Continuare.
Cuvântul lui Dumnezeu nu tace în privința acestui timp deosebit și el va fi înțeles de toți cei care nu se împotrivesc Duhului Său, prin hotărârea lor încăpățânată de a nu-l asculta, de a nu-l primi și de a nu-l împlini. Soliile de lumină ale lui Dumnezeu au stat ani de zile înaintea noastră; dar au fost influențe care au lucrat în mod indirect, ca să facă fără efect avertizările venite prin revista Santinel și prin Mărturii, cum și prin alte mijloace sau instrumente pe care Domnul le-a trimis poporului Său. S-ar fi putut face mult mai mult cu revista Santinel dacă aceste contrainfluențe n-ar fi fost la lucru ca să împiedice lucrarea ei. Chiar dacă nu s-a spus nimic împotriva ei, acțiunile au dat pe față indiferența ce este simțită. Și atâta vreme cât cel ce veghează nu dă un semnal clar din trâmbiță, poporul nu este alarmat și nu privește asupra primejdiei.
Mustrarea lui Dumnezeu este asupra noastră pentru că am neglijat răspunderile solemne. Binecuvântările Sale au fost retrase, pentru că mărturiile pe care El le-a trimis n-au fost ascultate, n-au fost primite de cei care mărturisesc a le crede. O, este nevoie de o trezire religioasă. Îngerii lui Dumnezeu merg de la comunitate la comunitate, aducându-și la îndeplinire datoria; și Domnul Hristos bate la ușa inimii lor ca să intre. Dar mijloacele pe care Dumnezeu le-a prevăzut ca să trezească biserica la un simțământ al lipsei lor de spiritualitate n-au fost luate în seamă. Vocea Martorului Credincios a fost auzită mustrând, dar n-a fost ascultată. Oamenii au ales să urmeze propria lor cale, în loc să urmeze calea lui Dumnezeu, pentru că eul n-a fost crucificat înăuntrul lor. În felul acesta, lumina n-a avut decât puțin efect asupra minții și inimii.
-720-
Se va trezi acum poporul lui Dumnezeu din letargia sa firească? Vor folosi ei cât pot mai mult binecuvântările și avertizările prezente și nu vor îngădui nici unui lucru și nimănui să se așeze între ei și lumina pe care Dumnezeu o face să strălucească asupra lor? Fiecare lucrător al lui Dumnezeu să înțeleagă situația și să prezinte comunităților noastre revista Santinel, explicându-le conținutul ei și făcându-i pe oameni să înțeleagă faptele și avertizările pe care le conține. Domnul să-i ajute pe toți să răscumpere vremea. Să nu lăsăm ca sentimentele nesfințite să facă pe vreunul să se împotrivească apelurilor Duhului lui Dumnezeu. Nu stați în calea acestei lumini; nu permiteți să fie desconsiderată sau lăsată la o parte, ca fiind nevrednică de atenție sau credibilitate.
Dacă așteptați ca lumina să vină într-un fel care să placă oricui, așteptați în zadar. Dacă așteptați o chemare mai tare, mai puternică și ocazii mai bune, lumina va fi retrasă și veți fi lăsați în întuneric. Înnoiți fiecare rază de lumină pe care Dumnezeu o trimite. Oamenii care neglijează să asculte chemările Duhului și ale Cuvântului lui Dumnezeu, pentru că ascultarea implică o cruce, își vor pierde mântuirea. Când cărțile sunt deschise și atât lucrarea fiecărui om, cât și motivele care l-au determinat să lucreze vor fi cercetate de către Judecătorul întregului pământ, vor vedea atunci ce pierdere au suferit. Ar trebui ca totdeauna să nutrim temerea de Domnul și să ne dăm seama că, în mod individual, stăm înaintea lui Dumnezeu și a oștilor Lui și nici un gând, nici un cuvânt și nici o faptă care au legătură cu lucrarea lui Dumnezeu nu vor avea vreo urmă de egoism sau indiferență.
