Continuare.
Se va manifesta adesea neplăcere și chiar dispreț față de rânduielile cuvenite. Unii își vor folosi toată inteligența pentru a ocoli pedepsele, în timp ce alții vor da pe față o indiferență nepăsătoare față de consecințele nelegiuirii. Toate acestea cer răbdare și o străduință mai mare din partea acelora cărora li s-a încredințat educația lor.
Una dintre cele mai mari dificultăți cu care se confruntă profesorii este lipsa, din partea părinților, a cooperării în ceea ce privește administrarea disciplinei în colegiu. Dacă părinții ar fi fermi și ar susține autoritatea profesorului, atunci s-ar preveni multă insubordonare, viciu și nelegiuire. Părinții ar trebui să le ceară copiilor lor să respecte și să se supună autorității legitime. Ei ar trebui să lucreze cu grijă și cu o silință neîntreruptă pentru a-i instrui, călăuzi și înfrâna pe copiii lor, până când se vor forma în mod stabil obiceiuri corecte. Cu o astfel de educație, tinerii vor fi supuși instituțiilor societății, precum și restricțiilor generale ale obligațiilor morale.
Atât prin învățătură, cât și prin exemplu, tânărul ar trebui să fie învățat simplitatea în îmbrăcăminte, în comportament, hărnicia, sobrietatea și economia. Mulți studenți sunt extravaganți în cheltuirea mijloacelor date de părinții lor. Ei încearcă să se prezinte mai presus decât colegii lor printr-o cheltuire a banilor pentru paradă și satisfacerea egoistă a plăcerilor. În unele instituții de învățământ, această problemă a fost considerată de o importanță așa de mare, încât îmbrăcămintea studenților este stabilită, iar cheltuirea banilor limitată prin rânduieli. Dar indulgența părinților și indulgența studenților vor găsi o cale pentru a ocoli legea. N-ar trebui să recurgem la asemenea mijloace. Le cerem părinților creștini să ia în considerație toate aceste probleme cu multă atenție și rugăciune, căutând sfat din Cuvântul lui Dumnezeu, și apoi să se străduiască să acționeze în armonie cu învățăturile lui.
-90-
Dacă s-ar procura unelte pentru lucrul manual la școlile noastre și s-ar cere studenților ca o parte din timpul lor să-l folosească pentru unele activități practice, aceasta se va dovedi a fi o pavăză împotriva multor influențe rele ce predomină în instituțiile de învățământ. În mod deosebit, ocupațiile folositoare, în locul distracțiilor frivole și corupte, vor da o țintă, un scop legitim pentru vioiciune vieții tinerești și vor promova sobrietate și un caracter stabil. Trebuie făcute toate eforturile posibile pentru a încuraja o dorință pentru o îmbunătățire morală, fizică și intelectuală. Dacă fetele ar fi învățate cum să gătească, în mod deosebit cum să facă o pâine bună, educația lor va avea o valoare cu mult mai mare. O cunoaștere a muncii folositoare va preveni, în mare măsură, acel sentimentalism bolnăvicios, care a ruinat și continuă să ruineze mii de oameni. Punerea la lucru atât a mușchilor, cât și a creierului va încuraja gustul pentru împlinirea obligațiilor vieții practice din cămin.
Veacul acesta este un veac al fastului și al lucrului de mântuială în educație. Fratele _____ are în mod natural iubire pentru sistem și perfecțiune, și aceasta a devenit obișnuit printr-o viață de instruire și disciplină. El a fost aprobat de Dumnezeu pentru acest lucru. Activitățile sale au o reală valoare, pentru că el nu le va îngădui studenților să fie superficiali. Dar în primele eforturi pentru înființarea unei școli, el s-a lovit de multe obstacole. Dacă ar fi fost mai puțin hotărât și perseverent, el ar fi abandonat lupta. Unii dintre părinți au neglijat sprijinirea școlii, iar copiii lor nu respectă pe profesor pentru că poartă haine sărace. Ei au permis ca înfățișarea lui exterioară să le creeze prejudecăți cu privire la el. Acest spirit lipsit de respect a fost mustrat de Domnul și profesorul a fost încurajat în lucrul lui. Dar o reclamație și un raport neînțelept dus acasă de copii au întărit prejudecata părinților. În timp ce fratele _____ căuta să le imprime principii drepte și să stabilească obiceiuri drepte, copiii cărora li s-a permis prea mult se plângeau de studiile ce le erau impuse. Mi-a fost arătat că tocmai aceștia sufereau, pentru că mintea nu era în mod suficient ocupată cu subiectele cuvenite. Gândurile lor erau la subiecte demoralizatoare și atât mintea, cât și corpul erau slăbite datorită abuzurilor de îngăduințe egoiste. Această practică stricată, și nu studiul peste măsură, a fost cauza îmbolnăvirilor frecvente ale acestor copii și i-a împiedicat să avanseze așa cum doreau părinții lor.
