Mărturii pentru Comunitate Vol. 5 pp. 289-298 Ziua 292

Înșelăciunea păcatului

Fratele D. mi-a fost prezentat ca făcând o lucrare pe care, în ziua judecății, va dori să nu o fi făcut niciodată. El nu este corect în toate punctele de credință și în mod încăpățânat își menține pozițiile lui greșite. El este un acuzator al fraților. Nu numai că gândește rău despre aceia pe care Dumnezeu i-a ales ca lucrători în lucrarea Sa, dar spune și altora aceste gânduri rele ale lui. Nu s-a conformat regulii biblice și n-a discutat cu frații din poziții de răspundere; cu toate acestea, el găsește greșeli la toți.

Scuza ce se aduce în dreptul său este: “O, fratele D. este un om așa de bun! Este un model de amabilitate și bunăvoință și este gata să ajute oriunde”. Fratele D. are trăsături de caracter deosebite. Nu are o prea mare iscusință ca predicator, dar poate fi un lucrător zelos și credincios. Vrăjmașul și-a făcut loc în inima lui datorită părerii bune despre el însuși. N-ar trebui să aibă despre el păreri mai bune decât s-ar cuveni, n-ar fi trebuit să îndrăznească să folosească reputația fraților lui, așa cum a făcut. Prin dispoziția lui de a strânge și apoi de a duce mai departe rapoarte neadevărate, el s-a interpus între oameni și solia pe care Dumnezeu le-a dat-o slujitorilor Săi să le-o transmită, pentru a-i pregăti să stea în ziua cea mare a Domnului. Trăsăturile lui bune de caracter l-au făcut și mai primejdios, căci astfel a avut influență. Oamenii au considerat că ceea ce a spus este chiar așa. Dacă ar fi fost o persoană imorală sau certăreață, n-ar fi reușit să câștige încrederea atât de multor persoane.

-290-

Modul de lucru al fratelui D. face ca atitudinea sa să îndreptățească să fie condamnat, căci este o mare ofensă la adresa lui Dumnezeu. Dacă el și-ar fi manifestat simțămintele în mod deschis, dacă ar fi spus în public ceea ce spunea în particular, nimeni nu s-ar fi gândit să-l trimită să lucreze în cadrul Conferinței. În timp ce lucrează sub auspiciile ei, frații au tot dreptul să considere că părerile lui sunt corecte. Și în felul acesta, influența lui a fost o putere spre rău. Sunt unii care n-ar fi avut niciodată suspiciuni în dreptul fraților lor sau n-ar fi gândit rău despre ei, dacă n-ar fi fost cuvintele rostite de fratele D. El a călăuzit mințile pe un drum care, dacă este urmat, va sfârși în răzvrătire și pierderea sufletului. El trebuie să dea masca la o parte; aceasta este lucrarea pe care bunul nostru frate trebuie să o facă.

Domnul mi-a arătat acest lucru în adevărata lui lumină. Inima fratelui D. nu stă bine. Ea este plină de amărăciune, mânie, gelozie și bănuieli rele și are nevoie să fie curățită. Dacă el nu-și schimbă în totul comportarea, în curând va fi un om pierdut. Facerea de bine, sau dragostea, “este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate; dragostea nu pizmuiește; dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie, nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândește la rău, nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr, acoperă totul, crede totul, nădăjduiește totul, suferă totul”.

Să presupunem că fratele D. îi convinge pe oameni să pună sub semnul întrebării și să respingă mărturiile pe care Domnul le-a dat poporului Său în ultimii treizeci și opt de ani; să presupunem că-i face să creadă că cei din fruntea acestei lucrări sunt vicleni și înșelători, necinstiți, angajați în a înșela pe oameni. Ce lucrare mare și bună a făcut el? Este aceeași lucrare pe care au făcut-o Core, Datan și Abiram; și pentru toți aceia pe care i-a influențat, rezultatul va fi dezastruos. El a crezut că nu greșește. Dar poartă această lucrare semnătura cerului? Nu! Fratele D. a nutrit un spirit de neprihănire de sine, care aproape că l-a ruinat. El trebuie să se considere egal cu frații săi; și dacă are dificultăți cu privire la comportamentul lor, să le arate în ce constă păcatul lor.