-721-
Lucrători ai cauzei lui Dumnezeu
Faptul că un număr așa de mare s-au strâns laolaltă în comunitatea din Battle Creek și așa de multe interese importante s-au concentrat acolo face ca biserica din Battle Creek să fie un câmp misionar foarte important. Oamenii din toate părțile țării vin la sanatoriu și mulți tineri din diferite state frecventează colegiul. Câmpul acesta cere cei mai devotați și mai credincioși lucrători și folosirea celor mai bune metode de lucru, pentru ca o influență puternică pentru Hristos și adevăr să fie exercitată mereu. Atunci când lucrarea este condusă așa cum dorește Dumnezeu, puterea salvatoare a harului lui Dumnezeu va fi manifestată printre cei care cred adevărul și care vor fi o lumină pentru alții.
Dar la Battle Creek este o tristă neglijare a multor avantaje ce sunt la îndemână pentru a păstra inima lucrării, într-o stare sănătoasă. Bătăile viguroase ale inimii de la centru trebuie să fie simțite în toate părțile corpului de credincioși. Dar dacă inima este bolnavă și slabă în acțiunile ei, atunci toate ramurile lucrării lui Dumnezeu se vor slăbi. În mod categoric, este esențial să existe o putere de lucru sănătoasă și profundă în acest punct central, pentru ca adevărul să fie astfel dus în toată lumea. Cunoașterea acestei ultime avertizări trebuie să fie răspândită prin familiile și comunitățile de pretutindeni, și aceasta va cere o conducere înțeleaptă atât pentru facerea planurilor, cât și pentru educarea oamenilor care să facă această lucrare.
Pe măsură ce lucrarea se extinde an de an, nevoia de lucrători credincioși și cu experiență devine mai urgentă; și dacă poporul Domnului va umbla în conformitate cu sfatul Său, astfel de lucrători se vor dezvolta. În timp ce trebuie să ne sprijinim în mod ferm pe Dumnezeu pentru înțelepciune și putere, El dorește să ne cultivăm capacitățile până la cea mai mare dezvoltare a lor. Pe măsură ce lucrătorii dobândesc putere mintală și spirituală și ajung să cunoască planurile și modul de lucru ale lui Dumnezeu, ei vor avea o vedere mult mai cuprinzătoare a lucrării pentru acest timp și vor fi mai bine calificați atât pentru a plănui, cât și pentru a aduce la îndeplinire planurile pentru înaintarea ei. În felul acesta, ei pot să țină pasul cu perspectivele, cu deschiderile providenței lui Dumnezeu.
-722-
Un efort continuu ar trebui să fie făcut pentru a înrola noi lucrători. Talentele ar trebui să fie găsite și apreciate. Persoane evlavioase și capabile ar trebui să fie încurajate pentru a obține educația necesară spre a fi pregătiți și capabili să ajute în răspândirea luminii adevărului. Toți cei care sunt capabili să facă acest lucru ar trebui să fie încurajați de asemenea să se angajeze într-o ramură a lucrării în armonie cu capacitățile sale.
Lucrarea solemnă și importantă pentru acest timp nu trebuie să fie dusă mai departe la împlinire numai prin eforturile câtorva oameni aleși, care au purtat și până acum răspunderi în lucrare. Când cei pe care Dumnezeu i-a chemat să ajute la îndeplinirea unei anumite lucrări au făcut tot ce-au putut pentru dezvoltarea ei, cu priceperea pe care El le-a dat-o, Domnul nu va îngădui ca ea să se oprească la nivelul acela. În providența Sa, El va chema și va pregăti alți lucrători, care, uniți cu cei dinaintea lor, să poată merge împreună înainte și să înalțe standardul și mai sus.
Sunt însă unele minți care nu cresc o dată cu lucrarea; în loc să se adapteze la cerințele ei din ce în ce mai mari, ei fac ca ea să se extindă cu mult sub aceste cerințe, și astfel devin incapabili să înțeleagă sau să facă față exigențelor timpului. Când oamenii pe care Dumnezeu i-a pregătit să poarte răspunderi în lucrarea Lui încep să acționeze puțin diferit, vechii lucrători ar trebui să fie foarte atenți ca activitatea lor să nu o împiedice sau să o îngrădească pe cea a acestor ajutoare. Unii poate că nu vor înțelege importanța anumitor măsuri numai pentru faptul că ei nu văd nevoile lucrării în toate compartimentele ei, cum și pentru că ei înșiși nu simt povara pe care Dumnezeu a pus-o în mod special asupra altora. Cei care nu sunt pregătiți în mod special să facă o anumită lucrare ar trebui să se ferească, pentru ca nu cumva să stea în calea altora și astfel să-i împiedice să aducă la îndeplinire planul lui Dumnezeu.
