Nevoi ale instituțiilor noastre
Din timp în timp, am fost îndemnată de Duhul Domnului să dau mărturie cu privire la necesitatea de a procura cele mai bune talente pentru a lucra în diferite instituții și în alte departamente ale cauzei lui Dumnezeu. Până acum, nu s-a acordat suficientă atenție pentru obținerea celor mai bune capacități pentru toate departamentele lucrării noastre. Aceia care poartă răspunderi trebuie să fie oameni instruiți pentru lucrare, oameni pe care Dumnezeu îi poate educa și pe care îi poate onora cu înțelepciune și înțelegere, așa cum a făcut cu Daniel. Ei trebuie să fie oameni care gândesc, oameni care să poarte pecetea lui Dumnezeu și să progreseze continuu în sfințenie, în demnitate morală și în înțelegerea lucrării lor. Ei trebuie să fie oameni ai rugăciunii, oameni care se vor sui pe munte și vor vedea slava lui Dumnezeu și demnitatea ființelor cerești pe care El le-a însărcinat să aibă grijă de lucrarea Sa. Atunci, asemenea lui Moise, vor urma exemplul ce le-a fost dat pe munte; și vor avea grijă să obțină și să aducă în legătură cu lucrarea cele mai bune talentele care pot fi obținute. Dacă aceștia sunt oameni care lucrează cu o inteligență sfințită, dacă dau ascultare glasului lui Dumnezeu și caută să-I prindă fiecare rază de lumină din cer, atunci, asemenea soarelui, vor urma un drum de la care nu se vor abate și vor crește în înțelepciune și în harul lui Dumnezeu.
-550-
Departamentul publicații este o ramură importantă a lucrării lui Dumnezeu și tot ce are legătură cu ea ar trebui să simtă că este chemat de Dumnezeu și că tot cerul este interesat în această lucrare. În mod deosebit, cei care au de spus un cuvânt în administrarea lucrării ar trebui să aibă o minte cu un orizont larg și o judecată sfințită. Ei n-ar trebui să irosească banii Domnului datorită nechibzuinței sau a lipsei de tact în afaceri; de asemenea, ei n-ar trebui să facă greșeala de a limita lucrarea prin adoptarea unor planuri înguste și prin încredințarea lucrării în mâinile unor oameni cu puțină iscusință.
Mi-a fost prezentat, în diferite rânduri, faptul că toate instituțiile noastre ar trebui să fie conduse de oameni spirituali, care nu aduc propriile lor idei și planuri defectuoase în lucrarea lor de administrare. Această lucrare n-ar trebui să fie lăsată pe seama oamenilor care vor amesteca cele sfinte cu cele profane și care vor considera lucrarea lui Dumnezeu ca fiind cam la același nivel cu lucrurile pământești și astfel să fie administrate aproximativ în același fel în care au fost obișnuiți să administreze propriile lor afaceri trecătoare. Până când nu vor putea fi legați de lucrarea instituțiilor noastre numai cei care au un orizont larg al minții și care pot face planuri în armonie cu creșterea lucrării și cu caracterul ei înălțat, până atunci, tendința va fi aceea de a restrânge tot ce se întreprinde și astfel Dumnezeu va fi dezonorat. O, dacă toți cei care poartă răspunderi în legătură cu lucrarea lui Dumnezeu se vor ridica să trăiască și să lucreze într-o atmosferă mai înaltă și mai sfântă, unde, de fapt, ar trebui să fie fiecare creștin adevărat! Dacă vor face lucrul acesta, atunci, atât ei, cât și lucrarea pe care o reprezintă vor fi mai înălțați și îmbrăcați cu o demnitate sfântă și vor impune respect tuturor celor ce sunt în legătură cu Dumnezeu.
Printre cei care sunt angajați în instituțiile noastre au fost oameni care n-au cerut sfat de la Dumnezeu, care nu s-au conformat marilor principii ale adevărului pe care Dumnezeu le-a așezat în Cuvântul Său și care, în consecință, au dat pe față defecte serioase de caracter. Ca rezultat, cea mai mare lucrare ce a fost încredințată vreodată muritorilor a avut de suferit datorită unei defectuoase administrări a omului; pe când, dacă rânduielile cerului ar fi fost făcute principii călăuzitoare, atunci ar fi avut loc o mai mare apropiere de desăvârșire în toate departamentele lucrării.