-291-

Când Satana s-a răzvrătit în ceruri, el n-a adus plângerile sale înaintea lui Dumnezeu și a Domnului Hristos, ci s-a amestecat printre îngeri, care îl credeau desăvârșit, și le-a spus că Dumnezeu i-a făcut o nedreptate atunci când L-a preferat pe Domnul Hristos, și nu pe el. Rezultatul acestei false prezentări a fost acela că, datorită simpatiei pe care o aveau pentru el, o treime dintre îngeri și-au pierdut nevinovăția, poziția înaltă și căminul lor fericit. Satana îi instigă pe oameni să continue aici, pe pământ, aceeași lucrare a geloziei și a bănuielilor rele pe care el a început-o în ceruri.

Când Domnul Isus era pe pământ, iudeii au acționat totdeauna ca niște spioni pe urmele Lui. Ei au strâns orice raport fals și L-au acuzat de crimă, una după alta. Ei se străduiau continuu să-i îndepărteze pe oameni de El. Era atitudinea lor dreaptă? Dacă era, atunci fratele D. n-a păcătuit, pentru că a făcut o lucrare asemănătoare. Acum, el poate să se smulgă din capcana vrăjmașului; poate să biruie acest spirit care-l face să se înalțe mai presus de frații săi. Să caute umilința și să învețe să prețuiască pe alții mai presus de el. Dacă va lucra în credincioșie și armonie cu planul lui Dumnezeu, va auzi cuvintele: “Bine, rob bun și credincios”, rostite de buzele Domnului. Dar dacă refuză lucrarea slujitorilor lui Dumnezeu, dacă alege să meargă pe propriul său drum și să se sprijine pe înțelegerea sa, cu siguranță că va suferi naufragiu. Dumnezeu n-a trecut pe lângă poporul Său ca să aleagă un om solitar aici și altul dincolo, ca fiind singurii vrednici să le încredințeze adevărul Său. El nu dă unui singur om o nouă lumină, contrar credinței stabilite a întregului corp al bisericii. În orice reformă s-au ridicat oameni care au avut asemenea pretenții. Pavel a avertizat biserica din timpul său: “Se vor scula din mijlocul vostru oameni, care vor învăța lucruri stricăcioase, ca să tragă pe ucenici de partea lor”. Cel mai mare rău făcut poporului lui Dumnezeu vine de la aceia care, ieșind din mijlocul lor, rostesc cuvinte “stricăcioase”. Prin ei se vorbește de rău calea adevărului.

Nimeni să nu se încreadă în sine ca și când Dumnezeu le-a dat o lumină specială, mai presus de frații săi. Domnul Hristos este prezentat ca lumină în poporul Său. Credincioșii sunt prezentați ca fiind “zidiți pe temelia apostolilor și proorocilor, piatra din capul unghiului fiind Isus Hristos. În El toată clădirea, bine închegată, crește ca să fie un Templu sfânt în Domnul”. “Vă sfătuiesc dar eu”, spune apostolul Pavel, “cel întemnițat pentru Domnul, să vă purtați într-un chip vrednic de chemarea pe care ați primit-o, cu toată smerenia și blândețea, cu îndelungă răbdare; îngăduiți-vă unii pe alții în dragoste și căutați să păstrați unirea Duhului, prin legătura păcii. Este un singur trup, un singur Duh, după cum și voi ați fost chemați la o singură nădejde a chemării voastre. Este un singur Domn, o singură credință, un singur botez. Este un singur Dumnezeu și Tată al tuturor, care este mai pe sus de toți, care lucrează prin toți și care este în toți”.

-292-

Ceea ce fratele D. numește lumină este în aparență ceva inofensiv; nu arată că cineva ar putea să fie vătămat de ea. Dar, fraților, ea face parte din planul lui Satana, este pana lui de despicat. Lucrul acesta a fost încercat mereu și mereu. Cineva acceptă unele idei noi și originale, care nu par a intra în conflict cu adevărul. El vorbește despre ele și se ocupă de ele până când i se pare și lui că sunt înveșmântate cu frumusețe și importanță, pentru că Satana are putere să dea această aparență. În cele din urmă, ele devin un subiect ce absoarbe totul, singurul punct mare în jurul căruia se concentrează totul; și adevărul din inimă este scos din rădăcină.

