Continuare.
Să nu uiți că responsabilitatea ta este măsurată, nu prin resursele și capacitățile tale prezente, ci după puterile cu care ai fost înzestrat de la început și ocaziile de a le folosi. Întrebarea pe care fiecare trebuie să și-o pună nu este dacă acum este fără experiență și nepotrivit a lucra pentru cauza lui Dumnezeu, ci cum și de ce este în starea aceasta și cum poate să fie remediată. Dumnezeu nu ne va înzestra în mod supranatural cu acele calități ce ne lipsesc; ci, în timp ce exercităm capacitățile pe care le avem, El va lucra cu noi și pentru noi pentru a dezvolta și întări orice capacitate; energiile noastre ce dormitează vor fi trezite și puterile care mult timp au fost paralizate vor primi o nouă viață.
Atâta vreme cât suntem în lume, trebuie să avem de-a face cu lucrurile lumii. Totdeauna va fi nevoie să ne implicăm într-o tranzacție temporală sau în afaceri secundare; dar acestea nu trebuie să ne absoarbă cu totul. Apostolul Pavel ne-a dat o regulă sigură: “În sârguință fiți fără preget. Fiți plini de râvnă cu duhul. Slujiți Domnului!” Îndatoririle umile, obișnuite ale vieții trebuie să fie toate îndeplinite cu credincioșie; “din inimă”, spune apostolul, “ca pentru Domnul”. Oricare ar fi locul nostru de muncă, fie în gospodărie, la lucrul câmpului sau la îndeletniciri intelectuale, noi trebuie să le îndeplinim spre slava lui Dumnezeu, atâta vreme cât facem din Domnul Hristos primul, cel din urmă și cel mai bun în toate. Dar pe lângă aceste lucrări lumești, fiecărui urmaș al Domnului Hristos îi este dată o lucrare specială pentru zidirea împărăției Sale — o lucrare care cere eforturi personale pentru salvarea oamenilor. Aceasta nu este o lucrare care să fie îndeplinită numai o dată pe săptămână, la locașul de închinare, ci în tot timpul și în orice loc.
-460-
Oricine este legat de biserică face din acest act un legământ solemn de a lucra pentru interesul bisericii și a păstra acest interes mai presus de orice considerație lumească. Este lucrarea sa să păstreze o legătură vie cu Dumnezeu, să se angajeze cu trup și suflet în marele plan al răscumpărării și să arate, în viața și caracterul său, desăvârșirea poruncilor lui Dumnezeu în contrast cu obiceiurile și învățăturile lumii. Fiecare suflet care a mărturisit pe Hristos s-a angajat să facă și să fie un lucrător ce este posibil ca să devină spiritual, activ, zelos și eficient în lucrarea Domnului său. Domnul Hristos așteaptă de la fiecare om să-și facă datoria; să fie aceasta deviza printre toți urmașii Săi.
Nu trebuie să așteptăm să fim solicitați pentru a transmite lumina, ci să fim insistenți pentru sfat sau instrucțiuni. Fiecare dintre cei care primesc razele Soarelui Neprihănirii trebuie să reflecte strălucirea lui pretutindeni în jurul lui. Religia lui trebuie să aibă o influență pozitivă și hotărâtă. Rugăciunile și cererile sale trebuie să fie pline de Duhul Sfânt, ca să topească și să supună sufletul. Domnul Isus spune: “Tot așa să lumineze și lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune, și să slăvească pe Tatăl vostru, care este în ceruri”. Ar fi mai bine pentru un om lumesc să nu fi văzut niciodată un mărturisitor al religiei decât să ajungă sub influența unuia care este necunoscător și neștiutor în ceea ce privește puterea sfințeniei. Dacă Hristos ar fi modelul nostru, dacă viața Sa ar fi regula vieții noastre, ce zel ar fi manifestat, ce eforturi ar fi făcute, ce dărnicie, ce lepădare de sine practicată! Cât de neobosit am lucra! Ce cereri stăruitoare pentru înțelepciune și putere s-ar înălța la Dumnezeu! Dacă toți cei care mărturisesc că sunt copii ai lui Dumnezeu vor avea simțământul că este preocuparea principală a vieții lor aceea de a face lucrarea pe care Dumnezeu le-a dat-o să o facă, dacă ei vor lucra în mod neegoist pentru cauza Sa, ce schimbare s-ar vedea în inimi și în cămin, în comunități, da, chiar în lume!
