Responsabilitatea părinților
Părinții sunt în mare măsură răspunzători pentru modelarea dată caracterelor copiilor lor. Ei trebuie să țintească la simetrie și proporții. Există puține minți bine echilibrate pentru că părinții sunt în mod dăunător neglijenți față de datoria pe care o au, de a stimula trăsăturile slabe și de a le reprima pe cele rele. Ei nu-și amintesc că se află sub cele mai solemne obligații de a veghea tendințele fiecărui copil, aceasta fiind datoria lor, de a-și instrui copiii să-și formeze obiceiuri corecte și căi drepte de gândire.
Uneori, părinții așteaptă de la Domnul să facă lucrarea pe care El le-a dat-o lor s-o facă. În loc să-i țină în frâu și să-i controleze pe copii așa cum ar trebui, ei îi mângâie, îi răsfață și le satisfac capriciile și mofturile. Când părăsesc căminele, acești copii pleacă cu caractere deformate de egoism, cu un apetit nestăpânit, cu o voință puternică; ei sunt lipsiți de curtoazie sau respect pentru părinții lor și nu iubesc adevărul religios sau închinarea la Dumnezeu. Ei au crescut cu trăsături de caracter ce sunt un blestem pentru toată viața, atât pentru ei, cât și pentru alții. Căminul ajunge să fie orice în afară de un cămin fericit, dacă faptele rele de neînțelegere, egoism, invidie, pasiuni nesfinte și încăpățânare țâfnoasă sunt lăsate să înflorească în grădina neglijată a sufletului.
Părinții nu trebuie să dea pe față nici un fel de părtinire, ci trebuie să-i trateze pe toți copiii lor cu tandrețe, aducându-și aminte că ei sunt cumpărați cu sângele Domnului Hristos. Copiii își imită părinții; de aceea, ar trebui să se aibă o mare grijă pentru a le fi modele corecte. Părinții care sunt buni și politicoși în cămin, dar și categorici și hotărâți în același timp, vor vedea aceleași trăsături de caracter manifestate în copiii lor. Dacă sunt drepți, cinstiți și onorabili, copiii lor vor fi exact la fel, asemănându-se lor în aceste particularități. Dacă sunt respectuoși și se închină lui Dumnezeu, copiii lor, instruiți în același fel, de asemenea, nu vor uita să-I slujească.
-320-
Adesea, se întâmplă că părinții nu sunt atenți, n-au grijă să-i înconjoare pe copiii lor cu influențe drepte. Atunci când își aleg un cămin, ei se gândesc mai mult la interesele lor lumești decât la o atmosferă morală și socială, și astfel copiii își formează prietenii ce sunt nefavorabile înălțării evlaviei și formării unui caracter drept. Apoi părinții îngăduie lumii să le ocupe timpul, puterea și gândirea; și când vine Sabatul, ei sunt atât de extenuați, încât nu au ce să-I dea lui Dumnezeu în ziua Lui cea sfântă, nici o dulce evlavie care să le binecuvânteze căminul și să facă Sabatul o plăcere pentru copiii lor. Ei sunt foarte rar vizitați de un pastor, pentru că se așază în afara privilegiilor religioase. O apatie se furișează peste suflet. Copiii sunt contaminați prin legături rele și iubirea sufletului, pe care o simțeau cândva, moare și este uitată.
Părinți care îi denunțați pe canaaniți pentru că își jertfeau copiii lui Moloh, voi ce faceți? Faceți cele mai costisitoare daruri zeului vostru Mamona; și apoi, când copiii voștri cresc neiubiți și neiubitori în caracter, când dau pe față o hotărâtă lipsă de respect și o tendință spre necredință, acuzați credința pe care o mărturisiți pentru că nu a fost în stare să-i salveze. Culegeți ceea ce ați semănat — rezultatul iubirii egoiste, o iubire a lumii și neglijarea mijloacelor harului. V-ați mutat familiile în locurile ispitei și chivotul lui Dumnezeu, slava și apărarea voastră, nu l-ați considerat a fi esențial; și Domnul n-a făcut o minune pentru a vă scăpa copiii de ispită.
