Continuare.
În timp ce nimeni n-a fost obligat să adopte reforma în îmbrăcăminte, poporul nostru ar fi putut și ar fi trebuit să aprecieze avantajele ei și s-o accepte ca pe o mare binecuvântare. Rezultatele rele ale căii opuse pot fi văzute acum. La sanatoriu, medicii și ajutoarele s-au îndepărtat mult de instrucțiunile Domnului cu privire la îmbrăcăminte. Acum, simplitatea este rară. În loc de îmbrăcămintea cu gust, neîmpodobită, pe care a prescris-o pana Inspirației, poate fi văzut orice stil de îmbrăcăminte la modă. Aici, ca și în altă parte, tocmai cele care s-au plâns de munca cerută pentru a pregăti reforma în îmbrăcăminte au căzut în extrema unei împodobiri inutile. Toate acestea necesită atât de mult timp și muncă, încât multe sunt obligate să tocmească pe cineva să le facă munca plătind dublu față de ceea ce ar fi costat dacă era lucrată îmbrăcăminte simplă, cum le stă bine femeilor care mărturisesc evlavia. Confecționarea acestor haine la modă adesea costă mai mult decât haina însăși. Și jumătate din valoarea materialului este adesea cheltuită pentru podoabe. Aici sunt expuse mândria și vanitatea și se vede o mare lipsă a adevăratului principiu. Dacă ele s-ar mulțumi cu îmbrăcăminte simplă, fără ornamente, multe femei, care depind de venitul lor săptămânal, și-ar putea coase singure majoritatea hainelor. Dar aceasta este acum imposibil și nota de plată a croitoreselor ia din micul lor salariu o sumă considerabilă.
Dumnezeu a plănuit reforma în îmbrăcăminte ca o barieră pentru a împiedica inima surorilor noastre să se înstrăineze de El, urmând moda lumii. Cei care au îndepărtat acea barieră nu și-au luat sarcina să îndepărteze primejdiile care trebuia să urmeze. Unii care se află în posturi de răspundere au exercitat o influență în favoarea obiceiurilor lumești și cu totul în contradicție cu standardul biblic. Ei au contribuit la înfăptuirea stării actuale de deșertăciune lumească și apostazie.
Dumnezeu încearcă pe poporul Său. El a îngăduit ca mărturia cu privire la îmbrăcăminte să treacă sub tăcere, pentru ca surorile noastre să poată urma propria lor înclinație și să-și dezvolte astfel mândria reală care există în inima lor. Reforma în îmbrăcăminte a fost recomandată pentru a împiedica actuala stare de deșertăciune lumească. Multe au disprețuit ideea că îmbrăcămintea aceasta era necesară pentru a le feri să urmeze moda, dar Domnul le-a îngăduit să dovedească faptul că în inima lor era nutrită mândria și că aceasta era exact ceea ce ele aveau să facă. Acum a fost arătat că ele aveau nevoie de restricția pe care a impus-o reforma în îmbrăcăminte.
-640-
Dacă toate surorile noastre ar adopta o îmbrăcăminte simplă, fără podoabe, de lungime modestă, uniformitatea stabilită astfel ar fi plăcut cu mult mai mult lui Dumnezeu și ar fi exercitat o influență mai binefăcătoare asupra lumii decât diversitatea prezentată cu patru ani în urmă. Pentru că surorile noastre, în general, nu vor să accepte reforma în îmbrăcăminte, acum este prezentat un alt stil, contra căruia se pot ridica mai puține obiecțiuni. El este fără împodobiri inutile. Se compune dintr-un taior simplu sau o bluză și o rochie, ultima destul de scurtă pentru a evita noroiul și murdăria străzilor. Materialul să fie lipsit de adaosuri exterioare și alte zorzoane și să aibă o culoare simplă. Aceeași atenție trebuie să fie acordată îmbrăcării membrelor ca și la îmbrăcămintea scurtă.