De îndată ce ideile acestea ciudate au luat naștere în mintea lui, fratele D. a început să-și piardă credința și să pună sub semnul întrebării lucrarea Duhului Sfânt, care S-a manifestat în mijlocul nostru timp de mulți ani. El nu este omul care să primească ceea ce crede a fi o lumină specială fără să o spună și altora; de aceea, nu este un lucru sigur a-i da ocazia să aibă influența care să-l facă în stare să zdruncine și alte minți. Este o ușă deschisă prin care Satana va da buzna cu multe erezii, pentru a abate mintea de la importanța adevărului pentru timpul acesta. Fraților, ca trimis al lui Hristos, vă avertizez să vă păziți de aceste lucruri lăturalnice, a căror tendință este aceea de a abate mintea de la adevăr. Erezia nu este niciodată nevătămătoare. Ea niciodată nu sfințește, ci totdeauna aduce confuzie și discuții. Ea este totdeauna primejdioasă. Vrăjmașul are o mare putere asupra minții care nu este bine fortificată prin rugăciune și fixată în adevărul Bibliei.

-293-

Sunt mii de ispite deghizate, pregătite pentru aceia care au lumina adevărului și singura siguranță pentru oricare dintre noi este de a nu primi nici o doctrină, nici o nouă interpretare a Scripturilor, fără ca mai întâi să o prezentăm fraților cu experiență. Așază-o înaintea lor într-un spirit umil, dispus să fie învățat, și cu rugăciuni călduroase; dacă ei nu văd nici o lumină în ea, supune-te judecății lor; căci “în marele număr al sfetnicilor ai biruință”.

Satana a văzut în fratele D. trăsături de caracter de pe urma cărora poate să aibă un avantaj. “Vine stăpânitorul lumii acesteia”, spunea Domnul Hristos. “El n-are nimic în Mine.” Dar, în timp ce pare foarte umil, fratele D. are o părere prea înaltă despre el. Ani de zile el a întreținut sentimentul că frații săi nu-l apreciază și a împărtășit și altora aceste sentimente, iar Satana a găsit în el înălțare de sine, la care a putut face apel cu succes.

Acesta este un timp de acută primejdie pentru fratele D., precum și pentru mulți alții. Îngerii lui Dumnezeu veghează asupra acestor suflete cu un profund interes, iar Satana și îngerii săi sunt foarte nerăbdători să vadă cum vor izbuti planurile lor. Aceasta este o criză în viața fratelui D. El va lua aici hotărâri pentru prezent și veșnicie. Dumnezeu îl iubește, iar această experiență poate fi de o mare valoare pentru el. Dacă își predă pe deplin inima lui Dumnezeu și acceptă tot adevărul, va fi un lucrător neobosit; Dumnezeu va lucra prin el, și el va putea să facă mult bine. Dar fratele D. trebuie să lucreze în armonie cu frații săi. Trebuie să-și biruie sensibilitatea și să învețe să îndure greutăți, ca un bun ostaș al crucii lui Isus.

Satana este mereu la lucru, dar puțini sunt aceia care au vreo idee cu privire la activitatea și subtilitatea lui. Poporul lui Dumnezeu trebuie să fie pregătit pentru a se împotrivi vicleniei vrăjmașului. De această rezistență se teme Satana. El își cunoaște mai bine decât noi limitele puterii și cât de ușor poate fi biruit dacă îi rezistăm și-l înfruntăm. Prin tărie divină, chiar și cel mai slab sfânt este mai mult decât un oponent pentru el și toți îngerii lui, iar dacă este pus la probă, va putea să demonstreze puterea lui superioară. De aceea, Satana pășește fără zgomot, mișcarea lui este prudentă, iar armele mascate. El nu se aventurează să se prezinte deschis, ca nu cumva să trezească energiile adormite ale creștinului, și acesta să-l prezinte în rugăciune lui Dumnezeu.

