Continuare.
Aici, învățăturile părinților sunt prezentate în mod clar. Cuvântul lui Dumnezeu trebuie să fie sfătuitorul lor zilnic. El dă astfel de învățături, încât părinții nu trebuie să greșească în legătură cu educația copiilor lor; dar El nu admite nici o indiferență sau neglijență. Legea lui Dumnezeu trebuie să fie ținută mereu înaintea minții copiilor ca marele standard moral. Atunci când se ridică, atunci când se așază, când pleacă sau când vin, această lege trebuie să fie dată ca învățătură, ea fiind marea regulă a vieții, iar principiile ei trebuie să fie întrețesute în toată experiența lor. Ei trebuie învățați să fie cinstiți, sinceri, cumpătați, economi și harnici și să-L iubească pe Dumnezeu din toată inima lor. Aceasta îi face să fie în grija și mustrarea Domnului. Aceasta le pune picioarele pe calea datoriei și a siguranței.
Tinerii sunt ignoranți și fără experiență și iubirea față de Biblie și de adevărurile ei sacre nu vin de la sine. Dacă nu se depun eforturi “până la sânge” pentru a ridica în jurul lor bariere, pentru a-i ocroti de înșelătoriile lui Satana, ei vor fi supuși ispitelor lui și făcuți robi ai lui și ai voinței lui. În primii ani, copiii trebuie învățați să cunoască cerințele Legii lui Dumnezeu și credința în Isus, Răscumpărătorul nostru, pentru curățirea de petele păcatului. Aceasta trebuie învățat zi de zi, prin cuvânt și exemplu.
O solemnă responsabilitate zace asupra părinților și cum poate Dumnezeu să-i binecuvânteze, când ei își neglijează datoria? Copiii pot fi modelați când sunt tineri. Dar anii când inimile copiilor sunt sensibile și susceptibile la influența adevărului trec și se folosește puțin timp pentru cultura lor morală. Lecțiile prețioase ale adevărului și datoriei ar trebui să fie imprimate zilnic în inimile lor. Ei trebuie să aibă o cunoaștere a lui Dumnezeu în lucrările creațiunii Sale; aceasta va fi de o mai mare valoare pentru ei decât orice cunoaștere acumulată din cărți.
-330-
“Omul nu trăiește numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu.” Sunt cuvintele Mântuitorului nostru. Greșelile în doctrină se multiplică și se împletesc cu subtilități de șarpe în jurul sentimentelor oamenilor. N-a fost nici o doctrină a Bibliei care să nu fi fost negată. Marile adevăruri profetice, arătând poziția noastră în istoria lumii, au fost văduvite de frumusețea și puterea lor de către cler, care caută să transforme aceste adevăruri foarte importante în unele întunecoase și de neînțeles. În multe cazuri, copiii sunt duși departe de vechile semne de hotar. Domnul i-a poruncit poporului Său Israel: “Când fiul tău te va întreba într-o zi: ‘Ce înseamnă învățăturile acestea, legile acestea și poruncile acestea, pe care vi le-a dat Domnul, Dumnezeul vostru?’ Să răspunzi fiului tău: ‘Noi eram robi ai lui Faraon în Egipt, și Domnul ne-a scos din Egipt cu mâna Lui cea puternică. Domnul a făcut sub ochii noștri minuni și semne mari și nenorocite împotriva Egiptului, împotriva lui Faraon și împotriva întregii lui case; și ne-a scos de acolo ca să ne aducă în țara pe care o jurase părinților noștri că ne-o va da. Domnul ne-a poruncit atunci să îndeplinim toate aceste legi și să ne temem de Domnul Dumnezeul nostru, ca să fim totdeauna fericiți și să ne țină în viață, cum face astăzi. Vom avea parte de îndurarea Lui, dacă vom împlini cu scumpătate toate aceste porunci înaintea Domnului, Dumnezeului nostru, cum ne-a poruncit El’.”
Avem principii pe care nu trebuie să le privim cu indiferență. Aceia care au văzut adevărul, au simțit importanța lui și au avut o experiență în lucrurile lui Dumnezeu trebuie să-i învețe o doctrină sănătoasă pe copiii lor. Lor trebuie să li se facă cunoștință cu marii stâlpi ai credinței noastre, motivele noastre pentru care suntem adventiști de ziua a șaptea, de ce suntem chemați așa cum au fost chemați copiii lui Israel, a fi un popor deosebit, o națiune sfântă, separată și distinctă de toți ceilalți oameni de pe fața pământului. Aceste lucruri trebuie să li se explice copiilor într-un limbaj simplu, ușor de înțeles; și pe măsură ce anii se adună, lecțiile date să fie potrivite cu creșterea capacității lor, până când temelia adevărului a fost așezată în mod clar și profund.
