Continuare.
Lumea viitoare este foarte aproape, cu deznodămintele ei nestricăcioase și solemne — așa de aproape, și este o așa de mare lucrare de făcut, așa de multe și importante decizii de luat; și totuși, în comitetele noastre, opinii preconcepute, idei și planuri egoiste, trăsături rele de caracter primite prin naștere sunt târâte după voi și li se îngăduie să aibă influență. Trebuie să aveți totdeauna simțământul că este păcat să te miști din impuls. Nu trebuie să abuzați de puterea voastră, folosind-o pentru a aduce la îndeplinire scopurile voastre, indiferent de consecința asupra altora, numai pentru faptul că sunteți într-o poziție care face posibil acest lucru; ci voi trebuie să folosiți puterea ce v-a fost dată ca o răspundere solemnă, amintindu-vă de faptul că sunteți slujitori ai Dumnezeului Celui Prea Înalt și că vă veți întâlni în ziua judecății cu orice hotărâre pe care o luați. Dacă acțiunile voastre sunt neegoiste și pentru slava lui Dumnezeu, ele vor suporta atunci încercarea cea grea. Ambiția înseamnă moarte spirituală, geniul greșește, lenevia indolentă este criminală; dar viața în care fiecare principiu drept este respectat va avea succes.
Mulți din comitetul vostru nu poartă amprenta cerului. Voi nu veniți la ei ca la niște oameni care au fost și sunt în comuniune cu Dumnezeu și care au gândul Său și iubirea plină de înțelegere și compătimire, ci la niște oameni cu hotărârea categorică de a aduce la îndeplinire planurile voastre, pe care să le rezolve așa cum gândiți voi. În fiecare departament al lucrării este esențial să ai gândul și spiritul lui Hristos. Voi sunteți lucrătorii lui Hristos; și trebuie să dați pe față amabilitate și bun simț, altfel nu Îl puteți reprezenta pe Hristos.
Toți aceia care sunt angajați în instituțiile noastre ar trebui să-și dea seama că ei vor fi o binecuvântare sau un blestem. Dacă ei vor fi o binecuvântare, trebuie să-și reînnoiască zilnic tăria lor spirituală; trebuie să fie părtași la natura divină, scăpând de stricăciunea care este în lume prin pofte.
-420-
Printre grijile vieții active, uneori este dificil să deslușim propriile noastre motive, dar se fac zilnic progrese fie spre bine, fie spre rău. Fie că ne place, fie că nu, o înălțare a simțămintelor personale va ajunge să ne controleze acțiunile; lucrurile simțurilor vor ajunge să ne întunece viziunea. Mi-a fost arătat că Isus ne iubește; dar El este întristat atunci când vede o astfel de lipsă de discernământ înțelept, de adaptabilitate la lucrare și de înțelepciune de a ajunge la inima oamenilor și de a intra în sentimentele altora. În timp ce trebuie să ne păzim împotriva primejdiei constante de a lua aminte la vrăjmașii Domnului Hristos și a ajunge să fim corupți de ei, trebuie să avem grijă să nu ne înstrăinăm, să nu ne ținem departe de aceia pe care Domnul îi consideră ca fiind ai Lui. “Ori de câte ori ați făcut aceste lucruri unuia dintre acești foarte neînsemnați frați ai Mei, spune El, Mie Mi le-ați făcut.” Dacă cu hotărâre zeloasă, plină de iubire, folosim orice ocazie pentru a ajuta și a pune pe picioare pe aceia care s-au poticnit și au căzut, atunci n-am trăit în zadar. Comportarea noastră nu trebuie să fie aspră, autoritară și dictatorială, ci viața noastră trebuie parfumată cu farmecul ascuns al Domnului Hristos.
Tatăl nostru ceresc cere de la slujitorii Săi în măsura în care El le-a încredințat, și cerințele Lui sunt înțelepte și drepte. El nu va accepta de la noi mai puțin decât cere; toate cererile Lui îndreptățite trebuie să fie pe deplin împlinite sau, de nu, ele vor da mărturie împotriva noastră că am fost cântăriți și găsiți cu lipsă. Dar Domnul Isus urmărește eforturile noastre cu cel mai profund interes. El știe că oameni cu toate slăbiciunile naturii umane fac lucrarea Lui și notează căderile și descurajările cu cea mai delicată milă. Dar eșecurile și defectele pot fi mult mai puține decât sunt. Dacă ne vom mișca în armonie cu cerul, îngerii slujitori vor lucra cu noi și vor încununa cu succes eforturile noastre.
