Continuare.
O privire, un cuvânt, chiar și numai o intonație a vocii pot fi vitale pentru minciună, înfigându-se asemenea unei săgeți cu țepi în inima cuiva, făcându-i o rană de nevindecat. În acest fel, o îndoială sau un reproș poate fi aruncat asupra unuia prin care Dumnezeu a realizat o lucrare bună și, astfel, influența lui este distrusă, iar capacitatea lui de a fi de folos, nimicită. Printre unele specii de animale, dacă unul dintre ele este rănit și cade, este imediat rupt în bucăți și mâncat de celelalte animale. Același spirit crud este nutrit de bărbați și femei care poartă numele de creștini. Ei dau pe față un zel fariseic de a arunca cu pietre în alții care sunt mai puțin vinovați decât ei. Sunt unii care arată spre greșelile și căderile altora pentru a distrage atenția de la propriile lor greșeli sau pentru a obține credit și a arăta un mare zel pentru Dumnezeu și pentru biserică.
Acum câteva săptămâni, am avut un vis, când am fost dusă în una din adunările voastre pentru cercetare. Am auzit mărturii aduse de studenți împotriva fratelui _____. Aceiași studenți au primit multe avantaje de pe urma modului său credincios și desăvârșit de a-i instrui. Cândva, ei considerau că nu-i aduc atâtea laude câte i se cuveneau. Atunci, era un lucru obișnuit să-l prețuiești. Dar acum, curentul s-a inversat. Aceste persoane și-au dat pe față adevăratul lor caracter. Am văzut un înger cu o carte voluminoasă deschisă, în care a scris fiecare mărturie dată. În dreptul fiecărei mărturii, erau arătate păcatele, defectele și greșelile celui ce depunea mărturia. Apoi, era un raport al marilor beneficii pe care aceste persoane le-au primit ca urmare a activității fratelui _____.
Noi, ca popor, culegem roadele muncii neprecupețite a fratelui _____. N-a existat un om printre noi care să fi devotat mai mult timp și mai multă gândire lucrului său decât fratele _____. El a avut simțământul că nimeni nu-l susține și ar fi fost foarte recunoscător pentru orice încurajare.
Unul dintre marile obiective de atins prin înființarea colegiului a fost despărțirea tinerilor noștri de spiritul și influența lumii, de obiceiurile ei, de poleiala și de idolatria ei. Colegiul trebuia să ridice o barieră împotriva imoralității veacului acestuia, care face ca această lume să fie tot așa de stricată ca și în zilele lui Noe; tinerii sunt vrăjiți de mania curteniei și căsătoriei. Sentimentalismul bolnăvicios predomină. O mare atenție și tact sunt necesare pentru a-i păzi pe tineri de aceste influențe rele. Mulți părinți sunt orbi față de tendințele copiilor lor. Unii părinți mi-au spus, cu o mare satisfacție, că fiii și fiicele lor nu au nevoie de atenția sexului opus, când, de fapt, acești tineri, în secret, primeau și dădeau asemenea atenții, iar părinții erau așa de absorbiți de cele lumești și de bârfeli, încât nu știau nimic despre această problemă.
-60-
Obiectivul principal al colegiului nostru era de a le oferi tinerilor ocazia de a studia în vederea lucrării de slujire și pentru a pregăti persoane tinere, de ambele sexe, pentru a deveni lucrători în diferitele ramuri ale lucrării. Acești studenți au nevoie de o cunoaștere a obișnuitelor ramuri ale educației și, mai presus de toate, a Cuvântului lui Dumnezeu. În această privință, școala noastră a fost deficitară. N-a fost nici un om devotat lui Dumnezeu care să se consacre acestei ramuri a lucrării. Tineri, mișcați de Duhul lui Dumnezeu să se consacre lucrării de slujire, au venit la colegiu cu acest scop și au fost dezamăgiți. N-au fost făcute pregătirile necesare pentru această categorie, iar unii dintre profesori, cunoscând acest lucru, i-au sfătuit pe tineri să studieze altceva și să se pregătească pentru alte ramuri de activitate. Dacă acești tineri n-ar fi fost hotărâți în urmărirea scopului lor, ei ar fi fost determinați să renunțe la ideea de a studia pentru a se pregăti pentru lucrarea de pastorație.