-723-
Cazul lui David este elocvent. El a dorit să zidească un templu Domnului și a adunat bogate depozite de materiale în scopul acesta. Dar Domnul i-a spus că nu el avea să facă această lucrare, ci trebuia să i-o lase fiului său Solomon. Marea experiență a lui David îl va face în stare să-l sfătuiască pe Solomon și să-l încurajeze, dar cel mai tânăr trebuia să construiască templul. Mintea obosită, uzată chiar, a lucrătorilor mai în vârstă poate că nu va vedea totdeauna măreția lucrării și nu va fi dispusă să țină pasul cu deschiderile providenței lui Dumnezeu; de aceea, greutatea răspunsului n-ar trebui să fie lăsată în totul asupra lor. S-ar putea ca ei să nu aducă în lucrare toate elementele esențiale pentru înaintarea lucrării, ceea ce ar duce la rămânerea ei în urmă.
Din lipsa unei conduceri înțelepte, lucrarea din Battle Creek și din tot statul Michigan este cu mult în urmă față de ceea ce trebuia să fie. În timp ce este bine și chiar necesar pentru noi să înțelegem situația și nevoile câmpurilor misionare externe, ar trebui, de asemenea, să înțelegem nevoile lucrării de la ușa noastră. Dacă sunt bine folosite, avantajele pe care Dumnezeu le-a pus la îndemâna noastră ne vor face în stare să trimitem în câmp un număr mai mare de lucrători. Este nevoie de o lucrare viguroasă în comunitățile noastre. Solia specială, care arată problemele importante ce-și așteaptă acum rezolvarea, precum și datoriile și primejdiile timpului nostru, ar trebui să le fie prezentată nu într-un mod lipsit de viață, îmblânzit, ‘ci cu demonstrarea Duhului și a puterii’. Răspunderi trebuie să fie puse asupra membrilor bisericii. Spiritul misionar trebuie să fie trezit ca niciodată mai înainte și ar trebui să fie angajați și lucrători după mărimea nevoilor, care să lucreze ca pastori ai turmei, depunând eforturi personale pentru aducerea bisericii la acea stare când viața și activitatea spirituală vor fi văzute pretutindeni în granițele lor.
Mult talent s-a pierdut pentru cauza lui Dumnezeu deoarece oamenii din poziții de răspundere nu l-au văzut. Viziunea lor n-a fost suficient de largă să descopere faptul că lucrarea s-a extins prea mult pentru a fi dusă mai departe numai de lucrătorii care erau atunci angajați. Mult, foarte mult lucru care ar fi trebuit să fie împlinit este încă nefăcut pentru că oamenii au ținut lucrarea în propriile lor mâini, în loc să împartă sarcinile unui număr mai mare de lucrători, oameni plini de încredere în faptul că Dumnezeu îi va ajuta în eforturile lor. Ei au încercat să ducă mai departe toate ramurile lucrării, temându-se că alții vor fi mai puțin eficienți. Voința și judecata lor au controlul asupra diferitelor ramuri ale lucrării și, din cauza neputinței lor de a înțelege toate nevoile cauzei lui Dumnezeu, în diferitele ei compartimente, lucrarea a suferit o mare pierdere.
-724-
Trebuie să învățăm că, atunci când Dumnezeu alege și cheamă mijloace pentru o anumită lucrare, noi nu trebuie să o lăsăm deoparte și apoi să ne rugăm și să așteptăm ca El să facă o minune pentru a suplimenta această lipsă. Dacă plugarul nu ară și nu seamănă, Dumnezeu nu va face nici o minune ca să schimbe rezultatele neglijenței sale. Timpul secerișului va găsi ogoarele lui pustii, nu va fi nici o holdă de grâu de secerat și nu va fi recoltă care să fie pusă în hambar. Dumnezeu dă sămânța și ogorul, soarele și ploaia; și dacă gospodarul va folosi mijloacele ce-i sunt la îndemână, va primi după cum a semănat, potrivit muncii sale.
