Continuare.
Dar nu trebuie să așteptăm ca profesorul să facă lucrarea ce le revine părinților. La mulți părinți s-a văzut o încrezătoare neglijare a datoriei. Asemenea lui Eli, ei au greșit în a exercita o cuvenită restricție; apoi, ei și-au trimis copiii lor nedisciplinați la colegiu pentru a primi educația pe care părinții ar fi trebuit să le-o dea în cămin. Profesorii au de făcut o lucrare pe care numai puțini o apreciază. Dacă reușesc să producă o reformă în acești tineri îndărătnici, ei primesc puțină recunoștință pentru lucrarea lor. Dacă tinerii aleg însă societatea celor înclinați spre cele rele și merg din rău în mai rău, atunci profesorii sunt învinuiți și școala condamnată.
În multe cazuri, condamnarea se cuvine părinților. Ei au cea dintâi și cea mai favorabilă ocazie de a-i controla și instrui pe copiii lor, atunci când spiritul lor era dispus să fie învățat, iar mintea și inima ușor de impresionat. Dar datorită neglijenței părinților, copiilor li se îngăduie să urmeze propriile lor înclinații până când se împietresc într-un comportament rău.
Fie ca părinții să studieze mai puțin lumea și mai mult pe Hristos; fie ca ei să depună mai puțin efort în a imita obiceiurile și moda lumii și să consacre mai mult timp și să facă mai multe eforturi pentru a modela mintea și caracterul copiilor lor, după Modelul divin. Atunci vor putea să-și trimită fiii și fiicele, fortificați printr-o morală curată și scopuri nobile, spre a primi o educație în vederea unor poziții de încredere și folositoare. Profesorii care sunt conduși de iubirea și temerea de Dumnezeu pot să-i conducă astfel pe tineri înainte și în sus, instruindu-i spre a deveni o binecuvântare pentru lume și spre onoarea Creatorului lor.
Legat de Dumnezeu, fiecare educator va exercita acea influență care să-i conducă pe elevii săi la studierea Cuvântului lui Dumnezeu și la ascultarea de Legea Sa. El le va îndrepta mintea spre contemplarea intereselor veșnice, deschizând înaintea lor un vast câmp de gândire, subiecte mari și nobile, pe care și cele mai puternice minți pot să-și folosească puterea spre a le pricepe și totuși să simtă că mai este încă un infinit înaintea lor.
Răul unei independențe nesfințite și al unei păreri prea bune despre noi, care ne împiedică cel mai mult să fim de folos și care demonstrează ruina noastră dacă nu le vom birui, izvorăște din egoism. “Sfătuiți-vă împreună” este solia care mi-a fost repetată mereu și mereu de către îngerul lui Dumnezeu. Influențând judecata unui om, Satana poate să se străduiască să controleze lucrurile, făcându-le să i se potrivească. El poate să aibă succes ca să conducă greșit mintea a două persoane, dar atunci când se consultă mai mulți, este mai multă siguranță. Fiecare plan va fi atunci mai mult și mai atent analizat; fiecare plan de înaintare va fi studiat mai cu atenție. În felul acesta, va fi mai mică primejdia de a face mișcări necugetate și a ne lua după sfaturi greșite, care vor aduce confuzie, încurcături și înfrângere. În unire este tărie. În divizare este slăbiciune și înfrângere.
-30-
Dumnezeu conduce un popor și îl pregătește pentru a-l lua la cer. Stăm noi, cei care îndeplinim o parte a acestei lucrări, ca veghetori pentru Dumnezeu? Căutăm, ne străduim noi să lucrăm uniți? Suntem dispuși să devenim slujitori ai tuturor? Urmăm noi marele nostru Exemplu?
Frații mei conlucrători, fiecare dintre noi semănăm semințe în ogorul vieții. După cum am semănat, așa și vom culege. Dacă semănăm neîncredere, invidie, gelozie, iubire de sine, amărăciunea gândirii și simțămintelor noastre, vom secera amărăciune în propriile noastre suflete. Dar dacă dăm pe față bunătate, iubire, gânduri pline de bunătate față de simțămintele altora, vom primi, ca răspuns, același lucru.