-294-

Vrăjmașul se pregătește pentru ultima sa campanie împotriva bisericii. El s-a ascuns atât de bine, încât mulți cu greu cred că există, cu mult mai puțin pot fi convinși despre uluitoarea lui activitate și putere. Într-o mare măsură, ei au uitat raportul din trecutul lui; și atunci când el face o altă mișcare de înaintare, ei nu-l recunosc ca fiind vrăjmașul lor, șarpele acela bătrân, ci îl consideră prieten, unul care face o lucrare bună. Mândrindu-se cu independența lor, ei, sub influența lui încântătoare și vrăjită, vor da ascultare celor mai rele impulsiuni ale inimii omenești și totuși vor crede că Dumnezeu îi conduce. Dacă ochii lor ar putea fi deschiși să-l vadă pe conducătorul lor, ei vor vedea că nu slujesc lui Dumnezeu, ci vrăjmașului a toată neprihănirea. Vor vedea că independența cu care se mândresc este, de fapt, una dintre cele mai grele robii pe care Satana o poate aduce asupra unei minți neechilibrate.

Omul este robul lui Satana și, în mod natural, este înclinat să urmeze sugestiile lui și să facă ceea ce el îi poruncește. În el însuși nare nici o putere de a opune o rezistență eficientă păcatului. Numai dacă Hristos locuiește în el printr-o credință vie, care să-i influențeze dorințele și să-l întărească cu putere de sus, numai astfel omul se poate aventura să stea în fața unui vrăjmaș așa de teribil. Orice alte mijloace de apărare sunt zadarnice. Numai prin Hristos se poate limita puterea lui Satana. Acesta este un adevăr foarte important, pe care toți ar trebui să-l înțeleagă. Satana este ocupat în fiecare clipă, mergând încoace și încolo, în sus și în jos pe pământ, căutând pe cine să înghită. Dar rugăciunea plină de zel a credinței va zădărnici cele mai puternice eforturi ale sale. Apoi, luați și “scutul credinței”, fraților, “cu care veți putea stinge toate săgețile arzătoare ale celui rău”.

Cei mai răi vrăjmași pe care îi avem sunt aceia care încearcă să distrugă influența veghetorilor de pe zidurile Sionului. Satana lucrează prin agenții săi. El face un efort deosebit în direcția aceasta. El lucrează după un plan bine stabilit și agenții lui lucrează de comun acord cu el. O linie a necredinței se întinde peste continent și este în legătură cu biserica lui Dumnezeu. Influența ei s-a exercitat pentru a submina încrederea în lucrarea Duhului lui Dumnezeu. Acest element se află și aici și lucrează în tăcere. Fii atent ca nu cumva să dai ajutor vrăjmașului lui Dumnezeu și al omului, împrăștiind rapoarte false, prin critică și o opoziție hotărâtă.

-295-

Prin mijloace înșelătoare și canale nevăzute, Satana lucrează să-și întărească autoritatea și să pună obstacole în calea poporului lui Dumnezeu, pentru ca sufletele să nu poată fi eliberate de sub puterea sa și strânse sub steagul lui Hristos. Prin înșelăciunile sale, el caută să ispitească sufletele, îndepărtându-le de Hristos, și aceia care nu sunt bine fixați în adevăr vor fi în mod sigur prinși în cursele sale. Pe aceia pe care nu-i poate determina să păcătuiască, el îi va persecuta, așa cum iudeii au făcut cu Domnul Hristos.

Obiectivul lui Satana este acela de a-L dezonora pe Dumnezeu și lucrează cu orice element nesfânt pentru a împlini acest plan. Oamenii pe care el îi face instrumente ale sale pentru a face această lucrare sunt orbiți și nu văd ce fac, până când vor ajunge atât de vinovați, încât vor crede că este zadarnic să încerce să-și revină și de aceea riscă totul și își continuă viața de păcat până la sfârșit, un sfârșit amar.