Aceasta este marea zi a pregătirii și lucrarea solemnă ce are loc în sanctuarul de sus trebuie să fie păstrată vie înaintea minților celor angajați în diferitele voastre instituții. Interesul pentru afaceri nu trebuie să fie lăsat să absoarbă în așa grad mintea, încât lucrarea adusă la îndeplinire în ceruri și care privește pe fiecare om să fie luată în mod ușuratic. Scenele solemne ale judecății, marea zi a ispășirii ar trebui să fie păstrate înaintea poporului și imprimate în conștiința lor în mod serios și cu putere. Subiectul sanctuarului ne va da păreri corecte asupra importanței lucrării pentru acest timp. O apreciere cuvenită a lui va duce pe lucrătorii din Casele de editură să manifeste o mai mare energie și zel, pentru a face ca lucrarea să aibă succes. Nimeni nu trebuie să devină nepăsător și orb față de nevoile cauzei lui Dumnezeu și primejdiile care însoțesc fiecare suflet; dar fiecare trebuie să caute să fie un canal de lumină.
-421-
În toate instituțiile noastre există prea mult eu, prea mult egoism și mult prea puțin din Hristos. Toți ochii trebuie să se îndrepte spre Răscumpărătorul nostru, toate caracterele trebuie să devină asemenea caracterului Său. El este Modelul pe care trebuie să-l copiem, dacă vrem să avem o minte echilibrată și caractere armonioase. Viața Lui a fost ca grădina Domnului în care crește orice copac care este plăcut la privit și bun la mâncat. În timp ce cuprinde în sufletul Său toate trăsăturile plăcute de caracter, sensibilitatea Lui, amabilitatea și iubirea Lui L-au adus într-o apropiată simpatie cu neamul omenesc. El era Creatorul tuturor lucrurilor, susținând lumile prin puterea Sa infinită. Îngerii erau gata să-I aducă închinare și să asculte de voia Lui. Cu toate acestea, El poate asculta gânguritul pruncului, primind lauda buzelor lui. El i-a luat pe copilași în brațele Sale și i-a strâns la inima Lui mare și iubitoare. Ei se simțeau bine acasă, în prezența Lui, și șovăiau să părăsească brațele Sale. El n-a privit la dezamăgirile și nenorocirile neamului omenesc ca fiind numai niște fleacuri, ci inima Sa a fost totdeauna sensibilă la suferințele acelora pe care a venit să-i salveze.
Lumea a pierdut modelul originar al bunătății și s-a scufundat în apostazie generală și corupție morală; viața lui Isus a fost o viață de eforturi obositoare și lepădare de sine pentru a-l aduce pe om înapoi la starea de la început, umplându-l cu duhul bunăvoinței divine și al iubirii neegoiste. În timp ce era în lume, El nu era din lume. Pentru El era un chin continuu să fie adus mereu în legătură cu vrăjmașul, cu depravarea și necurăția pe care Satana le-a adus în lume; dar El a avut o lucrare de făcut, aceea de a-i aduce pe oameni în armonie cu planul divin și pământul în legătură cu cerul și n-a socotit nici un sacrificiu ca fiind prea mare pentru împlinirea acestui obiectiv. El “a fost ispitit în toate lucrurile ca și noi, dar fără păcat”. Satana a stat gata să-L asalteze la fiecare pas, aruncând asupra Lui cele mai furioase ispite, și cu toate acestea, “El n-a făcut păcat și în gura Lui nu s-a găsit vicleșug”. “El … a fost ispitit în ceea ce a suferit”, a suferit în raport cu perfecțiunea sfințeniei Sale. Dar prințul întunericului n-a găsit nimic în El; nici un singur gând sau sentiment n-a răspuns ispitei.
-422-
Învățătura Sa cădea ca ploaia; Vorbirea Sa picura ca roua. În caracterul Domnului Hristos erau împletite o așa măreție, pe care Dumnezeu n-a desfășurat-o niciodată mai înainte în fața omului căzut, și o așa blândețe, cum omul n-a dat niciodată pe față. Niciodată mai înainte n-a umblat printre oameni cineva așa de nobil, așa de curat, așa de binevoitor, atât de conștient de natura Sa divină; și totuși așa de simplu, așa de plin de planuri și dorințe de a face bine omenirii. În timp ce avea scârbă de păcat, El plângea plin de împreună simțire cu cel păcătos. El nu și-a plăcut Sieși. Maiestatea Cerului S-a îmbrăcat în natura neamului omenesc. Acesta este caracterul Domnului Hristos. Pășim noi în urma pașilor Săi? O, Mântuitorul meu, cât de puțin Te reprezintă cei ce mărturisesc că sunt urmașii Tăi!