-551-
Cei care sunt așezați în poziții de conducere trebuie să fie oameni cu o viziune suficient de largă a minții, pentru a aprecia persoanele cultivate din punct de vedere intelectual și a le recompensa în mod proporțional cu răspunderile pe care le au. Este adevărat că cei care se angajează în lucrarea lui Dumnezeu n-ar trebui să facă lucrul acesta numai pentru salariul pe care îl primesc, ci mai degrabă pentru onoarea lui Dumnezeu, pentru înaintarea cauzei Sale, pentru obținerea acelor bogății care nu pier. În același timp, n-ar trebui să așteptăm ca cei care sunt capabili să facă lucrul cu profesionalism și în mod desăvârșit, lucrare care cere gândire și eforturi lăudabile, să nu primească o recompensă mai mare decât acei lucrători care sunt mai puțin iscusiți. Trebuie să se facă o reală prețuire a talentului. Cei care nu pot aprecia o lucrare bună și o reală capacitate sau iscusință n-ar trebui să fie administratori ai instituțiilor noastre. Căci influența lor va tinde să mărginească lucrarea și să o aducă la un nivel scăzut.
Dacă instituțiile noastre ar fi tot atât de prospere cum dorește și este planul lui Dumnezeu să fie, atunci ar fi mai multă chibzuință și rugăciuni mai pline de ardoare, amestecate cu zel și căldură spirituală. Prin folosirea în lucrare a lucrătorilor buni, dar care necesită mai multe mijloace financiare, se va obține, în final, o economie. Este esențial ca economia să fie exercitată în tot ce este posibil. Dar se vor înregistra pierderi dacă se economisesc mijloace financiare, ca să se trimită în lucrare oameni care se mulțumesc cu un salariu mai mic, dar care muncesc pe măsura acestora. Lucrarea va regresa, iar cauza lui Dumnezeu va fi dezonorată. Fraților, puteți să economisiți cât veți dori în afacerile voastre personale, în construirea caselor voastre, în aranjarea hainelor voastre, în procurarea de hrană și, în general, în ceea ce privește cheltuielile voastre; dar nu faceți ca această economie să apese asupra lucrării lui Dumnezeu, astfel încât să-i împiedice pe oamenii iscusiți, care sunt adevărate valori morale, să se angajeze în ea.
-552-
La jocurile olimpice asupra cărora apostolul Pavel ne atrage atenția, celor care sunt angajați în întrecere li se cerea să facă o pregătire desăvârșită. Timp de luni de zile, ei erau instruiți de diferiți maeștri în exerciții fizice, calculate să aducă putere și vigoare trupului. Ei erau limitați la o hrană care să le mențină corpul în cea mai bună formă de sănătate, iar îmbrăcămintea lor era astfel făcută, încât să lase organele și mușchii liberi, nestingheriți. Dacă cei care erau angajați într-o alergare pentru o onoare pământească erau obligați să se supună la o disciplină atât de severă pentru a avea succes, cu cât mai necesar este pentru cei care sunt angajați în lucrarea lui Dumnezeu să fie pregătiți și disciplinați în mod desăvârșit, dacă doresc să aibă succes. Pregătirea lor trebuie să fie mult mai profundă, mai serioasă, eforturile lor zeloase și cu lepădare de sine cu mult mai mari decât erau acelea ale celor ce aspirau la onorurile lumești, după cum lucrurile cerești sunt mult mai valoroase decât cele lumești. Atât mintea, cât și mușchii trebuie să fie instruiți prin eforturile cele mai sârguincioase și perseverente. Calea spre succes nu este o cale liniștită, netedă, pe care suntem purtați în limuzine, ci este o cale gloduroasă, plină cu obstacole care pot fi trecute numai printr-o muncă plină de răbdare.
