Mărturii pentru Comunitate Vol. 6 pp. 189-198 Ziua 357

Munca misionară, educația cea mai înaltă

Cu siguranță că Domnul va binecuvânta pe aceia care se străduiesc să fie o binecuvântare pentru alții. Școala trebuie să fie în așa fel condusă, încât profesorii și elevii să crească fără încetare în putere prin folosirea credincioasă a talentelor date lor. Punând în practică ceea ce au învățat, ei vor spori neîncetat în înțelepciune și cunoștințe. Noi trebuie să învățăm din Cartea Cărților principiile după care să trăim și să muncim. Consacrându-I lui Dumnezeu, care are dreptul cel dintâi la ele, toate însușirile noastre, noi putem face progrese prețioase în tot ce e vrednic de atenția noastră.

Când se pornește în spiritul acesta, lucrarea misionară devine înălțătoare și înviorătoare, atât pentru lucrător, cât și pentru persoana ajutată. Fie ca oricine pretinde că este un copil al Împăratului ceresc să caute fără încetare să reprezinte principiile Împărăției lui Dumnezeu. Fiecare să-și aducă aminte că, în spirit, în cuvânt și în fapte, el trebuie să fie supus și credincios față de toate principiile și poruncile Domnului. Noi trebuie să fim supuși credincioși și vrednici de încredere ai Împărăției lui Hristos, pentru ca toți aceia care sunt înțelepți după felul lumii să poată avea o adevărată reprezentare a bogățiilor, a bunătății, a harului, a gingășiei și a curtoaziei cetățenilor Împărăției lui Dumnezeu.

-190-

Elevii care vor avea cel mai mare bine din viață sunt aceia care vor trăi Cuvântul lui Dumnezeu în legăturile și lucrările cu semenii lor. Aceia care primesc pentru a da vor simți cea mai mare satisfacție în viața aceasta. Acei membri ai familiei omenești care trăiesc pentru sine sunt totdeauna în lipsă, deoarece ei nu sunt niciodată satisfăcuți. Nu există creștinism în îndreptarea simpatiilor noastre numai la propria noastră inimă egoistă. Domnul a rânduit căi prin care El lasă să se reverse bunătatea, îndurarea și adevărul Său; și noi trebuie să fim împreună lucrători cu Hristos în a transmite altora înțelepciunea și generozitatea practică. Noi trebuie să aducem lumină și binecuvântare în viața lor, făcând astfel o lucrare bună și sfântă.

Dacă școala din Avondale va deveni cândva ceea ce Domnul caută să facă din ea, efortul misionar al profesorilor și elevilor va aduce roade. Atât în școală, cât și în afara ei, supuși binevoitori vor fi aduși la ascultare de Dumnezeu. Rebeliunea care a avut loc în cer sub puterea unei minciuni și înșelăciunea care a dus pe Adam și Eva să nu asculte de Legea lui Dumnezeu au deschis porțile potopului prin care s-a revărsat durerea asupra lumii noastre; dar toți cei care cred în Hristos pot deveni fii și fiice ale lui Dumnezeu. Prin puterea adevărului, ei pot fi refăcuți și omul căzut poate deveni loial față de Făcătorul său. Adevărul, deosebit în puterea lui de a lucra, este adaptat la mintea și inima păcătoșilor rătăcitori. Prin influența lui, oaia pierdută poate fi adusă înapoi în staul.

Oricare ar fi poziția sau averile vreunei persoane care are cunoștințe de adevăr, Cuvântul lui Dumnezeu învață că tot ce are îi este dat spre administrare. Îi este împrumutat pentru a-i pune caracterul la încercare. Afacerile lui pământești, talentele lui, venitul lui, ocaziile lui, toate trebuie socotite ca fiind ale Celui căruia el îi aparține prin creațiune și răscumpărare. Atunci când el folosește fiecare talent prețios pentru ducerea mai departe a marii lucrări a lui Dumnezeu, de educație, când se străduiește să obțină cele mai bune cunoștințe cu privire la felul cum să se facă de folos, cum să lucreze pentru mântuirea sufletelor ce sunt gata să piară, binecuvântarea lui Dumnezeu va însoți cu siguranță eforturile lui. Dumnezeu revarsă darurile Sale asupra noastră, pentru ca noi să putem sluji altora și astfel să putem deveni asemenea Lui. Aceia care primesc darurile Sale, ca să poată da și altora, devin asemenea lui Hristos. Numai când îi ajutăm și ridicăm pe alții ajungem să fim înnobilați și curățați. Aceasta e lucrarea ce face ca slava să se întoarcă la Dumnezeu. Noi trebuie să ajungem să fim conștienți de lucrurile acestea. Sufletul nostru trebuie să ajungă să fie curățit de orice egoism; deoarece Dumnezeu dorește să folosească pe poporul Său ca reprezentant al împărăției cerești.

