Datoria de a mustra pe iubitorii de bani
Mulți dintre cei care se numără printre cei credincioși nu sunt în realitate cu ei în credință și principii. Ei fac exact ceea ce Isus le-a spus să nu facă — aleargă să strângă comori pe pământ. Domnul Hristos a spus: “Nu vă strângeți comori pe pământ … ci strângeți-vă comori în cer … Pentru că unde este comoara voastră, acolo va fi și inima voastră”. Aici este o primejdie care îi amenință pe creștini. Ei nu sunt ascultători față de instrucțiunile Domnului Hristos. Ei nu dau pe față o credință reală și încredere în Dumnezeu. Pentru a câștiga avere, bogății, ei acumulează poveri și griji, până când mintea le este aproape cu totul acaparată de ele. Sunt nerăbdători să câștige și sunt totdeauna neliniștiți, temându-se să nu piardă. Cu cât au mai mulți bani și mai mult pământ, cu atât sunt mai doritori de a avea mai mult. “Ei sunt beți; dar nu de vin; se clatină, dar nu din pricina băuturilor tari”. Ei sunt suprasaturați de grijile acestei vieți, care îi afectează atât de mult, cum băutura tare afectează pe bețiv. Sunt atât de orbi de egoism, încât lucrează zi și noapte pentru a strânge comori care pier. Interesele lor veșnice sunt neglijate; ei nu au timp să ia aminte la aceste lucruri. Marile probleme ale adevărului nu sunt păstrate în minte, așa cum sunt ele evidențiate de cuvintele, planurile și modul lor de a acționa. Ce dacă sufletele din jurul lor pier în păcatele lor? Acestea nu au pentru ei aceeași importanță ca și comorile lor pământești. Sufletele pentru care a murit Hristos pot să moară, afundându-se în ruină; ei nu au timp să le salveze. Făcând planuri pentru câștiguri pământești, ei dau pe față iscusință și talent; dar aceste calități prețioase nu sunt consacrate pentru câștigarea sufletelor la Hristos, pentru zidirea împărăției Răscumpărătorului. Nu sunt oare sentimentele acestor persoane pervertite? Nu sunt ei îmbătați de băutura îmbătătoare a cupei lumești? Nu este oare rațiunea dată la o parte și scopurile și planurile egoiste n-au devenit ele oare o putere conducătoare? Lucrarea de pregătire pentru a rezista în ziua cea mare a Domnului și a folosi capacitățile date lor de Dumnezeu, pentru a ajuta și pregăti un popor pentru ziua aceea, este considerată ca fiind prea slabă și nesatisfăcătoare.
-259-
Mântuitorul lumii a prezentat cea mai profitabilă lucrare, în care se pot angaja bogat și sărac, învățat și neînvățat. Toți pot, în deplină siguranță, să-și strângă “o comoară în ceruri”, care nu se pierde. Aceasta înseamnă să-și investească puterile în partea cea dreaptă. Înseamnă să-și pună talentele la schimbător.
Isus ilustrează învățătura Sa prin cazul unui fermier pe care Dumnezeu l-a favorizat foarte mult. Domnul i-a binecuvântat ogorul, l-a făcut să dea roade din belșug, oferindu-i ocazia să-și arate dispoziția de a-i ajuta și pe alții, care n-au fost așa de mult binecuvântați. Dar când el a aflat că ogorul lui a produs atât de mult, mult mai mult decât se aștepta, în loc să facă planuri cum să-i ajute pe cei săraci să iasă din nevoile lor, el a început să facă planuri pentru a folosi totul pentru sine. Văzând cum darurile cerului se revarsă în hambarele lui, el nu și-a revărsat sufletul în mulțumire pentru dărnicia Dătătorului și nici n-a considerat că această mare binecuvântare i-a adus și răspunderi mai mari. În egoismul cel mai pur al naturii sale, el și-a pus întrebarea: “Ce voi face: Fiindcă nu mai am loc unde să-mi strâng roadele!” Sfătuindu-se cu propria sa inimă lacomă, el a spus: “Iată ce voi face: îmi voi strica grânarele, și voi zidi altele mai mari; acolo voi strânge toate roadele și toate bunătățile mele; și voi zice sufletului meu: ‘Suflete, ai multe bunătăți strânse pentru mulți ani; odihnește-te, mănâncă, bea și veselește-te!’” Mijloacele unei bucurii reale și ale înălțării sufletului sunt: activitatea, controlul de sine, scopuri sfinte; dar tot ce și-a propus acest om să facă cu belșugul pe care Dumnezeu i l-a dat a fost spre degradarea sufletului și care a fost rezultatul? “Dar Dumnezeu i-a zis: ‘Nebunule! Chiar în noaptea aceasta ți se va cere înapoi sufletul. Și lucrurile pe care le-ai pregătit, ale cui vor fi?’ Tot așa este și cu cel ce își adună comori pentru el și nu se îmbogățește față de Dumnezeu.”
