Mărturii pentru Comunitate Vol. 4 pp. 599-608 Ziua 258

Continuare. 

Poporul nostru trebuie să facă eforturi mai mari pentru a extinde circulația revistei Review. Dacă frații și surorile noastre vor să arate o seriozitate mai mare, să depună eforturi mai stăruitoare spre a îndeplini acest lucru. Această revistă trebuie să fie în fiecare familie. Și dacă ei înșiși ar renunța la obiectele lor de lux favorite, la ceai și la cafea, mulți dintre cei care acum n-au vizitatorii lor săptămânali ar putea plăti pentru ca mesajul luminii să vină în familia lor. Aproape fiecare familie ia unul sau mai multe ziare lumești; și acestea conțin istorioare de dragoste și povești excitante despre ticăloșie și crimă, care vatămă mintea tuturor celor care le citesc. Cei care consimt să n-aibă Review and Herald pierd mult. Prin paginile ei, Hristos le vorbește prin avertizări, mustrări și sfaturi, care ar schimba curentul gândurilor lor și ar fi pentru ei ca o pâine a vieții. 

Revistele noastre nu trebuie să fie pline cu discuții sau argumentări lungi despre doctrină, care l-ar obosi pe cititor; ci ele trebuie să conțină scurte și interesante articole practice și doctrinare. Prețul publicațiilor noastre nu trebuie să fie atât de mic încât să nu rămână nici o acoperire pentru lucrare. Același interes care a fost manifestat pentru circulația revistei Sings of the Times trebuie să fie arătat și față de extinderea circulației lui Review and Herald. Dacă se face acest lucru, efortul va fi însoțit de succes. 

-600- 

Noi suntem pe un teren fermecat și Satana este continuu la lucru spre a legăna pe poporul nostru să doarmă în leagănul siguranței pământești. Există o nepăsare și o lipsă de zel care paralizează toate eforturile noastre. Isus a fost un muncitor zelos, iar când urmașii Lui se vor sprijini pe El și vor lucra cum a lucrat El, vor vedea și vor realiza rezultate corespunzătoare. Trebuie făcut un efort pentru a acorda valoarea cuvenită publicațiilor noastre și pentru a le readuce, în mod gradat, pe o bază convenabilă. Noi nu trebuie să fim afectați de strigătul speculației câștigătoare de bani. Noi trebuie să mergem stăruitori înainte, neclintiți de critică, necorupți de aplauze. Va fi o sarcină mai grea de a reveni la o bază potrivită decât presupun unii; dar acest lucru trebuie făcut pentru a salva instituțiile noastre de încurcătură. 

Frații noștri trebuie să se păzească să nu devină stereotipi în planurile și lucrările lor. Ei pot să cheltuiască timp și bani, pregătind un făgaș exact, crezând că lucrarea trebuie făcută exact așa, și nu altfel. Există primejdia de a fi prea pretențioși. Trebuie avută o mai mare grijă pentru a evita cheltuiala cu transportul cărților și al persoanelor. Influența asupra cauzei lui Dumnezeu este rea. Fraților, trebuie să acționați prudent, economic și judicios. Trebuie făcută o lucrare mare, dar instituțiile noastre sunt încurcate. Sunt oameni care lucrează cu credincioșie în instituțiile din Battle Creek și care nu primesc un echivalent pentru munca lor. Acestor oameni nu le este aplicată dreptatea. În altă lucrare, ei ar putea câștiga dublul sumei primite aici, dar ei își păstrează cu conștiinciozitate ocupația pentru că simt că lucrarea lui Dumnezeu are nevoie de ajutorul lor. 

În timpul pregătirii noastre pentru ziua lui Dumnezeu este o mare lucrare de făcut în plănuirea și executarea planurilor pentru înaintarea cauzei Sale. Publicațiile noastre trebuie să aibă o circulație mare, pentru că ele fac o mare lucrare. Este de făcut o mare lucrare misionară. Dar mi-a fost arătat că există primejdia ca această lucrare să fie prea mecanică, așa de încâlcită și complicată, încât va fi realizat mai puțin decât dacă ar fi mai simplă, directă, clară și hotărâtă. Noi n-avem nici timp, nici mijloace ca să menținem toate părțile acestei mașinării într-o acțiune armonioasă. 