Vor vrea surorile mele să accepte acest stil de îmbrăcăminte, refuzând să imite moda, care este născocită de Satana și care se află în continuă schimbare? Nimeni nu poate spune ce modă va urma. Cei lumești, a căror singură grijă este: “Ce vom mânca și cu ce ne vom îmbrăca”, nu trebuie să fie modelul nostru.
Unii au spus: “După ce voi purta această îmbrăcăminte până la uzare, următoarea mi-o voi face mai simplă”. Ei bine, dacă conformarea cu moda lumii este corectă și place lui Dumnezeu, de ce ar mai fi nevoie să se facă o schimbare? Dar, dacă este rea, este oare mai bine să se continue cu răul sau să se facă schimbarea? Chiar aici vă vom aminti de zelul și seriozitatea, de istețimea și stăruința, manifestate de voi în pregătirea hainelor voastre la modă. N-ar fi vrednic de laudă să manifestați cel puțin o seriozitate egală spre a vă conforma standardului Bibliei? Pentru ca acea îmbrăcăminte să fie la modă, au fost folosiți bani mulți și timp prețios, dați de Dumnezeu; dar acum, ce sunteți dispuși să sacrificați pentru a îndrepta exemplul cel rău pe care l-ați dat altora?
-641-
Este o rușine pentru surorile noastre să uite în așa măsură caracterul lor sfânt și datoria față de Dumnezeu, încât să imite moda lumii. Nu avem nici o scuză, afară de perversitatea inimii noastre. Printr-o astfel de acțiune, noi nu ne extindem influența. Aceasta este atât de nepotrivită cu mărturisirea noastră de credință, încât ne face ridicole în fața celor din lume.
Multe suflete care au fost convinse de adevăr au fost aduse să se hotărască împotriva lui prin mândria și iubirea de lume arătate de surorile noastre. Învățătura predicată apărea clară și armonioasă și ascultătorii simțeau că trebuie să ridice o cruce grea, adoptând adevărul. Când persoanele acestea le-au văzut pe surorile noastre făcând atâta caz de îmbrăcămintea lor, au spus: “Acestea se îmbracă întru totul așa cum ne îmbrăcăm și noi. Ele nu pot crede cu adevărat ceea ce mărturisesc și, la urma urmei, probabil că sunt amăgite. Dacă ele cred că Hristos vine curând, și cazul fiecărui suflet avea să fie hotărât pentru viață veșnică sau moarte, nu puteau să dedice timp și bani spre a se îmbrăca după moda zilei.” Cât de puțin cunoșteau aceste pretinse surori credincioase despre predica pe care o ținea îmbrăcămintea lor!
Cuvintele, acțiunile și îmbrăcămintea noastră sunt zilnic propovăduitori vii, care adună cu Hristos sau împrăștie. Aceasta nu este o chestiune banală, astfel încât să se treacă peste ea cu ironie. Subiectul îmbrăcămintei necesită meditație serioasă și multă rugăciune. Mulți necredincioși socotesc că nu făceau bine permițându-și să fie sclavii modei, dar când văd pe unii dintre cei care fac o mare mărturisire de evlavie îmbrăcându-se cum se îmbracă cei din lume, bucurându-se de o societate ușuratică, ei trag concluzia că nu poate fi ceva rău într-o astfel de purtare.
Noi “am ajuns”, a zis apostolul cel inspirat, “o priveliște pentru lume, îngeri și oameni”. Tot cerul notează influența zilnică pe care o exercită asupra lumii cei care mărturisesc a fi urmași ai lui Hristos. Surorile mele, îmbrăcămintea voastră vorbește fie în favoarea lui Hristos și a adevărului sacru, fie în favoarea lumii. Care este aceasta? Amintiți-vă că trebuie să răspundem înaintea lui Dumnezeu pentru influența pe care o exercităm.
