Continuare.
O, dacă aș putea să întipăresc asupra acestei comunități faptul că Hristos are pretenții asupra serviciului lor! Frații și surorile mele, ați devenit voi slujitori ai lui Hristos? Apoi, dacă cea mai mare parte a timpului vostru o consacrați pentru a vă servi pe voi înșivă, ce Îi veți răspunde Stăpânului când vă va cere socoteală de isprăvnicia voastră? Talanții încredințați nu sunt ai noștri, fie talanți de avere, de putere sau abilitate mintală. Dacă abuzăm de unul sau de toate acestea, vom fi condamnați pe drept pentru nevrednicia isprăvniciei noastre. Cât de mari sunt obligațiile care apasă asupra noastră de a da socoteală lui Dumnezeu de lucrurile care sunt ale Lui!
Dacă cei din această comunitate nu se trezesc din letargia lor și nu se debarasează de spiritul lumesc, ei vor plânge — prea târziu — când vor afla că ocaziile și privilegiile lor sunt pierdute, pierdute pentru totdeauna. Uneori Domnul încearcă pe poporul Său cu prosperitate în lucrurile vremelnice. Dar intenția Lui este ca ei să folosească corect darurile Sale. Averea lor, timpul lor, puterea lor și ocaziile lor, toate sunt ale lui Dumnezeu. Pentru toate aceste binecuvântări ei trebuie să dea socoteală Dătătorului. Când vedem frați săraci, care duc lipsă, și noi nu-i ajutăm, când nevoile noastre au fost satisfăcute, noi neglijăm o datorie descoperită clar în Cuvântul lui Dumnezeu. El ne dă în mod generos ca să putem da altora. Aceasta este o binefacere care biruie egoismul și înnobilează și curăță sufletul. Unii abuzează de talanții dați de Dumnezeu; ei își închid ochii ca să nu poată vedea nevoia cauzei Sale și întorc urechea ca să nu poată auzi glasul Lui care le arată datoria pe care o au de a-i hrăni pe cei flămânzi și a-i îmbrăca pe cei goi. Unii dintre cei care mărturisesc a fi copii ai lui Dumnezeu par dornici să-și investească banii în lume, ca nu cumva să-i returneze Dătătorului ca daruri și sacrificii. Ei uită misiunea lor divină, și dacă continuă să urmeze poruncile inimilor lor egoiste și să cheltuiască timp prețios și bani pentru a-și satisface mândria, Dumnezeu le va trimite contrariul, și ei vor simți apăsarea lipsei din cauza nerecunoștinței lor. El va încredința talanții unor ispravnici mai credincioși, care vor recunoaște pretențiile Lui asupra lor.
-620-
Bogăția este o putere cu care poți să faci bine sau rău. Dacă este folosită în mod corect, ea devine o sursă de recunoștință continuă pentru că darurile lui Dumnezeu sunt apreciate și Dătătorul este recunoscut prin folosirea lor așa cum a intenționat Dumnezeu să fie folosite. Cei care jefuiesc pe Dumnezeu, neinvestind în cauza Sa și pentru săracii care suferă, vor avea de-a face cu condamnarea adusă de dreptatea Lui. Tatăl nostru cel ceresc, care ne-a dat în păstrare orice dar bun, are milă de ignoranța, de slăbiciunea și de starea noastră fără nădejde. Pentru a ne salva de la moarte, El a dat de bunăvoie pe iubitul Său Fiu. El cere de la noi tot ce pretindem ca fiind al nostru. Neglijarea săracilor Lui care suferă este o neglijare a lui Hristos pentru că El ne spune că săracii sunt reprezentanții Lui pe pământ. Mila și binefacerea, arătate față de ei, sunt acceptate de Hristos ca și când ar fi arătate față de El.
Când săracii Domnului sunt neglijați și uitați sau sunt salutați cu priviri reci și cuvinte aspre, cel vinovat să nu uite că Îl neglijează pe Hristos în persoana sfinților Săi. Mântuitorul nostru identifică interesul Său cu cel al omenirii suferinde. După cum inima părintelui se simte atrasă cu afecțiune compătimitoare de cel suferind din mica sa turmă, tot așa inima Răscumpărătorului nostru simpatizează cu cei mai săraci și mai de jos dintre copiii Lui pământești. El i-a pus printre noi ca să trezească în inimile noastre acea iubire pe care o simte El față de cei suferinzi și apăsați, și El va lăsa să cadă judecățile Sale peste oricine îi nedreptățește, îi disprețuiește sau abuzează de ei.
