Criza ce vine
“Și balaurul, mâniat pe femeie, s-a dus să facă război cu rămășița seminței ei, care păzesc poruncile lui Dumnezeu și țin mărturia lui Isus Hristos.” În viitorul apropiat, vom vedea împlinirea acestor cuvinte, având în vedere că bisericile protestante se unesc cu lumea și cu puterea papală împotriva păzitorilor poruncilor. Același spirit care i-a motivat pe adepții papalității din veacurile trecute îi va face și pe protestanți să urmeze un drum asemănător față de aceia care își vor păstra credincioșia lor față de Dumnezeu.
Biserica și statul fac acum pregătiri pentru conflictul viitor. Protestanții lucrează acum pe ascuns pentru a aduce duminica în față, așa cum au făcut romaniștii. Pretutindeni, papalitatea își strânge structurile ei mari și impunătoare în adâncimi tainice, de unde vechile lor persecuții vor fi repetate. Și se pregătește drumul pentru manifestare pe scară mare, a acelor minuni mincinoase, prin care, dacă va fi posibil, Satana va înșela chiar și pe cei aleși.
-450-
Decretul care va trebui să fie dat împotriva poporului lui Dumnezeu va fi la fel ca acela dat de Ahașveroș împotriva iudeilor, pe timpul Esterei. Edictul persan a fost dat din cauza răutății lui Haman împotriva lui Mardoheu. Nu pentru că Mardoheu i-ar fi făcut vreun rău, ci pentru că a refuzat să i se închine, să-i aducă respectul care I se cuvine numai lui Dumnezeu. Hotărârea împăratului împotriva iudeilor a fost obținută printr-un pretext fals, prin greșita prezentare a acestui popor deosebit. Satana a pus la cale acest plan pentru a șterge de pe fața pământului pe aceia care păstrau cunoștința adevăratului Dumnezeu. Dar complotul lui a fost înfrânt de către o contraputere care domnește printre fiii oamenilor. Îngeri care excelează în putere au fost însărcinați să apere pe poporul lui Dumnezeu și comploturile adversarilor lor s-au întors asupra capului lor. Lumea protestantă de astăzi vede în mica grupă a păzitorilor Sabatului un Mardoheu la poartă. Caracterul și comportarea sa, care exprimă respect față de Legea lui Dumnezeu, sunt o continuă mustrare pentru cei care au dat la o parte temerea de Dumnezeu și calcă în picioare Sabatul Său; acest intrus nepoftit trebuie — prin unele mijloace — să fie înlăturat din cale.
Aceeași minte diabolică ce a complotat împotriva celor credincioși din veacurile trecute caută încă să extermine de pe pământ pe cei care se tem de Dumnezeu și ascultă de Legea Sa. Satana va stârni indignare împotriva umilei minorități care în mod conștient refuză să accepte obiceiurile populare și tradițiile. Oameni în poziții înalte și cu reputație se vor uni cu cei nelegiuiți și stricați, pentru a se sfătui împotriva poporului lui Dumnezeu. Bogăția, geniul, educația se vor strânge pentru a-i acoperi cu dispreț. Conducători, persecutori, slujitori ai altarelor și membri ai bisericii vor conspira împotriva lor. Prin cuvânt și prin scris, prin fanfaronadă, amenințări și batjocură, ei vor căuta să le nimicească credința. Printr-o falsă reprezentare și apeluri mânioase, ei vor stârni mânia poporului. Neavând un “așa zice Scriptura”, pentru a aduce ca argument împotriva apărătorilor Sabatului biblic, ei vor recurge la acțiuni opresive pentru a suplini această lipsă. Pentru a-și asigura popularitate și sprijin, legislatorii se vor supune cerinței pentru o lege duminicală. Aceia care se tem de Dumnezeu nu pot să accepte o instituție care violează o poruncă a Decalogului. Pe acest câmp de luptă se va da ultima mare bătălie dintre adevăr și minciună. și noi nu suntem lăsați în îndoială cu privire la această problemă. Acum, ca și în zilele lui Mardoheu, Domnul va apăra adevărul și poporul Său.