Satana speră să implice rămășița poporului lui Dumnezeu în ruina generală ce stă să vină asupra pământului. Pe măsură ce venirea Domnului se apropie, el va fi mai categoric și mai hotărât în eforturile sale pentru a-i înfrânge. Bărbați și femei se vor ridica, pretinzând că au o lumină nouă sau niște descoperiri noi, cu tendința de a zdruncina credința în vechile semne de hotar. Învățăturile lor nu vor suporta proba Cuvântului lui Dumnezeu; și cu toate acestea, suflete vor fi înșelate. Vești neadevărate vor fi purtate dintr-o parte în alta și unii vor fi prinși în cursa aceasta. Ei vor crede aceste zvonuri și, la rândul lor, le vor repeta, și în felul acesta se va forma un lanț ce-i va lega de arhiînșelătorul. Acest sfârșit nu va fi manifestat totdeauna într-o sfidare deschisă a soliilor pe care Dumnezeu le trimite, dar o necredință categorică este exprimată în multe feluri. Fiecare declarație falsă care este făcută hrănește și întărește această necredință, iar prin aceste mijloace, multe suflete vor fi îndreptate într-o direcție greșită.

-296-

Nu putem fi prea veghetori împotriva oricărei forme de erezii, căci Satana caută mereu să-i îndepărteze pe oameni de la adevăr. El îi umple cu idei ale propriilor lor sentimente de mulțumire de sine și îi convinge, așa cum l-a convins pe fratele D., că originalitatea este un dar foarte râvnit. Fratele D. are nevoie să învețe mult mai bine adevărul. Satana a profitat de ignoranța lui în această direcție și de aici vine primejdia. Un om a fost tras la o parte, un om care este greu de convins, o dată ce a pus picioarele pe un drum greșit; și mulți dintre cei care cred că nu fac altceva decât să urmeze pe acest om, cum el urmează Domnului Hristos, sunt trădați, atunci când urmează pe acela care a întors spatele Mântuitorului său.

Mândria locuiește în inima fratelui D. și va fi foarte greu pentru el să se supună; dar dacă nu se supune total Domnului Hristos, vrăjmașul va continua să lucreze prin el. Și dacă el nu ia imediat o hotărâre categorică de a rămâne lângă Dumnezeu, mă tem că n-o va mai putea lua niciodată.

Comunitățile din _____ și _____ și-au asumat o grea răspundere. Rezultatul complet al lucrării pe care ele au făcut-o nu va fi cunoscut decât la judecata finală. Fraților, aveți nevoie de o înțelepciune cerească, căci păcatul are multe fețe. Lipsa unei viziuni spirituale va face să vă poticniți asemenea unui orb. Dacă ați fi avut o țintă unică, ați fi fost în cadrul Conferinței un element de o extraordinară putere. Dar chiar lucrul de care mă temeam s-a întâmplat. A existat o lucrare ce trebuia făcută, dar care a rămas nefăcută. Unde sunt grupele pe care le-am văzut ridicându-se ca rezultat al efortului bine direcționat și casele de rugăciune care ar fi trebuit să fie construite? Necredința noastră a ținut în loc lucrarea. Comparativ, voi înșivă n-ați făcut nimic, iar când cineva dorea să lucreze, îi barați drumul, așa încât să nu poată lucra cu succes.

Unii sunt înceți, foarte înceți, și se mândresc cu acest lucru. Dar această inutilitate leneșă este un defect de caracter cu care nimeni nu se poate lăuda. Ia o hotărâre categorică pentru a fi prompt și, cu ajutorul lui Dumnezeu, vei izbuti. Consacrarea ta să fie desăvârșită; leagă avutul și prietenii de altarul lui Dumnezeu, iar când inima este pregătită să primească influența cerească, raze luminoase de la tronul lui Dumnezeu vor străluci în sufletul tău, trezind la viață toate energiile tale adormite.

-297-

Unii oameni nu au nici o fermitate a caracterului. Ei sunt asemenea unui bulgăre de chit, ce poate fi modelat în orice formă. Ei nu au o formă definită și constantă și nu sunt de nici un folos practic în lume. Această slăbiciune, această indecizie și ineficiență trebuie să fie biruite. Există o fermitate de nebiruit a caracterului adevăratului creștin care nu poate fi modelat sau supus de împrejurări adverse. Oamenii trebuie să aibă coloana vertebrală dreaptă — în ceea ce privește morala — o integritate ce nu poate fi flatată, mituită sau înspăimântată.