Să nu uităm că Isus a luat toate nenorocirile și durerile, sărăcia și suferința omului în propria Sa inimă și le-a făcut o parte a experienței Sale. Deși era Prințul vieții, El nu S-a identificat cu cei mari și cu vază, ci cu cei smeriți, apăsați și suferinzi. El era Nazarineanul cel disprețuit, care n-avea unde să-și plece capul. El a devenit sărac de dragul nostru, ca noi, prin sărăcia Lui, să ne putem îmbogăți. Acum El este Împăratul slavei, și dacă ar veni încoronat cu maiestate, L-ar omagia milioane de oameni. Toți s-ar lua la întrecere unul cu altul spre a-I da onoruri; toți ar căuta să se afle în prezența Lui. Acum ne este acordată ocazia de a-L primi pe Hristos în persoana sfinților Săi. Dumnezeu dorește ca voi să apreciați darurile Sale și să le folosiți spre slava Lui. Vă implor să vă deschideți inimile pentru binefacere adevărată și dezinteresată.
-621-
Iubiți frați, iubită comunitate, ați neglijat întristător de mult datoria voastră față de copii și tineri. În timp ce puneți restricții și reguli asupra lor, trebuie să aveți multă grijă să le arătați partea asemănătoare cu Hristos din caracterul vostru, și nu partea satanică. Copiii au nevoie continuă de supraveghere și iubire afectuoasă. Legați-i de inima voastră și păstrați în fața lor atât iubirea, cât și temerea de Dumnezeu. Tații și mamele nu-și stăpânesc propriul lor temperament și de aceea nu sunt potriviți să stăpânească pe alții. A înfrâna și avertiza pe copiii voștri nu este tot ceea ce vi se cere. Mai trebuie să învățați să faceți ce este drept și să iubiți binefacerea, precum și să umblați smeriți cu Dumnezeu. Orice lucru își lasă amprenta asupra minții tinere. Copiii vă studiază înfățișarea, sunt influențați de tonul vocii și vă imită comportamentul. Tați și mame irascibili și arțăgoși predau copiilor lor lecții pentru care, la o anumită perioadă din viața lor, ar da lumea întreagă, dacă le-ar aparține, să-i dezvețe de ele. Copiii trebuie să vadă în viața părinților acea consecvență care este în conformitate cu credința lor. Printr-o viață consecventă și exercitarea unei stăpâniri de sine, părinții pot modela caracterul copiilor lor.
În familiile noastre sunt aduse prea multe griji și poveri și este cultivată prea puțină simplitate naturală, pace și fericire. Ar trebui să nu mai fiți așa de îngrijorați de ceea ce spune lumea și să acordați mai multă atenție membrilor familiei. Ar trebui să vă preocupe mai puțin politețea lumească și să dați membrilor familiei mai multă afecțiune, iubire, voie bună și curtoazie creștină. Mulți trebuie să învețe cum să facă din cămin un loc plăcut, un loc al bucuriei. Inimi recunoscătoare și priviri amabile sunt mai valoroase decât bogăția și luxul și mulțumirea cu lucrurile simple va face căminul fericit, dacă acolo este iubire.
-622-
Isus, Răscumpărătorul nostru, a umblat pe pământ cu demnitatea unui rege; totuși, El a fost blând și smerit cu inima. În orice cămin, El a fost o lumină și o binecuvântare pentru că a adus cu Sine voie bună, nădejde și curaj. O, dacă ne-am mulțumi cu mai puține dorințe ale inimii, cu mai puțină străduință pentru lucruri greu de obținut cu care să ne împodobim căminele și să vedem ceea ce Dumnezeu prețuiește mai mult decât bijuteriile, un duh blând și liniștit, dar care nu este îndrăgit. Darul simplității, al blândeții și al adevăratei afecțiuni ar face un paradis din cel mai umil cămin. Este mai bine să înduri cu veselie orice neplăcere decât să te desparți de pace și mulțumire.