-191-

Școlile noastre trebuie să fie conduse sub directa supraveghere a lui Dumnezeu. E de făcut o lucrare pentru tineri și tinere, lucrare ce nu s-a făcut încă. Există un număr mult mai mare de tineri care au nevoie de avantajele educației în școlile noastre. Ei au nevoie de cursul de educație manuală, care-i va învăța cum să ducă o viață activă și energică. În școlile noastre trebuie să fie practicate tot felul de activități manuale. Elevii trebuie să fie învățați aceste activități sub conducerea unor directori înțelepți, judicioși și temători de Dumnezeu. Fiecare ramură a lucrării trebuie să fie condusă în modul cel mai deplin și sistematic pe care experiența îndelungă și înțelepciunea ne pot face în stare să-l plănuim și să-l executăm.

Profesorii să se trezească, să-și dea seama de importanța acestui subiect și să predea agricultura și alte lucrări manuale pe care elevul trebuie în mod necesar, să le cunoască. Căutați ca în oricare departament al lucrării să ajungeți la rezultatele cele mai bune. Lăsați ca știința Cuvântului lui Dumnezeu să fie adusă în lucrare, pentru ca elevii să poată înțelege principiile corecte și să poată ajunge la cel mai înalt standard cu putință. Puneți la lucru însușirile date vouă de Dumnezeu și depuneți toate eforturile pentru dezvoltarea fermei Domnului. Studiați și lucrați, pentru ca rezultatele cele mai bune și roadele cele mai îmbelșugate să poată veni pe urma semănării semințelor, pentru ca să poată fi belșug de hrană, atât trecătoare cât și spirituală, pentru numărul sporit de elevi care vor fi formați ca lucrători creștini.

-192-

Am văzut cum s-au doborât și au fost scoși din rădăcini copaci uriași, am văzut fierul plugului înfipt în pământ, întorcând brazde adânci pentru răsădirea de pomi fructiferi și pentru semănarea semințelor. Elevii trebuie să învețe ce înseamnă aratul și că lopata, cazmaua, grebla și grapa sunt unelte pentru o muncă onorabilă și folositoare. Adesea, se vor face greșeli, dar fiecare greșeală se află în strânsă vecinătate cu adevărul. Din înfrângeri se învață înțelepciunea, iar energia care face să existe un început dă nădejde și succes, la sfârșit. Ezitarea ține lucrurile pe loc; pripeala aduce de asemenea întârziere, dar toate vor servi ca învățături, dacă omul vrea să învețe.

Impresia că munca este înjositoare a dus mii de oameni în mormânt. Aceia care fac numai o muncă manuală lucrează adesea peste măsură, în timp ce lucrătorii intelectuali suferă din cauza lipsei de vigoare fizică pe care o dă munca. Dacă intelectualii ar lua din povara clasei muncitoare în așa măsură, încât mușchii să fie întăriți, muncitorii ar putea să consacre o parte a timpului lor pentru o cultură morală și intelectuală. Aceia care au ocupații sedentare, literare, ar trebui să facă exerciții fizice. Sănătatea ar trebui să fie o atracție îndestulătoare pentru a-i determina să unească munca fizică cu munca lor intelectuală.

-193-

Școli ale comunității

Lucrarea școlilor comunităților

Biserica are de făcut o lucrare de educare și creștere a copiilor ei pentru ca nu cumva, mergând la școală, sau fiind în orice alte legături, să fie influențați de aceia care au obiceiuri stricate. Lumea este plină de nelegiuire și de nepăsare față de cerințele lui Dumnezeu. Orașele au devenit asemenea Sodomei, iar copiii noștri sunt zilnic expuși la multe rele. Aceia care frecventează școlile publice se întovărășesc adesea cu alții care sunt mai neglijați ca ei, care, în afară de timpul petrecut la școală, sunt lăsați să-și facă educația pe stradă. Inima celor tineri este ușor influențată; și dacă mediul în care trăiesc nu este drept, moral, Satana îi va folosi pe acești copii neglijați spre a influența pe aceia care sunt crescuți mai cu grijă. În felul acesta, înainte ca părinții păzitori de Sabat să știe ce rău se săvârșește, s-au și învățat lecții de depravare, și sufletele micuților lor sunt stricate.