-451-
Prin decretul ce impune instituția papalității care violează Legea lui Dumnezeu, națiunea noastră se va rupe cu totul de neprihănire. Când protestantismul va întinde mâna peste abis, pentru a prinde mâna puterii romane, când ea va întinde mâna peste abis pentru a da mâna cu spiritismul, când, sub influența acestor întreite uniri, țara noastră va respinge orice principiu al Constituției, ca o conducere protestantă și republicană, și va face legi pentru propagarea falsurilor și înșelăciunilor papale, putem cunoaște că a venit timpul pentru lucrarea prin minuni a lui Satana și că sfârșitul este aproape.
După cum apropierea armatelor romane a fost un semn pentru ucenici cu privire la iminenta distrugere a Ierusalimului, tot astfel se poate ca această apostazie să fie un semn al faptului că limita îndelungii răbdări a lui Dumnezeu a ajuns la capăt, că măsura nelegiuirii națiunii noastre s-a umplut și că îngerul milei este gata să-și ia zborul, pentru a nu se mai întoarce niciodată. Poporul lui Dumnezeu va fi atunci aruncat în acele scene chinuitoare și nefericite, pe care profeții le-au descris ca fiind timpul strâmtorării lui Iacov. Strigătul celor credincioși și persecutați se înalță spre ceruri. Și după cum sângele lui Abel strigă din pământ, sunt de asemenea voci care strigă la Dumnezeu din mormintele martirilor, din cimitirele mărilor, din peșterile munților, de sub arcadele piețelor: “Până când, Stăpâne, Tu, care ești sfânt și adevărat, zăbovești să judeci și să răzbuni sângele nostru asupra locuitorilor pământului?”
Domnul Își face lucrarea Sa. Tot cerul este în mișcare. Judecata întregului pământ se va face în curând pentru a răzbuna autoritatea Sa insultată. Semnul eliberării va fi pus asupra oamenilor care păzesc poruncile lui Dumnezeu, onorează legea și care refuză semnul fiarei sau al chipului ei.
-452-
Dumnezeu a descoperit ceea ce va avea loc în ultimele zile, pentru ca poporul Său să poată fi pregătit să reziste împotriva furtunii opoziției și a mâniei. Cei care au fost avertizați cu privire la evenimentele din fața lor nu trebuie să aștepte venirea furtunii cu calm, mângâindu-se singuri cu faptul că Domnul îi va ocroti pe cei credincioși ai Săi în ziua necazului. Noi trebuie să fim ca niște oameni care așteaptă pe Domnul lor, nu într-o așteptare leneșă, ci într-o lucrare plină de zel și cu o credință neșovăielnică. Nu este acum timpul să îngăduim ca mințile noastre să fie absorbite de lucruri de mică importanță. În timp ce oamenii dorm, Satana este activ, aranjând în așa fel lucrurile, încât poporul lui Dumnezeu să nu se bucure de milă și dreptate. Mișcarea duminicală își face acum drum prin întuneric. Conducătorii ascund adevărata problemă și mulți dintre cei care sunt uniți în această mișcare nu văd încotro tinde curentul din subteran. Declarațiile lui sunt blânde și în aparență creștine, dar când va vorbi, va da pe față spiritul balaurului. Avem datoria să facem tot ce ne stă în putere pentru a evita primejdia ce amenință. Trebuie să ne străduim să dezarmăm prejudecățile, așezându-ne într-o lumină cuvenită înaintea oamenilor. Trebuie să discutăm cu ei adevărata problemă, în felul acesta ridicând cel mai eficient protest împotriva măsurilor de restrângere a libertății de conștiință. Noi trebuie să cercetăm Scripturile și să fim în stare să dăm socoteală de credința noastră. Profetul spune: “Cei răi vor face răul și nici unul din cei răi nu va înțelege, dar cei pricepuți vor înțelege”.