Acesta este rezultatul influenței exercitate de profesori nesfințiți, care lucrează numai pentru salarii, care nu sunt plini de Duhul lui Dumnezeu și nu sunt uniți cu Domnul Hristos. Nimeni n-a fost mai activ în această lucrare ca fratele _____. Biblia trebuie să fie unul din subiectele principale de studiu.
-61-
Această carte, care ne spune cum să ne petrecem această viață, ca să putem s-o câștigăm pe cea viitoare, veșnică, este mult mai valoroasă pentru studenți decât orice altceva. Nu avem decât o scurtă perioadă în care să facem cunoștință cu adevărurile ei. Dar acela care a făcut din Cuvântul lui Dumnezeu un subiect de studiu și care a putut, mai mult decât oricare alt profesor, să-i ajute pe tineri să capete o cunoaștere a Scripturilor a fost despărțit de școală. Profesorii și învățătorii n-au înțeles care era scopul colegiului. Noi am investit mijloace, gândire și muncă pentru a face din această școală ceea ce Dumnezeu dorește să fie. Voința și judecata acelora care sunt aproape în totul ignoranți cu privire la modul în care Dumnezeu ne-a condus ca popor n-ar fi trebuit să aibă o influență predominantă asupra acestui colegiu. Domnul mi-a arătat în repetate rânduri că noi n-ar trebui să ne luăm după modelul școlilor populare. Pastorii altor denominațiuni petrec ani de zile în obținerea unei educații. Tinerii noștri trebuie să o obțină pe a lor într-un timp mai scurt. Acolo unde este astăzi un pastor, ar trebui să fie douăzeci, pe care colegiul nostru să-i fi pregătit, cu ajutorul lui Dumnezeu, ca să intre în câmpul Evangheliei.
Mulți dintre tinerii noștri pastori, și unii cu o experiență mai matură, neglijează Cuvântul lui Dumnezeu și, de asemenea, disprețuiesc mărturiile Spiritului Sfânt. Ei nu știu ce conțin mărturiile și nici nu vor să știe. Ei nu doresc să descopere și să-și corecteze defectele de caracter. Mulți părinți nu caută ei înșiși învățătură din mărturii și desigur că ei nu pot s-o împărtășească copiilor lor. Ei își arată disprețul pentru lumina pe care Dumnezeu a dat-o, mergând în mod direct contrar învățăturilor Sale. Aceia care se află în inima lucrării au dat exemplu.
Voi ați făcut cunoscut lumii agresivitatea voastră. Credeți că stați, ca popor, într-o lumină mai favorabilă în Battle Creek? Domnul Hristos S-a rugat ca ucenicii Săi să fie una, cum El era cu Tatăl, pentru ca lumea să știe că Dumnezeu L-a trimis. Ce mărturie ai dat în ultimele luni? Domnul privește la fiecare inimă. El cântărește motivele noastre. El va încerca fiecare suflet. Cine va trece cu bine testul?
-62-
Mărturiile desconsiderate
Healdsburg, California,
20 iunie 1882.
Scumpi frați și surori din Battle Creek,
Înțeleg că mărturia [Aici se face referire la articolul precedent. ] pe care am trimis-o fratelui _____, cu rugămintea să fie citită în comunitate, a fost oprită să vă fie adusă la cunoștință timp de câteva săptămâni după ce a fost primită de el. Mai înainte de a trimite această mărturie, mintea mea a fost atât de impresionată de Duhul lui Dumnezeu, încât n-am avut odihnă nici zi, nici noapte până nu v-am scris. Aceasta n-a fost o lucrare pe care eu am ales s-o fac. Mai înainte de moartea soțului meu, am hotărât că nu este datoria mea să dau mărturii cuiva, ca mustrare pentru ceva rău sau în apărarea a ceea ce este drept, deoarece cuvintele mele au fost folosite pentru a se comporta aspru cu cei greșiți și a înălța în mod neînțelept pe alții, a căror atitudine n-am vrut nicidecum s-o susțin. Mulți au explicat mărturiile ca să li se potrivească. Adevărul lui Dumnezeu nu este în armonie cu tradițiile oamenilor și nici nu este conform cu părerile lor. Asemenea Autorului ei divin, ea este de neschimbat, este aceeași ieri, astăzi și întotdeauna. Aceia care se separă de Dumnezeu vor numi întunericul lumină și eroarea adevăr. Dar întunericul nu va dovedi niciodată că este lumină și nici eroarea nu devine adevăr.