Afacerile și religia
Cei angajați în diferitele noastre instituții — Case de editură, școli, instituții medicale — ar trebui să aibă o legătură vie cu Dumnezeu. În mod deosebit, este foarte important ca aceia care dețin slujba de manageri ai acestor mari ramuri ale lucrării să fie oameni care fac din Împărăția lui Dumnezeu și neprihănirea Sa prima preocupare. Ei nu sunt potriviți pentru aceste poziții de încredere, decât dacă primesc sfatul lui Dumnezeu și aduc roade spre slava Sa. Ei trebuie să urmeze un curs al vieții care să-L onoreze pe Creatorul lor, să-i înnobileze și să fie o binecuvântare pentru aproapele lor. Toți au trăsături naturale de caracter care trebuie cultivate sau înăbușite, în măsura în care vor ajuta sau împiedica obținerea unei creșteri în har, a unei profunde experiențe religioase.
-423-
Aceia care sunt angajați în lucrarea lui Dumnezeu nu pot să slujească în mod acceptabil cauza Sa decât dacă folosesc cât se poate mai bine privilegiile religioase de care se bucură. Noi suntem ca niște pomi sădiți în grădina Domnului; și El vine la noi căutând roadele pe care are dreptul să le aștepte. Ochii Lui sunt asupra fiecăruia dintre noi; El ne citește inimile și ne înțelege viața. Aceasta este o cercetare solemnă, căci are ca obiect datoria și destinul; și cu ce interes este ea condusă! De aceea, fiecare dintre cei cărora li s-au încredințat răspunderi sfinte să se întrebe: “Cum stau eu în fața ochiului cercetător al lui Dumnezeu? Este inima mea curată de orice întinăciune? Sau curtea templului Său este așa de pângărită, așa de plină de vânzători și cumpărători, încât Domnul Isus nu mai are loc?” Larma afacerilor, dacă continuă, va usca spiritualitatea și va lăsa spiritul fără Hristos. Deși ei pot să mărturisească adevărul, totuși, dacă oamenii trăiesc zi de zi fără o legătură vie cu Dumnezeu, vor fi duși să facă lucruri ciudate; se vor lua hotărâri care nu sunt în armonie cu voia lui Dumnezeu. Nu există nici o siguranță pentru frații noștri conducători, dacă vor merge înainte după propriile lor impulsuri. Nu vor trage atunci cu Hristos și astfel nu se vor mișca în armonie cu El. Nu vor fi în stare să vadă și să înțeleagă nevoile cauzei lui Dumnezeu și Satana îi va influența să ia atitudini care îi vor încurca și împiedica.
Frații mei, cultivați voi evlavia? Este proeminentă iubirea pentru lucrurile religioase? Trăiți voi prin credință și biruiți lumea? Luați voi parte la închinarea publică adusă lui Dumnezeu? Se aud vocile voastre în rugăciune și în întâlnirile publice? Este altarul familial bine fixat? Vă strângeți voi copiii laolaltă, dimineața și seara, și îi prezentați lui Dumnezeu cauza lor? Îi învățați cum să devină urmași ai Mielului? Familiile voastre, dacă nu sunt religioase, mărturisesc despre neglijența și necredincioșia voastră! Dacă, în timp ce sunteți legați de cauza cea sfântă a lui Dumnezeu, copiii voștri sunt leneși, nerespectuoși și nu au nici o iubire pentru adunările religioase sau adevărurile sfinte, faptul acesta este un lucru trist. O astfel de familie exercită o influență împotriva lui Hristos și împotriva adevărului; și Domnul spune că “Cine nu este cu Mine, este împotriva Mea”. Neglijarea religiei în familie, neglijarea instruirii copiilor voștri este lucrul cel mai neplăcut lui Dumnezeu. Dacă unul din copiii voștri s-ar afla în mijlocul unui râu, luptându-se cu valurile, și în primejdia de a se îneca, ce agitație ar fi! Ce eforturi s-ar face, ce rugăciuni s-ar înălța, ce entuziasm s-ar manifesta pentru a salva o viață omenească! Dar aici este vorba de copiii voștri care sunt fără Hristos, cu sufletele nesalvate. Poate că ei sunt chiar obraznici și necurtenitori, un reproș pentru numele de adventist. Ei pier fără speranță și fără Dumnezeu în lume și voi sunteți nepăsători și indiferenți.