Bisericile protestante au acceptat sabatul fals, odrasla papalității, și l-au înălțat mai presus de sfânta zi de odihnă a lui Dumnezeu. Lucrarea noastră este de a explica copiilor noștri că prima zi a săptămânii nu este adevăratul Sabat și că ținerea lui, după ce am primit lumină cu privire la adevăratul Sabat, este o clară contrazicere a Legii lui Dumnezeu. Primesc copiii noștri de la profesorii din școlile publice ideile care sunt în armonie cu Cuvântul lui Dumnezeu? Este păcatul prezentat ca o ofensă la adresa lui Dumnezeu? Este propovăduită ascultarea de toate poruncile lui Dumnezeu ca fiind începutul înțelepciunii? Noi îi trimitem pe copiii noștri la școala de Sabat pentru a fi învățați cu privire la adevăr, și apoi, când se duc la școala din cursul săptămânii, li se dă să învețe lecții care conțin neadevăruri. Lucrurile acestea zăpăcesc mintea și nu ar trebui să se întâmple. Dacă tinerii primesc idei care sucesc adevărul, cum va putea fi zădărnicită influența acestei educații?

-194-

Să ne mai mirăm că, în asemenea împrejurări, unii din tinerii din mijlocul nostru nu apreciază avantajele religiei? Să ne mai mirăm că ei cad în ispită? Să ne mai mirăm că, neglijați, așa cum au fost, energiile lor sunt închinate distracțiilor care nu le fac bine, că aspirațiile lor religioase sunt slăbite, iar viața lor spirituală e umbrită? Mintea va fi de același caracter cu materialul din care se hrănește, recolta va fi de același soi cu sămânța semănată. Faptele acestea nu arată îndestulător nevoia de a ocroti, din anii cei mai fragezi, educația tineretului? Nu ar fi mai bine pentru tineret să crească oarecum necunoscători de ceea ce de obicei este acceptat ca educație decât să devină nepăsători cu privire la adevăratul Dumnezeu?

Despărțirea de lume

Când copiii lui Israel au fost strânși dintre egipteni, Domnul a zis: “În noaptea aceea, Eu, voi trece prin țara Egiptului, și voi lovi pe toți întâii născuți din țara Egiptului, de la oameni până la dobitoace; și voi face judecata împotriva tuturor zeilor Egiptului: Eu Domnul…. Să luați apoi un mănunchi de isop, să-l muiați în sângele din strachină, și să ungeți pragul de sus și cei doi stâlpi cu sângele din strachină. Nimeni din voi să nu iasă din casă până dimineața. Când va trece Domnul ca să lovească Egiptul, și va vedea sângele pe pragul de sus și pe cei doi stâlpi ai ușii, Domnul va trece pe lângă ușă, și nu va îngădui Nimicitorului să intre în casele voastre ca să vă lovească. Să păziți lucrul acesta ca o lege pentru voi și pentru copiii voștri în veac”. (Exod 12, 12.22-24.) Sângele așezat pe ușiorii ușii simboliza sângele lui Hristos, singurul care îi va salva pe copiii evreilor de blestem. Oricare copil al evreilor, care a fost găsit într-o locuință egipteană, a fost nimicit.

-195-

Experiența aceasta a izraeliților a fost scrisă pentru învățătura acelora care vor trăi în zilele de pe urmă. Înainte ca pedepsele ce nu mai pot fi reținute să vină asupra locuitorilor pământului, Domnul invită pe toți aceia care sunt cu adevărat israeliți să se pregătească pentru evenimentul acela. Părinților, El le dă avertismentul: “Aduceți-vă copiii în casele voastre; țineți-i departe de aceia care disprețuiesc poruncile lui Dumnezeu, care propagă și practică răul. Ieșiți cât mai repede cu putință din orașele mari. Înființați școli ale comunității. Dați copiilor voștri Cuvântul lui Dumnezeu ca bază a întregii lor educații.” Acesta este plin de învățături frumoase, și, dacă elevii fac din el studiul lor în școala primară de aici de jos, vor fi pregătiți pentru școala superioară de sus.