Mintea multora a fost așa de întunecată și confuză, datorită obiceiurilor omenești, a practicilor și influenței lumești, încât toată puterea de a face deosebire între lumină și întuneric, adevăr și minciună, aproape s-a distrus. Am puțină speranță în ceea ce privește înțelegerea cuvintelor mele; dar când Domnul m-a mișcat atât de categoric, n-am putut rezista Duhului Său. știind că și voi sunteți cuprinși în cursele lui Satana, am simțit că primejdia ca să tac era prea mare pentru mine.
-63-
Timp de ani de zile, Domnul a prezentat înaintea voastră situația bisericii. Din nou și din nou au fost date mustrări și avertizări. Pe 23 octombrie 1879, Domnul mi-a dat mărturia cea mai impresionantă cu privire la comunitatea din Battle Creek. În timpul ultimelor luni cât am fost cu voi, am purtat o povară grea pentru comunitate, în timp ce aceia care ar fi trebuit să simtă aceasta până în adâncul sufletelor lor erau, în mod relativ, comozi și neinteresați. N-am știut ce să fac sau ce să zic. N-am avut încredere în atitudinea pe care mulți au luat-o, pentru că ei făceau chiar acele lucruri pe care Dumnezeu i-a avertizat să nu le facă.
Dumnezeu, care cunoaște starea lor spirituală, declară: Ei au nutrit răul și s-au despărțit de Mine. Au plecat departe de Mine. Nici unul nu este nevinovat. M-au uitat, pe Mine, izvorul apei vieții, și și-au săpat fântâni crăpate, care nu țin apă. Mulți și-au stricat căile înaintea Mea. Invidia, ura unul față de altul, gelozia, bănuiala, întrecerea, lupta, amărăciunea, acestea sunt roadele pe care le aduc. și nu vor da ascultare mărturiei pe care le-am trimis-o. Ei nu vor vedea căile lor stricate și astfel să fie convertiți, ca să-i vindec.
Mulți privesc cu mulțumire de sine asupra lungilor ani în care au susținut adevărul. Acum au simțământul că sunt îndreptățiți la o răsplată pentru încercările prin care au trecut în acei ani și pentru ascultarea lor. Dar această experiență reală în lucrurile lui Dumnezeu în trecut îi fac și mai vinovați înaintea Lui, pentru că nu și-au păstrat integritatea și n-au mers înainte spre desăvârșire. Credincioșia din anul trecut nu va ispăși niciodată neglijența din anul acesta. Credincioșia unui om de ieri nu va ispăși necredincioșia lui de azi.
Mulți scuză desconsiderarea mărturiilor, spunând: “Sora White este influențată de soțul ei; mărturiile sunt modelate după spiritul și judecata lui.” Alții caută să obțină ceva de la mine, pe care să poată construi îndreptățirea atitudinii lor sau care să le confere influență. Atunci am hotărât ca nimic să nu mai iasă din pana mea, până când puterea transformatoare a lui Dumnezeu nu se va vedea în comunitate. Dar Domnul a pus această povară pe sufletul meu. Am lucrat cu zel pentru voi. Cât ne-a costat aceasta, pe soțul meu și pe mine, numai veșnicia va putea spune. Să nu am oare cunoștință de situația comunității, când Domnul mi-a prezentat cazul lor mereu și mereu, timp de ani de zile? Avertizări repetate au fost date și, cu toate acestea, n-a avut loc o schimbare hotărâtă.
