Continuare.
Înaintea mea a fost prezentat cazul lui Daniel. Deși el a fost un om cu aceleași pasiuni ca și noi, pana inspirației îl prezintă ca pe un caracter fără cusur. Viața lui ne este dată ca un strălucit exemplu de ceea ce poate deveni omul, chiar în această viață, dacă vrea să-L facă pe Dumnezeu tăria lui și să folosească ocaziile și privilegiile care-i sunt la îndemână. Daniel a fost un intelectual de o largă cuprindere; totuși, el căuta continuu să-și îmbogățească cunoștințele. Alți tineri au avut aceleași avantaje, dar nu și-au concentrat — așa ca el — toate energiile să caute înțelepciunea — cunoașterea de Dumnezeu, așa cum este descoperită în Cuvântul și lucrările Lui. Deși Daniel a fost unul dintre bărbații cei mari ai lumii, el n-a fost mândru și nici îngâmfat. El simțea nevoia de reînviorare a sufletului prin rugăciune și fiecare zi îl găsea în rugăciune serioasă înaintea lui Dumnezeu. El n-avea să fie lipsit de acest privilegiu chiar când a fost deschisă o groapă cu lei spre a-l primi, dacă mai continua să se roage.
Daniel L-a iubit, s-a temut și a ascultat de Dumnezeu. Totuși, el n-a fugit departe de lume pentru a evita influența ei stricăcioasă. În providența lui Dumnezeu, el trebuia să fie în lume, dar nu din lume. Cu toate ispitirile și fascinațiile vieții de curte care îl înconjurau, sufletul i-a rămas integru, ca o stâncă în aderarea lui la principii. El a făcut din Dumnezeu tăria lui și n-a fost părăsit de El în timpul celei mai mari încercări.
-570-
Daniel a fost credincios, nobil și generos. În timp ce era doritor să fie în pace cu toți oamenii, el n-avea să permită nici unei puteri să-l abată de pe calea datoriei. Era dispus să asculte de cei care aveau autoritate asupra lui, în măsura în care putea s-o facă, fiind consecvent cu adevărul și dreptatea; dar împărați și decrete nu l-au putut face să se abată de la credincioșia lui față de Împăratul împăraților. Daniel a fost în vârstă de numai optsprezece ani când a fost adus la curtea păgână în slujba împăratului Babilonului și din cauza tinereții lui, rezistența lui nobilă față de rău și aderarea sa statornică față de dreptate sunt cu atât mai admirabile. Exemplul lui cel nobil ar trebui să aducă tărie celor încercați și ispitiți chiar și în timpul de acum.
O strictă conformare cu cerințele biblice va fi o binecuvântare nu numai pentru suflet, ci și pentru trup. Roada Duhului nu este numai iubire, bucurie și pace, ci și cumpătare. Nouă ni se poruncește să nu ne pângărim trupul pentru că el este templul Duhului Sfânt. Cazul lui Daniel ne arată că, prin mijlocirea principiului religios, tinerii pot triumfa asupra poftelor cărnii, rămânând credincioși față de cerințele lui Dumnezeu, chiar dacă aceasta i-ar costa un mare sacrificiu. Ce-ar fi fost dacă ar fi făcut un compromis cu acei slujitori păgâni și ar fi cedat presiunii ocaziei prin mâncare și băutură așa cum obișnuiau babilonienii? Acel singur pas greșit probabil că l-ar fi condus la alții, până când, legătura lui cu cerul fiind întreruptă, ispitele l-ar fi îndepărtat de la calea lui. Dar în timp ce el s-a ținut cu încredere neșovăielnică de Dumnezeu, puterea spiritului profetic a venit asupra lui. În timp ce era instruit de oameni în îndatoririle vieții de la curte, el a fost învățat de Dumnezeu să explice tainele veacurilor viitoare.
-571-
Economie și lepădare de sine
Economia în cheltuirea banilor este o ramură minunată a înțelepciunii creștine. Problema aceasta nu este suficient dezbătută de către cei care ocupă poziții de răspundere în instituțiile noastre. Banii sunt un dar minunat al lui Dumnezeu. În mâinile copiilor Lui, ei sunt hrană pentru cei flămânzi, băutură pentru cei însetați și îmbrăcăminte pentru cei goi; ei sunt o apărare pentru cei oprimați și mijloc de sănătate pentru cei bolnavi. Banii nu trebuie să fie cheltuiți inutil sau risipiți pentru satisfacerea mândriei sau ambiției.