Profesorul care este sever, criticant, autoritar, care nu ține seama de simțămintele altora, trebuie să se aștepte ca același spirit să se manifeste față de el. Cel care vrea să-și păstreze propria sa demnitate și respectul de sine trebuie să fie atent să nu rănească, fără să fie nevoie, respectul de sine al altora. Această regulă trebuie respectată cu sfințenie față de cei mai obtuzi, cei mai tineri și cei mai greșiți oameni de știință. Ce dorește să facă Dumnezeu cu acești tineri în aparență neinteresanți, tu nu știi. În trecut, El a acceptat persoane care nu erau prea promițătoare sau atractive, să facă o mare lucrare pentru El. Duhul Său, mișcând inima, a trezit fiecare capacitate la o acțiune viguroasă. Dumnezeu a văzut în fiecare piatră aspră, necizelată, un material prețios care va rezista probei furtunii, a căldurii și presiunii. Dumnezeu nu vede așa cum vede omul. El nu judecă după ceea ce izbește privirea, ci cercetează inima și judecă cu dreptate.
-31-
Profesorul trebuie să se comporte totdeauna ca un creștin care se respectă. El trebuie să aibă totdeauna atitudinea unui prieten și sfătuitor al elevilor săi. Dacă tot poporul nostru — profesori, pastori și membri — ar cultiva spiritul creștin al curtoaziei, ei vor găsi mult mai repede acces la inimile oamenilor; mult mai mulți vor fi atunci aduși să cerceteze și să primească adevărul. Când fiecare profesor va uita eul și va simți un profund interes în succesul și prosperitatea elevilor lui, înțelegând faptul că ei sunt proprietatea lui Dumnezeu și că el trebuie să dea socoteală de influența lui asupra minților și caracterului lor, atunci vom avea o școală în care îngerii vor simți plăcere să zăbovească. Isus va privi aprobator asupra lucrării profesorilor și va trimite harul Său în inimile studenților.
Colegiul nostru din Battle Creek este un loc unde membrii cei tineri ai familiei lui Dumnezeu trebuie să fie educați în armonie cu planul lui Dumnezeu de creștere și dezvoltare. Ei trebuie să fie mișcați de ideea că sunt creați după chipul Făcătorului lor și că Domnul Hristos este Modelul pe care trebuie să-L urmeze. Frații noștri îngăduie ca mintea lor să urmeze o cale prea îngustă și prea joasă. Ei nu mențin totdeauna în atenția lor planul divin, ci își fixează ochii asupra modelelor lumești. Priviți în sus, unde Domnul Hristos stă la dreapta lui Dumnezeu, și apoi lucrați pentru ca elevii voștri să fie conform acestui caracter desăvârșit.
Dacă cobori standardul pentru a-ți face popularitate și pentru a face să crească numărul, și apoi faci din această creștere o pricină de bucurie, dai pe față o mare orbire. Dacă numărul este dovada succesului, atunci Satana trebuie să pretindă întâietatea, căci în lumea aceasta urmașii săi au o mare majoritate. Gradul de putere morală predominant în colegiu este un test al prosperității. Virtutea, inteligența și evlavia oamenilor ce formează comunitățile noastre, și nu numărul lor, ar trebui să fie o sursă de bucurie și mulțumire.
-32-
Fără influența harului divin, educația nu se va dovedi a fi de un real folos; cel ce învață va deveni mândru, îngâmfat și bigot. Dar acea educație care este primită sub influența înnobilatoare și purificatoare a marelui Învățător va înălța pe om pe scara valorilor morale a lui Dumnezeu. Ea îl va face în stare să-și supună mândria și pasiunile și să umble smerit înaintea lui Dumnezeu, depinzând de El pentru fiecare capacitate, fiecare ocazie și fiecare privilegiu.