Vigilență și credincioșie au fost cerute urmașilor Domnului Hristos în fiecare veac; dar acum, pentru că stăm chiar în pragul lumii veșnice, păstrând adevărurile, având o lumină așa de mare, o lucrare așa de importantă, noi trebuie să ne dublăm silințele. Fiecare trebuie să facă tot ce poate, cu toate capacitățile sale. Fratele meu, îți primejduiești propria ta mântuire dacă dai acum înapoi. Dumnezeu te va chema să dai socoteală, dacă acum dai greș în lucrarea pe care El ți-a dat-o s-o faci. Cunoști adevărul? Atunci transmite-l și altora.
-461-
Ce aș putea spune pentru a trezi comunitățile noastre? Ce pot să spun acelora care au jucat un rol important în vestirea ultimei solii? “Domnul vine” ar trebui să fie solia pe care s-o purtăm, nu numai pe buzele noastre, ci prin viața și caracterul nostru; dar mulți dintre cei cărora Dumnezeu le-a dat lumină și cunoștință, talanții influenței și mijloacelor, sunt oameni care nu iubesc adevărul și nu-l trăiesc. Ei au băut atât de profund din cupa amețitoare a egoismului și a celor lumești, încât s-au îmbătat de grijile acestei vieți. Fraților, dacă continuați să fiți așa de leneși, așa de lumești și egoiști cum ați fost, Dumnezeu cu siguranță va trece pe lângă voi și va lua pe cei care se îngrijesc mai puțin de ei înșiși, sunt mai puțin ambițioși după onoarea acestei lumi și care nu vor ezita să meargă așa cum a făcut Domnul lor, afară din tabără, purtând povara rușinii. Lucrarea va fi dată acelora care o vor primi, acelora care o vor prețui, care vor ține principiile ei în experiența vieții de fiecare zi. Dumnezeu va alege oameni umili, care caută mai degrabă să glorifice Numele Său și să facă să progreseze cauza Sa decât onoarea și promovarea lor. El va ridica bărbați care nu au așa de multă înțelepciune lumească, dar care sunt legați de El și care vor căuta tărie și sfat de sus.
Unii dintre conducătorii noștri sunt înclinați să-și permită să aibă spiritul manifestat de apostolul Ioan, atunci când a spus: “Învățătorule, noi am văzut pe un om scoțând draci în Numele Tău; și l-am oprit, pentru că nu venea după noi”. Organizația și disciplina sunt esențiale, dar în prezent există o mare primejdie, aceea a unei îndepărtări de simplitatea Evangheliei Domnului Hristos. Noi avem nevoie de o mai puțină dependență de forme și ceremonii și de mai multă putere a adevăratei evlavii. Dacă viața și caracterul lor sunt exemplare, lăsați-i pe toți cei care vor să lucreze, în orice poziție. Deși poate că nu se vor conforma în totul exact metodelor noastre, să nu se rostească nici un cuvânt de condamnare sau descurajare. Când fariseii au dorit ca Isus să-i facă pe copii să tacă, atunci când Îi aduceau laude, Mântuitorul a spus: “Vă spun că, dacă vor tăcea ei, pietrele vor striga.” Profeția trebuie să fie împlinită. Tot astfel, în aceste zile, lucrarea trebuie să fie făcută. Sunt multe departamente de lucru; fiecare să-și îndeplinească partea cât mai bine cu putință. Un om care are un singur talant nu trebuie să-l îngroape în pământ. Dumnezeu a dat fiecăruia lucrarea după capacitatea sa. Acelora cărora li s-au încredințat mari răspunderi și capacități să nu se străduiască să aducă la tăcere pe alții care sunt mai puțin dotați și cu mai puțină experiență. Oamenii care au un singur talant pot avea intrare la o clasă de oameni la care cei cu doi sau cinci talanți nu pot pătrunde. Și cei mari, și cei mici sunt deopotrivă vase alese să ducă apa vieții sufletelor însetate. Cei care predică Cuvântul să nu-și pună mâinile peste cel mai umil lucrător și să spună: “Tu trebuie să lucrezi în direcția aceasta sau să nu lucrezi deloc!” Mâinile jos, fraților! Lăsați pe fiecare să lucreze în sfera lui, cu propria lui armătură, făcând ceea ce poate în modul său umil. Întăriți-i mâinile în această lucrare. Acesta nu este un timp în care fariseismul să controleze. Lăsați ca Dumnezeu să lucreze prin cine dorește El. Solia trebuie să meargă înainte.