-601- 

Frații noștri care poartă responsabilități în alcătuirea de planuri pentru îndeplinirea în continuare a acestei părți de lucrare trebuie să-și amintească de faptul că, în timp ce o anumită educație și o anumită instruire sunt esențiale pentru a lucra în mod inteligent, există primejdia de a face din aceasta o problemă prea mare. Obținând educația cea mai completă în toate amănuntele și lăsând la o parte principiile vitale, devenim muncitori uscați și formali. Inimile pe care Dumnezeu le-a făcut binevoitoare prin lucrarea harului Său sunt pregătite pentru lucrare. 

Dumnezeu dorește o lucrare din inimă. El va accepta scopul neegoist, principiul înalt și curat, motivul înalt și sfânt. Harul și puterea Lui vor lucra împreună cu aceste eforturi. Toți cei care înțeleg că este lucrarea lui Dumnezeu să pregătească un popor pentru a doua Sa venire vor afla, în eforturile lor dezinteresate, ocazii în care pot face lucrare cu tractate și lucrare misionară. Dar pot fi prea mulți bani cheltuiți și prea mult timp investit în a produce materiale atât de exacte și minuțioase, încât lucrarea din inimă este neglijată, păstrându-se doar forma seacă. 

Vă spun deschis că Isus și puterea harului Său sunt lăsate afară din chestiune. Rezultatele vor arăta că lucrarea mecanică a luat locul evlaviei, smereniei și sfințeniei inimii și vieții. Lucrătorii mai spirituali, consacrați și smeriți nu găsesc loc unde să lucreze și de aceea se retrag. Tinerii și cei fără experiență învață ritualul și își fac munca în mod mecanic, dar iubirea adevărată, povara pentru suflete, nu este simțită. O mai puțină stăruire asupra formelor este neapărat necesară în aceste zile de solemne și înfricoșătoare responsabilități. 

În cer este ordine și trebuie să fie sistem și ordine și pe pământ, pentru ca lucrarea să înainteze fără confuzie și fanatism. Frații noștri lucrează în acest sfârșit de vreme; dar în timp ce unii dintre pastorii noștri poartă continuu povara sufletelor și caută mereu să-i ridice pe oameni la înalte realizări spirituale, cei care nu sunt atât de conștiincioși, care n-au purtat crucea lui Hristos și n-au simțit nici valoarea sufletelor așa cum este reflectată de la Golgota, învățând și educând pe alții în munca mecanică, vor deveni formali și fără putere ei înșiși și nu vor aduce oamenilor nici un Mântuitor. 

-602- 

Satana lucrează mereu pentru ca slujirea lui Dumnezeu să degenereze în forme goale și să devină fără putere spre a câștiga suflete. În timp ce energia, seriozitatea și eficiența lucrătorilor se pierd prin eforturile ca totul să fie ordonat, greutatea muncii care trebuie făcută de pastorii noștri pentru a menține în acțiune această mașinărie complicată absoarbe atât de mult timp, încât lucrarea spirituală este neglijată. Și cu atât de multe lucruri de pus în mișcare, lucrarea aceasta cere o așa de mare sumă de bani, încât alte ramuri ale lucrării se vor veșteji și vor muri din lipsă de atenție. 

În timp ce mesagerii tăcuți ai adevărului trebuie să fie răspândiți ca frunzele toamna, pastorii noștri nu trebuie să facă această lucrare de formă și să lase la o parte devoțiunea și evlavia adevărată. Zece lucrători convertiți cu adevărat, cu o dispoziție sufletească binevoitoare, neegoiști, pot face în câmpul misionar mai mult decât o sută care își limitează eforturile la repetarea unor forme și păstrarea regulilor în mod mecanic, lucrând fără o profundă iubire pentru suflete. 

Lucrarea misionară prudentă nu trebuie neglijată cu nici un chip. Ea a făcut mult pentru salvarea de suflete. Succesul lucrării lui Dumnezeu depinde foarte mult de aceasta, dar cei care fac această lucrare trebuie să fie cei care sunt spirituali, care vor inspira lumina și iubirea lui Isus și care simt povara lucrării. Ei trebuie să fie bărbați și femei care se pot ruga, care au o strânsă legătură cu Dumnezeu. Sunt necesare prezență de spirit, voință sfințită și judecată sănătoasă. Învățătorul ceresc îi va învăța cea mai bună metodă de a ajunge la sufletele oamenilor. Ei vor învăța în școala lui Hristos. Vor face lucrarea numai spre slava lui Dumnezeu. 