Noi nu vom încuraja prin nici un mijloc nepăsarea în îmbrăcăminte. Lăsați ca îmbrăcămintea să fie potrivită și să vină bine. Chiar dacă este o stambă de numai zece cenți, ea trebuie să fie bine păstrată și curată. Dacă nu sunt încrețituri, purtătoarea poate nu numai să economisească ceva bani, lucrând-o ea însăși, ci poate să economisească o sumă frumușică, spălând-o și călcând-o ea însăși. Familiile pun poveri prea grele asupra lor prin îmbrăcarea copiilor după moda lumii. Ce pierdere de timp! Cei mici ar arăta foarte atrăgători într-o îmbrăcăminte fără încrețituri sau podoabe, dar bine păstrate și curate. Este atât de ușor să speli și să calci o astfel de haină, încât munca nu este simțită ca fiind o povară.
-642-
De ce vor surorile noastre să jefuiască pe Dumnezeu de slujirea care I se datorează și să jefuiască vistieria Lui de banii pe care ele ar trebui să-i dea pentru cauza Sa, slujind modei acestui veac? Gândurile cele dintâi și cele mai bune sunt acordate îmbrăcămintei; timpul este irosit, iar banii pierduți. Cultivarea minții și a inimii este neglijată. Caracterul este socotit de o importanță mai mică decât îmbrăcămintea. Podoaba unui duh blând și liniștit are o valoare infinită și este cea mai păcătoasă nebunie de a pierde în scopuri frivole ocaziile pentru a ne asigura această prețioasă podoabă a sufletului.
Surorilor, dacă vrem, noi putem face o lucrare nobilă pentru Dumnezeu. Femeia nu-și cunoaște puterea. Dumnezeu n-a intenționat ca toate aptitudinile ei să fie absorbite de întrebarea: Ce să mănânc? Ce să beau și cu ce să mă îmbrac? Pentru femei, există o țintă mai înaltă, un destin mai grandios. Ea trebuie să-și dezvolte și să-și cultive puterile pentru că Dumnezeu poate să le folosească în marea lucrare de salvare de suflete din ruina cea veșnică.
Duminica, bisericile populare apar mai mult ca un teatru decât ca un loc de închinare adusă lui Dumnezeu. Acolo este prezentat fiecare stil de îmbrăcăminte la modă. Cei săraci n-au curajul să intre în acele lăcașuri de închinare. În auzul meu, un participant la una dintre bisericile la modă, a făcut următoarele observații: “Aceasta îți oferă cea mai minunată ocazie pentru studierea modelor. Pot vedea efectul diferitelor stiluri de îmbrăcăminte și știți că eu câștig mari beneficii în ocupația mea privind efectul diferitelor îmbrăcăminți de diferite forme și nuanțe diferite. Ați observat acea trenă grandioasă și acea pălărie drăguță?
Eu știu exact cum au fost făcute. Eu toată ziua iau lecții pe care le voi pune în practică.”
-643-
Nici un cuvânt n-a fost spus despre Hristos sau despre predica ținută. Cum putea să considere Isus, mă gândeam eu, acea societate, cu expoziția lor de podoabe și îmbrăcăminte extravagantă? Ce dezonoare era arătată față de casa lui Dumnezeu! Dacă Hristos ar fi fost pe pământ și ar fi vizitat bisericile acelea, nu i-ar fi alungat din casa Tatălui Său pe acei profanatori?
Dar răul cel mai mare este influența asupra copiilor și tinerilor. După ce vin pe lume, ei sunt expuși pretențiilor modei. Copilașii aud mai multe despre îmbrăcăminte decât despre mântuirea lor. Ei le văd pe mamele lor consultând serios mai mult jurnalele de modă decât Biblia. Se fac mai multe vizite la magazinul de galanterie și la modistă decât la biserică. Expunerea îmbrăcămintei este de mai mare importanță decât împodobirea caracterului. Pătarea îmbrăcămintei curate dă naștere la mustrări tăioase, și mintea devine prost dispusă și iritabilă sub această restricție continuă.
Un caracter deformat nu o tulbură atât de mult pe mamă ca o îmbrăcăminte pătată. Copilul aude mai multe despre îmbrăcăminte decât despre virtute, pentru că mama este mai familiarizată cu moda decât cu Mântuitorul. Exemplul ei prea des îl înfășoară pe tânăr cu o atmosferă otrăvitoare. Viciul, deghizat sub găteala modei, pătrunde printre copii.