În acest timp, Cuvântul lui Dumnezeu ne vorbește astfel: “Nu vă înjugați la un jug nepotrivit cu cei necredincioși. Căci ce legătură este între neprihănire și fărădelege? Sau cum poate sta împreună lumina cu întunericul? Ce înțelegere poate fi între Hristos și Belial? Sau ce legătură are cel credincios cu cel necredincios? Cum se împacă Templul lui Dumnezeu cu idolii? Căci noi suntem Templul Dumnezeului celui viu, cum a zis Dumnezeu: ‘Eu voi locui și voi umbla în mijlocul lor; Eu voi fi Dumnezeul lor și ei vor fi poporul Meu’. De aceea: ‘Ieșiți din mijlocul lor și depărtați-vă de ei, zice Domnul; nu vă atingeți de ce este necurat, și vă voi primi. Eu vă voi fi Tată, și voi Îmi veți fi fii și fiice; zice Domnul cel Atotputernic’.” (2 Corinteni 6, 14-18.) Unde sunt copiii voștri? Îi educați voi spre a-și da seama și a scăpa de stricăciunile care sunt în lume prin poftă? Căutați voi să le salvați sufletele sau prin neglijența voastră contribuiți la nimicirea lor?

-196-

Copii neglijați

S-a dat mult prea puțină atenție copiilor și tineretului nostru. Membrii mai vârstnici ai bisericii nu au privit asupra lor cu duioșie și simpatie, dorind ca ei să avanseze într-o viață dumnezeiască, și de aceea copiii nu au ajuns să crească în viața creștină așa cum ar fi trebuit. Unii membri ai comunității, care L-au iubit pe Dumnezeu și s-au temut de El în trecut, îngăduie ca treburile lor să-i absoarbă cu totul și își ascund lumina sub obroc. Ei au uitat să-I servească lui Dumnezeu și fac din treburile lor mormântul religiei lor.

Să fie oare lăsați tinerii să fie bătuți de vânt într-o parte și alta, să se descurajeze și să cadă în ispitele care stau pretutindeni la pândă pentru a prinde piciorul lor neatent? Lucrarea cea mai apropiată de membrii comunităților noastre este aceea de a ajunge să fie interesați de tineretul nostru. Dându-le cu bunătate, răbdare și gingășie îndrumare peste îndrumare și învățătură peste învățătură. O, unde sunt tații și mamele din Israel? Ar trebui să fie un mare număr de persoane care, ca ispravnici ai Domnului Hristos, să simtă nu numai un interes ocazional, ci un interes special pentru tineret. Ar trebui să fie mulți ale căror inimi să fie mișcate de situația jalnică în care sunt așezați tinerii, care își dau seama că Satana lucrează prin orice uneltire cu putință pentru a-i prinde în lațul său. Dumnezeu cere bisericii să se ridice din letargia ei și să vadă ce fel de serviciu se cere în acest timp primejdios.

Ochii fraților și surorilor noastre ar trebui să fie unși cu cereasca alifie de ochi, pentru ca ei să poată vedea nevoile timpului acesta. Mieii turmei trebuie să fie hrăniți, și Domnul cerului primește să vadă cine face lucrarea ce El dorește să fie făcută pentru copii și tineri. Biserica doarme și nu-și dă seama de întinderea acestei probleme. “De ce”, zice cineva, “este nevoie să stăruim atât de mult ca să ne învățăm temeinic copiii? Mi se pare că, dacă vreo câțiva care au hotărât să urmeze chemarea sau înclinația lor literară, sau o altă chemare care cere o anumită disciplină, primesc o atenție specială — aceasta este tot ceea ce e necesar. Nu e necesar ca tot tineretul nostru să fie bine instruit. Nu va răspunde o desăvârșită educare a câtorva persoane la oricare cerință esențială?”