-91-
Domnul a aprobat comportamentul general al fratelui, atunci când acesta punea temelia școlii care funcționează acum. Dar omul a muncit prea din greu, fără o influență trainică, binecuvântată și întăritoare a familiei, pentru a-i ușura sarcina. Sub încordarea lucrului peste măsură, el a făcut unele greșeli, totuși nici pe jumătate așa de grele ca acelea ale persoanelor care au nutrit amărăciune împotriva lui. În legăturile lui cu tinerii, el a trebuit să facă față acelui spirit de rebeliune și nesupunere despre care apostolul declară că este unul din semnele zilelor din urmă.
Unii dintre profesorii colegiului n-au reușit să înțeleagă care este responsabilitatea poziției lor. Ei personal n-au fost învățăcei în școala Domnului Hristos și de aceea n-au fost pregătiți să îi învețe pe alții.
Printre studenți, se vor găsi unele obiceiuri de lenevie și vicii. Va fi nevoie de mustrare și disciplină; dar dacă nu pot fi reformați, atunci să nu fie duși mai departe spre cădere prin nerăbdare și asprime. Profesorii să-și aducă totdeauna aminte că tinerii de sub răspunderea lor sunt cumpărați cu sângele Domnului Hristos și sunt membrii mai tineri ai familiei Domnului. Domnul Hristos a făcut un sacrificiu infinit pentru a-i răscumpăra. Profesorii trebuie să aibă simțământul că trebuie să lucreze ca misionari pentru a-i câștiga pe acești studenți la Hristos. Dacă ei sunt de la natură combativi, atunci, cu multă grijă, trebuie să fie în gardă împotriva acestei trăsături de caracter. Aceia care au trecut de perioada critică a tinereții să nu uite niciodată ispitele și încercările acestei perioade a vieții și cât de mult tânjeau ei după simpatie, bunătate și iubire.
-92-
Acela care se consacră unei zeloase activități publice pentru cauza omenirii adesea găsește puțin timp pe care să-l consacre familiei sale și, într-un anumit sens, ei sunt fără familie, fără ocazia de a sta la gura sobei, fără influențe sociale. Așa au stat lucrurile și cu fratele _____. Mintea sa a fost încordată în mod permanent. El a avut puține ocazii de a câștiga atașamentul și iubirea copiilor săi sau de a le oferi acea strângere și călăuzire de care au ei nevoie.
Sunt mulți din colegiu care au nevoie de o convertire desăvârșită. Nimeni să nu caute paiul din ochii fraților lor, pe când ei au o bârnă în propriii lor ochi. Fiecare trebuie să-și curețe templul propriului său suflet de întinările lui. Să lăsăm ca invidia și gelozia să meargă împreună cu gunoiul ce se acumulează. Privilegii înalte și realizări cerești, cumpărate pentru noi la un preț imens, sunt prezentate fără plată spre acceptarea noastră. Dumnezeu ne consideră vinovați în mod individual pentru măsura luminii și privilegiilor pe care El ni le-a dat. Iar dacă noi refuzăm să Îi dăm lui Dumnezeu talentele care ne-au fost încredințate, atunci pierdem favoarea Sa.
Profesorul _____ v-ar fi slujit bine dacă n-ar fi fost lăudat de unii și condamnat de alții, devenind confuz. El are trăsături de caracter care trebuie să fie suprimate. În entuziasmul lor, unii i-au acordat o încredere și laude nemeritate. Voi v-ați încrezut într-un om, pentru care a fost dificil să-și găsească și să-și redobândească adevărata lui poziție. El a fost sacrificat de ambele părți din biserică, pentru că membrii ei n-au luat aminte la mustrările Duhului lui Dumnezeu. Aceasta a fost o nedreptate. El venise de curând la credință și nu era pregătit pentru întâmplările ce au urmat.
Cât de puțin știm despre consecințele pe care le au acțiunile noastre atât asupra viitorului nostru, cât și al altora. Mulți gândesc că este de mică importanță ceea ce fac. Nu le va dăuna în nici un fel dacă vor lua parte la acest concert sau dacă se vor uni cu lumea în acea distracție, atâta timp cât doresc să facă acest lucru. În felul acesta, Satana conduce și controlează dorințele lor, iar ei nu consideră că rezultatele vor fi cele mai importante. Aceasta poate fi o verigă în lanțul evenimentelor ce leagă un suflet în cursa lui Satana și care determină ruina lui veșnică.