Voi, care mărturisiți că Îl iubiți pe Dumnezeu, luați-L pe Isus cu voi oriunde mergeți și, asemenea patriarhilor din vechime, ridicați un altar Domnului oriunde vă ridicați cortul. Este necesară o reformă în această privință, o reformă profundă și cuprinzătoare. Părinții au nevoie de această reformă; pastorii au nevoie să facă reformă. Ei au nevoie de Dumnezeu în familiile lor. Trebuie să zidească locurile pustii din Sion, să-i pună porțile și să facă ziduri puternice pentru apărarea poporului.
-321-
Există o lucrare plină de zel ce trebuie făcută în veacul acesta, iar părinții trebuie să-și educe copiii să fie și ei părtași la aceasta. Cuvintele lui Mardoheu, adresate Esterei, se pot aplica bărbaților și tinerilor de astăzi: “,Și cine știe dacă nu pentru o vreme ca aceasta ai ajuns la împărăție”. Tinerii trebuie să câștige tărie și caracter, ca să poată fi de folos. Daniel și Iosif au fost tineri cu principii ferme, pe care Dumnezeu a putut să-i folosească pentru a aduce la îndeplinire planurile Sale. Rețineți istoria lor și vedeți cum Dumnezeu a lucrat pentru ei. Iosif s-a confruntat cu diferite experiențe, experiențe ce i-au testat curajul și verticalitatea, cinstea sa până la capăt. După ce a fost vândut în Egipt, la început a fost favorizat și i s-au încredințat mari răspunderi; dar deodată, fără vreo greșeală din partea sa, a fost acuzat pe nedrept și aruncat în închisoare. Dar nu s-a descurajat. El s-a încrezut în Dumnezeu, iar scopul inimii sale și curăția motivelor sale s-au văzut. Ochiul lui Dumnezeu era asupra lui, o mână divină îl conducea și îl vedem în curând ieșind din închisoare pentru a împărți cu faraon tronul Egiptului.
Viața atât de încercată a lui Iosif n-a fost un accident; ea a fost poruncită de Providență. Dar cum a fost el făcut în stare să realizeze un astfel de record al tăriei de caracter, al cinstei și înțelepciunii? Acesta a fost rezultatul unei educații atente în anii copilăriei. El a ținut cont mai degrabă de datorie decât de înclinații; curăția și încrederea simplă a băiatului au dat roade în faptele bărbatului. Talentele cele mai strălucitoare sunt fără valoare, dacă nu sunt dezvoltate; obiceiul vredniciei și forța caracterului trebuie să fie câștigate prin cultivarea acestora. Un înalt caracter moral și calități intelectuale minunate nu sunt rezultatul întâmplării. Dumnezeu dă ocaziile; succesul depinde de modul în care le-am folosit. Deschiderea Providenței trebuie să fie repede sesizată și folosită cu nerăbdare.
Tineri, dacă vreți să fiți puternici, dacă doriți să aveți integritatea și înțelepciunea lui Iosif sau Daniel, studiați Scripturile. Părinți, dacă vă veți educa copiii să-I slujească lui Dumnezeu și să facă binele în lume, faceți ca Biblia să fie manualul vostru. Ea prezintă vicleniile lui Satana. Ea este marele înălțător al neamului omenesc, cel ce mustră și corectează relele morale, detectorul care ne face în stare să deosebim adevărul de minciună. Orice altceva s-ar preda în familie sau la școală, Biblia, ca marele educator, trebuie să aibă primul loc. Dacă i se acordă acest loc, Dumnezeu este onorat și El va lucra pentru tine, în convertirea copiilor tăi. În această Sfântă Carte este o mină bogată de adevăr și frumusețe și părinții trebuie să se condamne pe ei înșiși, dacă nu o fac să fie foarte interesantă pentru copiii lor.