-462-
Toți trebuie să-și manifeste credincioșia față de Dumnezeu printr-o înțeleaptă folosire a capitalului ce le-a fost încredințat, nu numai în ceea ce privește mijloacele, ci prin orice înzestrare ce duce la zidirea împărăției Sale. Satana va folosi orice șiretlic posibil pentru a împiedica adevărul să ajungă la cei care sunt îngropați în rătăciri; dar vocea de avertizare, de stăruință arzătoare trebuie să ajungă la ei. Și în vreme ce numai puțini sunt angajați în această lucrare, mii ar trebui să fie interesați cu mult mai mult decât ei. Dumnezeu n-a intenționat niciodată ca membrii din biserică să fie scuzați ca să nu lucreze pentru cauza Sa. “Mergi, du-te și lucrează în Via Mea”, este porunca Domnului către fiecare dintre urmașii Săi. Atâta vreme cât sunt suflete neconvertite în lume, trebuie să se depună cel mai activ, cel mai serios și mai zelos efort pentru mântuirea lor. Cei care au primit lumina trebuie să caute să-i lumineze pe aceia care nu o au. Dacă membrii bisericii nu se prind bine de această lucrare, ei arată prin aceasta că nu au o legătură vie cu Dumnezeu. Numele lor sunt reținute ca slujitori leneși. Nu puteți oare să înțelegeți motivul pentru care nu este mai multă spiritualitate în comunitățile noastre? Aceasta se datorează faptului că nu sunteți colaboratori cu Domnul Hristos.
-463-
Dumnezeu a dat fiecărui om lucrul lui. Fiecare dintre noi să așteptăm de la Dumnezeu și El ne va învăța cum să lucrăm și pentru ce lucrare suntem noi cel mai bine adaptați ca s-o ducem la îndeplinire. Totuși, nimeni n-ar trebui să înceapă într-un spirit de independență să debiteze teorii noi. Lucrătorii trebuie să fie în armonie cu adevărul și cu frații lor. Trebuie să existe sfat și conlucrare. Dar ei nu trebuie să aibă sentimentul că la fiecare pas trebuie să aștepte să întrebe pe un slujbaș de rang mai înalt dacă să facă lucrul acesta sau acela. Nu te uita la om pentru călăuzire, ci spre Dumnezeul lui Israel.
Lucrarea pe care biserica nu a făcut-o într-un timp de pace și prosperitate va trebui să fie făcută în timpul unei crize teribile, sub cele mai descurajatoare și respingătoare împrejurări. Avertizările pe care conformarea față de cele lumești le-a adus la tăcere trebuie să fie transmise sub cea mai crudă opoziție din partea vrăjmașilor credinței. Și în timpul acela, clasa superficială, conservatoare, a cărei influență a dat înapoi programul lucrării, va renunța la credință și se va alătura vrăjmașilor ei recunoscuți, către care s-a îndreptat de mult timp simpatia lor. Acești apostaziați vor da pe față cea mai înverșunată vrăjmășie, făcând tot ce le stă în putere pentru a oprima și a face rău foștilor lor frați și a trezi indignare împotriva lor. Ziua aceasta este chiar înaintea noastră. Membrii bisericii vor fi puși în mod individual la probă și încercați. Ei vor fi puși în împrejurări în care vor fi forțați să dea mărturie despre adevăr. Mulți vor fi chemați să vorbească înaintea consiliilor și curților de judecată, probabil în mod separat și singuri. Ei au refuzat să treacă prin experiența care putea să-i ajute în această situație de criză și sufletele lor sunt împovărate de remușcări pentru pierderea ocaziilor și neglijarea privilegiilor.
Fratele și sora mea, vă implor, gândiți-vă la aceste lucruri. Fiecare dintre voi aveți o lucrare de făcut. Necredincioșia și neglijența voastră sunt înregistrate împotriva voastră în cărțile cerului. Voi v-ați redus puterile și v-ați micșorat capacitățile. Vă lipsesc experiența și eficiența, pe care ați fi putut să le aveți. Dar mai înainte de a fi prea târziu, vă somez să vă treziți. Nu mai întârziați deloc. Ziua aproape a trecut. Soarele în apus este gata să dispară definitiv din fața noastră. Totuși, în timp ce sângele Domnului Hristos pledează încă, puteți primi iertare. Faceți apel la orice energie a sufletului, folosiți cele câteva ore ce au mai rămas pentru a munci cu zel pentru Dumnezeu și pentru aproapele nostru.