Mă adresez lucrătorilor noștri din acest colegiu. Voi nu trebuie numai să mărturisiți că sunteți creștini, ci trebuie să exemplificați caracterul Domnului Hristos. Lăsați ca înțelepciunea de sus să cuprindă toată învățătura pe care o dați. Într-o lume plină de întuneric moral și corupție, lăsați să se vadă că spiritul prin care sunteți puși în mișcare să acționați este de sus, și nu de jos. În timp ce te sprijini în totul pe propria ta putere și înțelepciune, cele mai bune eforturi ale tale vor realiza foarte puțin. Dar dacă ești mișcat de iubirea lui Dumnezeu, Legea Lui fiind temelia ta, lucrarea ta va dura. În timp ce fânul, lemnul și paiele de pe miriște sunt arse, lucrarea ta va rezista încercării. Trebuie să-i întâlnești din nou în jurul marelui tron alb pe tinerii care sunt dați în grija ta. Dacă îngădui ca manierele tale necultivate și temperamentul tău necontrolat să șovăie și astfel să dai greș să influențezi pe acești tineri spre binele lor veșnic, în acea zi va trebui să stai în fața gravelor consecințe ale lucrării tale. Prin cunoașterea Legii divine și prin ascultare de preceptele ei, oamenii pot deveni fii ai lui Dumnezeu. Prin călcarea acestei legi, ei devin robi ai lui Satana. Pe de o parte, ei se pot ridica la orice înălțime a desăvârșirii morale, iar pe de altă parte, pot să se coboare până în profunzimea nelegiuirii și a degradării. Lucrătorii din colegiul nostru trebuie să dea pe față un zel și o fervoare proporționale cu valoarea prețului pus în joc — sufletele studenților lor, aprobarea lui Dumnezeu, viața veșnică și bucuria mântuirii.
-33-
Fiind colaboratori, conlucrători cu Hristos, având atâtea ocazii favorabile de a împărtăși și altora cunoașterea lui Dumnezeu, profesorii noștri ar trebui să lucreze ca și când ar fi inspirați de sus. Inimile tinerilor nu sunt împietrite și nici ideile și părerile lor nu sunt stereotipe, așa cum sunt cele ale persoanelor în vârstă. Ei pot fi câștigați la Hristos prin comportarea, evlavia și prin umblarea voastră asemenea lui Hristos. Ar fi mult mai bine să îi împovărați mai puțin cu studierea științelor și să le lăsați mai mult timp pentru privilegii religioase. Aici s-au făcut multe greșeli.
Scopul lui Dumnezeu în aducerea la existență a acestui colegiu a fost pierdut din vedere. Slujitorii Evangheliei și-au manifestat lipsa dorinței lor după înțelepciunea de sus, încât au unit un element omenesc cu acest colegiu; ei s-au unit cu vrăjmașii lui Dumnezeu și ai adevărului, până acolo că le-au oferit distracții studenților. Astfel, conducându-i greșit pe tineri, ei au făcut lucrarea lui Satana. Cu lucrarea aceasta, cu toate urmările ei, se vor mai întâlni iarăși la bara de judecată a lui Dumnezeu. Aceia care urmează un astfel de drum demonstrează că nu pot fi oameni de încredere. După ce lucrarea răului s-a făcut, ei pot să-și mărturisească greșeala, dar pot oare ei tot așa de ușor să strângă, să adune influența pe care au exercitat-o? Poate să fie spus “bine” în dreptul acelora care au fost necredincioși față de cele ce li s-au încredințat? Acești oameni necredincioși n-au zidit pe Stânca cea veșnică. Temelia lor se va dovedi a fi nisip mișcător. Nu știți că prietenia cu lumea este vrăjmășie cu Dumnezeu? Și, deci, cine este prieten cu lumea este vrăjmaș cu Dumnezeu?
Nu se poate pune nici o limită influenței noastre. Un act necugetat se poate dovedi a fi ruina multor suflete. Comportarea fiecărui lucrător din colegiul nostru are o influență asupra minții tinerilor, și aceasta urmează să fie reprodusă în alții. Ținta fiecărui profesor trebuie să fie aceea de a pregăti pe fiecare tânăr care se află în grija sa spre a fi o binecuvântare pentru lume. Acest obiectiv nu trebuie pierdut din vedere. Sunt unii care mărturisesc că lucrează pentru Hristos, dar adesea, când ocazia se ivește, ei merg de partea lui Satana și fac lucrarea lui. Poate oare Mântuitorul să-i declare pe aceștia robi buni și credincioși? Sunt ei păzitori care dau un sunet clar din trâmbițele lor?