-93-
Fiecare act, oricât de mic, își are locul lui în marea dramă a vieții. Să reținem faptul că o singură dorință de satisfacere a poftei a adus păcatul în lume, cu teribilele lui consecințe. Căsătoriile nesfinte ale fiilor lui Dumnezeu cu fetele oamenilor au avut ca rezultat apostazia, care s-a sfârșit în distrugerea lumii prin potop. Cel mai neînsemnat act al satisfacerii egoiste a poftei a rezultat într-o mare revoluție. Acesta este cazul acum. Sunt foarte puțini aceia care sunt prevăzători. Asemenea copiilor lui Israel, ei nu vor asculta sfaturile, ci vor urma propriile lor înclinații. Ei se unesc cu un element omenesc atunci când iau parte la întâlnirile la care vor fi puși în atenție și astfel conduc pe acest drum pe care și alții îl urmează. Ceea ce a fost făcut odată va fi făcut din nou de ei și de către mulți alții. Fiecare pas pe care aceștia îl fac lasă o impresie dăinuitoare nu numai asupra propriei lor conștiințe și obiceiuri, ci și asupra altora. Această analiză dă o teribilă demnitate vieții umane.
Inima mă doare, zi de zi și noapte de noapte, pentru comunitățile noastre. Mulți progresează, dar spre înapoi. “Dar cărarea celor neprihăniți este ca lumina strălucitoare a cărei strălucire merge mereu crescând până la miezul zilei.” Mersul lor este înainte și în sus. Ei progresează din tărie în tărie, din har în har și din slavă în slavă. Acesta este privilegiul tuturor comunităților noastre. Dar cât de diferită a fost situația lor! Ei au nevoie de iluminare divină. Ei trebuie să pună lucrurile în rânduială. Eu știu ce spun. Dacă nu vor deveni, cu adevărat, creștini, vor merge din slăbiciune în slăbiciune, dezbinările se vor înmulți și multe suflete vor fi duse la pierzare.
Tot ceea ce pot să-ți spun este: Primește lumina pe care ți-a dat-o Dumnezeu și urmează-o, indiferent cât te-ar costa. Aceasta este singura ta siguranță. Ai o lucrare de făcut, și anume aceea de a ajunge să fii în armonie cu lumina dată și Domnul să te ajute să faci lucrul acesta, chiar dacă eul trebuie crucificat. Strânge razele de lumină pe care le-ai nesocotit și respins. Strânge-le cu smerenie, tremurând și cu teamă. Păcatul vechiului Israel a fost acela că a nesocotit voința expresă a lui Dumnezeu și a urmat propria lor cale, după pornirile unor inimi nesfințite. Israelul modern calcă repede pe urmele lor, iar nemulțumirea Domnului este în mod sigur asupra lor.
-94-
Nu este niciodată greu să facem ceea ce iubim, dar a lua o atitudine care să fie în directă opoziție cu înclinațiile noastre înseamnă să ridici o cruce. Domnul Hristos S-a rugat ca ucenicii Săi să fie una, după cum El era una cu Tatăl. Această unitate este recomandarea Domnului Hristos față de lume, pentru faptul că Dumnezeu L-a trimis. Când se renunță la voința personală, atunci când sunt în discuție unele probleme, se va realiza unirea credincioșilor cu Domnul Hristos. Pentru aceasta, toți trebuie să se roage și să lucreze în mod hotărât, răspunzându-se astfel, pe cât este posibil, rugăciunii Domnului Hristos pentru unitate în biserica Sa.
Gelozia și căutarea de greșeli condamnate
Mă doare să spun că printre membrii bisericii sunt limbi nestăpânite. Există limbi mincinoase care se hrănesc cu greșeli și răutate. Sunt limbi șirete, șoptitoare. Sunt limbi frivole, necuviincioase, intrigante, dibace și batjocoritoare. Printre iubitorii de bârfeli, unii acționează din curiozitate, alții din gelozie, mulți din ură împotriva acelora prin care a vorbit Dumnezeu ca să-i mustre. Toate aceste elemente discordante sunt la lucru. Unele ascund adevăratele lor sentimente, în vreme ce altele sunt nerăbdătoare să facă public tot ceea ce știu sau chiar doar bănuieli rele împotriva celuilalt.