Frații mei, nici jumătate din grija ce trebuia avută n-a fost folosită pentru a imprima în cei care pot lucra pentru cauza lui Dumnezeu importanța calificării lor pentru lucrare; dar dacă ei vor fi instruiți de către profesori înțelepți și consacrați și conduși de Duhul lui Dumnezeu, nu numai că vor fi în stare să facă ei înșiși lucruri bune, ci vor modela în mod corect și pe alții, care ar putea lucra cu ei. Ar trebui, deci, ca în permanență să studieze și să învețe cum pot deveni mai inteligenți în lucrarea în care sunt angajați. Nimeni n-ar trebui să rămână inactiv și trândav; ci toți ar trebui să caute să se înalțe și să se înnobileze, ca nu cumva, prin înțelegerea lor insuficientă, să nu-și dea seama de caracterul înalt al lucrării și s-o coboare, încât să corespundă propriului lor standard, nedesăvârșit.
-553-
Am văzut că era o mare nepricepere în ținerea contabilității în multe departamente ale lucrării lui Dumnezeu. Contabilitatea este și va fi totdeauna o parte importantă a lucrării; și avem o mare nevoie în instituțiile noastre și în toate ramurile lucrării misionare de cei care au devenit experți în acest domeniu. Este o lucrare care cere studiu pentru a fi făcută cu corectitudine, promptitudine și fără grabă sau prea mare încercare; dar instruirea de persoane competente pentru această lucrare a fost în mod rușinos neglijată. Este rușinos să lași ca o lucrare de o importanță așa de mare ca a noastră să fie făcută într-un mod defectuos și incorect. Dumnezeu dorește o lucrare perfectă, atât cât este posibil pentru ființele omenești. Este o dezonoare pentru adevărul cel sfânt și Autorul lui să facem lucrarea Sa, oricum. Am văzut că, dacă lucrătorii din instituțiile noastre nu vor fi supuși autorității lui Dumnezeu, atunci va fi o lipsă de armonie și unitate de acțiune printre ei. Dacă toți vor asculta de poruncile Lui, Domnul va sta atunci ca un comandant invizibil; dar trebuie să fie, de asemenea, un cap, un conducător vizibil, care să se teamă de Dumnezeu. Domnul nu va accepta niciodată o grupare de lucrători neglijenți și dezordonați și nici nu se va angaja să conducă înainte și în sus pe înălțimile nobile ale biruinței sigure pe aceia care sunt neascultători și îndărătnici. Progresul sufletului spre înainte și în sus arată faptul că Domnul Hristos este Cel care conduce în inima sa. Inima prin care El transmite în jur pacea și bucuria Sa, precum și roadele binecuvântate ale iubirii Sale, devine templul și tronul Său. “Voi sunteți prietenii Mei”, spunea Domnul Hristos, “dacă faceți ce vă poruncesc Eu.”
Instituțiile noastre sunt cu mult sub ceea ce dorește Dumnezeu să fie, pentru că mulți dintre cei legați de ele nu sunt în comuniune cu El. Ei nu sunt oameni care să se dezvolte, să crească. Ei nu învață în mod continuu de la Isus; de aceea nu devin tot mai eficienți. Dacă s-ar apropia de El și ar căuta ajutorul Său, El ar umbla și ar vorbi cu ei, ar fi sfătuitorul lor în toate lucrurile și le-ar da, așa cum i-a dat și lui Daniel, înțelepciune și înțelegere cerească.
-554-
Cu ani în urmă, am văzut că poporul nostru nu avea suficiente cunoștințe pentru a ocupa poziții de răspundere în lucrarea lui Dumnezeu. Fiecare membru al bisericii ar trebui să facă eforturi spre a se califica pentru a lucra pentru Domnul. Fiecăruia i-a fost dată o lucrare după capacitatea sa. Chiar acum, în cel de-al unsprezecelea ceas, noi ar trebui să pornim să-i educăm pe oamenii ce se dovedesc a fi iscusiți pentru lucrare, pentru ca să poată, în timp ce ocupă poziții de încredere, să-i instruiască, prin cuvânt și exemplu, pe toți aceia cu care lucrează.