Voi aveți foarte mare nevoie să vă umiliți inima înaintea lui Dumnezeu atunci când vedeți starea tristă a copiilor voștri, fără Dumnezeu și fără speranță în lume. Ei nu apreciază și nu respectă lucrurile sfinte pentru că treburile lumești obișnuite au fost pe același nivel cu interesele veșnice. Printre voi sunt tineri a căror slujire va fi acceptată de Dumnezeu dacă își vor preda Lui inimile, așa cum au făcut Daniel și tovarășii lui. Dar puțini își dau seama într-adevăr de pericolul care împresoară tineretul de astăzi. Se cere mult curaj moral și o rezistență constantă față de ispită spre a ajunge la o maturitate nobilă. Un caracter nepătat înaintea lui Dumnezeu este rar. Mulți care nu se tem de Dumnezeu, și ale căror picioare sunt pe calea cea largă spre moarte, așteaptă să fie tovarășii copiilor voștri. Aș dori să pot face ca tinerii să vadă și să simtă primejdia lor, mai ales aceea de a încheia căsătorii nefericite.
Puțin timp petrecut în semănarea unor semințe sălbatice, dragi tineri, va produce o recoltă care vă va amărî toată viața; un ceas de necugetare și o cedare în fața ispitei vă pot orienta întreaga viață în direcția cea rea. Puteți avea numai o tinerețe; faceți-o folositoare. O dată ce ați trecut pragul, nu vă mai puteți întoarce să îndreptați greșelile. Cel care refuză legătura cu Dumnezeu și se așează în calea ispitei va cădea cu siguranță. Dumnezeu încearcă pe fiecare tânăr. Mulți și-au scuzat nepăsarea și lipsa de respect din cauza exemplului rău pe care li l-au dat mărturisitori ai credinței mai experimentați. Dar aceasta nu trebuie să împiedice pe nici unul să facă binele. La ziua socotelilor de pe urmă, nu veți invoca astfel de scuze pe care le invocați acum. Veți fi condamnați pe drept pentru că ați cunoscut calea, dar n-ați ales să mergeți pe ea.
-623-
Satana, acel arhivrăjmaș, se preface în înger de lumină și vine la tineri cu ispitele lui amăgitoare, reușind să-i câștige, pas cu pas, și să-i întoarcă de pe calea datoriei. El este descris ca fiind un acuzator, un înșelător, un mincinos, un chinuitor și un ucigaș. “Cine păcătuiește, este de la Diavolul”. Fiecare călcare de lege atrage condamnarea sufletului și provoacă neplăcerea divină. Gândurile inimii sunt cunoscute de Dumnezeu. Când sunt nutrite gânduri necurate, nu este necesar ca ele să fie exprimate prin cuvinte sau fapte pentru a comite păcatul, aducând astfel condamnarea asupra sufletului. Curăția lui este pătată și ispititorul a triumfat.
Fiecare om este ispitit când este atras de pofta lui însuși și momit. El s-a îndepărtat de calea virtuții și a binelui real, urmând după propriile lui înclinații. Dacă tinerii posedă integritate morală, ispitele cele mai puternice pot fi prezentate în zadar. Acțiunea lui Satana este să te ispitească, dar a te preda este propria ta acțiune. Nu stă în puterea întregii oștiri a lui Satana să forțeze pe cel ispitit să păcătuiască. Pentru păcat nu există scuză.
În timp ce unii tineri își irosesc puterile în deșertăciune și nebunie, alții își instruiesc mintea, adunând cunoștință, încingân-du-se cu armură spre a se angaja în lupta vieții, hotărâți s-o facă să fie un succes. Dar ei nu pot avea succes în viață, oricât de sus ar încerca să se cațere, dacă nu-și concentrează afecțiunile asupra lui Dumnezeu. Dacă vor să se întoarcă la Domnul cu toată inima, respingând lingușirile celor care slăbesc în cea mai mică măsură ținta lor de a face binele, ei vor avea tărie și încredere în Dumnezeu.