-424-
Ce exemplu le dați copiilor voștri? Ce rânduială, ce fel de ordine aveți în casă? Copiii voștri ar trebui să fie educați să fie buni, atenți cu ceilalți, generoși, ușor de conlucrat cu ei și, mai presus de orice, să respecte lucrurile religioase și să aibă sentimentul importanței cerințelor lui Dumnezeu. Ei trebuie să fie învățați să respecte ora de rugăciune; trebuie să li se ceară să se scoale în fiecare dimineață, astfel încât să fie prezenți la rugăciunea de dimineață a familiei.
Tații și mamele care fac din Dumnezeu primul lucru în casa lor, care își învață copiii că teama de Domnul este începutul înțelepciunii, glorificându-L pe Dumnezeu înaintea îngerilor și a oamenilor, prezintă lumii o bună ordine și disciplină familială, o familie care iubește și ascultă pe Dumnezeu, în loc să se răzvrătească împotriva Lui. Domnul Hristos nu este un străin în casele lor; Numele Său este numele familiei, respectat și glorificat. Îngerii se simt bine într-un cămin în care Dumnezeu domnește în mod suprem și copiii sunt învățați să aibă respect față de religie, de Biblie și Creatorul lor. Astfel de familii pot să ceară împlinirea făgăduinței: “Căci voi cinsti pe cine Mă cinstește”. Într-un astfel de cămin, tatăl pleacă la îndatoririle lui zilnice cu un spirit ușurat și supus prin convorbirea cu Dumnezeu. El este un creștin, nu numai în mărturisirea sa de credință, ci și în lucrul său, în toate relațiile sale de afaceri. Își face lucrul cu credincioșie, știind că ochiul lui Dumnezeu este asupra lui.
-425-
În biserică, vocea sa se face auzită. El are de exprimat cuvinte de mulțumire și încurajare, căci este un creștin ce se dezvoltă, având în fiecare zi o nouă experiență. Este un lucrător activ, gata să dea ajutor în comunitate, lucrând pentru slava lui Dumnezeu și mântuirea aproapelui lui. El s-ar simți condamnat și vinovat înaintea lui Dumnezeu dacă ar neglija să ia parte la adunările publice de adorare a lui Dumnezeu, dând astfel greș în a folosi privilegiile care să-l facă în stare să slujească mai bine și mai eficient pentru cauza adevărului.
Dumnezeu nu este glorificat atunci când oamenii de afaceri neglijează interesele lor veșnice, care sunt mult mai durabile, mult mai nobile și mai înălțate decât cele trecătoare. Unde ar trebui să fie exercitat tactul cel mai mare și iscusința cea mai puternică, dacă nu asupra acelor lucruri care sunt nepieritoare, durând cât veșnicia? Fraților, dezvoltați talentul vostru în direcția slujirii Domnului; manifestați același tact și aceeași iscusință în lucrarea de zidire a cauzei Domnului Hristos, cum faceți în lucrările și acțiunile voastre lumești.
Există, și-mi pare rău să spun acest lucru, o mare lipsă de zel și interes în lucrările spirituale din partea capilor multor familii. Sunt unii care rareori se află în casa de rugăciune. Ei prezintă o scuză pentru absența lor, apoi alta și încă una; dar adevăratul motiv este acela că inimile lor nu au această înclinație religioasă. Nu este cultivat un spirit de devoțiune în familie. Copiii nu sunt crescuți în învățătura și mustrarea Domnului. Acești oameni nu sunt ceea ce Dumnezeu ar vrea ca ei să fie. Ei nu sunt într-o legătură vie cu El; nu sunt decât oameni de afaceri. Ei nu au un spirit împăciuitor; este o așa lipsă de blândețe, de bunătate și amabilitate în comportamentul lor pentru că motivele lor sunt greșit fondate și binele pe care îl au în realitate este vorbit de rău. Dacă ei ar putea să-și dea seama cât de ofensatoare este comportarea lor înaintea lui Dumnezeu, atunci ar face o schimbare.