Simplitatea în îmbrăcăminte va face ca o femeie cu bun simț să apară în cea mai favorabilă lumină. Noi judecăm caracterul unei persoane după stilul de îmbrăcăminte. Gătelile bătătoare la ochi trădează vanitatea și slăbiciunea. O femeie modestă și evlavioasă se va îmbrăca modest. Un gust rafinat și o minte cultivată se vor descoperi în alegerea unor haine potrivite și simple.
Există o podoabă care nu va pieri niciodată, care va promova fericirea tuturor celor din jurul nostru în această viață și va străluci în viitorul nepieritor. Aceasta este podoaba unui duh blând și smerit. Dumnezeu ne-a poruncit să ne îmbrăcăm sufletul cu cea mai bogată îmbrăcăminte. La fiecare privire în oglindă, să li se amintească închinătorilor modei de neglijarea sufletului. Fiecare ceas irosit cu îmbrăcămintea le va mustra pentru lăsarea intelectului nefolosit. Apoi ar putea fi o reformă care va înălța și înnobila toate țintele și scopurile vieții. În loc de a căuta podoabe de aur pentru exterior, se va depune un efort serios pentru dobândirea acelei înțelepciuni care este cu mult mai valoroasă decât aurul curat și mai prețioasă decât rubinele.
-644-
Cele care se închină la altarul modei au puțină tărie de caracter și puțină energie fizică. Ele nu trăiesc pentru o țintă înaltă, iar viața lor nu îndeplinește un scop vrednic de laudă. Peste tot întâmpinăm femei ale căror minte și inimă sunt absorbite de iubirea de îmbrăcăminte și de etalare. Sufletul feminității este pipernicit și micșorat, și gândurile sunt concentrate asupra eului sărman, vrednic de dispreț. Când o domnișoară, îmbrăcată după modă, trecuse de câțiva domni pe stradă, unul dintre ei a pus unele întrebări cu privire la ea. Răspunsul a fost: “Este o podoabă frumoasă în casa tatălui ei, dar altfel nu e bună de nimic.” Este regretabil că cele care mărturisesc a fi urmașe ale lui Hristos socotesc a fi un lucru bun să imite îmbrăcămintea și manierele acestor podoabe inutile.
Petru dă o valoroasă instrucțiune cu privire la îmbrăcămintea femeii creștine: “Podoaba voastră să nu fie podoaba de afară, care stă în împletitura părului, în purtarea de scule de aur sau în îmbrăcarea hainelor, ci să fie omul ascuns al inimii, în curăția nepieritoare a unui duh blând și liniștit, care este de mare preț înaintea lui Dumnezeu. Astfel se împodobeau odinioară sfintele femei, care nădăjduiau în Dumnezeu”. Tot ceea ce îndemnăm este să ne conformăm directivelor Cuvântului lui Dumnezeu. Suntem noi cititori ai Bibliei și urmași ai învățăturilor Bibliei? Vom asculta de Dumnezeu sau ne vom conforma obiceiurilor lumii? Vom sluji noi lui Dumnezeu sau lui Mamona? Putem aștepta să ne bucurăm de pacea sufletului și de aprobarea lui Dumnezeu, în timp ce umblăm direct împotriva învățăturilor Cuvântului Său?