Sunt legi care guvernează lumea naturii, iar lucrurile spirituale sunt și ele controlate de principii la fel de sigure. Mijloacele pentru un anumit scop trebuie folosite, dacă vrem să obținem rezultate. Dumnezeu a dat fiecărui om lucrul său, după capacitățile sale. Trebuie ca, prin educație și practică, oamenii să fie pregătiți să facă față oricărei situații care ar putea să apară. Este necesară o plănuire înțeleaptă pentru a așeza pe fiecare la locul lui, ca astfel să obțină experiență și să fie capabil să poarte răspunderi.
Dar, în timp ce educația, instruirea și sfatul celor cu experiență sunt esențiale, lucrătorii să fie învățați că nu trebuie să se sprijine în totul numai pe judecata omenească. Ca instrumente libere ale lui Dumnezeu, toți trebuie să ceară înțelepciune de la El. Când cel ce dorește să învețe depinde numai de gândirea altuia și nu merge mai departe, el nu vede decât prin ochii omului și devine astfel numai un ecou al celuilalt. Dumnezeu îi tratează pe oameni ca pe niște ființe responsabile. El va lucra prin Duhul Său asupra minții pe care a pus-o în om numai dacă omul Îi va da o șansă să lucreze și atunci va recunoaște modul Său de a lucra cu oamenii. El a intenționat ca fiecare să-și folosească mintea și conștiința pentru sine. N-a fost intenția lui Dumnezeu ca un om să devină umbra altui om, manifestând numai sentimentele altuia.
-725-
Toți trebuie să-și iubească frații, să-și respecte și să-și stimeze conducătorii, dar nu trebuie să facă din aceștia purtătorii lor de poveri. Noi nu trebuie să ‘turnăm’ toate dificultățile și problemele sau încurcăturile noastre în mintea altora, pentru a-i extenua. ‘Dacă vreunuia dintre voi îi lipsește înțelepciunea, s-o ceară de la Dumnezeu, care dă tuturor cu mână largă și fără mustrare, și ea îi va fi dată. Dar s-o ceară cu credință, fără să se îndoiască deloc.’ Domnul Isus ne invită: ‘Veniți la Mine toți cei trudiți și împovărați și Eu vă voi da odihnă. Luați jugul Meu asupra voastră și învățați de la Mine, căci Eu sunt blând și smerit cu inima, și veți găsi odihnă pentru sufletele voastre. Căci jugul Meu este bun și sarcina Mea este ușoară.’
Temelia creștinismului este Hristos, neprihănirea noastră. Oamenii sunt personal răspunzători înaintea lui Dumnezeu și fiecare trebuie să acționeze așa cum îl inspiră Dumnezeu, și nu așa cum este influențat de mintea altuia; căci, dacă se urmează un astfel de mod de lucru, sufletele nu vor putea fi impresionate și conduse de Duhul marelui EU SUNT. Ei vor fi ținuți sub o restrângere care nu va îngădui libertatea de acțiune și de alegere.
Nu este voia lui Dumnezeu ca aceia din poporul Său din Battle Creek să rămână în starea lor prezentă de răceală și inactivitate până când, printr-o mare putere făcătoare de minuni, biserica va fi trezită la viață și activitate. Dacă am fi înțelepți și am folosi în mod inteligent, cu rugăciune și mulțumire, mijloacele prin care lumina și binecuvântările trebuie să ajungă la poporul lui Dumnezeu, atunci nici o putere de pe pământ nu va fi în stare să rețină aceste daruri de la noi. Dar dacă respingem mijloacele lui Dumnezeu, nu trebuie să privim la El ca să facă o minune pentru a ne da lumină, vigoare și putere, căci lucrul acesta nu se va face niciodată.