Printr-o ambiție egoistă, unii au reținut pentru ei cunoștința pe care o puteau împărți cu alții. Alții nu s-au îngrijit sau n-au dorit să ia asupra lor povara de a educa pe cineva. Și totuși, aceasta ar fi fost cea mai bună lucrare pe care o puteau face pentru Isus. Domnul Hristos a spus: “Voi sunteți lumina lumii” și de aceea noi trebuie să lăsăm ca lumina noastră să lumineze înaintea oamenilor.
Dacă toate câte le-a spus Domnul cu privire la aceste lucruri ar fi fost ascultate, instituțiile noastre ar ocupa astăzi un loc mult mai înalt și mai sfânt decât îl ocupă acum. Dar oamenii au fost mulțumiți cu realizări mărunte. Ei n-au căutat cu toată puterea să se ridice în ceea ce privește capacitățile lor mintale, morale și fizice. Ei n-au avut simțământul că Dumnezeu le cere aceasta; n-au înțeles faptul că Domnul Hristos a murit pentru ca ei să poată face această lucrare. Drept urmare, sunt cu mult în urmă, în ceea ce privește inteligența și capacitatea de a gândi și a plănui, față de cum ar fi trebuit să fie. Ei ar fi putut să adauge virtute la virtute și cunoștință la cunoștință, devenind astfel puternici în Domnul. Dar n-au făcut acest lucru. De aceea, fiecare să meargă acum la lucru cu o hotărâre fermă de a se ridica. Nevoia prezentă a cauzei lui Dumnezeu nu constă atât de mult în numărul lucrătorilor, ci în calitatea, în iscusința și consacrarea lor.
-555-
Instituțiile noastre din Battle Creek
Relele apărute din concentrarea atâtor responsabilități în Battle Creek n-au fost puține. Primejdiile sunt multe pentru că cei neconsacrați nu fac decât să aștepte până ce o schimbare a împrejurărilor îi va încuraja să-și pună toată influența lor de partea răului. Dacă toți cei care au legătură cu instituțiile noastre ar fi fost devotați și spirituali, sprijinindu-se mai mult pe Dumnezeu decât pe ei înșiși, ar fi fost o mai mare prosperitate decât am văzut până acum. Dar în timp ce există o astfel de lipsă categorică de încredere umilă și o lipsă totală de dependență de Dumnezeu, nu putem fi siguri de nimic. Astăzi avem mare nevoie de bărbați botezați cu Duhul Sfânt al lui Dumnezeu — bărbați care umblă cu Dumnezeu așa cum a făcut Enoh. Noi nu dorim oameni care să fie atât de înguști în gândire, încât să circumscrie lucrarea, în loc să o lărgească, sau care urmăresc motoul: “Religia este religie; afacerile sunt afaceri”. Avem nevoie de vizionari, care pot să se implice în situații și probleme și care pot să raționeze de la cauză la efect.
Colegiul
Profesorii din colegiul nostru ar trebui să fie bărbați și femei cu minți echilibrate, care au o puternică influență morală, care știu cum să se poarte cu înțelepciune cu intelectul și care au adevăratul spirit misionar. Dacă totul ar fi fost astfel, povara care apasă acum asupra președintelui ar fi ușurată și primejdia de a se epuiza mai înainte de vreme ar fi evitată. Dar tocmai această înțelepciune lipsește.
Nu este de dorit să se fixeze taxe școlare prea mici. Ar fi suficient ca ele să facă față cheltuielilor, chiar dacă colegiul nu are un suport prea larg. Cei care, într-adevăr, prețuiesc avantajele ce pot fi obținute acolo vor face eforturi suplimentare pentru a le obține. Cea mai mare parte a acelora care vor fi determinați să vină datorită taxelor mici nu vor fi de folos celorlalți studenți sau bisericii. Cu cât este mai mare numărul studenților, cu atât mai mari trebuie să fie tactul, iscusința și atenția în conducerea lor.