-260-
Acest sărman om bogat avea o mare comoară pământească, dar era lipsit de adevăratele bogății. Cât de mulți sunt astăzi condamnați pentru un motiv asemănător! Râurile mântuirii sunt revărsate asupra noastră de la tronul lui Dumnezeu. Binecuvântări temporare sunt date, dar ele nu sunt folosite pentru binecuvântarea omenirii sau pentru slava lui Dumnezeu. Domnul este Binefăcătorul nostru plin de har. El a adus lumină și a adus nemurirea la lumină, prin Isus Hristos. Da! Prin Isus Hristos vin toate binecuvântările noastre. O, dacă fiecare limbă ar recunoaște pe marele Dătător! Fie ca fiecare voce, în tonuri clare și vesele, să vestească vestea cea bună că, prin Isus Hristos, viitorul, viața veșnică, este deschis înaintea noastră și invitațiile sunt adresate tuturor ca să accepte acest mare dar. Toate comorile cerului sunt puse la dispoziția noastră, așteptând să fie cerute de noi. Putem fi oare surprinși de faptul că acest sărman om bogat a fost numit nebun pentru că a întors spatele bogățiilor veșnice, darului neprețuit al vieții veșnice, greutății gloriei eterne și s-a mulțumit cu comorile prețioase ale acestui pământ?
-261-
Dumnezeu îi pune pe oameni la încercare, pe unii într-un fel, pe alții în alt fel. Pe unii îi încearcă, revărsând asupra lor bogatele Lui binecuvântări, iar pe alții reținând aceste binecuvântări de la ei. El îi încearcă pe cei bogați să vadă dacă Îl vor iubi pe Dumnezeu, Dătătorul, și pe aproapele lor ca pe ei înșiși. Când omul folosește cum trebuie aceste binecuvântări, Dumnezeu este mulțumit. El poate atunci să-i încredințeze răspunderi mai mari. Domnul dă pe față prețuirea de către om a timpului și veșniciei, a pământului și a cerului. El ne-a avertizat: “Când cresc bogățiile, nu vă lipiți inima de ele”. Ele au valoare numai atunci când sunt folosite pentru binele altora și pentru slava lui Dumnezeu; dar nici o comoară pământească nu trebuie să fie partea ta, dumnezeul tău sau mântuitorul tău.
Frații mei, lumea nu va crede niciodată faptul că sunteți sinceri în credința voastră, până când nu veți avea mai puține de spus despre lucrurile trecătoare și mai multe despre realitățile lumii veșnice. Domnul vine; dar mulți dintre cei care mărturisesc credința nu-și dau seama că evenimentul acesta este aproape. Ei nu-și pot prinde puternic credința, de scopurile descoperite ale lui Dumnezeu. Pentru unii, pasiunea pentru “a face bani” a devenit o preocupare mai presus de orice altceva și bogățiile pământești au pus în umbră comoara cerească. Lucrurile veșnice au pierit din minte ca fiind lucruri de mică importanță, în timp ce cele lumești au venit ca un potop. Întrebarea cea mare care se pune este: Cum să fac bani? Oamenii sunt plini de viață la orice speranță de câștig. Ei încearcă mii de planuri și scheme, printre care și diferite invenții și drepturile ce decurg din brevetarea acestora. Unii scormonesc pământul după metale prețioase, alții se ocupă cu speculațiile la bursă, iar alții lucrează pământul; dar toți au în vedere un singur lucru, și anume acela de a face bani. Devin tulburați și chiar nebuni în alergarea după bogăție; cu toate acestea, ei refuză să vadă avantajele moștenirii veșnice.