Lucrarea lui Dumnezeu trebuie să fie dusă mai departe de oameni care au zilnic o experiență vie în religia Domnului Hristos. “Căci, despărțiți de Mine, nu puteți face nimic.” Nici unul dintre voi nu este scutit de ispită. Toți aceia care sunt legați de instituțiile noastre, de Conferințele noastre și de acțiunile noastre misionare trebuie să aibă totdeauna certitudinea că au un vrăjmaș puternic, al cărui obiectiv continuu este acela să-i despartă de Domnul Hristos, tăria lor. Cu cât comportă mai multă responsabilitate poziția pe care o ocupă, cu atât mai sălbatice vor fi atacurile lui Satana; căci el știe că, dacă îi poate determina să apuce pe un drum îndoielnic, și alții le vor urma exemplul. Dar aceia care învață continuu în școala lui Hristos vor fi în stare să urmeze cursul clar, echilibrat al drumului lor și eforturile lui Satana de a-i scoate din echilibru vor fi zadarnice. Ispitirea nu înseamnă păcat. Isus a fost sfânt și curat; și cu toate acestea, a fost ispitit în toate lucrurile ca și noi, dar cu o putere și o tărie pe care omul nu va fi niciodată chemat să le îndure. În rezistența Sa plină de succes, El ne-a lăsat un exemplu strălucit, pentru ca și noi să călcăm pe urmele Lui. Dacă ne încredem în noi înșine sau în neprihănirea noastră, vom fi lăsați să cădem sub puterea ispitei; dar dacă privim la Isus și ne încredem în El, chemăm în ajutorul nostru o putere care a biruit pe vrăjmaș pe câmpul de bătaie, și cu fiecare ispitire, El va găsi o cale de scăpare. Când Satana vine ca un potop, noi trebuie să întâmpinăm ispitirile sale cu sabia Duhului și Isus va fi ajutorul nostru și va ridica pentru noi un steag împotriva lui. Tatăl minciunii se clatină și tremură atunci când adevărul lui Dumnezeu, care este o putere ce arde, îi este spus în față.
-426-
Satana face orice efort pentru a duce pe oameni departe de Dumnezeu; și el are succes în planurile sale atunci când viața religioasă este înecată în grijile afacerilor, când el poate să le absoarbă mințile în afaceri, încât să nu-și mai poată găsi timp să studieze din Biblie, să se roage în taină și să aducă totdeauna daruri de mulțumire și laudă arzând pe altarul de jertfă, dimineața și seara. Cât de puțini își dau seama de vicleniile arhiamăgitorului! Cât de mulți ignoră înșelăciunile lui! Când frații noștri lipsesc deliberat de la serviciile divine, când Dumnezeu nu este luat în considerație și nu este venerat, când El nu este ales ca sfătuitor al lor și turnul lor puternic de apărare, cât de curând vin gândurile firești și necredința cea rea, iar încrederea sterilă și filozofia deșartă iau locul credinței umile și pline de încredere.
-427-
Adesea, ispitele sunt nutrite și considerate ca fiind voia Adevăratului Păstor, pentru că oamenii s-au despărțit de Isus. Ei nu pot fi siguri nici un moment, decât dacă principiile cele drepte sunt nutrite în inimă și aduse în orice tranzacție de afaceri.
“Dacă vreunuia dintre voi îi lipsește înțelepciunea, s-o ceară de la Dumnezeu, care dă tuturor cu mână largă și fără mustrare și ea îi va fi dată.” O astfel de făgăduință este mult mai valoroasă decât aurul sau argintul. Dacă cu o inimă umilă cauți călăuzirea divină în orice necaz și situație încurcată, Cuvântul Său este chezaș că ți se va da un răspuns binevoitor. Și Cuvântul Său nu rămâne niciodată neîmplinit. Cerul și pământul pot trece, dar Cuvântul Lui nu va trece niciodată. Încrede-te în Domnul și nu vei fi niciodată dezorientat sau făcut de rușine. “Mai bine este să cauți un adăpost în Domnul, decât să te încrezi în om; mai bine este să cauți un adăpost în Domnul decât să te încrezi în cei mari.”