Cei care au acces la Dumnezeu prin Domnul Hristos au o lucrare importantă înaintea lor. Acum este timpul să punem mâna, să ne prindem de brațul tăriei noastre. Rugăciunea lui David trebuie să fie rugăciunea pastorilor și a membrilor laici: “Este vremea ca Domnul să lucreze; căci ei calcă Legea Ta”. Slujitorii Domnului să plângă între tindă și altar și să spună: “Doamne, îndură-Te de poporul Tău! Nu da de ocară moștenirea Ta”. Dumnezeu a lucrat totdeauna pentru poporul Său în situația lor cea mai critică, atunci când se părea că nu mai este nici o speranță ca ruina să fie evitată. Planurile oamenilor răi, vrăjmașii bisericii, sunt supuse puterii Sale și providenței Sale cârmuitoare! El poate mișca inimile oamenilor de stat; mânia celor turbulenți și nemulțumiți, celor ce urăsc pe Dumnezeu, adevărul și poporul Său poate să fie potolită, așa cum se potolesc apele dacă El le poruncește să se liniștească. Rugăciunea mișcă brațul Celui Atotputernic. El, care face stelele să meargă în ordine pe bolta cerului, al cărui glas controlează valurile adâncimilor de ape, același Creator infinit va lucra în favoarea poporului Său, dacă Îl cheamă în credință. El va ține în frâu forțele întunericului până când avertizarea este dată lumii și toți cei ce o vor asculta vor fi pregătiți pentru luptă.
-453-
“Omul Te laudă chiar și în mânia lui”, spune psalmistul; “când Te îmbraci cu toată urgia Ta.” Mijloacele lui Dumnezeu de a proba adevărul vor fi în funcțiune și vor constitui un subiect de cercetare și discuție, chiar dacă lucrul acesta se face prin disprețul aruncat asupra lui. Mintea, gândurile oamenilor trebuie să fie trezite. Fiecare controversă, fiecare reproș, fiecare calomnie, toate vor fi mijloacele lui Dumnezeu de a provoca cercetarea și trezirea minții, care altfel ar rămâne dormitând.
Așa a fost în istoria trecută a poporului lui Dumnezeu. Refuzând să se închine chipului cel mare de aur pe care l-a înălțat Nebucadnețar, cei trei evrei au fost aruncați într-un cuptor aprins. Dar Dumnezeu i-a ocrotit pe slujitorii Săi în mijlocul flăcărilor și, astfel, încercarea de a impune idolatria a avut ca rezultat aducerea cunoașterii adevăratului Dumnezeu înaintea adunării prinților și mai marilor din vasta împărăție a Babilonului.
Tot astfel a fost și atunci când s-a dat decretul care interzicea rugăciunea către vreun alt dumnezeu, afară de împărat. În timp ce Daniel, după obiceiul lui, își înălța rugăciunile de trei ori pe zi către Dumnezeul cerului, atenția prinților și a conducătorilor a fost atrasă asupra acestui caz. El a avut ocazia să vorbească despre el, să arate care este adevăratul Dumnezeu și să prezinte motivul pentru care numai El trebuie să primească închinare și datoria de a-I aduce laude și închinare. Iar eliberarea lui Daniel din groapa leilor a fost o altă dovadă că Ființa căruia el se închina era viul și adevăratul Dumnezeu.
Tot astfel, întemnițarea lui Petru a dus Evanghelia înaintea împăraților, prinților și conducătorilor, care altfel n-ar fi avut această lumină. Eforturile făcute pentru a împiedica progresul adevărului vor servi la extinderea lui. Adevărul desăvârșit este mai clar văzut din orice punct din care poate fi văzut. Erorile, abaterile cer să-și ascundă identitatea, să fie mascate. Ele se îmbracă chiar în hainele îngerilor și fiecare manifestare a caracterului adevărat scade șansele lor de succes.