Am văzut că până și spiritul de sperjur, care schimbă adevărul în minciună, binele în rău, nevinovăția în crimă, este acum activ. Satana jubilează în fața condiției acelora care mărturisesc a fi poporul lui Dumnezeu. În timp ce mulți își neglijează propriile lor suflete, ei așteaptă cu înflăcărare orice ocazie pentru a critica și condamna pe alții. Toți au defecte de caracter și de aceea nu este greu să găsești ceva care poate fi interpretat în dauna acestora de către cei geloși. “Acum”, spun acești judecători cu de la sine putere, “avem fapte. Vom folosi aceste fapte pentru a le pune în spate acuzații de care nu se pot disculpa”. Ei așteaptă o ocazie potrivită și atunci își varsă valul de bârfeli și noutăți picante.
-95-
În efortul lor de a impune un punct de vedere, persoane care au în mod natural o imaginație puternică sunt în primejdia de a se înșela singure și de a-i înșela și pe alții. Ei adună expresii necugetate de la alții, fără să țină seama de faptul că poate au fost rostite în grabă și că, de fapt, nu reprezintă adevăratele sentimente ale vorbitorului. Dar observațiile acelea necugetate, adesea atât de neînsemnate spre a fi vrednice de luat în seamă, sunt văzute prin lupa lui Satana, se meditează la ele și sunt repetate până când mușuroaiele de cârtițe devin munți. Despărțiți de Dumnezeu, bănuitorii de rele devin ținta ispitelor. Ei nu cunosc tăria sentimentelor lor sau efectul cuvintelor lor. În timp ce condamnă greșelile altora, ei se complac în greșeli mult mai mari. Statornicia este o piatră rară.
Nu există nici o lege a bunătății care trebuie observată? Au fost oare creștinii autorizați de Dumnezeu să critice și să se condamne unul pe altul? Este oare onorabil, sau chiar cinstit, să obții de pe buzele altuia, sub înfățișarea prieteniei, secrete ce i-au fost încredințate și apoi să transformi cunoștințele aflate în condițiile acestea spre a-i face rău? Este oare iubire creștină aceea de a strânge orice zvon, de a dezgropa tot ceea ce ar arunca suspiciune asupra caracterului altuia și apoi să-ți găsești plăcerea în a le folosi pentru a-i face rău? Satana jubilează atunci când îi poate defăima sau răni pe urmașii Domnului Hristos. El este “acuzatorul fraților”. Să-l ajute oare creștinii în lucrarea sa?
Ochiul atotvăzător al lui Dumnezeu reține defectele tuturor și pasiunile ce-i stăpânesc și, cu toate acestea, El rabdă greșelile noastre și-I pare rău de slăbiciunile noastre. El cere poporului să nutrească același spirit de blândețe și îngăduință. Adevărații creștini nu vor jubila, expunând greșelile și scăderile altora. Ei se vor îndepărta de josnicie și diformitate, de tot ceea ce este urât, spre a-și fixa mintea asupra a ceea ce este atractiv și plăcut. Pentru creștini, fiecare act de găsire de greșeli, fiecare cuvânt de cenzurare sau condamnare este dureros.
-96-
Totdeauna au fost oameni, bărbați și femei, care au mărturisit adevărul, dar care nu și-au conformat viața influenței lui sfințitoare; oameni care sunt necredincioși, înșelându-se pe sine și încurajându-se astfel la păcat. În viața lor, în comportamentul și caracterul lor se vede necredința, și acest rău teribil acționează asemenea cancerului.
Dacă toți cei ce mărturisesc că sunt creștini și-ar folosi puterea cercetătoare pentru a vedea ce rele trebuie să fie corectate în propria lor viață, în loc să vorbească despre greșelile altora, ar fi o atmosferă mult mai sănătoasă în biserică, astăzi. Unii vor fi cinstiți atunci când aceasta nu costă nimic; dar când modul de comportare aduce foloase, cinstea va fi uitată. Cinstea și comportarea din interes nu pot lucra împreună în același timp. În decursul timpului, fie comportamentul interesat va fi înlăturat și adevărul și cinstea vor domni în mod categoric, fie, dacă comportarea din interes este nutrită și folosită, atunci cinstea va fi uitată. Ele nu sunt niciodată în armonie; ele nu au nimic în comun. Una este profetul lui Baal, alta este adevăratul profet al lui Dumnezeu. Când Domnul Își prezintă pietrele Lui prețioase, adevărul, sinceritatea, cinstea vor fi privite cu plăcere. Îngerii sunt ocupați în a face coroane pentru unii ca aceștia, și pe aceste coroane împodobite cu stele și nestemate, se va reflecta cu splendoare lumina ce strălucește de la tronul lui Dumnezeu.