Fără această educație, toate învățăturile primite de la instructorii voștri cu privire la forme și reguli, oricât de perfecte ar fi, vă vor lăsa totuși începători în lucrare. Voi trebuie să învățați de la Hristos. Trebuie să respingeți eul pentru Hristos. Trebuie să vă așezați gâtul sub jugul lui Hristos, să purtați povara lui Hristos. Trebuie să simțiți că nu sunteți ai voștri, ci slujitori ai lui Hristos, făcând o lucrare pe care El v-a poruncit-o, nu pentru vreo laudă, sau onoare, ori slavă pe care o veți primi, ci numai de dragul Lui. În toată lucrarea voastră trebuie să țeseți harul Lui, iubirea Lui, consacrarea Lui, zelul Lui, stăruința neobosită a Lui, energia Lui de nestăpânit, care vor vorbi pentru acum și pentru veșnicie. 

-603- 

Lucrarea misionară și cu tractate este o lucrare bună. Ea este lucrarea lui Dumnezeu. Ea nu trebuie să fie cu nici un chip depreciată, dar există o primejdie continuă de a-i denatura scopul adevărat. Pentru lucrarea din câmpul misionar este nevoie de persoane care să facă abonamente. Persoanele cu maniere ciudate nu sunt potrivite pentru această lucrare. Bărbații și femeile care au tact, maniere alese, prevedere pătrunzătoare și minte judicioasă, și care își dau seama de valoarea sufletelor, sunt cei care pot avea succes. 

Lucrarea colportorului este superioară și se va dovedi ca având succes, dacă el este cinstit, serios, răbdător, urmărind neîntrerupt lucrarea pe care a luat-o asupra sa. Inima sa trebuie să fie în lucrare. Trebuie să se scoale devreme și să lucreze cu sârguință, folosind cum se cuvine capacitățile date de Dumnezeu. Dificultăților trebuie să li se facă față. Dacă vor avea de întâmpinat o rezistență neîntreruptă, vor fi biruitori. Prin amabilitate se câștigă mult. Lucrătorul își poate forma continuu un caracter simetric. Caracterele cele mari sunt formate prin fapte și eforturi mici. 

Există primejdia de a nu-i încuraja suficient pe pastorii noștri. Mi-au fost arătați unii bărbați pe care Dumnezeu îi chemase în lucrarea de slujire, intrând în câmp în calitate de colportori. Aceasta este o pregătire excelentă dacă ținta lor este să răspândească lumina, să aducă adevărul descoperit în Cuvântul lui Dumnezeu direct în cercul căminului. În timpul conversației, adesea se va deschide calea să se vorbească despre religia Bibliei. Dacă lucrarea va fi îndeplinită așa cum ar trebui, familiile vor fi vizitate, lucrătorii vor duce cu ei inimi afectuoase și iubire pentru suflete și vor aduce, în cuvinte și comportament, aroma harului lui Hristos, iar rezultatul va fi un mare bine. Aceasta va fi o experiență minunată pentru oricine are în vedere lucrarea de slujire. 

-604- 

Dar mulți sunt în activitatea de colportaj pentru a vinde cărți și tablouri care nu exprimă credința noastră și nu aduc cumpărătorului lumină. Ei sunt stimulați să facă această lucrare pentru că perspectivele financiare sunt mai atrăgătoare decât cele pe care le pot obține ca licențiați. Persoanele acestea nu au nici o destoinicie specială pentru lucrarea Evangheliei. Ele nu dobândesc acea experiență care i-ar face potriviți pentru lucrare. Prin acest fel de lucrare, ei pierd timp și ocazii. Ei nu învață să poarte povara sufletelor și zilnic să obțină cunoștință despre calea cea mai cu succes de câștigare a oamenilor la adevăr. Oamenii aceștia se abat frecvent de la convingerile Duhului lui Dumnezeu și primesc pecetea caracterului lumesc, uitând cât de mult Îi datorează Domnului, care și-a dat viața pentru ei. Ei își folosesc puterile pentru propriile lor interese egoiste și refuză să lucreze în via Domnului. 