-464-
Inima mea este mișcată până în profunzime. Cuvintele nu pot exprima simțămintele mele când pledez pentru sufletele ce pier. Trebuie să pledez oare în zadar? Ca trimis al Domnului Hristos, aș dori să vă treziți și să lucrați așa cum n-ați lucrat niciodată până acum. Datoria voastră nu poate să fie trecută asupra altuia. Nimeni altul, ci numai voi puteți să vă faceți lucrarea. Dacă voi rețineți lumina, cineva trebuie să fie lăsat în întuneric, prin neglijența voastră.
Veșnicia se întinde înaintea noastră. Cortina este aproape să fie ridicată. Noi, care ocupăm această solemnă și responsabilă poziție, ce facem, ce gândim de ne agățăm de iubirea noastră egoistă după comoditate, în vreme ce sufletele pier în jurul nostru? Au devenit oare inimile noastre așa de împietrite? Nu putem simți sau înțelege că avem o lucrare de făcut pentru mântuirea altora? Fraților, suntem noi dintre aceia care, având ochi, nu văd, având urechi, nu aud, este oare în zadar faptul că Dumnezeu v-a făcut cunoscută voia Sa? Este oare în zadar că El v-a trimis avertizare după avertizare? Credeți voi în cele spuse de declarația adevărului veșnic cu privire la ceea ce este gata să vină asupra pământului, credeți voi că judecățile lui Dumnezeu stau asupra oamenilor, și totuși puteți sta liniștiți, leneși, nepăsători și iubitori de plăceri?
Acum nu este timpul ca poporul lui Dumnezeu să-și fixeze pasiuni sau să-și strângă comori în această lume. Timpul nu este prea departe, când, asemenea primilor ucenici, vom fi forțați să ne refugiem în locuri pustii și izolate. După cum asediul Ierusalimului de către armatele romane a fost un semnal pentru iudeii creștini să fugă, tot astfel asumarea puterii de către națiunea noastră prin impunerea decretului de impunere a sabatului papal va fi o avertizare pentru noi. Atunci va fi timpul să părăsim marile orașe, să ne pregătim să le părăsim pe cele mici pentru locuințe retrase, în locuri izolate, printre munți. Și chiar acum, în loc să căutăm aici locuințe scumpe, noi ar trebui să fim pregătiți să ne mutăm într-o țară mai bună, chiar în cer. În loc să ne cheltuim banii pentru satisfacerea plăcerilor egoiste, ar trebui să studiem, să vedem cum să facem economii. Orice talant ce ne-a fost împrumutat de Dumnezeu ar trebui să fie folosit pentru slava Sa, pentru a avertiza lumea. Dumnezeu are o lucrare pentru colaboratorii Săi pe care să o facă în orașe. Misiunile noastre trebuie să fie susținute; trebuie să fie deschise noi misiuni. Pentru a duce mai departe și cu succes această lucrare, nu se cer cheltuieli mai mici. Este nevoie de case de rugăciune în care să poată să fie invitați oameni pentru a auzi adevărul pentru timpul acesta. În scopul acesta, Dumnezeu le-a încredințat slujitorilor Săi un capital. Nu îngăduiți ca averile voastre să fie angajate în întreprinderi sau planuri lumești, astfel încât această lucrare să fie împiedicată. Folosiți-vă mijloacele pentru binele cauzei lui Dumnezeu. Trimiteți comorile voastre în ceruri înaintea voastră.