-726-
Domnul mi-a arătat că oamenii din posturi de răspundere stau în mod direct în calea lucrării Sale, pentru că ei gândesc că lucrarea trebuie făcută și binecuvântarea trebuie să vină într-un anumit fel și nu vor recunoaște ceea ce vine pe alte căi. Frații mei, Domnul să pună această problemă înaintea voastră așa cum este ea. Dumnezeu nu lucrează după cum plănuiesc oamenii sau așa cum vor ei; El acționează în mod tainic pentru a aduce la îndeplinire minunile Sale. Nu cumva respingem metodele de lucru ale lui Dumnezeu, pentru că ele nu corespund cu ideile noastre? Dumnezeu are canalele Sale de lumină chemate pentru această lucrare, dar nu este necesar ca acestea să fie mintea unor anumiți oameni. Când toți își vor ocupa locul ce le-a fost dat în lucrarea lui Dumnezeu, căutând cu zel și seriozitate înțelepciune și călăuzire de la El, atunci se va face un mare pas înainte, spre a lăsa lumina să lumineze lumea. Când oamenii vor înceta să se așeze de-a curmezișul, Dumnezeu va lucra printre noi așa cum n-a lucrat niciodată înainte.
În vreme ce trebuie să fie făcute planuri extinse, trebuie să avem o mare grijă ca lucrarea din fiecare departament al lucrării să fie în mod armonios unită cu aceea din celălalt departament, făcându-se astfel un tot perfect. Dar prea adesea lucrurile s-au petrecut invers și, ca rezultat, lucrarea n-a mers bine. Cineva care are în grijă supravegherea unei anume ramuri a lucrării își amplifică responsabilitățile până acolo încât, după părerea lui, un departament este mai presus de toate celelalte departamente. Când acest mod de a vedea lucrurile este folosit, se exercită o puternică influență în a-i face și pe alții să vadă problema în aceeași lumină. Aceasta este firea sau natura omenească, dar nu este Spiritul lui Hristos. În măsura în care această rânduială este urmată, Domnul Hristos este împins afară din lucrare și eul se manifestă proeminent.
Principiile care ar trebui să ne pună în mișcare ca lucrători ai cauzei lui Dumnezeu sunt prezentate de apostolul Pavel. El spune: ‘Căci noi suntem împreună lucrători cu Dumnezeu’. ‘Orice faceți, să faceți din toată inima, ca pentru Domnul, nu ca pentru oameni.’ Iar apostolul Petru îndeamnă: ‘Fiecare dintre voi să slujească altora după darul pe care l-a primit. Dacă vorbește cineva, să vorbească cuvintele lui Dumnezeu. Dacă slujește cineva, să slujească după puterea pe care i-o dă Dumnezeu; pentru ca în toate lucrurile să fie slăvit Dumnezeu, prin Isus Hristos.’
-727-
Când aceste principii ne controlează inimile, ne vom da seama că lucrarea este a lui Dumnezeu, și nu a noastră; că El manifestă aceeași grijă pentru fiecare parte a acestui mare tot. Când facem din Domnul Hristos și slava Lui preocuparea principală, iar iubirea egoistă față de eu este înghițită de iubirea față de sufletele pentru care a murit Domnul Hristos, atunci nici un suflet nu va fi atât de absorbit numai de o singură ramură a lucrării în așa măsură, încât să piardă din vedere importanța celorlalte. Egoismul este cel care îi duce pe oameni să spună că o anumită parte a lucrării, în care ei sunt angajați, este mai importantă decât toate.
De asemenea, egoismul este cel care le inspiră lucrătorilor simțământul că judecata lor trebuie să fie cea mai vrednică de încredere și că metodele lor de lucru sunt cele mai bune sau că este privilegiul lor acela ca, într-un fel sau altul, să constrângă conștiința altuia. Acesta a fost spiritul conducătorilor iudei din zilele Domnului Hristos. În înălțarea lor de sine, preoții și rabinii au introdus reguli atât de rigide și atât de multe forme și ceremonii, încât au abătut mintea poporului de la Dumnezeu și nu I-au mai lăsat nici o șansă ca să lucreze pentru ei. În felul acesta, mila și iubirea Lui au fost pierdute din vedere. Frații mei, nu mergeți pe aceeași cale. Lăsați ca mintea oamenilor să se îndrepte spre Dumnezeu. Lăsați-I o șansă să lucreze pentru cei care Îl iubesc. Nu puneți asupra oamenilor reguli și rânduieli care, dacă sunt urmate, îi vor lăsa la fel de lipsiți de Duhul lui Dumnezeu cum erau lipsite de rouă și ploaie dealurile de la Ghilboa.