-34-
Fiecare om va primi la judecată după faptele pe care le-a făcut în trup, fie ele bune sau rele. Mântuitorul nostru ne îndeamnă: “Vegheați și rugați-vă, ca să nu cădeți în ispită”. Dacă întâmpinăm greutăți și în tăria lui Hristos le biruim, dacă acceptăm responsabilități și în puterea lui Hristos le aducem la îndeplinire cu credincioșie, câștigăm o experiență prețioasă. Învățăm, așa cum altfel n-am învăța, că Mântuitorul nostru este un ajutor care nu lipsește niciodată în nevoi.
Există o mare lucrare de făcut în colegiul nostru, o lucrare care cere conlucrarea fiecărui profesor; și acela care descurajează pe un altul este neplăcut înaintea lui Dumnezeu. Dar se pare că toți uită că Satana este un acuzator al fraților și se unesc cu vrăjmașul în lucrarea sa. În timp ce aceia care mărturisesc că sunt creștini se luptă între ei, Satana își întinde cursele pentru picioarele lipsite de experiență ale copiilor și tinerilor. Aceia care au avut o experiență religioasă ar trebui să caute să-i ocrotească pe tineri de șiretlicurile lui. Ei niciodată nu trebuie să uite că odată, cândva, ei erau vrăjiți de plăcerile păcatului. Noi avem nevoie de mila și iertarea lui Dumnezeu în fiecare oră și cât de nepotrivit este pentru noi să fim nerăbdători cu greșelile tinerilor lipsiți de experiență. Atâta vreme cât Dumnezeu îi suportă, să îndrăznim noi oare, păcătoși ca și ei, să-i dăm la o parte?
Noi ar trebui să privim totdeauna la tineri ca fiind cumpărați cu sângele Domnului Hristos. În felul acesta, ei au dreptul la iubirea noastră, la răbdarea și simpatia noastră. Dacă Îl urmăm pe Isus, atunci nu putem restrânge interesul și preocuparea noastră, afecțiunea noastră, numai la noi înșine și la familiile noastre; noi nu ne putem folosi timpul și atenția numai pentru problemele trecătoare și să uităm interesele veșnice ale celor din jurul nostru. Mi-a fost arătat că acesta este rezultatul egoismului nostru, și anume că nu sunt o sută de tineri acolo unde este acum angajat unul singur într-o activitate susținută pentru mântuirea semenilor lor. “Iubiți-vă unii pe alții așa cum v-am iubit Eu” este porunca Domnului Hristos. Priviți la renunțarea Sa de Sine; priviți la felul iubirii pe care El a revărsat-o asupra noastră; apoi, căutați să imitați Modelul.
-35-
Au fost multe lucruri care n-au plăcut lui Dumnezeu la tinerii și tinerele care au lucrat ca profesori la colegiul nostru. Ați fost atât de absorbiți de voi înșivă și atât de lipsiți de spiritualitate, încât nu i-ați putut conduce pe tineri la sfințenie și la cer. Mulți s-au întors acasă mai hotărâți în nepocăința lor datorită lipsei voastre de iubire pentru Dumnezeu și pentru Domnul Hristos. Umblând astfel fără spiritul Domnului Hristos, ați încurajat nereligiozitatea, ușurătatea și lipsa de bunătate pentru că voi înșivă v-ați complăcut în aceste rele. Voi nu sunteți conștienți de rezultatul umblării voastre — s-au pierdut suflete care ar fi putut fi salvate.
Mulți au sentimente puternice împotriva fratelui _____. Ei îl acuză de lipsă de bunătate, de asprime și severitate. Dar chiar unii dintre cei care îl condamnă nu sunt nici ei mai puțin vinovați. “Cel care este fără păcat între voi să arunce primul cu piatra”. Fratele _____ nu s-a comportat totdeauna în mod înțelept și a fost foarte greu de convins că n-a avut atitudinea cea mai bună. El n-a fost dispus, așa cum ar fi trebuit să fie, să primească sfat și să-și schimbe metodele de predare și felul de a se comporta cu studenții. Dar aceia care-l condamnă pentru defectele sale pot, la rândul lor, și pe bună dreptate, să fie și ei condamnați. Fiecare om are defectele lui de caracter, specifice. Unul poate că nu are slăbiciunea pe care o vede la fratele său, însă, el poate avea, în același timp, greșeli mult mai condamnabile înaintea lui Dumnezeu.