-624-
Cei care iubesc societatea își satisfac frecvent această caracteristică, până ce devine o pasiune dominantă. A se îmbrăca, a vizita locuri de distracție, a râde și a discuta despre subiecte mai ușoare decât deșertăciunea — aceasta este ținta vieții lor. Ei nu pot suporta să citească Biblia și să-și ațintească privirea spre lucrurile cerești. Sunt nenorociți dacă nu există ceva care să-i excite. N-au în ei putere spre a fi fericiți, ci fericirea lor depinde de societatea altor tineri, tot atât de necugetați și nepăsători ca și ei. Puterile, care ar trebui să fie folosite pentru scopuri nobile, le predau nebuniei și risipei.
Tânărul care găsește bucurie și fericire în citirea Cuvântului lui Dumnezeu și în ora de rugăciune este continuu reîmprospătat prin energia care vine din fântâna vieții. El va atinge o înălțime de desăvârșire morală și o lărgime de cugetare pe care alții n-o pot concepe. Comunicarea cu Dumnezeu încurajează cugete curate, aspirații nobile, înțelegeri clare ale adevărului și ținte înalte de acțiune. Cei care își leagă în felul acesta sufletele de Dumnezeu sunt recunoscuți de El ca fii și fiice ale Sale. Ei ajung continuu din ce în ce mai sus, obținând vederi mai clare despre Dumnezeu și veșnicie, până ce Domnul îi face canale de lumină și înțelepciune pentru lume.
Unii dintre tinerii din _____ sunt într-o împietrită stare de păcat; ei sunt necuviincioși, necurtenitori, grosolani și răzvrătiți. Au avut o mare lumină și au refuzat-o. Dacă aleg acum calea păcii, ei trebuie să facă aceasta mai degrabă din principiu decât din simțământ. Păcatul și sfințenia nu pot face compromis. Biblia nu conține nici o aprobare a impietății, nici cuvinte plăcute de îngăduință și iubire pentru cel care stăruie în nepocăință. Isus a venit să atragă pe toți oamenii la El, și urmașii Lui trebuie să umble în lumina exemplului Său, sacrificând orice comoditate sau reputație, implicând chiar orice pericol al averii sau al vieții. Numai în felul acesta pot ei duce lupta cea bună a credinței.
-625-
Tinerilor le este oferit un mărgăritar de mare preț. Ei pot vinde totul ca să cumpere acest mărgăritar sau pot să-l refuze, spre pierderea lor veșnică. Cerul poate fi dobândit de toți cei care vor să corespundă condițiilor puse în Cuvântul lui Dumnezeu. Răscumpărătorul nostru a fost ascultător până la moarte; El S-a dat pe Sine ca jertfă pentru păcat. Voi sunteți răscumpărați “cu sângele scump al lui Hristos, Mielul fără cusur”. “Sângele lui Isus Hristos, Fiul Lui, ne curățește de orice păcat”. Prieteni tineri, voi vă puteți făuri scopuri serioase prin propria voastră putere, vă puteți măguli că puteți urma o cale dreaptă fără să vă supuneți inima influenței stăpânitoare a Duhului lui Dumnezeu, dar în felul acesta voi nu v-ați făcut fericiți. Spiritul vostru agitat cere varietate și însetează după plăcere, distracție și râsete și după societatea tovarășilor voștri tineri. Voi vă săpați fântâni crăpate care nu conțin apă. Mintea și acțiunile voastre sunt stăpânite de o putere amăgitoare. Fericirea este de găsit numai în pocăință față de Dumnezeu și credință față de Domnul nostru Isus Hristos. Pentru că inima voastră este plină de răzvrătire, ea răsuflă în cuvintele voastre. Rugăciunile voastre egoiste și formele religioase pot linguși conștiința, dar ele nu fac decât să mărească pericolul. Firea voastră nu este reînnoită.