Există o deplorabilă lipsă de spiritualitate în poporul nostru. O mare lucrare trebuie făcută pentru ei, mai înainte ca să poată deveni ceea ce Domnul Hristos a dorit ca ei să fie — lumina lumii. Ani de zile, am simțit un profund chin sufletesc atunci când Domnul mi-a arătat câtă nevoie au comunitățile noastre de Isus și iubirea Sa. A existat un spirit de mulțumire de sine și o înclinație spre poziții de frunte și supremație. Am văzut că înălțarea de sine a devenit ceva obișnuit printre adventiștii de ziua a șaptea și că, dacă mândria omului nu va putea să fie înlăturată și Hristos să fie înălțat, ca popor, nu vom fi într-o stare mai bună pentru a primi pe Domnul Hristos când va veni a doua oară decât au fost iudeii când El a venit prima dată.
-728-
Iudeii Îl așteptau pe Mesia; dar El n-a venit așa cum au prezis ei că va veni, iar dacă El ar fi fost primit ca Cel făgăduit, învățații lor ar fi fost obligați să recunoască faptul că au greșit. Acești conducători s-au despărțit de Dumnezeu și Satana a lucrat asupra minții lor și i-a determinat să-L respingă pe Mântuitorul. Decât să-și supună mândria opiniilor, mai degrabă au întors inima poporului împotriva lui Isus. Istoria lor ar trebui să fie o avertizare solemnă pentru noi. Să nu ne așteptăm niciodată ca, atunci când Domnul are o lumină pentru poporul Său, Satana să stea liniștit, calm și să nu facă nici un efort pentru a-i împiedica să o primească. El va lucra asupra minții pentru a trezi neîncredere, gelozie și necredință. Să fim atenți ca nu cumva să respingem, să refuzăm lumina pe care Dumnezeu ne-o trimite, pentru faptul că ea nu vine într-un fel în care să ne placă. Să nu îndepărtăm binecuvântările lui Dumnezeu de la noi pentru că nu știm timpul cercetării noastre. Dacă sunt unii care nu văd și nu primesc lumina pentru ei, aceștia să nu stea în calea altora. Să nu se spună despre acest popor foarte favorizat ceea ce se spunea despre iudei atunci când vestea cea bună a Împărăției le-a fost vestită: ‘Nici voi nu intrați în ea, și nici pe cei ce vor să intre nu-i lăsați să intre’.
În Cuvântul lui Dumnezeu suntem învățați că acesta este timpul, mai presus de orice altceva, când putem aștepta lumină din cer. Acum, noi trebuie să așteptăm o reînviorare de la fața lui Dumnezeu. Trebuie să așteptăm mișcarea sau acțiunea Providenței, așa cum armata lui Israel era atentă să audă ‘un vuiet de pași în vârfurile duzilor’ — semnul prin care știau că cerul va acționa pentru ei.
-729-
Dumnezeu nu-și poate glorifica Numele prin poporul Său, în vreme ce acesta se bizuie și se sprijină pe oameni. Starea lor prezentă de slăbiciune va continua până când numai Hristos va fi înălțat; până când, împreună cu Ioan Botezătorul, vor spune dintr-o inimă umilă și plină de respect: ‘Trebuie ca El să crească, iar eu să mă micșorez’. Mi-au fost date următoarele cuvinte pe care să le adresez poporului lui Dumnezeu: ‘Înălțați-L, înălțați-L pe OMUL DE PE CALVAR’. Oamenii să se dea înapoi, pentru ca toți să-L poată privi pe El, în care sunt concentrate toate speranțele vieții veșnice. Profetul Isaia spune: ‘Căci un Copil ni s-a născut, un Fiu ni s-a dat, și domnia va fi pusă pe umărul Lui; Îl vor numi: “Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Părintele veșniciilor, Domn al păcii”’. Biserica și lumea să privească la Răscumpărătorul lor. Fiecare voce să proclame împreună cu Ioan: ‘Iată Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii’.
Pentru sufletul însetat este deschis un izvor de apă vie. Dumnezeu declară: ‘Căci voi turna ape peste pământul însetat, și râuri pe pământul uscat’. Sufletelor care caută cu zel și sinceritate lumina și primesc cu bucurie fiecare rază de iluminare divină din Cuvântul Său sfânt, li se va da lumină. Prin aceste suflete, Dumnezeu va descoperi lumina și puterea care vor lumina întregul pământ cu slava Sa.