-64-
Am văzut că mânia lui Dumnezeu era asupra poporului Său din cauza asemănării lor cu lumea. Am văzut cum copiii fratelui _____ au fost o cursă pentru el. Ideile și părerile lor, simțămintele și declarațiile lor au avut o influență asupra minții lui și i-au orbit judecata. Acești tineri sunt puternic înclinați spre necredincioșie. Dorința mamei pentru credință și încredere în Dumnezeu le-a fost dată ca moștenire copiilor săi. Devoțiunea sa pentru ei este mai mare ca aceea pentru Dumnezeu. Tatăl și-a neglijat datoria. Consecința atitudinii lor rele se vede în copiii lor.
Vorbind comunității, am încercat să imprim în părinți obligația solemnă față de copiii lor, pentru că eu cunoșteam situația acestor tineri și ce tendințe au făcut din ei ceea ce sunt. Dar cuvântul n-a fost primit. Eu știu ce povară am purtat în ultima parte a lucrării mele printre voi. N-aș fi solicitat niciodată puterile mele atât de mult, dacă n-aș fi văzut primejdia în care vă găseați. Doresc foarte mult să vă treziți, să vă smeriți inimile înaintea lui Dumnezeu și să vă întoarceți la El cu pocăință și credință.
Și totuși, acum, când vă trimit o mărturie de avertizare și mustrare, mulți dintre voi declară că ea este numai părerea sorei White. Voi ați insultat astfel pe Duhul lui Dumnezeu. Știți cum S-a manifestat Domnul prin Spiritul Profeției. Trecutul, prezentul și viitorul mi-au trecut pe dinainte. Mi-au fost arătate fețe pe care nu le-am văzut niciodată și abia după ani de zile am știut unde le-am văzut. Am fost trezită din somnul meu, având un viu simțământ al subiectelor prezentate minții mele mai înainte; și la miezul nopții am scris scrisori care au traversat continentul și, într-un moment de criză, au salvat cauza lui Dumnezeu de la un mare dezastru. Aceasta a fost lucrarea mea timp de mulți ani de zile. O putere mi-a poruncit să mustru și să condamn greșeli la care nu m-am gândit. Este oare această lucrare din ultimii treizeci și șase de ani de sus sau din abis?
-65-
Să presupunem, așa cum fac unii să pară, desigur în mod incorect, că am fost influențată să scriu ceea ce am scris de scrisorile primite de la membrii bisericii. Cum stau lucrurile cu apostolul Pavel? Veștile pe care el le-a primit de la cei ai Cloei cu privire la starea comunității din Corint l-au determinat să scrie prima sa epistolă către această biserică. A primit scrisori particulare, înfățișând faptele așa cum erau ele, și în răspunsul său el a stabilit niște principii generale, care, dacă erau ascultate, aveau să corecteze relele existente. Cu o mare bunătate și înțelepciune, el i-a îndemnat pe toți să rostească aceleași lucruri și să nu fie nici o disensiune între ei.
Pavel a fost un apostol inspirat, dar, cu toate acestea, Domnul nu i-a descoperit întotdeauna condițiile exacte ale poporului Său. Aceia care erau interesați în prosperitatea bisericii, și care au văzut răul furișându-se înăuntru, i-au prezentat lucrurile și din lumina pe care el o primise mai înainte și a fost pregătit să judece adevăratul caracter al acestor situații. Pentru că Domnul nu i-a dat în mod special o nouă descoperire pentru timpul acela, aceia care căutau într-adevăr lumină n-au dat la o parte solia lui ca fiind numai o scrisoare obișnuită. Într-adevăr, nu! Domnul i-a arătat greutățile și primejdiile care se vor ivi în biserică pentru ca, atunci când ele aveau să aibă loc, să știe cum să le trateze.
El a fost pus să apere biserica. Trebuia să vegheze asupra sufletelor ca unul care avea să dea socoteală lui Dumnezeu de ele; dacă n-ar fi ținut seama de veștile primite cu privire la starea de anarhie și disensiuni, mai mult ca sigur că așa se întâmpla; și mustrarea pe care el le-a trimis-o a fost tot atât de mult inspirată de Duhul lui Dumnezeu ca și epistolele sale. Dar atunci când aceste mustrări au venit, nu s-au lăsat îndreptați. Ei au considerat că Dumnezeu nu le-a vorbit prin Pavel, ci că el le-a transmis numai părerea lui ca om, și ei au considerat judecata lor tot așa de bună ca și aceea a lui Pavel.