-322-
Pentru mulți, educația înseamnă o cunoaștere obținută din cărți; dar “frica de Domnul este începutul înțelepciunii”. Adevăratul obiectiv al educației este acela de a reface chipul lui Dumnezeu în suflet. Prima și cea mai prețioasă cunoaștere este cunoașterea lui Hristos, și părinții care sunt înțelepți vor ține acest lucru totdeauna înaintea minții copiilor lor. Dacă o mână sau un picior s-ar fractura, părinții vor încerca orice mijloc pe care iubirea sau înțelepciunea îl poate sugera pentru vindecarea membrului afectat, făcându-l sănătos și atrăgător. Și este numai drept să facă așa; este datoria lor. Dar Domnul cere ca un tact mult mai mare, răbdare și eforturi perseverente să fie folosite pentru vindecarea sufletului vătămat. Acel tată care nu este pentru copiii săi un învățător creștin, un conducător și un prieten, legându-i de inima sa prin legăturile puternice ale iubirii sfințite — o iubire ce-și are temelia în îndeplinirea cu credincioșie a îndatoririlor, — este nevrednic de acest nume.
Părinții au de îndeplinit o lucrare mare și plină de răspundere și se pot întreba: “Cine poate să facă această lucrare?” Dar Dumnezeu a făgăduit să le dea înțelepciune acelora care o cer în credință și El va face exact așa cum a spus că va face. Mama lui Augustin s-a rugat pentru convertirea fiului său. N-a văzut nici o dovadă că Duhul lui Dumnezeu impresiona inima lui, dar ea nu s-a descurajat. A pus degetul pe textele Scripturii, prezentând lui Dumnezeu propriile Lui cuvinte, și a cerut și a insistat cum numai o mamă poate face acest lucru. Profunda ei umilință, insistența ei plină de zel și credința ei neșovăielnică au triumfat și Domnul a răspuns dorinței inimii ei. Astăzi, El este tot atât de pregătit să asculte cererile poporului Său. “Nu, mâna Domnului nu este prea scurtă ca să mântuiască, nici urechea Lui prea tare ca să audă”. Dacă părinții creștini Îl caută în mod serios, El le va umple gura cu argumente și, pentru Numele Său, El va lucra cu putere în locul lor, pentru convertirea copiilor lor.
-323-
Instruirea copiilor
Stimate frate și stimată soră G.,
Sunt tulburată în legătură cu cazul vostru. Văd primejdii de care, după cât se pare, voi niciodată nu v-ați dat seama. V-ați gândit în mod serios și cu rugăciune la datoria pe care o aveți față de copiii pe care v-ați luat răspunderea de a-i aduce pe lume? V-ați gândit dacă acești copii primesc de la voi o educație și o disciplină care să-i facă să-L onoreze pe Creatorul lor în zilele tinereții lor? V-ați gândit la faptul că, dacă dați greș în a-i învăța să vă respecte, ca tată și mamă, și să se supună autorității voastre, îi educați pentru a-L dezonora pe Dumnezeu? De fiecare dată când le îngăduiți să calce în picioare autoritatea voastră și voința lor să vă controleze, voi hrăniți un defect pe care îl vor purta cu ei în toată experiența vieții lor, dacă vor fi înclinați spre cele religioase, și îi va învăța să nesocotească și să calce în picioare autoritatea divină.
Întrebarea la care trebuie să răspundeți este: “Îmi cresc eu oare copiii, pentru a întări influența și a umple rândurile puterilor întunericului sau îi cresc pentru Hristos?” Dacă nu vă determinați copiii și nu le modelați caracterele pentru a răspunde cerințelor lui Dumnezeu, atunci, cu cât vor fi mai puțini copii care să sufere din cauza educației voastre defectuoase, cu atât va fi mai bine pentru voi, părinții lor, și pentru societate. Dacă copiii nu pot fi educați și disciplinați din pruncie de către o mamă înțeleaptă și cu judecată, conștientă și inteligentă și care își conduce casa în temere de Domnul, modelându-le caracterele pentru a corespunde standardului neprihănirii, atunci este păcat să înmulțești numărul familiei tale. Dumnezeu ți-a dat rațiune și El îți cere să o folosești.