Când a fost pe pământ, Domnul Hristos a venit în contact cu unii a căror imaginație era înfierbântată de speranța unui câștig lumesc. Ei nu stau niciodată locului, ci caută mereu ceva nou, iar așteptările lor extravagante se trezesc numai pentru a fi dezamăgiți. Isus a cunoscut dorințele inimii omenești, care sunt aceleași în toate veacurile; și El le atrage atenția numai la bogățiile veșnice. “Împărăția cerurilor”, spunea El, “se mai aseamănă cu o comoară ascunsă într-o țarină. Omul care o găsește, o ascunde; și, de bucuria ei, se duce și vinde tot ce are, și cumpără țarina aceea”. El le-a vorbit oamenilor despre o comoară ce nu poate fi evaluată și care este la îndemâna tuturor. El a venit pe pământ ca să conducă mintea oamenilor în căutarea lor după această comoară. Drumul este marcat; chiar și cei mai săraci care Îl urmează vor fi mai bogați decât cei mai bogați oameni de pe pământ care nu-L cunosc pe Isus și vor fi făcuți nespus de bogați, împărțind fericirea lor cu alții.
-262-
“Nu vă strângeți comori pe pământ, unde le mănâncă moliile și rugina, și unde le sapă și le fură hoții; ci strângeți-vă comori în cer, unde nu le mănâncă moliile și rugina și unde hoții nu le sapă, nici nu le fură.” Aceia care fac lucrul acesta nu vor suferi pagubă. Comoara strânsă în ceruri este sigură; și este pusă în contul nostru, căci Domnul Isus a spus: “Strângeți-vă comori în cer”. Oamenii pot semăna aici, dar vor secera în veșnicie.
Această comoară veșnică este aceea pe care slujitorii Domnului Hristos trebuie s-o prezinte oriunde merg. Ei trebuie să-i someze pe oameni să devină înțelepți spre mântuire. Nu trebuie să îngăduie ca acei credincioși ipocriți și iubitori de lume să influențeze cursul vieții lor și să le slăbească credința. Nu este misiunea lor aceea de a-i ajuta pe oameni sau comunități să născocească planuri și căi spre a economisi bani, făcând planuri înguste și limitând eforturile pentru cauza lui Dumnezeu. În loc să facă lucrul acesta, ei trebuie să-i învețe pe oameni cum să lucreze în mod dezinteresat, devenind astfel bogați față de Dumnezeu. Ei trebuie să-și educe mintea pentru a estima în mod drept lucrurile veșnice și să pună pe primul plan Împărăția lui Dumnezeu.
În aceste două câmpuri este nevoie de Calebi. În aceste Conferințe, nu trebuie să acționeze niște copii, ci bărbați înțelepți și capabili să poarte sarcini, făcând ca vocea lor să se audă mai presus de vocile celor necredincioși care prezintă numai obiecțiuni, îndoială și critici. Un creștin nedezvoltat, pitic în ceea ce privește creșterea religioasă, lipsit de înțelepciune de sus, nu este pregătit pentru a face față teribilelor conflicte prin care biserica este adesea chemată să treacă. “Pe zidurile tale, Ierusalime, am pus niște străjeri, care nu vor tăcea niciodată, nici zi, nici noapte.” Dacă slujitorul nu va rosti fără teamă adevărul, dacă el nu va avea un ochi numai pentru slava lui Dumnezeu și nu va lucra sub conducerea marelui Căpitan al mântuirii sale, dacă nu va merge înainte, indiferent de critică și necontaminat de aplauze, va fi socotit ca un veghetor necredincios.