Mă tem foarte mult pentru biserică. Așa cum spune și Pavel: “Dar mă tem ca, după cum șarpele a amăgit pe Eva cu șiretlicul lui, tot așa și gândurile voastre să nu se strice de la curăția și credincioșia care este față de Hristos”. Pavel explică apoi că, datorită învățăturilor corupte, vrăjmașul va asalta credința bisericii. “Oamenii aceștia sunt niște apostoli mincinoși, niște lucrători înșelători”, spune el, “care se prefac în apostoli ai lui Hristos. Și nu este de mirare, căci chiar Satana se preface într-un înger de lumină. Nu este mare lucru dar, dacă și slujitorii lui se prefac în slujitori ai neprihănirii.”

Cu cât învățăm mai mult cu privire la primele zile ale bisericii creștine și vedem astfel cu câtă subtilitate lucrează Satana pentru a slăbi și a nimici, cu atât vom fi mai bine pregătiți să rezistăm înșelăciunilor lui și să facem față primejdiilor ce vor veni. Suntem în timpul când vor predomina necazuri așa cum lumea n-a văzut niciodată. “Vai de voi, pământ și mare! Căci diavolul s-a pogorât la voi, cuprins de o mânie mare, fiindcă știe că are puțină vreme.” Dar Dumnezeu a așezat granițe pe care Satana nu le poate trece. Credința noastră cea sfântă este această graniță sau barieră; și dacă ne zidim în credință, vom fi păstrați în siguranță de Cel puternic. “Fiindcă ai păzit cuvântul răbdării Mele, te voi păzi și Eu de ceasul încercării, care are să vină peste lumea întreagă, ca să încerce pe locuitorii pământului.”

-298-

Criticarea pastorilor

O greșeală generează altă greșeală. Frații noștri trebuie să învețe să se miște în mod inteligent, și nu din impuls. Sentimentul nu trebuie să fie un criteriu. O neglijare a datoriei, îngăduința unei simpatii necuvenite vor fi urmate de o neglijare a considerației ce în mod cuvenit trebuie să se dea acelora care lucrează pentru a zidi, a întări cauza lui Dumnezeu. Isus spunea: “Eu am venit în Numele Tatălui Meu, și nu Mă primiți; dacă va veni un altul, în numele lui însuși, pe acela îl veți primi”.

Mulți nu privesc predicarea ca fiind mijlocul stabilit de Dumnezeu pentru instruirea poporului Său și de aceea ea trebuie să aibă totdeauna o înaltă considerație. Ei nu simt că predica este Cuvântul Domnului ce li se adresează și nu-L apreciază după valoarea adevărurilor rostite; ci îl judecă așa ca și când ar fi vorbirea unui avocat la bară — după iscusința argumentației prezentate și după puterea și frumusețea limbajului. Pastorul nu este infailibil, dar Dumnezeu l-a onorat, făcându-l mesagerul Său. Dacă îl ascultați ca și când n-ar fi chemat și însărcinat de sus, atunci nu veți respecta cuvintele lui și nici nu le veți primi ca fiind solia lui Dumnezeu. Sufletele voastre nu se vor hrăni atunci cu mana cerului; se vor ridica îndoieli cu privire la unele lucruri care nu plac inimii firești și veți judeca predica așa cum judecați unele remarci ale unui lector sau vorbitor politic. De îndată ce întâlnirea s-a terminat, sunteți pregătiți cu unele observații sau remarci sarcastice, arătând astfel că solia, oricât de adevărată și necesară ar fi ea, nu v-a fost de folos. N-ați mâncat-o; v-ați format obiceiul să criticați și să găsiți greșeli și astfel strângeți și alegeți și poate că respingeți chiar lucrurile de care aveți nevoie cel mai mult.

Se manifestă foarte puțin respect pentru lucrurile sfinte atât în Conferința Columbia de Sud, cât și în Conferința Pacificului de Nord. Instrumentele lui Dumnezeu întărite prin binecuvântare sunt aproape cu totul pierdute din vedere. Dumnezeu n-a instituit o nouă metodă de a ajunge la fiii oamenilor. Dacă ei se rup de instrumentele numite de Dumnezeu să le mustre păcatele, să le corecteze greșelile și să le arate calea datoriei, atunci nu mai există nici o cale prin care cerul să comunice cu ei. Sunt lăsați în întuneric, prinși în cursă și luați de vrăjmaș.

Va continua.