-454-
Poporul pe care Dumnezeu l-a făcut depozitarul legii Sale nu trebuie să îngăduie ca lumina lor să fie ascunsă. Adevărul trebuie să fie vestit în locurile întunecoase ale pământului. Obstacolele trebuie să fie înfruntate și depășite. O mare lucrare trebuie făcută, și această lucrare a fost încredințată acelora care cunosc adevărul. Ei ar trebui acum să-L implore pe Dumnezeu să-i ajute. Spiritul iubirii Domnului Hristos trebuie să fie răspândit în inimile lor. Spiritul Domnului Hristos trebuie să fie revărsat asupra lor și ei trebuie să fie gata să stea în ziua judecății. În timp ce se consacră lui Dumnezeu, o putere convingătoare va însoți eforturile lor de a prezenta altora adevărul și lumina lor va găsi acces în multe inimi. Noi nu trebuie să mai dormim pe terenul vrăjit al lui Satana, ci să chemăm la acțiune toate resursele noastre și să ne folosim de orice avantaje pe care Providența ni le-a furnizat. Ultima avertizare trebuie să fie proclamată “înaintea multor oameni, națiuni, limbi și popoare”; și făgăduința este făcută: “Iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârșitul veacului”.
Biserica, lumina lumii
Domnul a chemat pe poporul Său Israel și l-a separat de lume, pentru a-i putea încredința o răspundere sacră. El i-a făcut depozitarii Legii Sale și a intenționat ca prin ei să păstreze printre oameni cunoașterea Sa. Prin ei, lumina cerului trebuia să strălucească în locurile întunecoase ale pământului și o voce trebuia să fie auzită apelând la toți oamenii, chemându-i să se întoarcă de la idolatria lor și să slujească viului și adevăratului Dumnezeu. Dacă ar fi fost credincioși însărcinării și încrederii acordate, evreii ar fi fost o putere în lume. Dumnezeu ar fi fost apărarea lor și El voia să-i înalțe mai presus de toate celelalte națiuni. Lumina și adevărul Său aveau să fie descoperite prin ei și ar fi stat sub înțeleapta și sfânta Lui conducere, ca un exemplu al superiorității guvernării Sale față de orice formă de idolatrie.
-455-
Dar ei n-au păstrat legământul lor cu Dumnezeu. Au urmat practicile idolatre ale altor națiuni, și în loc să facă numele Creatorului lor o laudă pe pământ, comportarea lor L-a făcut de ocară printre neamuri. Cu toate acestea, scopul lui Dumnezeu trebuia să fie împlinit. Cunoașterea voii Sale trebuie să fie răspândită pe tot pământul. Dumnezeu a adus mâna asupritorilor asupra poporului Său și aceștia i-au împrăștiat printre neamuri ca robi. În necazul lor, mulți dintre ei s-au pocăit de nelegiuirile lor și au căutat pe Domnul. Împrăștiați printre toate națiunile păgâne, ei au răspândit peste tot cunoașterea adevăratului Dumnezeu. Principiile legii divine au venit în conflict cu obiceiurile și practicile națiunilor. Idolatrii s-au străduit să nimicească adevărata credință. Domnul, în providența Sa, a adus pe slujitorii Săi, Daniel, Neemia și Ezra, față în față cu împărați și conducători, pentru ca acești idolatri să poată avea ocazia să primească lumina. Astfel, lucrarea pe care Dumnezeu a dat-o poporului Său să o facă în timp de prosperitate, în cuprinsul propriilor lor granițe, dar care a fost neglijată din cauza necredinței lor, a fost adusă la îndeplinire în captivitate, prin grele încercări și greutăți.
Dumnezeu a chemat biserica Sa de astăzi, aşa cum a chemat şi pe Israelul din vechime, să fie o lumină pe pământ. Prin adevărul Său puternic şi pătrunzător, soliile celor trei îngeri, i-a separat pe copiii Săi de celelalte biserici şi de lume, pentru a-i aduce într-o sacră apropiere de El. El i-a făcut depozitarii Legii Sale şi le-a încredinţat marile adevăruri ale profeţiei pentru acest timp. Asemenea descoperirilor sfinte încredinţate vechiului Israel, acestea constituie o încredere sacră pentru a fi transmise lumii. Cei trei îngeri din Apocalipsa 14, reprezintă poporul care primește lumina soliilor lui Dumnezeu și merge înainte ca instrumente ale Sale, pentru a face să răsune avertizarea în toată lungimea și lățimea pământului. Domnul Hristos declară urmașilor Săi: “Voi sunteți lumina lumii”. Fiecărui suflet care primește pe Hristos și crucea Golgotei, El îi spune: “Iată valoarea unui suflet. Duceți-vă în toată lumea și propovăduiți Evanghelia la orice făptură”. Nimic nu trebuie să fie îngăduit să împiedice lucrarea. Este cea mai importantă lucrare pentru acest timp; ea trebuie să meargă până în veșnicie. Iubirea pe care a manifestat-o Domnul Isus pentru sufletele oamenilor, prin sacrificiul pe care El l-a făcut pentru răscumpărarea lor, va pune în mișcare pe toți urmașii Săi.