Acest reciproc spirit nemilos de critică este în totul satanic. Mi-a fost arătat că fratele _____ merită respect pentru binele pe care l-a făcut. Să fie tratat cu blândețe. El a făcut munca pe care trebuia să o facă trei oameni. Aceia care sunt așa de nerăbdători să găsească greșeli la el să caute să vadă ce au făcut ei în comparație cu el. El a muncit din greu, în timp ce alții căutau odihnă și plăceri. Este obosit; Dumnezeu dorește ca el să mai dea jos, pentru un timp, unele dintre poverile ce sunt în plus. El are așa de multe lucruri care îi solicită timpul și atenția, încât nu poate satisface în mod drept pe nici unul.
-36-
Fratele __ n-ar trebui să îngăduie ca spiritul său combativ să fie trezit și să-l ducă la îndreptățire de sine. El a dat ocazie la nemulțumire. Domnul i-a arătat aceasta într-o mărturie.
Studenții n-ar trebui încurajați în pornirea lor de a găsi greșeli. Acest spirit de a te plânge va crește dacă este încurajat și studenții se vor simți liberi să-i critice pe profesorii care nu corespund cu dorințele lor și un spirit de nemulțumire și de ceartă va crește cu repeziciune. Acest lucru trebuie să fie dezaprobat până când va dispărea. Va putea fi corectat acest spirit? Vor renunța profesorii la dorințele lor de supremație? Vor lucra ei în umilință, în iubire și armonie? Timpul ne va spune.
Educația dată de părinți
Mi-a fost arătat că foarte mulți dintre părinții care mărturisesc a crede solemna solie pentru acest timp nu și-au educat copiii pentru Dumnezeu. Ei nu s-au înfrânat și s-au supărat pe oricine a încercat să-i oprească. Ei nu și-au legat zilnic, printr-o credință vie, copiii de altarul Domnului. Multora dintre acești tineri li s-a îngăduit să calce porunca a patra, căutând satisfacerea plăcerilor lor în ziua cea sfântă a lui Dumnezeu. Ei n-au simțit nici o mustrare de conștiință mergând pe străzi în ziua Sabatului pentru propria lor distracție. Mulți merg acolo unde le place și fac ceea ce le place și părinții lor se tem atât de mult că nu le sunt pe plac, imitând atitudinea lui Eli, încât nu îndrăznesc să le poruncească.
-37-
Acești tineri, în cele din urmă, pierd orice respect pentru Sabat și n-au nici o plăcere pentru adunările religioase sau pentru lucrurile sacre și veșnice. Dacă părinții lor încearcă să-i mustre cu blândețe, ei se apără, arătând spre greșelile unora dintre membrii bisericii. În loc să aducă la tăcere de prima dată orice încercare de felul acesta, părinții gândesc la fel ca și copiii lor; dacă acesta sau acela ar fi desăvârșit, copiii lor ar fi cum trebuie. În loc de a proceda astfel, ei ar trebui să-i învețe că păcatele altora nu constituie scuze pentru ei. Domnul Hristos este singurul lor model. Greșelile multora nu vor scuza nici chiar o singură greșeală a lor și nici nu vor ușura cu ceva vinovăția lor. Dumnezeu le-a dat un singur standard, desăvârșit, nobil și înălțător. Ei trebuie să-l atingă, indiferent de atitudinea, de drumul pe care merg ceilalți. Dar mulți părinți se pare că-și pierd rațiunea și judecata în slăbiciunea pe care o au pentru copiii lor, și prin acești tineri egoiști, care nu-și refuză nimic, rău educați, Satana, la rândul său, lucrează în mod efectiv la ruinarea părinților. Mă refer la mânia lui Dumnezeu care a venit asupra poporului Israel din vechime, neîncrezător și neascultător. Datoria lor de a-și învăța copiii le-a fost prezentată în mod clar. Ea este tot atât de obligatorie și pentru părinții credincioși din generația aceasta. “Ascultă, poporul meu, învățăturile mele! Luați aminte la cuvintele gurii mele! Îmi deschid gura și vorbesc în pilde, vestesc înțelepciunea vremurilor străvechi. Ce am auzit, ce știm, ce ne-au povestit părinții noștri, nu vom ascunde de copiii lor; ci vom vesti neamului de oameni care va veni laudele Domnului, puterea Lui și minunile pe care le-a făcut”.