-556-
Când colegiul a început să funcționeze, a existat un fond ce a fost la administrația Review and Herald pentru ajutorarea acelora care doresc să-și facă o educație, dar nu au mijloacele necesare. Acest fond a fost folosit de mai mulți studenți, care, în felul acesta, au avut un început bun și au putut câștiga suficient pentru a putea să dea înapoi suma pe care au primit-o, pentru ca și alții să poată beneficia de ea.
Acum trebuie să se ia unele măsuri pentru menținerea unui astfel de fond, din care să fie împrumutați studenții săraci, dar silitori, care doresc să se pregătească pentru lucrarea misionară. Printre noi sunt persoane iscusite și care pot să facă un serviciu bun cauzei lui Dumnezeu, dar care ar trebui să fie căutați și încurajați. Când vreunul dintre aceștia este prea sărac pentru a putea să se bucure de avantajele colegiului, comunitățile ar trebui să simtă că este privilegiul lor să achite cheltuielile necesare. Tinerilor trebuie să li se spună clar în față că, atât cât este posibil, trebuie să muncească pentru a face față cheltuielilor. Ceea ce costă puțin va fi puțin apreciat; ceea ce are un preț apropiat de valoarea lui reală va fi apreciat pe măsură. Dar comunitățile ar trebui să simtă că au o răspundere solemnă cu privire la instruirea tinerilor și educarea persoanelor mai în vârstă, pentru a se angaja în efortul misionar. Atunci când văd în mijlocul lor pe cineva care promite a fi un lucrător bun, de folos, dar care nu poate să-și plătească singur educația, frații din comunitatea respectivă să-și asume responsabilitatea de a-i trimite la colegiu pentru a fi instruiți și pentru a se dezvolta.
Calitățile administratorilor
Trebuie să aibă loc o deplină reformă din partea oamenilor care sunt în prezent legați de instituțiile noastre importante. Ei au unele trăsături de caracter valoroase, în timp ce, din nefericire, le lipsesc altele. Caracterul lor are nevoie să fie modelat în mod diferit, să fie asemenea caracterului Domnului Hristos. Ei trebuie să-și amintească cu toții că n-au atins încă perfecțiunea, că lucrarea de edificare a caracterului nu este terminată. Dacă vor umbla în orice rază de lumină pe care Dumnezeu a dat-o, dacă se vor compara cu viața și caracterul Domnului Hristos, ei vor putea să vadă unde au greșit în împlinirea cerințelor legii sfinte a lui Dumnezeu și vor căuta să fie desăvârșiți în sfera lor, așa cum Dumnezeu în ceruri este desăvârșit în sfera Lui. Dacă acești oameni ar fi ajuns să-și dea seama de importanța acestor lucruri, ei ar fi fost astăzi mult mai departe decât sunt în prezent, mult mai bine calificați să ocupe locurile de răspundere. În timpul acestor ore de probă, ei trebuie să lucreze la desăvârșirea caracterului. Ei trebuie să învețe zilnic de la Hristos. Sunt legați de lucrarea lui Dumnezeu, nu pentru că sunt oameni desăvârșiți, care nu greșesc și nu au defecte de caracter, ci pentru că, în ciuda acestor defecte, Dumnezeu așteaptă de la ei să învețe și să studieze mereu cum pot să copieze Modelul.
-557-
Domnul Isus i-a legat pe Ioan, Petru și Iuda de El în timpul lucrării Sale, făcându-i conlucrători cu El; dar, în același timp, ei trebuia să învețe continuu lecțiile date de Domnul Hristos. Ei trebuia să adune din învățăturile Lui divine instrucțiuni care să corecteze ideile lor greșite cu privire la ceea ce constituie un caracter creștin. Ioan și Petru nu erau oameni perfecți, dar au folosit fiecare ocazie pe care au avut-o pentru a învăța. Petru n-a învățat să nu se mai încreadă în sine, să fie invidios, mândru de sine, până când nu a fost biruit de ispitele diavolului și s-a lepădat de Domnul său. Iuda a avut aceeași ocazie pe care au avut-o acești ucenici, de a prinde și reține lecțiile pe care Domnul Hristos i-a învățat, dar el n-a apreciat valoarea lor. El doar le-a auzit, nu le-a și împlinit. Rezultatul s-a văzut în vânzarea Domnului său.