-331-
Părinți, voi mărturisiți că sunteți copii ai lui Dumnezeu. Sunteți voi niște copii ascultători? Faceți voi voia Tatălui vostru ceresc? Urmați voi îndrumările Lui sau umblați în lumina scânteilor propriei voastre lumini? Lucrați zilnic pentru a triumfa asupra vrăjmașului și a vă salva copiii de înșelăciunile lui? Le prezentați voi adevărurile prețioase ale Cuvântului lui Dumnezeu, explicându-le motivele credinței noastre, pentru ca picioarele lor tinere să fie fixate pe platforma adevărului?
Biblia, cu prețioasele ei giuvaiere ale adevărului, n-a fost scrisă numai pentru cei învățați. Din contră, ea a fost destinată oamenilor obișnuiți și interpretarea dată de oamenii obișnuiți, atunci când sunt ajutați de Duhul Sfânt, se armonizează cel mai bine cu adevărul așa cum este el în Isus Hristos. Marile adevăruri necesare pentru mântuire sunt clare ca ziua la amiază și nimeni nu va greși și nu va rătăci, cu excepția acelora care urmează propria lor judecată, în loc de voia lui Dumnezeu, descoperită așa de clar.
Îngăduința creștină
Scumpe frate și scumpă soră H,
În privința actualei legături pe care o aveți cu biserica, vă sfătuiesc să faceți tot ce puteți ca să ajungeți în armonie cu frații voștri. Cultivați un spirit de bunătate și înțelegere și nici un spirit de răzbunare să nu fie în mintea și inima voastră. Nu avem decât puțin timp în această lume și de aceea să lucrăm pentru prezent și veșnicie. Fiți silitori și faceți ca alegerea și chemarea voastră să fie sigură. Vedeți să nu faceți nici o greșeală cu privire la partea voastră pentru o casă în Împărăția Domnului Hristos. Dacă numele vostru este scris în cartea vieții Mielului, atunci toate vor fi bine cu voi. Fiți gata și nerăbdători să vă mărturisiți greșelile și părăsiți-le, pentru ca greșelile și păcatele voastre să poată merge mai înainte la judecată și să fie șterse.
Cred că faceți progrese; dar faceți ca lucrarea să fie mai profundă, mai completă, mai plină de zel. Nu lăsați nimic nefăcut din ceea ce puteți face. Umblați smeriți cu Dumnezeu, puneți-vă inima în ordine, biruiți eul, aveți grijă să evitați orice înșelăciune a lui Satana. Când inima este în armonie cu Isus, când, în cuvinte, spirit și comportament, copiați Modelul, atunci manierele voastre vor fi rafinate și elevate, convingându-i pe toți că în voi a avut loc o schimbare radicală. Veți fi atunci numărați printre urmașii virtuoși și temători de Dumnezeu ai Domnului Hristos.
-332-
Fratele meu, tu ai un raport pătat. Atât Dumnezeu, cât și sufletul tău știu bine lucrul acesta. Dar nimeni nu se va bucura mai mult ca mine să te văd mergând pe calea pe care Domnul Hristos a umblat și să te întâlnesc în Împărăția lui Dumnezeu. Este dificil să ne înțelegem pe noi înșine, să ne cunoaștem bine propriile noastre caractere. Cuvântul lui Dumnezeu este clar, dar adesea există o eroare în a-l aplica în dreptul tău. Există posibilitatea unei auto înșelări, gândindu-te că avertizările ei nu sunt pentru tine. “Inima este nespus de înșelătoare, și de deznădăjduit de rea. Cine poate s-o cunoască?” Lauda de sine poate fi interpretată ca emoție și zel creștin. Iubirea de sine și încrederea în sine ne pot asigura că suntem drepți, pe când noi suntem departe de a împlini cerințele Cuvântului lui Dumnezeu.