-324-
Trebuie să vă simțiți obligați ca, prin eforturi pline de răbdare și prin rugăciuni serioase și fierbinți, să formați astfel caracterele copiilor voștri pentru a-i face o binecuvântare în cămin, o binecuvântare în biserică și o binecuvântare în societate. Nu vei primi nici un credit pentru lucrarea ta dacă le îngădui copiilor tăi să fie controlați de vrăjmașul a toată neprihănirea; răsplata este promisă pentru o conștiincioasă formare a caracterelor lor după modelul divin. Dacă neglijați această lucrare, care este atât de importantă prin rezultatele ei, deoarece pentru prezent este mai agreabil pentru voi să faceți așa, și copiii voștri cresc deformați din punct de vedere moral, picioarele lor fiind pe drumul cel larg al morții, poate Dumnezeu să spună în dreptul lucrării voastre: “Bine rob bun și credincios”? Acei care nu se pot informa, care nu lucrează în mod inteligent și cu toate puterile lor pentru a-și aduce copiii la Hristos ar trebui să ia hotărârea să nu-și asume răspunderea de a deveni părinți.
Mamele trebuie să fie dispuse și chiar nerăbdătoare să se pregătească pentru importanta lor lucrare de a dezvolta și a modela caracterele copiilor lor, călăuzindu-i, instruindu-i și ținând în frâu persoanele nevârstnice date în grija lor. Tații și mamele trebuie să fie uniți în această lucrare. Slăbiciunea în a cere ascultare și falsa iubire și simpatie — falsa noțiune că a hrăni, și nu a restrânge, este înțelepciune — constituie un sistem de educație ce îi întristează pe îngeri, dar îl încântă pe Satana, căci aduce sute și mii de copii în rândurile lui. De aceea, el orbește ochii părinților, le amorțește sensibilitățile și face ca mintea să le fie confuză. Ei văd că fiii și fiicele lor nu sunt plăcuți, atrăgători, ascultători și gata să-și asume răspunderi; totuși ceea ce copiii aceștia acumulează în căminele lor le otrăvește viața, le umple inima de necazuri și îi adaugă astfel la numărul pe care Satana îl folosește pentru a aduce sufletele la nimicire.
O! Când vor fi părinții înțelepți? Când vor vedea ei și când își vor da seama de caracterul lucrării lor în neglijarea de a cere ascultare și respect în armonie cu instrucțiunile Cuvântului lui Dumnezeu? Rezultatele acestei educații neglijate sunt văzute în copii atunci când pășesc în lume și își ocupă locul ca bărbați conducători sau capi ai propriilor lor familii. Ei perpetuează greșelile părinților lor. Trăsăturile defectuoase ale caracterului lor au un anume scop și ei transmit și altora gusturile rele, obiceiurile și comportamentele ce au fost îngăduite să se dezvolte în propriile lor caractere. Astfel, ei devin un blestem în loc să fie o binecuvântare pentru societate.
-325-
Pentru că bărbații și femeile nu ascultă de Dumnezeu, ci aleg mai degrabă propriul lor drum și urmează închipuirea lor pervertită, lui Satana i se permite să-și înfigă steagul drăcesc în familiile lor, să-și facă simțită puterea prin prunci, copii și tineri. Vocea și voința lui sunt exprimate prin voința nesupusă, țesută în caracterele copiilor, și prin ei el exercită o putere care controlează și aduce la îndeplinire planurile sale. Dumnezeu este dezonorat prin manifestarea temperamentelor care exclud respectul față de Dumnezeu și determină ascultarea de sugestiile lui Satana. Păcatul comis de părinți, prin aceea că i-au îngăduit lui Satana să-și exercite puterea și influența, este de neimaginat. Ei seamănă semințe care vor produce spini și mărăcini, care vor înăbuși orice plantă cerească, și numai judecata divină va arăta roadele secerișului. Dar cât de trist este gândul că, atunci când viața și greșelile ei sunt văzute în lumina veșniciei, va fi prea târziu să mai fie de vreun folos.