Oricare ar fi poziția pe care o putem ocupa în viață, oricare ar fi ocupația noastră, trebuie să fim destul de umili pentru a ne da seama de nevoia de ajutor pe care o avem. Trebuie în mod implicit să ne sprijinim pe învățăturile Cuvântului lui Dumnezeu, recunoscând în toate lucrurile Providența Sa, și să fim credincioși în revărsarea sufletului în rugăciune. Bazați-vă pe propria voastră înțelegere, scumpi frați, atunci când vă faceți drum prin viață, și veți culege necazuri și dezamăgire. Încredeți-vă în Domnul din toată inima voastră și El vă va călăuzi pașii cu înțelepciune și interesele voastre vor fi sigure atât pentru viața aceasta, cât și pentru viața veșnică. Aveți nevoie de lumină și cunoaștere. Veți primi sfat fie de la Dumnezeu, fie de la propria voastră inimă. Veți umbla în lumina scânteilor surcelelor aprinse de voi sau veți strânge lumină divină de la Soarele Neprihănirii.
Nu acționați din motive tactice. Marea primejdie a oamenilor noștri de afaceri și a acelora din poziții de răspundere este aceea că ei se vor întoarce de la Hristos pentru a-și asigura ajutor în altă parte. Petru n-ar fi fost lăsat să dea pe față o așa slăbiciune și nebunie, dacă n-ar fi căutat să folosească tactica sau diplomația pentru a evita reproșul, batjocura, persecuția și abuzul. Cele mai mari speranțe ale sale erau concentrate în Hristos; dar atunci când L-a văzut în umilință, necredința a pus stăpânire pe el și a fost întreținută. El a căzut sub puterea ispitei și, în loc să dea pe față credincioșie în timp de criză, s-a lepădat cu răutate de Domnul său.
-428-
Din dorința de a avea bani, mulți se despart de Dumnezeu și nesocotesc interesele lor veșnice. Ei merg pe același drum ca omul intrigant, lumesc, dar Dumnezeu nu este prezent într-o astfel de comportare, ea este o ofensă pentru El. El dorește ca ei să fie iscusiți în a face planuri și a le executa; dar toate problemele de afaceri trebuie să fie făcute în armonie cu marea Lege Morală a lui Dumnezeu. Principiile iubirii față de Dumnezeu și de aproapele nostru trebuie să fie aduse la îndeplinire în toate actele vieții de fiecare zi, atât în cele mai mici sau neînsemnate, cât și în cele mai mari. Trebuie să existe un spirit de a face ceva mai mult decât numai de a da zecime din izmă, mărar și chimen; problemele mai grele ale legii, judecata, mila și iubirea lui Dumnezeu, nu trebuie să fie neglijate; căci caracterul personal al fiecăruia care este legat de lucrare își lasă amprenta asupra ei.
Sunt bărbați și femei care au lăsat totul pentru Hristos. Interesele lor temporare, plăcerea, bucuria lor în societate, familie și prieteni, toate sunt pentru ei de o mai mică importanță decât interesele Împărăției lui Dumnezeu. Ei n-au făcut din casele și pământul lor, din rude și prieteni, oricât de scumpi le-ar fi, primii în ceea ce privește atașamentul, dragostea lor și cauza lui Dumnezeu în al doilea rând. Și cei care fac lucrul acesta, care își consacră viața lor înaintării adevărului, pentru a aduce mulți fii și fiice la Dumnezeu, au făgăduința că vor avea însutit în această viață și în lumea viitoare, viața veșnică. Aceia care lucrează dintr-un motiv nobil și din motive neegoiste se vor consacra lui Dumnezeu corp, suflet și spirit. Ei nu se vor înălța pe ei înșiși; nu se vor simți în stare să-și asume responsabilități; dar ei nu vor refuza să poarte răspunderi, căci nu vor avea dorința să facă tot ce sunt în stare să facă. Aceștia nu vor căuta propriile lor interese materiale; pentru ei, problema este: care este datoria?
Cu cât este mai mare responsabilitatea, cu atât mai important este ca influența să fie cea bună. Fiecare om pe care Dumnezeu l-a ales să facă o lucrare specială devine o țintă a lui Satana. Ispitele presează puternic și rapid asupra lui; căci vrăjmașul nostru vigilent știe că un astfel de curs al lucrurilor are o influență modelatoare asupra altora. Noi suntem în mijlocul pericolelor din zilele din urmă și Satana a coborât cu o mânie mare, cunoscând că mai are puțină vreme. El lucrează cu toată înșelăciunea și necinstea; dar cerul este deschis fiecăruia care face din Dumnezeu încrederea sa. Singura siguranță pentru fiecare dintre noi este aceea de a ne prinde de Isus și a nu lăsa ca ceva să despartă sufletul de Puternicul Ajutor.
Va continua.