Biblia este completă, clară și explicită; caracterul adevăratului ucenic al lui Hristos se caracterizează prin corectitudine. Noi trebuie să cercetăm Scripturile cu inimi umilite, tremurând în fața Cuvântului lui Dumnezeu, dacă vrem să nu fim înșelați în vreun fel cu privire la adevăratul nostru caracter. Trebuie depus un efort perseverent pentru a birui egoismul și încrederea în sine. Cercetarea de sine trebuie să fie profundă, căci astfel nu va fi nici o primejdie de a ne înșela singuri. Puțină catehizare a eului la anumite ocazii speciale nu este suficientă. Examinează zilnic temelia speranței tale și vezi dacă ești, într-adevăr, în dragostea lui Hristos. Ocupă-te în mod sincer de inima ta, pentru că nu-ți poți permite nici un risc. Socotește costul de a fi un creștin sincer și apoi încinge-ți armătura. Studiază Modelul; privește la Isus și fii asemenea Lui. Pacea și liniștea minții tale, nădejdea cu privire la mântuirea veșnică depind de credincioșia în această lucrare. Ca și creștini, noi suntem mai puțin sinceri în cercetarea de sine decât în orice altceva; deci, nu este de mirare că noi facem un progres așa de mic în înțelegerea eului.
-333-
Îți scriu aceste lucruri pentru că doresc să fii mântuit. Nu vreau să te descurajez, ci să te îndemn la un efort viguros și plin de zel. Iubirea de sine te va îndemna să faci o lucrare superficială de examinare de sine; dar nu lăsa ca o încredere deșartă să te înșele, făcându-te să pierzi viața veșnică. Nu zidi pe greșelile și înțelegerile greșite ale altora, ci între Dumnezeu și sufletul tău rezolvați importanta întrebare de care atârnă destinul tău veșnic.
“Omul se uită la ceea ce izbește ochii, dar Domnul Se uită la inimă”, la inima omenească, cu emoțiile ei contradictorii de bucurie și durere, inima hoinară și încăpățânată, care este lăcașul unor atât de mari necurății și înșelăciuni. El cunoaște motivele, intențiile și scopurile ei. Mergi la El cu sufletul pătat, așa cum este. Asemenea psalmistului, deschide-ți larg camerele spre ochiul atoatevăzător, exclamând: “Cercetează-mă, Dumnezeule, și cunoaște-mi inima! Încearcă-mă și cunoaște-mi gândurile. Vezi dacă sunt pe o cale rea, și du-mă pe calea veșniciei”. Supuneți inima ca să fie curățită și purificată, apoi vei putea deveni părtaș de natură divină, scăpând astfel de stricăciunea care este în lume prin pofte. Atunci vei putea “fi totdeauna gata să răspunzi oricui vă va cere socoteală de nădejdea care este în voi; dar cu blândețe și teamă”. Pacea lui Hristos va fi cu tine. Numele tău va sta înscris în cartea vieții; titlul tău la moștenirea cerească va purta semnătura regală, pe care nimeni de pe pământ nu îndrăznește să o pună sub semnul întrebării. Nimeni nu poate să-ți bareze drumul spre porțile cetății lui Dumnezeu, ci vei avea intrare liberă înaintea prezenței divine și în templul lui Dumnezeu de sus.
Câteva cuvinte apasă mai mult asupra minții mele. Doresc să fii unit cu biserica, nu pentru că eu îi consider perfecți pe toți membrii bisericii. Dumnezeu are suflete prețioase în biserica Sa; există, de asemenea, oameni, bărbați și femei, care sunt asemenea neghinei printre grâu. Dar Domnul nu vă dă vouă, și nimănui altcuiva, dreptul de a spune cine este neghină și cine este grâu. Putem vedea și condamna greșelile altora, în timp ce noi înșine avem greșeli mai mari, de care nu ne-am dat niciodată seama, dar care sunt în mod clar văzute de alții. Dumnezeu îți cere să dai lumii și bisericii un exemplu bun, o viață care să reprezinte pe Hristos. Sunt îndatoriri care trebuie aduse la îndeplinire și răspunderi de purtat. Lumea nu are destui creștini sinceri; biserica are nevoie de ei; societatea nu se poate dispensa de ei. Rugăciunea Domnului Hristos pentru ucenicii Săi a fost: “Nu Te rog să-i iei din lume, ci să-i păzești de cel rău”. Isus știe că în lume suntem expuși ispitirilor ei, dar El ne iubește și ne va da har ca să triumfăm asupra influențelor ei corupte. El dorește să avem un caracter desăvârșit, pentru ca îndărătnicia noastră să nu dea loc la diformități morale în alții.