Neglijarea totală a instruirii copiilor pentru Dumnezeu a perpetuat răul și a aruncat în rândurile vrăjmașului pe mulți care, cu o grijă înțeleaptă, ar fi putut fi conlucrători cu Domnul Hristos. Idei false și o afecțiune prostească și greșit canalizată au hrănit trăsăturile de caracter care i-au făcut pe copii nefericiți și neiubiți, au amărât viața părinților și au extins influența lor rea de la o generație la alta. Orice copil căruia i se permite să aibă drumul lui va dezonora pe Dumnezeu și va aduce rușine tatălui și mamei sale. Lumina a strălucit din Cuvântul lui Dumnezeu și din mărturia Duhului Său, așa că nimeni nu trebuie să greșească în ceea ce privește datoria lui. Dumnezeu le cere părinților să-și crească copiii spre a-L recunoaște și a-I respecta cerințele; ei trebuie să-i instruiască pe cei mici, ca membri mai tineri ai familiei Domnului, ca să aibă caractere frumoase și temperamente plăcute, ca să poată fi pregătiți, gata să strălucească în curțile cerești. Neglijându-și datoria și îngăduindu-le copiilor să persiste în cele rele, părinții le închid porțile cetății lui Dumnezeu.
-326-
Aceste lucruri trebuie să fie clare pentru părinți; ei trebuie să se trezească și să se ocupe de lucrarea neglijată multă vreme. Părinții care mărturisesc că Îl iubesc pe Dumnezeu nu fac voia Lui. Pentru că ei nu îi țin în frâu și nu îi conduc așa cum se cuvine pe copiii lor, mii cresc cu caractere deformate, cu o morală scăzută și cu puțină educație în îndatoririle practice ale vieții. Ei sunt lăsați să facă ce vor cu impulsurile lor, cu timpul și puterile lor intelectuale. Pierderea pentru cauza lui Dumnezeu prin aceste talente neglijate stă la ușa taților și mamelor; și ce scuză Îi vor prezenta ei lui Dumnezeu, ai cărui slujitori sunt, ei, care sunt însărcinați cu datoria sfântă de a pregăti sufletele pe care le au în grijă pentru a-și dezvolta puterile spre slava Creatorului lor?
Scumpul meu frate și scumpa mea soră, fie ca Domnul să vă deschidă ochii și să vă activeze mintea, ca să puteți vedea și să vă puteți reveni din căderea voastră. Voi nu sunteți ai voștri, trăind numai cu un singur ochi la slava lui Dumnezeu. Voi dați pe față puțină putere pentru a lupta pentru Hristos în apărarea adevărului, dat sfinților o dată pentru totdeauna. V-ați neglijat datoria în familie și ați dovedit că tinerii care v-au fost încredințați nu sunt în siguranță. Astfel privește Dumnezeu asupra lucrării voastre în cămin; așa este scris în cărțile cerului. Poate că ați adus pe mulți la Isus; dar lipsa de curaj moral v-a făcut să fiți necredincioși în orice poziție v-ați afla.
Greșelile în sistemul vostru deslânat de conducere a familiei sunt descoperite în caracterele copiilor voștri. Nu v-ați educat pe voi înșivă astfel încât să urmați instrucțiunile date în Cuvântul lui Dumnezeu. Răul rezultat din eșecul în împlinirea îndatoririlor voastre devine serios și profund. Sora G. nu are o influență bună. Ea este sub influența voinței puternice a copiilor, care au o gândire rea și pe care i-a răsfățat spre pierzarea lor. Voi amândoi ar fi trebuit să vă învățați copiii chiar din pruncie, ca să nu ajungă să vă controleze și ca voia voastră să fie ascultată. Dacă sora G. ar fi primit educația potrivită în copilărie, dacă ar fi fost educată și disciplinată în armonie cu Cuvântul lui Dumnezeu, ar fi avut un caracter modelat cu totul altfel și ar fi înțeles mai bine răspunderile ce-i reveneau. Ea ar fi știut cum să-și instruiască copiii, în așa fel încât căile lor să fie plăcute lui Dumnezeu. Dar defectele ce au rezultat din educația ei greșită sunt reproduse în copiii ei; și care va fi natura lucrării lor, dacă vreodată vor avea de condus propriile familii? Fiica cea mai mare poate că are câteva cunoștințe despre îndatoririle casnice, dar în afară de acestea, ea nu este decât o novice.