Copiii sunt ceea ce părinții au făcut din ei prin educarea, disciplina și exemplul lor. De aici, importanța copleșitoare a credincioșiei părinților în instruirea tinerilor pentru slujirea lui Dumnezeu. Copiii trebuie să fie învățați de la început sfințenia obligațiunilor religioase. Aceasta este cea mai importantă parte a educației lor. Datoria noastră față de Dumnezeu ar trebui să fie adusă la îndeplinire mai înainte de orice altceva. Observarea strictă a legii lui Dumnezeu, și aceasta din principiu, trebuie învățată și poruncită. “El a pus o mărturie în Iacov, a dat o lege în Israel, și a poruncit părinților noștri să-și învețe în ea copiii, ca să fie cunoscută de cei ce vor veni după ei, de copiii care se vor naște, și care, când se vor face mari, să vorbească despre ea copiilor lor; pentru ca aceștia să-și pună încrederea în Dumnezeu, să nu uite lucrările lui Dumnezeu și să păzească poruncile Lui. Să nu fie ca părinții lor, un neam neascultător și răzvrătit, un neam care n-avea o inimă tare și al cărui duh nu era credincios lui Dumnezeu”.
-38-
Vedem aici marea responsabilitate pe care o au părinții. Copiii cărora li se îngăduie să ajungă la maturitate cu voința nedisciplinată și pasiunile necontrolate, în general, vor avea un mers al vieții pe care Dumnezeu îl condamnă. Aceștia sunt foarte dornici după plăceri frivole și prietenii nereligioase. Lor li s-a îngăduit să neglijeze îndatoririle religioase, au dat curs înclinațiilor inimii firești și, în consecință, Satana le controlează mintea și principiile. În _____, părinții i-au dat destul loc ca să lucreze astfel. Mare parte din îndepărtarea de Dumnezeu care a avut loc acolo este o consecință a neglijării părinților de a-și instrui copiii pentru o viață conștiincioasă, religioasă. Condiția acestor copii este lamentabilă. Ei mărturisesc că sunt creștini, dar părinții lor n-au luat asupra lor sarcina de a-i învăța cum să fie creștini, cum să înfățișeze bunătatea lui Dumnezeu, cum să-I aducă laude, cum să exemplifice, în viața lor, viața Domnului Hristos.
Când acești copii intră la școală și se împrietenesc cu alți studenți, acelora care într-adevăr au încercat să fie creștini le este rușine să-și manifeste credința în prezența celor care au avut o așa de mare lumină. Lor le este rușine să apară ca fiind deosebiți, să-și înfrângă înclinațiile, și astfel își aruncă armătura tocmai atunci când este cel mai mult necesară, când puterile întunericului lucrează prin acești tovarăși nereligioși ca să-i îndepărteze de Hristos. Ei intră pe un drum, care este plin de primejdii, fără protecția și sprijinul principiului religios, pentru că gândesc că va fi dificil sau neplăcut să-și poarte religia cu ei în sălile de clasă, pe terenul de joacă și în mijlocul tuturor colegilor. Astfel, ei își lasă sufletele goale în fața săgeților lui Satana. Unde sunt păzitorii acestor suflete? Cine s-a prins bine de tronul lui Dumnezeu cu o mână, în timp ce cu cealaltă a cuprins pe acești tineri ca să-i atragă la Hristos? Și tocmai aici, acești tineri au nevoie să cunoască puterea religiei, nevoia de a fi ținuți cu o mână puternică.
Va continua.