-334-
Vezi că frații tăi nu cresc ca să ajungă la standardul Bibliei, că au defecte, și astfel te ocupi de aceste defecte. Te hrănești cu ele, în loc să te hrănești cu Hristos și, privind la El, să te schimbi după chipul Său. Nu critica pe nimeni; nu pune în contrast conduita ta corectă cu deficiențele altora. Poți fi în primejdia de a dori să-i corectezi pe alții și să-i faci să-și recunoască greșelile. Nu face lucrul acesta. Aceasta nu este lucrarea pe care ți-a dat-o Dumnezeu să o faci. El nu te-a făcut un cârpaci al bisericii. Sunt multe lucruri pe care le vezi în lumina Bibliei. Dar, deși poate ai dreptate în unele puncte, nu lăsa impresia că poziția ta este totdeauna corectă, căci în multe puncte ideile tale sunt deformate și nu vor suporta critica.
Nu căuta să înalți eul, ci învață în școala lui Hristos blândețea și umilința inimii. Știi cum era caracterul lui Petru, cât de izbitor s-au dezvoltat trăsăturile lui deosebite de caracter. Mai înainte de marea sa cădere, el era totdeauna primul și poruncitor, vorbind în mod nerecomandabil sub impulsul momentului. El era totdeauna gata să-i corecteze pe alții și să exprime ceea ce gândea, mai înainte să aibă o înțelegere clară cu privire la sine sau la ce trebuie să spună. Dar Petru s-a convertit și era cu totul diferit de Petru cel impulsiv și pripit. El și-a păstrat zelul de mai înainte, dar harul Domnului Hristos i l-a dirijat. În loc să mai fie impulsiv, plin de încredere în sine și să se înalțe pe sine, era calm, stăpân pe sine și dispus să fie învățat. El putea astfel să pască atât mieii, cât și oile turmei lui Hristos.
-335-
Tu, fratele meu, ai o mare lucrare de făcut pentru tine zi de zi. Tu trebuie să faci un efort continuu pentru a ține în frâu obiceiurile stricate și tendințele rele. Acestea cresc, se dezvoltă o dată cu creșterea ta și numai Isus poate să te întărească pentru a le birui pe deplin. Trebuie să te consideri ca un lucrător al lui Hristos și să cauți să fii asemenea Lui în caracter. Încearcă să te faci plăcut celorlalți. Chiar în relațiile tale de afaceri, fii curtenitor, bun și răbdător, dând pe față blândețea lui Isus și faptul că spiritul Său te conduce. Tu ești legat de oameni și trebuie să fii răbdător, bun și milos. Ai nevoie să nutrești amabilitate și să-ți supui egoismul. Întrebarea ta să fie: “Ce pot face pentru alții?” Dacă inima ta dorește să le facă bine, chiar dacă aceasta îți produce deranj, vei avea binecuvântarea lui Dumnezeu. Iubirea, ridicându-se mai presus de sfera pasiunilor și impulsurilor, devine spirituală și se face cunoscută în cuvinte și fapte. Un creștin trebuie să aibă o bunătate și o iubire sfințite, în care nu există nerăbdare și nervozitate; manierele necioplite, aspre, trebuie să fie înmuiate, netezite prin harul Domnului Hristos.
O, fratele și sora mea, educați-vă în școala lui Hristos! Lăsați ca spiritul de controversă să înceteze în cămin și în biserică. Lăsați ca inimile voastre să fie atrase, apropiate în iubire față de poporul lui Dumnezeu. Inimile care sunt pline de iubirea lui Hristos nu pot niciodată să stea departe unele de altele. Religia este iubire și un cămin creștin este un cămin în care domnește iubirea și unde aceasta își găsește expresia în cuvinte și acțiuni ale unei bunătăți serioase, amabile și ale unei curtoazii nobile. Să nu se rostească nici un cuvânt aspru. Altarul familial să fie făcut plăcut și interesant. Fii un creștin nobil, fratele meu; căci aceeași atmosferă care caracterizează viața familiei va fi adusă și în biserică. Lipsa curtoaziei, un moment de irascibilitate, un singur cuvânt aspru, neatent, îți vor păta reputația și pot închide ușa spre inimi, așa încât niciodată să nu mai ajungi la ele.