-263-
Sunt unii în _____ care trebuie să fie bărbați, și nu băieți, să aibă un caracter ceresc în locul unui caracter pământesc și senzual; dar viziunea lor spirituală a devenit întunecoasă, obscură; iubirea cea mare a Mântuitorului nu le-a încântat sufletele. El are multe lucruri să vă spună, dar acum nu le puteți suporta. În ceea ce privește creșterea, sunteți copii și nu puteți înțelege tainele lui Dumnezeu. Când Dumnezeu ridică oameni care să facă lucrarea Lui, ei sunt necredincioși față de încrederea ce le-a fost acordată dacă îngăduie ca mărturia lor să fie modelată pentru a plăcea minților celor neconsacrați. El va pregăti oameni pentru aceste timpuri. Ei vor fi umili, oameni temători de Dumnezeu, nu conservativi, nu oameni care să facă politică; ci oameni care au o independență morală și care vor merge mai departe în temere de Dumnezeu. Ei vor fi amabili, nobili, curtenitori; și totuși ei nu vor fi clintiți de pe drumul cel drept, ci vor vesti adevărul în neprihănire, fie că oamenii îl vor asculta, fie că nu-l vor asculta.
Dezvoltarea creștină
Mi-a fost arătat că cei care cunosc adevărul și totuși îngăduie ca toate puterile lor să fie absorbite în urmărirea intereselor lumești sunt necredincioși. Prin faptele lor bune, ei nu lasă ca lumina adevărului să lumineze și pe alții. Aproape toate capacitățile lor sunt folosite pentru a deveni oameni energici, iscusiți ai acestei lumi. Ei uită că talentele lor le-au fost date de Dumnezeu ca să fie folosite pentru înaintarea cauzei Sale. Dacă ei ar fi credincioși față de datoria pe care o au, rezultatul ar fi o mare câștigare de suflete pentru Domnul; dar mulți se pierd din cauza neglijenței lor.
Dumnezeu îi cheamă pe aceia care cunosc voia Lui să fie împlinitori ai Cuvântului Său. Slăbiciunea, a face ceva cu jumătate de inimă și nehotărârea cheamă atacurile lui Satana; și aceia care îngăduie acestor trăsături de caracter să se dezvolte vor fi doborâți, fără a putea fi ajutați, de valurile agitate ale ispitelor. Fiecăruia dintre cei care mărturisesc Numele lui Hristos i se cere să crească până la statura plinătății lui Hristos, Capul cel viu al creștinului.
-264-
Noi avem cu toții nevoie de un ghid când trecem în viață prin multe locuri strâmte, tot așa cum marinarii au nevoie de un pilot când trec prin zone cu bancuri de nisip sau pe fluvii cu stânci sub apă; și unde poate fi găsit acest pilot? Vă îndreptăm, scumpi frați, la Biblie. Inspirată de Dumnezeu, scrisă de oameni sfinți, ea scoate în evidență, cu multă claritate și precizie, atât îndatoririle celor tineri, cât și ale celor bătrâni. Ea înalță mintea, înmoaie inima și împarte bucurie și fericire sfântă spiritului. Biblia prezintă un standard desăvârșit al caracterului; ea este un ghid infailibil în toate împrejurările, până la sfârșitul călătoriei vieții acesteia. Primește-o ca pe sfătuitorul tău, ca regulă a vieții voastre zilnice.
Fiecare mijloc al harului trebuie să fie folosit în mod inteligent, pentru ca iubirea lui Dumnezeu să poată fi din abundență, mai mult și tot mai mult în suflet, așa încât “să deosebiți lucrurile alese, pentru ca să fiți curați și să nu vă poticniți până în ziua venirii lui Hristos, plini de roada neprihănirii, prin Isus Hristos”. Viața voastră creștină trebuie să ia forme viguroase și puternice. Voi puteți atinge înaltul standard pus înaintea voastră în Scriptură și trebuie să faceți lucrul acesta dacă vreți să fiți copii ai lui Dumnezeu. Voi nu puteți sta pe loc; trebuie ori să înaintați, ori să dați înapoi! Trebuie să aveți o cunoaștere spirituală, ca “să puteți pricepe împreună cu toți sfinții, care este lărgimea, lungimea, adâncimea și înălțimea; și să cunoașteți dragostea lui Hristos, care întrece orice cunoștință, ca să ajungeți plini de toată plinătatea lui Dumnezeu”.