Am fost alarmată când am văzut plasele lui Satana, țesute în jurul bărbaților pe care Dumnezeu voia să-i folosească, îndepărtându-i de la lucrarea de slujire. Cu siguranță că va fi o lipsă de lucrători, dacă oamenii nu sunt încurajați mai mult să-și îmbunătățească aptitudinile cu scopul de a deveni slujitori ai lui Hristos. Satana prezintă continuu și stăruitor câștiguri financiare și avantaje lumești, ca să-i atragă pe oameni de la îndatoririle principale care le asigură o experiență în lucrurile lui Dumnezeu. Și când vede că oamenii vor să înainteze, predându-se lucrării de învățare a adevărului pentru cei care sunt în întuneric, el va face tot posibilul să-i împingă spre extreme, pentru a le slăbi influența și a-i face să piardă avantajele pe care le-ar fi câștigat, dacă ar fi fost echilibrați de Duhul lui Dumnezeu. 

Mi s-a arătat că pastorii noștri își aduc o mare vătămare prin folosirea nepăsătoare a organelor lor vocale. Atenția lor a fost atrasă asupra acestei probleme importante și avertismente și instrucțiuni le-au fost date de către Duhul lui Dumnezeu. Era de datoria lor să învețe cea mai înțeleaptă manieră de folosire a acestor organe. Glasul, acest dar al cerului, este o puternică aptitudine pentru bine, și dacă nu este pervertit, va slăvi pe Dumnezeu. Important era să studieze și să urmeze, în mod conștiincios, câteva reguli simple. Dar, în loc să se instruiască pe ei înșiși, cum ar fi putut să facă, exercitându-și judecata sănătoasă, ei au angajat un profesor de retorică. 

-605- 

Drept rezultat, mulți dintre cei care au simțit că Dumnezeu avea o lucrare de făcut prin ei, aceea de a-i învăța adevărul pe alții, au devenit zăpăciți și înnebuniți din cauza elocinței. Unii dintre aceștia abia așteptau să li se prezinte această ispită. Interesul lor a fost atras de noutate, și tinerii și unii pastori au fost ademeniți de această emoție. Ei au părăsit câmpul de lucru, totul a fost neglijat în via Domnului, au plătit bani și au dat timpul lor prețios pentru a frecventa o școală de retorică. Atunci când au venit de la acest instructaj, consacrarea și religia au fost pierdute, iar povara pentru suflete a fost dată la o parte, cum ai da la o parte o haină. Ei au acceptat sugestiile lui Satana, și el i-a condus unde a vrut. 

Unii s-au erijat în profesori de retorică, dar n-au avut nici înțelepciune și nici abilitate, dezgustând publicul, pentru că n-au folosit cum trebuie cunoștința dobândită. Realizările lor au fost lipsite de demnitate și bun simț; și aceste isprăvi din partea lor au închis ușa, în măsura în care sunt cunoscuți, pentru orice influență pe care puteau s-o aibă, în viitor, ca bărbați care să ducă solia adevărului în lume. Aceasta a fost născocirea lui Satana. Era bine să se facă o îmbunătățire în vorbire; dar a da timp și bani pentru această ramură și a preocupa mintea cu ea însemna a se grăbi spre extreme și a fi dovedită o mare slăbiciune. 

Tinerii care se numesc păzitori ai Sabatului atașează la numele lor titlul de “profesor” și abuzează de ceilalți prin ceea ce ei nu înțeleg. În felul acesta, mulți pervertesc lumina pe care Dumnezeu le-a dat-o. Ei n-au o minte bine echilibrată. Elocința a devenit subiect de discuție. Ea i-a prins pe oameni să se angajeze într-o lucrare pe care nu o pot face cu înțelepciune, care i-a stricat pentru a face lucrarea pentru care, dacă ar fi căutat s-o aducă la îndeplinire, cu smerenie și modestie, în temere de Dumnezeu, ei ar fi avut un succes strălucit. Tinerii aceștia ar fi putut fi de folos în câmpul misionar ca strângători de abonamente și colportori sau ca licențiați, dovedindu-se a fi buni pentru lucrarea pastorală, făcând o lucrare pentru acum și pentru veșnicie. Dar au fost înnebuniți de ideea de a deveni profesori de retorică, iar Satana râde că i-a prins în plasa pe care le-a pus-o înainte. 