-465-
Membrii bisericii ar trebui să se consacre, ei și toate averile lor, pe altarul lui Dumnezeu. Acum, ca niciodată mai înainte, se aplică îndemnul Mântuitorului: “Vindeți ce aveți și dați milostenie. Faceți rost de pungi care nu se învechesc, o comoară nesecată în ceruri, unde nu se apropie hoțul și unde nu roade molia. Căci unde este comoara voastră, acolo este și inima voastră.” Aceia care își investesc mijloacele în case mari, în terenuri, în întreprinderi și acțiuni lumești spun despre acțiunile lor: “Dumnezeu nu le poate avea; eu le vreau pentru mine însumi”. Ei au înfășurat unicul lor talant într-un prosop și l-au ascuns în pământ. Pentru motivul acesta este cazul să ne alarmăm. Fraților, Dumnezeu nu v-a încredințat mijloace ca să le lăsați nefolosite și nici ca să fie reținute în mod egoist sau să fie ascunse, ci pentru a fi folosite pentru înaintarea cauzei Sale, pentru salvarea sufletelor ce pier. Nu este acum timpul să investiți banii Domnului în casele voastre costisitoare și în marile voastre întreprinderi, în timp ce cauza Sa este slăbită și lăsată să-și cerșească posibilitatea mergerii mai departe pe drumul ei, cu trezoreria jumătate goală. Domnul nu lucrează în acest fel. Să nu uităm că ziua se apropie foarte repede atunci când se va spune: “Dă socoteală de isprăvnicia ta”. Nu puteți să recunoașteți semnele timpului?
-466-
Fiecare zi ce trece ne aduce mai aproape de marea și importanta zi. Suntem cu un an mai aproape de ziua judecății, mai aproape de veșnicie, decât eram la începutul anului 1884. Ne strângem noi mai aproape de Dumnezeu? Veghem noi în vederea rugăciunii? Încă un an din timpul nostru de lucru s-a rostogolit în veșnicii. În fiecare zi, am fost în legătură cu bărbați și femei care vor sta în fața judecății. Fiecare zi ar fi putut să devină linia de despărțire pentru unele suflete; cineva putea să ia hotărârea care să determine viitorul destinului lor. Care a fost influența noastră asupra acestor împreună călători? Ce eforturi am făcut pentru a-i aduce la Hristos?
Este un lucru solemn acela de a muri, dar un lucru cu mult mai solemn este acela de a trăi. Cu fiecare gând, cuvânt și faptă din viața noastră ne vom întâlni iarăși. Ceea ce am făcut din noi în acest timp de probă, aceea va trebui să rămânem în toată veșnicia. Moartea aduce descompunerea trupului, dar nu poate face nici o schimbare în caracter. Venirea Domnului Hristos nu aduce schimbarea caracterului nostru; ea nu face decât să-l fixeze pentru totdeauna spre neschimbare.
Apelez din nou la membrii bisericii să fie creștini asemenea Domnului Hristos. Domnul Isus a fost un lucrător, dar nu pentru Sine, ci pentru alții. El a lucrat pentru a binecuvânta și a salva pe cei pierduți. Dacă sunteți creștini, atunci veți imita exemplul Său. El a pus temelia și noi suntem ziditori împreună cu El. Dar ce fel de material aducem noi pentru a clădi pe această temelie? “Lucrarea fiecăruia va fi dată pe față; ziua Domnului o va face cunoscut, căci se va descoperi în foc. Și focul va dovedi cum este lucrarea fiecăruia.” Dacă consacrați toată tăria și talentul vostru lucrurilor din lumea aceasta, atunci lucrarea vieții voastre este reprezentată prin lemn, fân și trestie, ce vor fi consumate de focul zilei din urmă. Dacă lucrarea neegoistă pentru Hristos și viața veșnică va fi aur, argint și pietre prețioase, ea nu va pieri niciodată.
Frații și surorile mele, treziți-vă, vă implor, din somnul morții. Este prea târziu pentru a consacra tăria creierului, a oaselor și a mușchilor pentru a ne sluji nouă înșine. Fie ca ziua de pe urmă să nu vă găsească lipsiți de comoara cerului. Căutați să aduceți mai departe triumful crucii, căutați să luminați sufletele, lucrați pentru mântuirea aproapelui vostru și lucrarea voastră va rezista probei focului.
-467-
“Dacă lucrarea zidită de cineva rămâne în picioare, el va primi răsplata”. Glorioasă va fi răsplata ce va fi dată atunci când lucrătorii credincioși vor fi strânși în jurul tronului lui Dumnezeu și al Mielului. Când a privit slava lui Dumnezeu, în starea sa muritoare, Ioan a căzut la pământ ca mort; el n-a fost în stare să îndure această scenă. Dar când trupul acesta muritor se va îmbrăca în nemurire, cei răscumpărați vor fi asemenea lui Isus, pentru că Îl vor vedea așa cum este. Ei stau înaintea tronului, aceasta însemnând că sunt acceptați. Acum ei pot privi asupra slavei neumbrite a tronului lui Dumnezeu. Au fost părtași cu Isus la suferințele Lui, au fost lucrători împreună cu El în cadrul planului de mântuire și acum sunt părtași împreună cu El la bucuria de a privi sufletele salvate prin ei, ca instrumente ale lui Dumnezeu, pentru a-L lăuda pe Dumnezeu în decursul întregii veșnicii.