Mulți dintre cei care au o cunoaștere inteligentă a adevărului, și sunt în stare să-l apere cu argumente, nu fac nimic pentru zidirea Împărăției lui Hristos. Ne întâlnim cu ei din când în când; dar nu aduc nici o mărturie proaspătă a experienței lor personale în viața de creștin; nu relatează nici o biruință nouă, câștigată în lupta sfântă. În loc de aceasta, observi aceeași veche rutină, aceleași expresii în rugăciune și predică.
-265-
Rugăciunile lor nu au nici o notă nouă; ei nu exprimă o pricepere mai mare în lucrurile lui Dumnezeu, nici un zel mai mare sau o credință mai vie. Astfel de persoane nu sunt plante vii în grădina Domnului, care să dea lăstari noi, frunze noi și parfumul plăcut al unei vieți sfinte. Ei nu sunt creștini care cresc. Ei au vederi și planuri limitate și nu există nici o dezvoltare a minții, nici o adăugare valoroasă la comorile cunoașterii creștine. Puterile lor n-au fost folosite în această direcție. Ei n-au învățat să vadă oamenii și lucrurile așa cum le vede Dumnezeu și, în multe cazuri, simpatii nesfințite au adus vătămare sufletelor și mare pagubă lucrării lui Dumnezeu. Stagnarea spirituală ce predomină este teribilă. Mulți duc o viață creștină formală și pretind că păcatele lor au fost iertate, pe când ei sunt tot atât de lipsiți de o reală cunoaștere a lui Hristos, așa cum este păcătosul.
Fraților, vreți să aveți o viață creștină limitată sau vreți să faceți progrese sănătoase în viața divină? Acolo unde este o viață spirituală sănătoasă, acolo este creștere, dezvoltare. Copilul lui Dumnezeu crește până la statura plinătății de bărbat sau femeie în Isus Hristos. Nu există nici o limită în dezvoltarea sa. Când iubirea lui Dumnezeu este un principiu viu în suflet, atunci nu sunt păreri înguste, limitate; există iubire și credincioșie în avertizări și mustrări; există o lucrare plină de zel și o dispoziție de a purta poveri și a-și asuma răspunderi.
Unii nu sunt dispuși să facă o lucrare plină de lepădare de sine. Atunci când sunt chemați să poarte răspunderi, dau pe față o reală neliniște. “De ce este nevoie”, spun ei, “de o creștere a cunoașterii și a experienței?” Aceasta explică totul. Ei au simțământul că sunt “bogați, că s-au îmbogățit și nu duc lipsă de nimic”, în timp ce cerul îi declară săraci, nenorociți, orbi și goi. Acestora, Martorul Credincios le spune: “Te sfătuiesc să cumperi de la Mine aur curățit prin foc, ca să te îmbogățești, și haine albe ca să te îmbraci cu ele, și să nu ți se vadă rușinea goliciunii tale; și doftorie pentru ochi, ca să-ți ungi ochii și să vezi”. Chiar această mulțumire de sine arată că ai nevoie de toate. Tu ești bolnav spiritual și ai nevoie de Domnul Isus ca medic al tău.
-266-
În Sfintele Scripturi, stau ascunse de ochii cercetătorului superficial mii de perle ale adevărului. Mina adevărului nu se epuizează niciodată. Cu cât studiați Scripturile mai mult cu inimi umile, cu atât mai mare va fi interesul vostru și cu atât mai mult veți simți nevoia să exclamați împreună cu Pavel: “O, adâncul bogăției, înțelepciunii și științei lui Dumnezeu! Cât de nepătrunse sunt judecățile Lui și cât de neînțelese sunt căile Lui!”