-606- 

Slujitorii lui Dumnezeu trebuie să fie tot mereu uniți. Ei trebuie să reprime și să stăpânească trăsături tari de caracter și, zi de zi, trebuie să reflecteze cu atenție asupra felului de structură a vieții pe care și-o clădesc. Sunt ei creștini onorabili în viața lor de toate zilele? Se văd în viața lor fapte nobile, corecte, care vor face clădirea caracterului lor să arate ca un templu frumos al lui Dumnezeu? După cum o lemnărie slabă va scufunda un vas, iar o plesnitură face ca lanțul să fie fără valoare, tot așa o trăsătură de caracter demoralizatoare, descoperită în cuvinte sau fapte, își va lăsa influența spre rău și, dacă nu este biruită, va distruge toate virtuțile. 

Fiecare facultate din om este ca un muncitor care construiește pentru acum și pentru veșnicie. Zi de zi, clădirea se înalță, deși posesorul nu-și dă seama de acest lucru. Ea este o clădire care trebuie să stea fie ca un turn de avertizare din cauza diformității ei, fie ca o construcție pe care o vor admira Dumnezeu și îngerii, pentru armonia ei cu Modelul divin. Puterile mintale și morale pe care ni le-a dat Dumnezeu nu constituie caracterul. Ele sunt talente pe care trebuie să le folosim, și care, dacă sunt folosite cum trebuie, vor forma un caracter corect. Un om poate avea sămânță prețioasă în mâna lui, dar acea sămânță nu este o livadă cu pomi fructiferi. Pentru ca sămânța să poată deveni un pom, trebuie mai întâi să fie semănată. Mintea este grădina; caracterul este fructul. Dumnezeu ne-a dat talente ca să le cultivăm și să le dezvoltăm. Propria noastră cale determină caracterul nostru. Exersând aceste puteri în așa fel ca ele să se armonizeze și să formeze un caracter de valoare, noi avem o lucrare pe care nimeni, în afară de noi, nu o poate face. 

Cei care au trăsături de caracter aspre și grosolane sunt vinovați înaintea lui Dumnezeu dacă, prin exersare, nu reprimă și nu smulg din rădăcină toată amărăciunea firii lor. Omul care cedează în fața nerăbdării îi slujește lui Satana. “Dacă vă dați robi cuiva, ca să-l ascultați, sunteți robii aceluia de care ascultați”. Un caracter bun este mai prețios înaintea lui Dumnezeu decât aurul din Ofir. Domnul dorește să aibă oameni care să acționeze pentru acum și pentru veșnicie. Noi am primit ca moștenire și bune, și rele, iar prin cultivarea lor le putem face pe cele rele și mai rele sau pe cele bune mai bune. Va câștiga răul teren, ca la Iuda, sau va fi curățat din sufletele noastre, predominând binele? 

-607- 

Să fie nutrite principul, dreptatea, cinstea. Cinstea nu va locui unde sălășluiește politica. Ele niciodată nu vor fi de acord; una este a lui Baal, cealaltă a lui Dumnezeu. Stăpânul cere de la slujitorii Săi să fie cinstiți în rațiune și faptă. Lăcomia și avariția trebuie să fie biruite. Cei care își aleg ca asociat cinstea o vor încorpora în toate faptele lor. Oamenii aceștia nu sunt plăcuți unei categorii mari, dar, pentru Dumnezeu, ei sunt minunați. 

Satana lucrează pentru a se infiltra peste tot. El îi va despărți chiar și pe prieteni. Sunt oameni care vorbesc tot timpul, clevetesc și depun mărturie falsă, care seamănă sămânța discordiei și stârnesc ceartă. Dumnezeu privește spre această clasă ca fiind cei mai eficienți slujitori ai lui Satana. Dar omul care este jignit se află într-o poziție mult mai puțin periculoasă decât când este lingușit și lăudat pentru câteva eforturi care par să aibă succes. Lauda așa-zișilor prieteni este mai primejdioasă decât reproșul. 