-197-

Nu, răspund eu, cât se poate de hotărât, nu. Ce selecție am fi în stare să facem noi între tinerii noștri? Cum am putea spune cine va fi cel mai promițător, care va aduce serviciul cel mai bun lui Dumnezeu? În judecata noastră omenească, noi am putea face cum a făcut Samuel, care, atunci când a trimis să-l găsească pe unsul Domnului, s-a uitat la înfățișarea exterioară. Dar Domnul i-a spus lui Samuel: “Nu te uita la înfățișarea și înălțimea staturii lui, căci l-am lepădat. Domnul nu se uită la ce se uită omul; omul se uită la ceea ce izbește ochii, dar Domnul se uită la inimă”. (1 Samuel 16, 7.) Pe nici unul din fiii cu înfățișare nobilă ai lui Isai n-a vrut Domnul să-l accepte; dar când David, fiul cel mai tânăr, un băiețandru și păstor la oi, a fost chemat de la câmp și a trecut prin fața lui Samuel, Domnul a zis: “Scoală-te și unge-l, căci el este!” (Ver 12.) Cine poate să determine care persoană din familie se va dovedi eficientă în lucrarea lui Dumnezeu? Tuturor tinerilor trebuie să li se permită să aibă binecuvântările și privilegiile educării în școlile noastre, pentru ca ei să poată fi inspirați să devină împreună lucrători cu Dumnezeu

-198-

Necesitatea școlilor comunității

Multe familii care, pentru motivul de a-și educa copiii, se mută acolo unde au fost înființate școlile noastre cele mari ar face un serviciu mult mai bun pentru Domnul dacă ar rămâne acolo unde se găsesc. Ei ar trebui să încurajeze comunitatea din care fac parte ca membrii ei să înființeze o școală a comunității la care copiii din vecinătatea lor să poată primi o deplină și practică educație creștină. Ar fi cu mult mai bine pentru copiii lor, pentru ei înșiși și pentru cauza lui Dumnezeu, dacă ar rămâne în comunitățile mai mici, unde ajutorul lor este necesar, în loc de a merge în comunitățile mai mari, unde, întrucât ei nu sunt necesari, este o continuă ispită de a cădea în inactivitate spirituală.

Oriunde sunt câțiva păzitori ai Sabatului, părinții ar trebui să se unească pentru a procura un loc unde să se țină cursuri școlare și la care copiii și tinerii lor să poată fi învățați. Ei ar trebui să folosească un învățător creștin care, ca un misionar consacrat, să educe copiii în așa fel, încât să-i determine să devină misionari. Să fie folosiți învățători care vor face o instruire deplină în obiectele de studiu obișnuite, Biblia fiind temelia și viața oricărui studiu. Părinții ar trebui să îmbrace armura și, prin propriul lor exemplu, să-i învețe pe copiii lor să fie misionari. Ei ar trebui să lucreze cât este ziuă; deoarece “vine noaptea, când nu pot lucra”. (Ioan 9, 4.) Dacă ei vor depune eforturi neegoiste, învățându-i stăruitor pe copiii lor să poarte răspunderi, Domnul va lucra împreună cu ei.

Unele familii de păzitori ai Sabatului locuiesc izolat sau la foarte mare depărtare de alții de aceeași credință. Aceștia și-au trimis uneori copiii la școlile noastre cu internat, la care ei au primit ajutor și s-au înapoiat pentru a fi o binecuvântare în propria lor familie. Dar unii nu-și pot trimite copiii departe de casă pentru a fi educați. În asemenea cazuri, părinții ar trebui să se străduiască să folosească un învățător religios exemplar, care va considera o plăcere să lucreze pentru Domnul în orice calitate și care e dispus să se îngrijească de oricare parte a viei Domnului. Tații și mamele ar trebui să conlucreze cu învățătorul, lucrând sârguincios la convertirea copiilor lor. Ei să se străduiască să țină interesul spiritual al copiilor lor proaspăt și sănătos în familie și să-și crească copiii în învățătura și mustrarea Domnului. Ei trebuie să consacre o parte din fiecare zi studiului și să se facă învățăcei împreună cu copiii lor. În felul acesta, pot face din ora de învățătură o oră plină de plăcere și de folos, iar încrederea lor va crește în metoda aceasta de a se osteni pentru mântuirea copiilor lor. Părinții vor vedea că propria lor creștere va fi mai rapidă atunci când învață să lucreze pentru copiii lor. Atunci când lucrează în felul acesta, în smerenie, necredința va dispărea. Credința și activitatea vor da o siguranță și o satisfacție care vor spori zi de zi, atunci când se străduiesc în a-L cunoaște pe Domnul și a-L face cunoscut. Rugăciunile lor vor deveni mai călduroase, deoarece vor avea un obiect precis pentru care să se roage.

Va continua.