împlinirea făgăduinței: “În locul spinului se va înălța chiparosul, în locul mărăcinilor va crește mirtul”. Vedem cum pustietatea vieții se “veselește și înflorește ca trandafirul”.
Domnului Hristos îi face plăcere să ia un material de la care, după toate aparențele, nu mai e nici o nădejde, oameni pe care Satana i-a ticăloșit și prin care el a lucrat, și să facă din ei subiecte ale harului Său. El Se bucură să-i elibereze de suferințe, și de mânia ce va cădea asupra celui neascultător. El face din copiii Săi uneltele Sale pentru realizarea acestei lucrări, și în succesele ei, chiar în viața aceasta, ei găsesc o prețioasă răsplătire.
Va continua.