Sângele prețios al lui Isus este izvorul pregătit să curețe sufletul de întinăciunea păcatului. Când vă hotărâți să-L acceptați pe El ca prieten, o lumină nouă și trainică va străluci de la crucea lui Hristos. Un simțământ adevărat al sacrificiului și mijlocirii scumpului nostru Mântuitor va zdrobi inima care devenise împietrită de păcat și în suflet veți avea iubire, recunoștință și smerenie. Predarea inimii lui Isus îl face pe cel răzvrătit să se pocăiască și apoi vorbirea sufletului ascultător este: “Cele vechi s-au dus; iată că toate lucrurile s-au făcut noi”. Aceasta este adevărata religie a Bibliei. Tot ce este mai puțin decât atât este înșelăciune.
Tinerii n-au înțeles că libertatea și lumina pot fi păstrate numai prin lepădare de sine și o continuă veghere și rugăciune, împreună cu o constantă încredere în meritele sângelui lui Hristos. Când Duhul Sfânt vine asupra sufletului, voința și puterile omului trebuie să răspundă influenței Lui. Cei care rămân în Hristos vor fi fericiți, veseli și bucuroși în Dumnezeu. O blândețe calmă se va manifesta în glas, un respect pentru lucrurile spirituale și veșnice vor fi exprimate în acțiune și muzică, o muzică veselă, care va răsuna de pe buze, pentru că ea adie de la tronul lui Dumnezeu. Aceasta este taina evlaviei, care nu-i ușor de explicat, dar, cu toate acestea, este simțită și gustată. O inimă încăpățânată și răzvrătită poate închide ușa pentru toate plăcutele influențe ale harului lui Dumnezeu și pentru toată bucuria în Duhul Sfânt, dar căile înțelepciunii sunt căi ale prieteniei și toate cărările ei sunt pace. Cu cât suntem mai strâns legați de Hristos, cu atât mai mult vor arăta cuvintele și faptele noastre puterea alinătoare și transformatoare a harului Său.
-626-
Fac apel la tinerii din _____ să ia seama la căile lor și să schimbe cursul acțiunii lor înainte de a fi prea târziu. Unii dintre voi vă mândriți cu capacitățile voastre, dar cu cât sunt mai de valoare talanții încredințați vouă spre păstrare, cu atât mai mare va fi condamnarea voastră, dacă aceste daruri ale cerului sunt folosite în slujba lui Satana. Dumnezeu poate lucra fără voi, dar voi nu puteți lucra fără Dumnezeu. Voi sunteți cei care veți suferi fără Isus. Pentru unii tineri din _____, poruncile lui Dumnezeu sunt ca tufele de mărăcini și spini. Faptul că ei cunosc adevărul îi face să le fie greu să-și îngăduie plăceri păcătoase, pentru că nu își pot scoate de tot din minte pretențiile pe care le are Dumnezeu de la ei. Există un simțământ de neliniște față de restricția astfel impusă. Ei încearcă să scape de acest glas dojenitor, dar se pomenesc că-și fac singuri rău, provocându-și multe dureri. O, de-ar veni la Izvorul apelor vii mai înainte de a fi întristat Duhul lui Dumnezeu pentru ultima dată!
Încă câteva cuvinte pentru membrii comunității. Hristos a spus: “Dacă voiește cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea, și să Mă urmeze”. Nu trebuie să ne facem cruci pentru noi înșine, îmbrăcându-ne în saci, înțepându-ne trupurile sau refuzând mâncarea sănătoasă și hrănitoare. Nu trebuie să ne închidem în mănăstiri, departe de lume, și să nu facem nici un bine semenilor noștri, crezând că aceasta este crucea lui Hristos; nu ni se cere nici să ne expunem sănătatea și viața inutil, nici să urcăm jelind dealul vieții creștine, socotind că este păcat să fii vesel, mulțumit, fericit și bucuros. Toate acestea sunt cruci făcute de om, iar nu crucea lui Hristos.
-627-
A purta crucea lui Hristos înseamnă a ne stăpâni patimile păcătoase, a practica bunăvoința creștină, chiar dacă este incomod; înseamnă a vedea lipsurile celor în nevoie și celor suferinzi și a ne lepăda de noi înșine pentru a-i ușura pe ei și a ne deschide inimile și ușile pentru orfanii fără cămin, cu toate că, făcând acest lucru, ne punem la încercare banii și răbdarea. Acești copii sunt membri mai tineri ai familiei lui Dumnezeu și trebuie să primească iubire și îngrijire și să fie crescuți în învățătura și mustrarea Domnului. Aceasta este o cruce care, dacă este ridicată și purtată cu bucurie pentru Hristos, se va dovedi o diademă de slavă în Împărăția lui Dumnezeu.