Apostolul Pavel îi îndeamnă pe creștini să nu se conformeze lumii, ci să fie schimbați prin înnoirea minții, “ca să puteți deosebi bine voia lui Dumnezeu; cea bună, plăcută și desăvârșită”. Dar multe din pretinsele fiice ale lui Dumnezeu nu simt mustrări de conștiință pentru conformarea cu obiceiurile lumii în purtarea de aur, perle și găteală costisitoare. Cele care sunt prea conștiincioase spre a purta aceste obiecte sunt privite ca înguste la minte, superstițioase și chiar fanatice. Dar Cel care binevoiește să ne dea aceste instrucțiuni este Dumnezeu; ele sunt declarațiile Înțelepciunii infinite și cele care le nesocotesc o fac spre propriul lor pericol și pierdere. Cele care se agață de podoabele interzise în Cuvântul lui Dumnezeu nutresc mândria și vanitatea în inimă. Ele doresc să atragă atenția. Îmbrăcămintea lor spune: “Privește la mine, admiră-mă!” În felul acesta, vanitatea inerentă naturii umane crește continuu prin încurajare. Când sufletul este hotărât să placă numai lui Dumnezeu, toate împodobirile inutile ale persoanei dispar.
-645-
Apostolul pune podoaba din afară în contrast direct cu un duh blând și liniștit și apoi face o declarație în favoarea valorii ultimei: “de mare preț înaintea lui Dumnezeu”. Există o contradicție categorică între iubirea podoabei din afară și darul blândeții și duhul liniștit. Pacea și bucuria vor stăpâni în suflet numai când căutăm în toate lucrurile să ne conformăm voinței lui Dumnezeu.
Iubirea de îmbrăcăminte primejduiește morala și face din femeie opusul distinsei femei creștine, caracterizate prin modestie și sobrietate. Îmbrăcămintea extravagantă, bătătoare la ochi, adesea încurajează pofta trupească în inima celei care o poartă și trezește patimi josnice în inima privitorului. Dumnezeu vede că, adesea, ruina caracterului este precedată de satisfacerea mândriei și a vanității în îmbrăcăminte. El vede că îmbrăcămintea costisitoare înăbușă dorința de a face bine.
Cu cât mai mulți bani se cheltuiesc pentru îmbrăcăminte, cu atât mai puțini sunt pentru a-i hrăni pe cei flămânzi și a-i îmbrăca pe cei goi, iar curenții binefacerii, care ar trebui să curgă continuu, seacă. Fiecare dolar economisit prin a refuza eului podoabele inutile poate fi dat celor nevoiași sau poate fi pus în vistieria Domnului pentru a susține Evanghelia, pentru a fi trimiși misionari în țări străine, pentru a se înmulți publicațiile care duc raze de lumină sufletelor din întuneric și rătăcire. Fiecare dolar folosit fără a fi necesar lipsește pe cheltuitor de o prețioasă ocazie de a face bine.
-646-
Surorile mele, cât de mult timp ați folosit voi pentru ornamentare vestimentară, timp pentru care trebuie să dați socoteală lui Dumnezeu? Cât de mulți bani ați cheltuit pentru a place gustului vostru și a câștiga admirația celor tot atât de îngâmfați ca și voi? Aceștia erau banii lui Dumnezeu. Cât de mult bine ați fi putut face cu ei! Și, nefăcând acest lucru, ce pierdere ați îndurat în viața aceasta și în viața viitoare, nemuritoare! Fiecare suflet va fi judecat după faptele făcute în trup. Dumnezeu citește intențiile și motivele. Orice faptă și orice lucru tainic sunt descoperite ochiului Său atotvăzător. Nici un gând, cuvânt sau faptă nu scapă observației Sale. El știe dacă Îl iubim și Îl slăvim pe El sau ne place să ne înălțăm pe noi înșine. El știe dacă am fixat afecțiunile noastre asupra lucrurilor de sus, unde Hristos stă la dreapta lui Dumnezeu, sau asupra lucrurilor pământești, senzuale, diabolice.
Când puneți pe voi un obiect de îmbrăcăminte inutil sau extravagant, rețineți de la cei goi. Când înșirați pe mesele voastre o varietate inutilă de hrană costisitoare, neglijați să-i hrăniți pe cei flămânzi. Cum stai cu raportul tău, tu, care pretinzi că ești creștin? Vă implor să nu risipiți în satisfaceri nebunești și vătămătoare ceea ce Dumnezeu pretinde pentru vistieria Lui precum și partea care ar trebui dată săracilor. Să nu ne îmbrăcăm cu haine costisitoare, ci ca femei care mărturisesc evlavia, cu fapte bune. Faceți să nu se înalțe spre cer strigătul văduvei și al orfanului împotriva noastră. Sângele sufletelor să nu fie găsit pe hainele noastre. Timpul prețios de probă să nu fie cheltuit, nutrind mândria inimii. Nu există săraci pentru a fi vizitați? Nici ochi întunecați pentru care să poți citi Cuvântul lui Dumnezeu? Nici întristați sau descurajați care au nevoie de cuvintele voastre de mângâiere și de rugăciunile voastre?