Iosua și îngerul
Dacă vălul care desparte lumea vizibilă de cea invizibilă ar putea să fie ridicat și poporul lui Dumnezeu să poată privi marea luptă ce are loc între Domnul Hristos și îngerii Săi și Satana și îngerii cei răi cu privire la răscumpărarea omului; dacă ei ar putea să înțeleagă lucrarea minunată a lui Dumnezeu pentru răscumpărarea sufletelor din robia păcatului și continua exercitare a puterii Sale pentru ocrotirea lor de răutatea celui rău, atunci ei ar fi mai bine pregătiți pentru a se opune înșelăciunilor lui Satana. Mintea lor ar fi solemnizată, având în vedere vasta extindere și importanță a planului de mântuire și a măreției lucrării dinaintea lor, ca împreună lucrători cu Domnul Hristos. Ei vor fi umili, dar încurajați că tot cerul este interesat în mântuirea lor.
O ilustrație mai puternică și mai impresionantă a lucrării lui Satana și a lucrării Domnului Hristos și a puterii Mijlocitorului nostru de a înfrânge pe acuzatorul poporului Său este dată în profeția lui Zaharia. În viziune sfântă, profetul privește pe Iosua, marele preot, “îmbrăcat în haine murdare”, stând înaintea îngerului Domnului, implorând mila lui Dumnezeu în favoarea poporului Său care se află într-o profundă suferință. Satana stătea la dreapta sa, să i se împotrivească. Deoarece Israel fusese poporul ales să păstreze pe pământ cunoașterea lui Dumnezeu, ei au fost, chiar de la începutul existenței lor ca națiune, ținta specială a vrăjmășiei lui Satana, și el a hotărât să determine nimicirea lor. El nu putea să le facă nici un rău atâta timp cât ascultau de Dumnezeu; de aceea, și-a folosit toată puterea și viclenia pentru a-i face să păcătuiască. Ademeniți de ispitele sale, ei au călcat în picioare Legea lui Dumnezeu și astfel au fost separați, rupți de Izvorul tăriei lor și au fost astfel lăsați să devină pradă vrăjmașilor lor păgâni. Au fost duși în captivitate în Babilon și au rămas acolo mulți ani. Cu toate acestea, Domnul nu i-a uitat. Profeții Săi au fost trimiși la ei cu mustrări și avertizări. Poporul a fost trezit să-și vadă vinovăția, s-a umilit înaintea lui Dumnezeu și s-a întors la El cu o adevărată pocăință. Apoi Domnul le-a trimis solii de încurajare, declarând că El îi va elibera din captivitate și îi va readuce în grația Sa. Tocmai acest lucru era hotărât Satana să-l evite. O rămășiță a lui Israel se întorsese deja în țara lor și Satana căuta să miște națiunile păgâne, care erau instrumente ale lui, pentru a-i distruge cu desăvârșire.
-468-
În timp ce Iosua pleda în umilință pentru împlinirea făgăduințelor lui Dumnezeu, Satana stătea plin de îndrăzneală în picioare, pentru a i se împotrivi. El arăta spre păcatele lui Israel ca un argument pentru care poporul acesta nu trebuia să fie readus în grația lui Dumnezeu. El îi considera ca fiind prada lui și cerea să fie dați în mâinile lui pentru a fi nimiciți.
Marele preot nu se putea apăra pe el însuși sau pe poporul său de acuzațiile lui Satana. El nu pretindea că Israel este fără păcat. În hainele sale murdare, simbolizând păcatele poporului, pe care le purta ca reprezentant al lui, el stătea înaintea Îngerului, mărturisind vinovăția lor și totuși arătând spre pocăința și umilința lor, sprijinindu-se pe mila Răscumpărătorului iertător al păcatului, cerând în credință împlinirea făgăduințelor lui Dumnezeu.
Va continua.