Fiecare om care se laudă înlătură lustrul de pe cele mai bune eforturi ale sale. Un caracter cu adevărat nobil nu se va înjosi să se simtă jignit de acuzațiile false ale vrăjmașilor; fiecare cuvânt rostit piere fără să vatăme, pentru că el întărește ceea ce nu poate fi răsturnat. Domnul dorește ca poporul Său să fie strâns unit cu El, Dumnezeul răbdării și al iubirii. Toți trebuie să manifeste în viața lor iubirea lui Hristos. Nimeni să nu-și permită să deprecieze reputația sau poziția altuia; aceasta este egoism. El spune: “Eu sunt cu mult mai bun și mai capabil decât tine, așa că Dumnezeu mă preferă pe mine. Tu nu ești de mare însemnătate.” 

Pastorii noștri din locuri de răspundere sunt bărbați pe care Dumnezeu i-a acceptat. N-are importanță care este originea lor, n-are importanță poziția lor de mai înainte, dacă au mers în urma plugului, dacă au lucrat în meseria de tâmplar sau dacă s-au bucurat de instruirea unui colegiu; dacă i-a acceptat Dumnezeu, nimeni să nu arunce asupra lor nici cel mai mic blam. Niciodată să nu se vorbească defăimător despre nici un om, pentru că el poate fi mare în fața Domnului, în timp ce acei care se simt mari pot fi puțin prețuiți de Dumnezeu din cauza perversității inimii lor. Unica noastră siguranță este să ne așezăm smeriți la piciorul crucii, să fim mici în ochii noștri și să ne încredem în Dumnezeu, pentru că numai El singur are putere să ne facă mari. 

-608- 

Pastorii noștri sunt în primejdie să-și atribuie merite în lucrarea pe care o fac. Ei cred că Dumnezeu îi favorizează și devin astfel independenți și îngâmfați; atunci, Domnul îi lasă pe seama loviturilor lui Satana. Pentru a face să fie acceptată lucrarea lui Dumnezeu, trebuie să avem duhul blândeții, al smereniei sufletului, fiecare stimând pe alții mai mult decât pe sine. Sunt multe în joc. Acum este nevoie de judecata și abilitatea tuturor. Lucrarea fiecărui om este suficient de importantă pentru a pretinde să fie adusă la îndeplinire cu grijă și credincioșie. Un om nu poate face lucrarea tuturor. Fiecare are locul lui respectiv și lucrarea lui specială și fiecare trebuie să înțeleagă că lucrarea trebuie să reziste la încercarea judecății. 

Lucrarea din fața noastră este importantă și întinsă. Ziua lui Dumnezeu se grăbește și toți lucrătorii din câmpul cel mare al Domnului trebuie să fie bărbați care se străduiesc să devină desăvârșiți, nelipsindu-le nimic, nerămânând în urmă cu nici un dar, așteptând arătarea Fiului omului pe norii cerului. Nici un moment din timpul nostru cel prețios să nu fie devotat spre a face pe alții să se conformeze ideilor și părerilor noastre personale. Dumnezeu va educa pe bărbații angajați ca și colaboratori în această lucrare până la cea mai mare exercitare a credinței și a dezvoltării unui caracter armonios. 

Oamenii au diferite daruri, și unul este mai bine adaptat pentru o ramură a lucrării decât un altul. Ceea ce unul nu reușește să facă, fratele său pastor poate fi în măsură să aducă la îndeplinire. Lucrarea fiecăruia este importantă în poziția în care se află. Mintea unui om nu trebuie s-o stăpânească pe a celuilalt. Dacă un om se ridică, socotind că nimeni nu-l va influența și că se pricepe în orice ramură a lucrării, omul acela va cădea din harul lui Dumnezeu. 

-609- 

Soțul meu are experiență și calități valoroase, și dacă acestea pot fi sfințite prin harul lui Hristos, Dumnezeu va face ca lucrarea lui să fie întru totul acceptată, dacă el va imita Modelul. 

Dumnezeu dorește ca pastorii Haskell, Butler, Whitney și White să vină mai aproape de El. Bărbații aceștia pot avea calități prețioase, dar, dacă Hristos nu este descoperit în caracter, acestea nu vor fi mai acceptabile decât jertfa lui Cain. Jertfa lui, în ea însăși, a fost bună, dar în ea nu era Mântuitorul. 

Posted in

Redeșteptare

Leave a Comment