Frații noștri pastori sunt prea adesea înșelați, implicați în problemele din comunitate, pe care foarte adesea le amintesc în luările lor de cuvânt. Ei nu trebuie să-i încurajeze pe membrii bisericii să se plângă unul de celălalt, ci ar trebui ca fiecare să-și urmărească propriile lor acțiuni. Nimeni n-ar trebui să îngăduie ca propriile lor simțăminte, prejudecăți și resentimente să fie trezite prin relatările relelor făcute de alții; toți trebuie să aștepte cu răbdare, să asculte ambele părți în legătură cu problema respectivă și apoi să creadă numai strict faptele care îi obligă să creadă. Întotdeauna, modul cel mai sigur de a proceda nu este acela de a asculta un raport despre un anume rău, până când nu a fost îndeplinită cu strictețe regula biblică. Aceasta se va aplica unora care au lucrat în mod iscusit pentru a ieși fără să fie bănuiți din problema cu care nu aveau nici o legătură și care nu le făcea deloc bine să o cunoască.
-97-
Frații mei, pentru propriul vostru suflet, aveți ochii numai spre slava lui Dumnezeu. Lăsați eul, pe cât este posibil, afară din gândirea voastră. Ne apropiem de timpul sfârșitului. Examinați-vă motivele în lumina veșniciei. Știu că aveți nevoie să fiți avertizați; vă îndepărtați de vechile semne de hotar. Așa-numita știință a voastră subminează temelia principiului creștin. Mi-a fost arătat drumul pe care în mod sigur îl veți urma dacă veți rupe legătura cu Dumnezeu. Nu vă încredeți în propria voastră înțelepciune. Vă spun, sufletele voastre sunt într-o iminentă primejdie. Din iubire pentru Domnul Hristos, cercetați și vedeți de ce aveți așa de puțină iubire, plăcere pentru exercițiile religioase.
Domnul încearcă și pune la probă pe poporul Său. Poți fi cât îți place de sever și critic cu propriile tale defecte de caracter; dar fii bun, milos și curtenitor cu alții. Întreabă-te zilnic: sunt eu sănătos până în profunzime sau sunt fals în inima mea? Cere Domnului să te scape din toate decepțiile din acest punct de vedere. Aici sunt cuprinse interese veșnice. În vreme ce mulți aleargă după onoare și sunt lacomi după câștig, sunteți voi, frații mei iubiți, zeloși să căutați asigurarea iubirii lui Dumnezeu și să strigați: Cine îmi va arăta cum să-mi fac chemarea și alegerea sigură?
Satana studiază cu multă atenție păcatele naturale ale oamenilor și apoi își începe lucrarea, ademenindu-i și prinzându-i în cursă. Noi ne aflăm în ispitele cele mai dese, dar putem avea biruința dacă luptăm cu bărbăție luptele Domnului. Toți sunt în primejdie. Dar dacă umbli în umilință și rugăciune, vei ieși din acest proces al probării mult mai prețios decât aurul cel mai fin, chiar decât aurul de Ofir. Dacă ești nepăsător și nu te rogi, vei fi ca o aramă sunătoare și un chimval zăngănitor.
-98-
Unii aproape s-au pierdut în labirintul scepticismului. Unora ca aceștia le spun: Ridicați-vă mintea, scoateți-o afară din acel făgaș. Țineți-vă bine de Dumnezeu. Cu cât te leagă mai strâns credința și sfințenia de Cel veșnic, cu atât mai curată și mai strălucitoare îți va apărea dreptatea modului Său de comportare. Faceți din viață, din viața veșnică, obiectul năzuințelor voastre.
Cunosc primejdia în care vă aflați. Dacă vă pierdeți încrederea în mărturii, atunci vă veți îndepărta de adevărul Bibliei. M-am temut de faptul că mulți vor lua o poziție de îndoială și, în durerea mea pentru sufletele voastre, v-am avertizat. Câți vor da ascultare acestei avertizări? Cum voi aveți acum mărturiile, dacă una dintre ele se va intersecta cu drumul vostru, corectându-vă greșelile, vă veți simți liberi să acceptați sau să respingeți o parte din ea sau totul? Ceea ce sunteți cel mai puțin înclinați să primiți este, de fapt, partea de care aveți cel mai mult nevoie. Dumnezeu și Satana nu lucrează niciodată împreună. Mărturiile poartă fie amprenta lui Dumnezeu, fie pe aceea a lui Satana. Un pom bun nu poate face fructe rele și nici un pom rău, stricat, nu poate aduce roade bune. După roadele lor îi veți cunoaște. Dumnezeu a vorbit. Cine s-a cutremurat la rostirea Cuvântului Său?