-66-
Tot așa stau lucrurile cu mulți din poporul nostru care s-au îndepărtat mult de la vechile semne de hotar și care au urmat propria lor înțelegere. Ce mare ușurare va fi pentru unii ca aceștia dacă și-ar putea liniști conștiința, crezând că lucrarea mea nu este de la Dumnezeu! Dar necredința voastră nu va schimba faptele în cazul acesta. Aveți lipsuri în caracter, în experiența morală și religioasă. Închide ochii la fapte, dacă vrei, dar aceasta nu te va face cu nimic mai desăvârșit. Singurul remediu este acela de a te spăla în sângele Mielului.
Dacă încerci să sucești sfatul lui Dumnezeu pentru a ți se potrivi, dacă slăbești încrederea poporului lui Dumnezeu în mărturiile pe care El le-a trimis, te răzvrătești împotriva lui Dumnezeu, așa cum au făcut Core, Datan și Abiram. Cunoști istoria lor. Știi cât de încăpățânați au fost în părerile lor. Ei au hotărât că judecata lor era mai bună decât aceea a lui Moise și că Moise făcea un mare rău lui Israel. Aceia care s-au unit cu ei erau așa de prinși de părerile lor, încât, cu toate că judecățile lui Dumnezeu într-un mod deosebit au distrus pe conducători și pe prinți, a doua zi dimineață, supraviețuitorii au venit la Moise și au zis: “Ai nimicit poporul Domnului”. Noi vedem că teribila înșelăciune va veni asupra minții omenești. Cât de greu este să convingi sufletele care au ajuns pline de un spirit ce nu este al lui Dumnezeu! Ca trimis al lui Hristos, vreau să-ți spun: Fii atent ce poziție iei. Aceasta este lucrarea lui Dumnezeu și trebuie să-I dai socoteală de modul în care tratezi solia Lui.
-67-
În timp ce stăteam lângă patul soțului meu muribund, am știut că, dacă alții ar fi purtat și ei partea lor de poveri, el ar mai fi trăit. Am mijlocit apoi până la agonia sufletului ca cei prezenți să nu mai întristeze pe Duhul lui Dumnezeu prin împietrirea inimii lor. Câteva zile mai târziu, mă aflam eu însumi față în față cu moartea. Apoi am avut cele mai clare descoperiri de la Dumnezeu cu privire la mine și la biserică. În marea mea slăbiciune, îți aduc mărturia mea, fără să știu dacă aceasta nu va fi ultima mea ocazie. Ai uitat oare acea ocazie solemnă? Eu n-o pot uita, căci mi se părea că mă aflu în fața scaunului de judecată al Domnului Hristos. Starea ta de rătăcire, împietrirea inimii tale, lipsa ta de armonie a iubirii și spiritualității, depărtarea ta de simplitatea și curăția pe care Dumnezeu a vrut ca să le păstrezi — le cunosc, le simt. Căutarea de greșeli, condamnarea, invidia, cearta pentru locurile de frunte erau printre voi. Am văzut aceasta și unde aveau să ducă. Mi-e teamă că efortul acesta mă va costa viața, dar interesul pe care îl am pentru tine mă face să vorbesc. Dumnezeu ți-a vorbit în ziua aceea. A făcut oare aceasta o impresie durabilă asupra ta?
Când am plecat în Colorado, am fost așa de împovărată pentru tine, încât, în slăbiciunea mea, am scris multe pagini ca să fie citite în adunarea voastră de tabără. Slabă și tremurând, m-am sculat la orele trei dimineața ca să-ți scriu. Dumnezeu vorbea prin țărâna aceasta. Poți să spui că această comunicare a fost numai o scrisoare. Da, era o scrisoare, dar inspirată de Duhul lui Dumnezeu, ca să aducă înaintea minții tale lucrurile care mi-au fost arătate. În aceste scrisori pe care le-am scris, în mărturiile pe care le aduc, îți prezint ceea ce Domnul mi-a prezentat. Nu scriu nici un singur paragraf pe hârtie care să exprime numai ideile mele. Ele sunt ceea ce Dumnezeu mi-a prezentat în viziune — razele cele prețioase de lumină strălucind de la tronul lui Dumnezeu.