Oamenii pe care Dumnezeu i-a legat de instituțiile Sale nu trebuie să simtă că, din moment ce se află în poziții de răspundere, nu mai au nevoie să crească, să se dezvolte. Dacă ei trebuie să fie oameni reprezentativi, păzitori ai celei mai sfinte lucrări încredințate vreodată muritorilor, atunci ei trebuie să ia poziție de învățăcei. Ei nu trebuie să aibă simțământul mulțumirii de sine sau al îngâmfării. Ar trebui ca totdeauna să fie conștienți de faptul că se află pe un teren sfânt. Îngerii lui Dumnezeu sunt gata să le slujească, iar ei trebuie să fie mereu gata să primească lumina și influența cerului. Astfel, nu sunt mai potriviți pentru lucrare decât cei necredincioși.
-558-
Dacă viața și caracterul oamenilor legați de lucrarea noastră din Battle Creek ar fi fost transformate pentru ca ei să poată avea o influență bună, care să fie de folos acelora care sunt sub controlul lor, atunci situația ar fi mult mai încurajatoare. Ori de câte ori se angajează oameni, trebuie să se aibă în vedere capacitatea lor, căci am motive să spun că mulți au nevoie să se dezvolte mult mai înainte ca să fie calificați să-și ocupe pozițiile în mod acceptabil. Poate că se cred competenți să dea sfaturi, dar ei înșiși au nevoie de sfaturi de la Cel care nu greșește, în înțelepciunea Sa. Interese mari și importante sunt în primejdia de a fi deformate și vor ieși din mâna lor imperfecte. Dacă toți și-ar da seama mai mult de ignoranța lor și ar depinde mai puțin de ei înșiși, ar putea învăța de la Marele Învățător blândețea și smerenia inimii.
Dumnezeu observă tot ce se întâmplă în instituțiile din Battle Creek. “Doamne, Tu mă vezi” — ar trebui să fie prezent totdeauna în minte acest lucru. Toți cei care poartă răspunderi în aceste instituții ar trebui să fie curtenitori și buni. Un sentiment al prezenței continue a Domnului Hristos va preveni violarea drepturilor altora, un lucru așa de obișnuit în practicile din lumea noastră, dar care este o ofensă pentru Dumnezeu. Iubirea lui Isus trebuie să fie încorporată în viața lucrătorilor din mai multe departamente ale lucrării, pentru ca dreptatea să poată fi făcută nu numai în ceea ce privește lucrarea, ci și unul față de altul.
Frații mei, prima lucrare este aceea de a vă asigura binecuvântarea lui Dumnezeu în propriile voastre inimi. Apoi, aduceți această binecuvântare în căminele voastre, dați la o parte din viața voastră critica, biruiți căile voastre istovitoare și lăsați ca un spirit de bucurie și bunătate să predomine. Atmosfera din căminele voastre va fi dusă împreună cu voi la locul de muncă. Oriunde domnește iubirea lui Isus, acolo este o blândețe plină de milă și multă atenție față de alții. Lucrarea cea mai prețioasă în care se pot angaja frații mei este aceea de a cultiva un caracter asemenea Domnului Hristos.
-559-
Mi-a fost arătat că cei care conduc instituțiile noastre ar trebui să aibă întotdeauna în minte că există un Director-șef, și Acesta este Dumnezeul cerului. Trebuie să existe o cinste desăvârșită în toate tranzacțiile de afaceri, din fiecare departament al lucrării. Trebuie să existe fermitate în păstrarea ordinii, dar împreună simțire, milă și îngăduință, care să fie amestecate cu fermitate. Dreptatea are o soră geamănă — iubirea. Ele trebuie să stea una lângă cealaltă. Biblia trebuie să fie călăuza noastră. Nu poate să fie o decepție mai mare decât ca un om să creadă că el poate să găsească un ghid mai bun decât Cuvântul lui Dumnezeu, atunci când se află în dificultate. Cuvântul binecuvântat trebuie să fie o candelă pentru picioarele noastre. Preceptele Bibliei trebuie să fie puse în practică în viața de toate zilele.