În fiecare zi poți învăța ceva nou din Sfintele Scripturi. Cercetează-le așa cum ai căuta o comoară ascunsă, căci ele conțin cuvintele vieții veșnice. Roagă-te pentru înțelepciune și pricepere, pentru a înțelege aceste scrieri sfinte. Dacă vei face lucrul acesta, vei găsi noi străluciri în Cuvântul lui Dumnezeu; vei simți atunci că ai primit o nouă și prețioasă lumină cu privire la subiectele legate de adevăr, iar Scripturile vor primi mereu o nouă valoare în aprecierile voastre.
“Ziua cea mare a Domnului este aproape, este aproape și vine în grabă mare!” Isus zice: “Iată, Eu vin curând”. Noi trebuie să păstrăm totdeauna în minte aceste cuvinte și să acționăm ca și cum, într-adevăr, credem că venirea Domnului este aproape și că suntem peregrini și străini pe acest pământ. Energiile vitale ale bisericii lui Dumnezeu trebuie să fie puse la lucru pentru atingerea marelui obiectiv al autorefacerii; fiecare membru trebuie să fie un instrument activ pentru Dumnezeu. “Căci prin El, și unii, și alții avem intrare la Tatăl, într-un Duh. Așadar, voi nu mai sunteți nici străini, nici oaspeți ai casei; ci sunteți împreună cetățeni cu sfinții, oameni din casa lui Dumnezeu, fiind zidiți pe temelia apostolilor și proorocilor, piatra din capul unghiului fiind Isus Hristos. În El toată clădirea, bine închegată, crește ca să fie un Templu sfânt în Domnul. și prin El, și voi sunteți zidiți împreună, ca să fiți un lăcaș al lui Dumnezeu prin Duhul”. Aceasta este o lucrare specială, care trebuie să fie dusă mai departe în armonie, în unitatea Spiritului și în legătura păcii. Nici un loc nu trebuie să se dea criticii, îndoielilor și necredinței.
Conferințele Columbia de Sud și Pacificul de Nord [Vezi nota de subsol de la pag. 249. ] sunt cu ani în urmă. Unii, care ar fi trebuit să fie puternic și bine fixați în Hristos, sunt ca niște prunci în înțelegerea și cunoașterea experimentală a lucrărilor Duhului lui Dumnezeu. După ani de experiență, ei nu sunt în stare să înțeleagă decât numai primele principii ale acelui mare sistem al credinței și doctrinei ce constituie religia creștină. Ei nu înțeleg acea desăvârșire a caracterului care va primi lauda: “Bine, rob bun”.
-267-
Fraților, datoria voastră, fericirea, utilitatea voastră viitoare și mântuirea voastră vă cheamă să rupeți legăturile afecțiunilor voastre de tot ceea ce este pământesc și stricat. Există o simpatie nesfințită care se împărtășește de natura sentimentalismului bolnăvicios și care este pământească, senzuală. Nu puțin efort se cere pentru unii dintre voi pentru a birui aceasta și a schimba cursul vieții voastre, pentru că nu v-ați pus în legătură cu Tăria lui Israel, și astfel ați devenit slabi în toate capacitățile voastre. Acum, voi sunteți chemați puternic să fiți silitori în folosirea oricărui mijloc al harului, ca să fiți transformați în caracter și să puteți crește până la statura plinătății de bărbați și femei în Isus Hristos.
Avem de câștigat mari biruințe, dar un cer de pierdut dacă nu le câștigăm. Inima firească trebuie să fie crucificată; căci tendința ei este spre corupția morală și sfârșitul va fi, deci, moartea. Numai influențele dătătoare de viață ale Evangheliei pot ajuta sufletul. Rugați-vă ca energiile puternice ale Duhului Sfânt, cu toată puterea lor reînviorătoare, întăritoare și transformatoare, să poată cădea asemenea unui șoc electric asupra sufletului lovit de paralizie, făcând ca fiecare nerv să vibreze de o viață nouă, readucând pe om de la starea lui moartă, firească, senzuală, la o sănătoasă stare spirituală. Veți deveni astfel părtași de natură divină, scăpând de stricăciunea care este în lume prin pofte; și astfel, în sufletele voastre se va reflecta chipul Său, prin rănile căruia sunteți tămăduiți.