Fraților, de dragul lui Hristos, umpleți-vă viața cu fapte bune, chiar dacă lumea nu vă apreciază eforturile și nu vă dă nici un credit. Aceasta înseamnă lepădare de sine. Egoismul este cel mai chinuitor jug pe care membrii bisericii l-au pus vreodată pe gâtul lor; dar cât de mult este îndrăgit de cei care mărturisesc a fi urmași ai lui Hristos! Tot ce aveți Îi aparține lui Dumnezeu. Feriți-vă să nu adunați în mod egoist darurile pe care vi le-a dat El pentru văduvă și orfan. Hristos a părăsit slava, onoarea și înalta Sa putere și, de dragul nostru, a ajuns sărac pentru ca, prin sărăcia Lui, noi să ne putem îmbogăți. Și acum, întrebarea care ne confruntă: Ce vom face noi, în mod individual, pentru Isus, care și-a dat viața pentru o lume ruinată?
-628-
Simplitate în îmbrăcăminte
În Predica Sa de pe Munte, Hristos îi îndeamnă pe urmașii Săi să nu permită ca mintea să le fie absorbită de lucrurile pământești. El spune lămurit: “Nu puteți sluji lui Dumnezeu și lui Mamona. De aceea vă spun: ‘Nu vă îngrijorați de viața voastră, gândindu-vă ce veți mânca, sau ce veți bea; nici de trupul vostru, gândindu-vă cu ce vă veți îmbrăca. Oare nu este viața mai mult decât hrana, și trupul mai mult decât îmbrăcămintea? Și de ce vă îngrijorați de îmbrăcăminte? Uitați-vă cu băgare de seamă cum cresc crinii de pe câmp; ei nici nu torc, nici nu țes; totuși vă spun că nici Solomon, în toată slava lui, nu s-a îmbrăcat ca unul din ei’”.
Cuvintele acestea sunt pline de însemnătate. Ele au fost aplicabile în zilele lui Hristos și sunt aplicabile și în zilele noastre. Aici, Isus pune în contrast simplitatea naturală a florilor câmpului cu îmbrăcămintea împodobită artificial. El declară că slava lui Solomon nu suportă comparație cu frumusețea florilor naturale. Aici este o învățătură pentru toți cei care doresc să cunoască și să facă voia lui Dumnezeu. Isus a observat grija și devoțiunea dată îmbrăcămintei și ne-a avertizat, ba chiar ne-a poruncit să nu-i acordăm prea multă atenție. Este important să luăm seama la cuvintele Lui. Solomon a fost atât de preocupat de înfățișarea exterioară, încât n-a reușit să-și înalțe sufletul printr-o continuă legătură cu Dumnezeul înțelepciunii. Desăvârșirea și frumusețea de caracter au fost trecute cu vederea în încercarea lui de a obține frumusețe exterioară. El și-a vândut onoarea și integritatea de caracter, căutând să se slăvească pe sine înaintea lumii și, în cele din urmă, a devenit un despot, susținându-și extravaganța prin împilare împovărătoare asupra poporului. La început, el și-a pervertit inima, apoi a căzut de la credința în Dumnezeu și în cele din urmă a ajuns un închinător la idoli.
Când le vedem pe surorile noastre că se îndepărtează de simplitatea în îmbrăcăminte și cultivă iubire pentru moda lumii, ne simțim tulburați. Prin umblarea lor pe această cale, ele se despart de Dumnezeu și neglijează împodobirea lăuntrică. Ele nu trebuie să se simtă libere să folosească timpul dat lor de Dumnezeu cu împodobirea inutilă a îmbrăcămintei. Cu cât mai bine ar putea fi folosit acesta în cercetarea Scripturilor, obținând astfel o completă cunoaștere a profețiilor și a învățăturilor practice ale lui Hristos.
Va continua.