-336-
Acum ți-am pus înainte primejdiile ce te pândesc și vreau să-ți spun că sunt biruințe prețioase pe care le poți câștiga. Nu putem vedea niciodată Împărăția lui Dumnezeu, decât numai dacă avem gândul și spiritul Domnului Hristos. Deci, copiază Modelul în cămin, la muncă și în biserică. Nu încerca să-i înveți pe alții și nici să vezi cât de aproape poți veni de ei, cât de deplin poți fi în armonie cu ei. În timp ce faci tot ce poți pentru a perfecta un caracter creștin, predă-ți inima lui Dumnezeu pentru El, pentru a o modela după buna Lui găsire cu cale. El te va ajuta; eu știu că El va face acest lucru. Fie ca Dumnezeu să te binecuvânteze, să binecuvânteze pe scumpii tăi copii; și vreau să mă întâlnesc cu voi toți în jurul tronului mare și alb. Aceasta este ruga mea.
Ambiție lumească
Scumpul meu frate I,
De când te-am întâlnit la adunarea de tabără din Maine, am simțit că nu este prea târziu să-ți pui inima și casa în ordine. Eu știu că ai fost impresionat de Duhul lui Dumnezeu; întrebarea care se pune acum este: “Ca răspuns la această invitație la pocăință, îți vei supune cu bucurie inima lui Dumnezeu?” Cazul tău mi-a fost prezentat în viziune; dar, în timp ce erai pe deplin sub controlul vrăjmașului sufletelor, n-am avut curajul să-ți trimit solia ce mi-a fost dată din partea Domnului. M-am temut că ai să-ți bați joc de ea și că Duhul Sfânt va fi întristat și va pleca pentru ultima dată. Dar acum mă simt îndemnată să-ți trimit această mărturie, care se va dovedi a fi pentru tine o mireasmă de viață spre viață sau de moarte spre moarte.
Dacă ești hotărât să alegi mai degrabă întunericul decât lumina, să-i slujești lui Mamona, mai degrabă decât Domnului Hristos, atunci nu citi această mărturie. Dar dacă într-adevăr vrei să faci voia lui Dumnezeu și ești dispus să fii mântuit pe calea Sa deosebită stabilită pentru aceasta, atunci citește-o; dar nu o citi pentru a o critica, nici pentru a o deforma, a-ți bate joc de ea sau a o disprețui; căci, în cazul acesta, ea va fi pentru tine o mireasmă de moarte spre moarte și o mărturie împotriva ta în ziua judecății. Mai înainte de a citi această solie de avertizare, mergi singur înaintea lui Dumnezeu și cere-I să îndepărteze de la tine spiritul de sfidare, de răzvrătire și necredință și să topească și să supună inima ta de piatră.
-337-
Noi nu înțelegem măreția și maiestatea lui Dumnezeu și nici nu ne amintim de distanța de nemăsurat dintre Creator și creaturile modelate de mâinile Sale. Cel care stă în ceruri, ținând în mâinile Sale sceptrul Universului, nu judecă după standardele noastre limitate și nici nu socotește după modul nostru de a socoti. Greșim dacă gândim că ceea ce este mare pentru noi trebuie să fie mare și pentru Dumnezeu și ceea ce este mic pentru noi trebuie să fie mic și pentru El. El n-ar fi cu nimic mai presus de noi, dacă ar avea numai aceeași putere ca a noastră.
Dumnezeu nu consideră toate păcatele ca fiind de aceeași gravitate; sunt grade de vinovăție după estimările Sale, la fel ca și în acelea ale omului, cu limitele lui. Dar oricât de neînsemnat ar părea răul acesta sau acela în ochii oamenilor, nici un păcat nu este mic înaintea lui Dumnezeu. Păcatele asupra cărora oamenii sunt dispuși să privească și să le socotească a fi mici pot să fie unele pe care Dumnezeu le socotește ca fiind crime mari. Bețivul este disprețuit și se spune că păcatul său îl va exclude din ceruri, în timp ce mândria, egoismul și lăcomia trec nemustrate. Dar pentru Dumnezeu, acestea sunt păcate în mod deosebit jignitoare. El “stă împotriva celor mândri”, iar Pavel ne spune că lăcomia este idolatrie. Aceia care sunt profund cunoscători ai condamnării idolatriei în Cuvântul lui Dumnezeu vor înțelege imediat cât de gravă este vinovăția acestui păcat.