-68-
După ce am venit de la Oakland, am fost apăsată de un simțământ al stării de lucruri din Battle Creek și eu, slabă și fără putere, trebuie să vă ajut. Știam că aluatul necredinței era la lucru. Aceia care nesocotesc poruncile clare ale Cuvântului lui Dumnezeu nesocotesc mărturiile care îi somează să dea ascultare Cuvântului. În timp ce vizitam orașul Healdsburg iarna trecută, m-am rugat foarte mult și eram apăsată de îngrijorare și durere. Dar Domnul a împrăștiat întunericul la un moment dat, în timp ce mă rugam, și o mare lumină a umplut camera în care mă aflam; un înger al Lui era lângă mine și se făcea că eram la Battle Creek. Eram în comitetele voastre. Am auzit rostindu-se cuvinte, am văzut și auzit lucruri care, dacă era voia lui Dumnezeu, aș fi dorit să fie pentru totdeauna șterse din memoria mea. Sufletul meu era așa de rănit, încât nu știam ce să fac sau să zic. Unele lucruri nu le pot menționa. Mi s-a poruncit ca nimeni să nu știe nimic în legătură cu aceasta, căci multe mai aveau încă să se întâmple.
Mi s-a spus să acumulez lumina ce mi-a fost dată și să las ca razele ei să strălucească asupra poporului lui Dumnezeu. Fac lucrul acesta în paragrafele de pe paginile acestea. M-am sculat la orele trei aproape în fiecare dimineață, timp de luni de zile, și am strâns laolaltă diferitele teme scrise după ultimele două mărturii ce mi-au fost date în Battle Creek. Am scris aceste lucruri și ți le-am trimis în grabă; dar am neglijat să am grijă de mine și rezultatul a fost acela că m-am prăbușit sub povară; scrierile mele nu erau în totul gata pentru a ajunge la tine, la Conferința Generală.
Iarăși, în timp ce mă rugam, Domnul mi S-a descoperit. Mă aflam din nou la Battle Creek. Am fost prin multe case și am auzit cuvintele pe care le rosteați în jurul meselor voastre. În mod deosebit, acestea nu am libertatea să le relatez acum. Sper ca niciodată să nu mi se ceară să le relatez. Am avut, de asemenea, mai multe vise stranii.
Ce voce recunoști ca fiind vocea lui Dumnezeu? Ce putere are Domnul la îndemână pentru a corecta greșelile și a-ți arăta atitudinea și starea ta așa cum sunt? Ce putere să lucreze în comunitate? Dacă refuzi să crezi, până când orice umbră de nesiguranță și orice posibilitate de îndoială sunt îndepărtate, nu vei mai crede niciodată. Îndoiala care cere o perfectă cunoaștere nu va ceda niciodată credinței. Credința se bazează pe dovezi, și nu pe demonstrare. Domnul ne cere să ascultăm de vocea datoriei, în timp ce sunt alte voci de jur împrejurul nostru, cerându-ne să urmăm un drum opus. Se cere o deosebită atenție din partea noastră pentru a deosebi vocea care ne vorbește de la Dumnezeu. Noi trebuie să rezistăm și să biruim înclinația și să ascultăm de vocea conștiinței fără târguieli sau compromisuri; dacă nu, îndemnurile ei încetează și voința și impulsiunile preiau controlul. Cuvântul Domnului vine la noi toți care n-am rezistat Spiritului Său, hotărându-ne să nu auzim și să nu ascultăm. Această voce se aude în avertizări, sfaturi și mustrări. Este solia de lumină a Domnului pentru poporul Său. Dacă așteptăm să auzim o chemare mai tare sau ocazii mai bune, lumina poate să fie retrasă și să fim lăsați în întuneric.
Va continua.