Zecimi și daruri
Domnul cere ca noi să-I dăm înapoi zecimile și darurile, o parte din bunurile pe care El ni le-a împrumutat. El primește aceste daruri ca un act de smerită ascultare din partea noastră și o recunoaștere plină de mulțumire a obligațiilor noastre față de El, pentru toate binecuvântările de care ne bucurăm. Deci, să le oferim cu bucurie, spunând împreună ca David: “Totul vine de la Tine, și din mâna Ta primim ce-ți aducem”. A reține mai mult decât se cuvine duce la sărăcie. Dumnezeu îi va suporta mult timp pe unii, Îi va testa și va dovedi totul; dar blestemul Său îi va urmări cu siguranță pe cei ce mărturisesc adevărul, dar sunt egoiști și lumești. Dumnezeu cunoaște inima; fiecare gând și fiecare plan sunt descoperite ochilor Săi. El spune: “Căci voi cinsti pe cine Mă cinstește, dar cei ce Mă disprețuiesc, vor fi disprețuiți”. El știe pe cine să binecuvânteze și peste cine să vină blestemul Său. El nu face nici o greșeală, căci îngerii țin un raport al tuturor faptelor și cuvintelor noastre.
-268-
Când poporul lui Dumnezeu era pe punctul să construiască sanctuarul din pustie, au fost necesare pregătiri foarte mari. Materiale costisitoare au fost strânse și printre ele au fost cantități mari de aur și argint. Ca proprietar de drept al tuturor comorilor lor, Domnul cerea de la poporul Său aceste daruri; dar El le-a acceptat numai pe acelea care au fost date de bunăvoie. Poporul a oferit cu tragere de inimă, până când s-a spus lui Moise: “Poporul aduce mult mai mult decât trebuie pentru facerea lucrărilor, pe care a poruncit Domnul să le facem”. Și s-a vestit în toată tabăra: “Nimeni, fie bărbat, fie femeie, să nu mai aducă daruri pentru sfântul locaș. Au oprit astfel pe popor să mai aducă daruri, materialul adus era de ajuns pentru toate lucrările care trebuia făcute, ba încă mai și prisosea”.
Dacă unii oameni cu idei înguste ar fi fost acolo, și-ar fi deschis ochii cu groază. Asemenea lui Iuda, ei ar fi întrebat: “Ce rost are risipa aceasta?” “De ce nu facem totul într-un mod cât mai economic?” Dar sanctuarul nu era destinat să onoreze pe om, ci pe Dumnezeul cerului. El a dat porunci precise cu privire la modul cum trebuia făcute toate. Poporul trebuia să fie învățat că El era o Ființă plină de măreție și maiestate și că trebuia să fie adorat, să I se aducă închinare cu respect și teamă.
Casa în care Dumnezeu este adorat trebuie să fie în armonie cu caracterul și maiestatea Sa. Sunt comunități mici care vor fi totdeauna mici pentru că și-au pus interesele lor proprii mai presus de interesele cauzei lui Dumnezeu. În timp ce au case mari și comode și își îmbunătățesc mereu condițiile locului în care stau, ei sunt mulțumiți să aibă cel mai nepotrivit loc unde să se închine lui Dumnezeu și unde trebuie să locuiască prezența Lui cea sfântă. Ei se miră că Iosif și Maria au fost obligați să găsească adăpost într-un staul și că Mântuitorul S-a născut acolo, dar sunt dispuși să cheltuiască o mare parte din banii lor pentru ei înșiși, în timp ce casa de rugăciune este în mod rușinos neglijată. Cât de des spun ei: “N-a venit timpul să fie construită Casa Domnului”. Dar Cuvântul Domnului adresat lor este: “Este timpul ca tu, da, tu, să locuiești într-o casă acoperită, și această casă să stea în paragină?”
Va continua.