Dumnezeu vorbește prin profetul Său: “Să se lase cel rău de calea lui, și omul nelegiuit să se lase de gândurile lui, să se întoarcă la Domnul, care va avea milă de el, la Dumnezeul nostru, care nu obosește iertând. Căci gândurile Mele nu sunt gândurile voastre, și căile voastre nu sunt căile Mele, zice Domnul. Ci, cât sunt de sus cerurile față de pământ, atât de sus sunt căile Mele față de căile voastre și gândurile Mele față de gândurile voastre”. Avem nevoie de un discernământ clar, ca să măsurăm păcatul după măsurătoarea Domnului, și nu după a noastră. Să nu ne luăm ca regulă de comportare părerile oamenilor, ci Cuvântul divin.
Noi ne aflăm pe marele câmp de bătălie al vieții și niciodată să nu uităm că suntem în mod personal răspunzători pentru problema pentru care ne luptăm; pentru că, dacă Noe, Iov și Daniel ar fi “în mijlocul ei, ei n-ar scăpa nici pe fiu, nici pe fiică” prin neprihănirea lor. Tu, fratele meu, nu te-ai gândit la acest lucru. Dar ți-ai îndreptățit purtarea pentru că ai crezut că frații nu fac ce este bine. Uneori, ai acționat asemenea unui copil favorit și răsfățat și ai rostit cuvinte de necredință și îndoială pentru a-i necăji pe alții; dar se merită acest lucru? Este ceva în familia ta, în biserică sau în lume care să îndreptățească indiferența ta față de cerințele lui Dumnezeu? Va fi oare de vreun folos oricare din scuzele tale, când vei sta față în față cu Judecătorul întregului pământ? Cât de nebunească și păcătoasă va apărea atitudinea ta egoistă și avară! Cât de nejustificat ți se va părea să lași ca opiniile lumești și câștigul lumesc să întunece răsplata ce va fi acordată celui credincios — o veșnicie de binecuvântări în Paradisul lui Dumnezeu!
-338-
Când te aflai într-o grea suferință fizică și iscusința omenească nu te putea ajuta, Domnul și-a făcut milă de tine și în mod milostiv a îndepărtat boala. Satana a încercat să te facă să suferi, să te ruineze și chiar să-ți ia viața; dar Mântuitorul tău te-a ocrotit din nou, ca nu cumva să fii rupt în două când inima ta era plină de frenezie fanatică și limba ta rostea cuvinte de amărăciune și necredință împotriva Bibliei și împotriva adevărului pe care l-ai apărat cândva. Când Satana a protestat în cazul tău, pretinzând că ești al lui, Domnul Hristos l-a respins pe vrăjmașul tău crud și rău cu cuvintele: “Eu nu Mi-am retras Duhul Meu de la el. Mai are încă doi pași de făcut înainte să treacă peste granița milei și iubirii Mele. O, Satano, Domnul să te mustre!”
Am fost dusă înapoi în viața ta și mi-ai fost arătat când adevărul a găsit un răspuns în inima ta. Duhul lui Dumnezeu te-a convins de mersul vieții pe care trebuie să-l urmezi și ai avut o luptă dârză cu eul. Ai fost un om aspru, viclean. Nu ai făcut altora așa cum ai fi dorit ca ei să-ți facă ție, dar ai profitat de ei ori de câte ori ai putut. Ai o luptă aprigă și severă de dus pentru a-ți supune eul și a-ți înfrânge mânia; numai prin harul lui Dumnezeu s-a putut realiza această lucrare. În loc să faci o reformă deplină, te-ai alăturat bisericii cu un caracter cârpit, care nu va rezista ispitei. Tu n-ai început prin a căuta pe Dumnezeu cu o inimă zdrobită și pocăită și să îndrepți răul în bine. Dacă ai fi făcut astfel, nu te-ai fi împiedicat și n-ai fi căzut în capcana vrăjmașului. A fost un amestec de egoism în motivele tale, pe care tu însuți nu l-ai văzut așa de clar. Argumentele scoase din interesele lumești, poziția socială și moralitatea comparativă te-au influențat și te-au hotărât să nu faci o lucrare plină de zel, serioasă, înaintea lui Dumnezeu și a oamenilor. Umblarea după standardele lumești, aceasta a dăunat sincerității și purității caracterului tău creștin, iar tu nu ai adus roade vrednice de pocăință.
Va continua.