-456-
Dar foarte puțini dintre cei care au primit lumina fac lucrarea ce a fost încredințată în mâinile lor. Sunt puțini oameni de o credincioșie neșovăielnică, ce nu tind spre lenevie și comoditate, dar care își fac drum spre oriunde pot găsi o deschidere pentru a face să înainteze lumina adevărului și a apăra legea cea sfântă a lui Dumnezeu. Dar păcatele care controlează lumea au intrat în biserică și în inimile acelora care pretind a fi poporul deosebit al lui Dumnezeu. Mulți dintre cei care au primit lumina exercită o influență care liniștește temerile cu privire la cele lumești la cei creștini numai cu numele. Există iubitori ai lumii chiar printre cei care mărturisesc a fi așteptători ai Domnului Hristos. Există dorință după bogăție și onoare. Domnul Hristos descrie această clasă atunci când declară că ziua Domnului va veni ca un hoț asupra tuturor acelora care locuiesc pe suprafața pământului. Lumea aceasta este căminul lor. Ei fac din ea o afacere, pentru strângerea de bogății pământești. Ei își înalță locuințe costisitoare și le mobilează cu lucruri foarte scumpe; găsesc plăcere în îmbrăcăminte și satisfacerea apetitului. Lucrurile lumii sunt idolii lor. Acestea se interpun între suflet și Domnul Hristos, iar realitățile solemne și teribile ce se îngrămădesc asupra noastră nu sunt văzute decât foarte neclar și recunoscute în mod slab. Aceeași neascultare și aceeași decădere ce au fost văzute în biserica iudaică au caracterizat în mare măsură pe oamenii care au avut această mare lumină din ceruri în ultimele solii de avertizare. Asemenea lor, ne vom irosi și noi ocaziile și privilegiile, până când Dumnezeu va îngădui ca opresiunea și persecuția să vină asupra noastră. Să fie oare lucrarea ce trebuie să fie adusă la îndeplinire în pace și prosperitate relativă, lăsată nefăcută până când va trebui să fie făcută în zile întunecoase și sub presiunea încercărilor și a persecuției?
-457-
Există o teribilă cantitate de vină pentru care biserica este răspunzătoare. De ce oare cei care au lumina nu fac eforturi serioase pentru a duce și altora lumina aceasta? Ei văd că sfârșitul este aproape. Văd zilnic mulțimi care calcă Legea lui Dumnezeu; și ei știu că aceste suflete nu pot fi mântuite păcătuind. Cu toate acestea, ei au un interes mai mare pentru afacerile lor, fermele lor, casele și mărfurile lor, îmbrăcămintea lor, mesele lor, decât față de sufletele bărbaților și femeilor pe care va trebui să-i întâlnească față-n față în ziua judecății. Poporul care pretinde că ascultă adevărul doarme. Ei nu se vor simți bine așa cum s-ar simți dacă ar fi treji. Iubirea față de adevăr moare, dispare din inima lor. Exemplul lor nu convinge lumea că au adevărul înaintea altor oameni de pe pământ. Chiar atunci când ar trebui să fie tari în Dumnezeu, având o experiență zilnică, o experiență vie, ei sunt slabi, nesiguri, sprijinindu-se pe pastori pentru ajutor, când ei ar trebui să slujească altora cu mintea, sufletul, vocea și scrisul, cu timpul și banii lor.