Pe măsură ce Dumnezeu v-a făcut să prosperați, îngăduința mândriei și a vanității n-a crescut continuu? În timp ce dedicați timp prețios studiului îmbrăcămintei, podoaba lăuntrică este neglijată; nu există creștere în har. În loc să deveniți tot mai înclinați spre cele cerești, voi deveniți din ce în ce mai mult înclinați spre cele pământești. Pofte nebunești și vătămătoare, apetituri înjositoare întunecă simțul vostru pentru lucrurile sacre. De ce nu vor toți cei care mărturisesc a iubi pe Isus să fugă de aceste îngăduințe distrugătoare de suflet? Lumea este nebună după spectacol, modă și plăcere. Destrăbălarea este într-o înfricoșătoare și continuă creștere. De ce nu vor creștinii să fie credincioși față de înalta lor mărturisire de credință?
-647-
Lui Hristos Îi este rușine de pretinșii Lui urmași. Prin ce ne asemănăm cu El? Prin ce se conformează îmbrăcămintea noastră cerințelor Bibliei? Eu nu vreau să iau păcatele poporului asupra mea și de aceea vreau să dau din trâmbiță un sunet hotărât. Timp de ani de zile am adus o mărturie clară și hotărâtă cu privire la acest subiect, prin scris și de la amvon. Nu m-am ferit să fac cunoscută toată voia lui Dumnezeu. Eu trebuie să fiu curată de sângele tuturor. Faptul că stricăciunea lumească stăpânește aproape peste tot nu este o scuză pentru un creștin să facă cum fac ceilalți. Dumnezeu a spus: “Să nu te iei după mulțime ca să faci rău”.
Surorile mele, nu vă mai jucați cu propriile voastre suflete și cu Dumnezeu. Mi-a fost arătat că principala cauză a alunecării voastre este iubirea de îmbrăcăminte. Aceasta vă face să neglijați responsabilități grave, și voi abia dacă aveți vreo scânteie din iubirea de Dumnezeu în inimile voastre. Renunțați fără întârziere la cauza alunecării voastre, pentru că aceasta este păcat împotriva sufletului vostru și împotriva lui Dumnezeu. Nu vă împietriți prin înșelăciunea păcatului. Moda corupe intelectul și consumă spiritualitatea poporului nostru. Ascultarea față de modă se răspândește în comunitățile noastre adventiste de ziua a șaptea și separă mai mult decât orice altă putere pe poporul nostru de Dumnezeu. Mi-a fost arătat că regulile bisericii noastre sunt foarte defectuoase. Toate manifestările de mândrie în îmbrăcăminte, care este interzisă în Cuvântul lui Dumnezeu, ar fi un motiv suficient pentru aplicarea disciplinei comunității. Dacă, în ciuda avertismentelor, apelurilor și rugăminților stăruitoare, se continuă să se urmeze voința perversă, acest lucru poate fi privit ca dovadă că inima cu nici un chip nu este făcută asemenea lui Hristos. Eul, și numai eul, este obiectul adorării și o astfel de pretinsă creștină va îndepărta multe femei de Dumnezeu.
-648-
Asupra noastră, ca popor, se află un mare păcat pentru că le-am permis membrilor bisericii noastre să se îmbrace într-un fel necorespunzător cu credința lor. Trebuie să ne ridicăm de îndată și să închidem ușa împotriva momelilor modei. Dacă nu facem acest lucru, comunitățile noastre vor ajunge corupte.