-327-
Cu o conducere fermă, înțeleaptă, acești copii ar fi putut să fie membri folositori ai societății; dar așa cum sunt acum, ei sunt un blestem, un reproș pentru credința noastră. Ei sunt încrezuți, ușuratici, încăpățânați și extravaganți. Nu au decât puțin respect pentru părinții lor și conștiința lor este departe de a fi sensibilă. Ei au avut drumul lor și dorințele lor au fost impuse părinților, până acolo că este aproape imposibil ca sensibilitățile lor morale să se mai trezească. Tendințele naturale ale părinților, în mod deosebit acelea condamnabile, s-au dezvoltat puternic în copiii lor. Întreaga familie, părinți și copii, sunt sub dezaprobarea cerului; și nici unul dintre ei nu poate spera să intre în locuințele cerești ale binecuvântărilor, doar dacă își vor împlini răspunderile neglijate de mult timp și, în spiritul lui Hristos, vor zidi caractere pe care Dumnezeu le poate aproba.
Părinții sunt răspunzători pentru lucrarea ce iese din mâinile lor. Ei ar trebui să aibă înțelepciune și fermitate pentru a-și face lucrarea cu credincioșie și într-un spirit bun. Ei trebuie să-și instruiască copiii, pentru ca aceștia să fie de folos, dezvoltându-și talentele date lor de Dumnezeu. Un eșec în a face acest lucru nu va fi trecut cu vederea, ci din el se va face o problemă de punere sub disciplină a bisericii, căci lucrul acesta va aduce blestemul lui Dumnezeu asupra părinților și un reproș, încercări dureroase și dificultăți pentru biserică. O lepră morală, contagioasă, care poluează corpul și sufletul tinerilor, rezultă adesea dintr-un eșec de a-i disciplina și ține pe tineri sub control; este timpul să se facă ceva pentru a contracara ravagiile ei.
-328-
Biblia prezintă sfaturi directe cu privire la lucrarea de educare a copiilor: “Ascultă, Israele, Domnul Dumnezeul nostru este singurul Domn. Să iubești pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău și cu toată puterea ta. Și poruncile acestea, pe care ți le dau astăzi, să le ai în inima ta”. Părinții, ei înșiși, trebuie să fie legați cu Dumnezeu; ei trebuie să aibă temerea de El înaintea lor și să aibă o cunoaștere a voinței Sale. Apoi … vine lucrarea lor: “Să le întipărești în mintea copiilor tăi, și să vorbești de ele când vei fi acasă, când vei fi în călătorie, când te vei culca și când te vei scula. Să le legi ca un semn de aducere aminte la mâini și să-ți fie ca niște fruntarii între ochi. Să le scrii pe ușiorii casei tale și pe porțile tale”.
Domnul i-a poruncit lui Israel să nu încheie legături de căsătorie cu națiunile idolatre din jurul lor. “Să nu te încuscrești cu popoarele acestea, să nu măriți pe fetele tale după fiii lor, și să nu iei pe fetele lor de neveste pentru fiii tăi; căci ar abate de la Mine pe fiii tăi și ai sluji astfel altor dumnezei; Domnul S-ar aprinde de mânie împotriva voastră și te-ar nimici îndată. Căci tu ești un popor sfânt pentru Domnul, Dumnezeul tău; Domnul Dumnezeul tău te-a ales, ca să fii un popor al Lui dintre toate popoarele de pe fața pământului. Nu doar pentru că întreceți la număr pe toate celelalte popoare S-a alipit Domnul de voi și v-a ales, căci voi sunteți cel mai mic dintre toate popoarele. Ci, pentru că Domnul vă iubește, pentru că a dorit să țină jurământul care l-a făcut părinților voștri”.
Avem aici îndemnuri pozitive, care au ajuns până în vremea noastră. Dumnezeu ne vorbește în aceste zile de pe urmă și El va fi înțeles și ascultat. Dumnezeu i-a vorbit lui Israel prin slujitorii Lui: “Cartea aceasta a legii să nu se depărteze de gura ta; cugetă asupra ei zi și noapte, căutând să faci tot ce este scris în ea; căci atunci vei izbândi în toate lucrările tale și atunci vei lucra cu înțelepciune”. “Legea Domnului este desăvârșită și înviorează sufletul; mărturia Domnului este adevărată și dă înțelepciune celui neștiutor.” “Descoperirea cuvintelor Tale dă lumină, dă pricepere celor fără răutate.” “Cuvântul Tău este o candelă pentru picioarele mele, și o lumină pe cărarea mea.”
Va continua.