Frați și surori, mulți dintre voi se scuză când este vorba de lucru, invocând neputința de a lucra pentru alții. Dar te-a făcut oare Dumnezeu așa de incapabil? N-a fost oare această neputință produsă de inactivitatea voastră și continuată de alegerea voastră liber consimțită? Nu ți-a dat oare Dumnezeu măcar un singur talant pe care să-l pui la schimbător, nu pentru propria voastră comoditate și satisfacție, ci pentru El? Ați înțeles care vă sunt obligațiile, ca slujitori angajați ai Lui, ca să-I aduceți un câștig printr-o înțeleaptă și iscusită folosire a acestui capital ce v-a fost încredințat? N-ați neglijat oare ocaziile de a dezvolta puterile până la capăt? Este prea adevărat că puțini au avut un real simțământ al responsabilității lor față de Dumnezeu. Iubirea, judecata, memoria, prudența, tactul, energia și orice altă capacitate au fost folosite pentru ei. Voi ați manifestat o mai mare înțelepciune în slujba celui rău decât pentru cauza lui Dumnezeu. V-ați pervertit, v-ați slăbit, ba mai mult chiar, v-ați subestimat puterile, prin intensa activitate în îndeletnicirile lumești, neglijând lucrarea lui Dumnezeu.
-458-
Voi vă liniștiți conștiința, spunând că nu puteți să anulați trecutul și să câștigați vigoarea, puterea și iscusința pe care ați fi putut să le aveți dacă v-ați fi folosit puterile așa cum a cerut Dumnezeu. Dar nu uitați că El vă consideră răspunzători pentru lucrarea făcută în mod neglijent sau lăsată nefăcută din cauza necredincioșiei voastre. Cu cât îți folosești mai mult puterile pentru Domnul, cu atât devii mai capabil, mai iscusit. Cu cât este mai strâns contactul vostru cu Izvorul luminii și al puterii, cu atât mai mare va fi lumina care va fi revărsată asupra voastră și mai mare va fi puterea voastră pe care s-o folosiți pentru Dumnezeu. Și pentru toate ce ați fi putut să aveți, dar n-ați obținut prin “devoțiunea” voastră față de lume, sunteți făcuți răspunzători. Când devii un urmaș al Domnului Hristos, te legi să-I slujești Lui și numai Lui, și El făgăduiește să fie cu tine și să te binecuvânteze, să te reînvioreze cu lumina Lui, să-ți dea pace și să facă să te bucuri de și în lucrarea Sa. Ai dat greș cumva să te bucuri de aceste binecuvântări? Atunci fii sigur că lucrul acesta se datorează propriei tale comportări.
Pentru a scăpa de încorporare în timpul războiului, au fost oameni care și-au provocat boli, alții s-au mutilat singuri pentru a putea fi considerați inapți pentru armată. Aici avem o ilustrare a atitudinii pe care mulți au manifestat-o în legătura lor cu cauza lui Dumnezeu. Ei și-au mutilat puterile, atât fizice, cât și mintale, astfel încât nu mai sunt în stare să facă lucrarea de care este atât de mult nevoie.
Să presupunem că o sumă de bani a fost așezată în mâinile tale pentru a o investi în anumite scopuri; îi poți arunca și apoi să declari că nu ești răspunzător pentru modul cum i-ai folosit? Simți astfel că ai scăpat de o mare grijă? Și totuși, asta faci cu darurile lui Dumnezeu. A te scuza că nu lucrezi pentru alții din cauză că nu ești capabil, în vreme ce ești absorbit cu totul în planuri și lucrări lumești, este o bătaie de joc la adresa lui Dumnezeu. Mulțimi merg în jos spre ruină; cei care au primit lumină și adevăr nu sunt decât o mână care să oprească oștile celui rău; și totuși, această mică grupă își consacră energiile la nimic altceva decât de a învăța cum să salveze suflete de la moarte. Este oare de mirare că biserica este slabă și ineficientă, că Dumnezeu nu poate face decât puțin pentru cei ce mărturisesc că sunt copiii Lui? Ei se așază acolo unde este imposibil pentru El să lucreze cu ei și pentru ei. Îndrăznești oare să continui să disprețuiești și să nu asculți cerințele Lui? Vei continua oare să-ți bați joc de cele mai sacre răspunderi? Vei spune, asemenea lui Cain: “Sunt eu păzitorul fratelui meu?”
Va continua.