Pentru a veni în întâmpinarea adevăratelor nevoi ale oamenilor, rigoarea principiului religios trebuie să fie puterea dominantă. Când creștinii se întrunesc cu cei din lume, elementul creștin nu trebuie să fie asimilat de cel nesfințit. Contrastul dintre cei doi trebuie să fie păstrat clar și evident. Ei sunt slujitori ai celor doi stăpâni. O grupă se străduiește să se țină pe calea umilă a ascultării de cerințele lui Dumnezeu — calea simplității, a blândeții și a umilinței — care imită Modelul, pe Isus Hristos. Grupa cealaltă este în orice privință opusul celei dintâi. Ei sunt slujitori ai lumii, dornici și ambițioși să urmeze după manierele ei în îmbrăcăminte extravagantă și în satisfacerea apetitului. Acesta este domeniul în care Hristos le-a dat celor de la sanatoriu o lucrare de făcut. Nu trebuie să micșorăm distanța dintre noi și cei din lume venind la nivelul lor, coborând de pe cărarea înaltă pe care răscumpărații Domnului trebuie să meargă. Dar farmecul manifestat în viața creștinului — aplicarea principiilor în ocupația noastră zilnică, ținerea apetitului sub controlul rațiunii, păstrarea simplității în îmbrăcăminte și angajarea în conversație sfântă — vor fi o lumină continuă care va străluci pe cărarea celor ale căror obiceiuri sunt greșite.
Există oameni slabi și vanitoși care n-au o judecată profundă sau tărie a principiului și care sunt destul de nesăbuiți pentru a fi influențați și abătuți de la simplitatea Evangheliei de către adepții modei. Dacă ei văd că cei care mărturisesc a fi reformatori, în măsura în care împrejurările le permit, își satisfac apetitul și se îmbracă după obiceiurile lumii, robii plăcerilor vor fi întăriți în obiceiurile lor perverse. Ei trag concluzia că, la urma urmei, nu sunt așa de departe de cale și că nu au nevoie să facă o schimbare așa de mare. Poporul lui Dumnezeu ar trebui ca, în mod categoric, să înalțe stindardul dreptății și să exercite o influență care să corecteze obiceiurile rele ale celor care se închină pe altarul modei și să rupă vraja pe care o are Satana asupra acestor suflete sărmane. Cei din lume ar trebui să vadă un contrast însemnat între extravaganța lor și simplitatea reformatorilor care sunt urmași ai lui Hristos.
-572-
Secretul succesului în viață constă într-o grijulie și conștiincioasă atenție pentru lucrurile mici. Dumnezeu acordă unei frunze simple, unei floricele, unui fir de iarbă tot atât grijă ca și atunci când creează o lume. Structura simetrică a unui puternic caracter frumos este clădită pe faptele individuale ale datoriei. Toți trebuie să învețe să fie credincioși atât în cele mai mici îndatoriri, cât și în cele mari. Lucrarea lor nu poate suporta cercetarea lui Dumnezeu dacă nu este găsită ca incluzând o grijă fidelă, responsabilă și atentă față de lucrurile mici.
Toți cei care au legătură cu instituțiile noastre trebuie să aibă o mare grijă ca nimic să nu se piardă, chiar dacă chestiunea nu aparține domeniului lor de activitate. Fiecare poate face ceva în privința economisirii. Toți trebuie să-și îndeplinească lucrarea nu pentru a câștiga lauda oamenilor, ci să poată suporta cercetarea amănunțită a lui Dumnezeu.
Odată, Hristos le-a dat ucenicilor Săi o învățătură despre economie, căreia merită să i se dea atenție. El a făcut o minune spre a sătura miile de oameni flămânzi care au venit să asculte învățăturile Lui; dar după ce au mâncat toți și au fost săturați, El n-a îngăduit ca firimiturile să se piardă. El care, având în vedere nevoia lor, a putut hrăni gloata cea mare prin puterea Lui divină, le-a poruncit ucenicilor Săi să adune firimiturile, pentru ca nimic să nu se piardă. Învățătura aceasta a fost dată atât pentru folosul nostru, cât și pentru al celor care au trăit pe timpul lui Hristos. Fiul lui Dumnezeu are grijă de nevoile vieții vremelnice. El n-a neglijat firimiturile rămase, deși, dacă ar fi dorit, ar fi putut să facă oricând un astfel de praznic. Ar fi bine ca lucrătorii din instituțiile noastre să ia seama la această învățătură: “Strângeți firimiturile, care au rămas, ca să nu se piardă nimic”. Aceasta este datoria tuturor; și cei care ocupă poziții de conducere trebuie să dea exemplu.
-573-
Cei care sunt gata să răspundă apelurilor după mijloace pentru susținerea cauzei lui Dumnezeu și pentru ușurarea celor suferinzi și nevoiași nu sunt cei găsiți neglijenți, risipitori și întârzietori în administrarea afacerii lor. Ei sunt totdeauna atenți să păstreze cheltuielile în cadrul venitului. Sunt economi din principiu, simt că este datoria lor să facă economie, ca să aibă ce să dea.
Unii dintre lucrători, asemenea copiilor lui Israel, îngăduie apetitului pervertit și vechilor obiceiuri de satisfacere a plăcerilor să clameze pentru victorie. Ei doresc, cum a dorit vechiul Israel, după prazul și ceapa din Egipt. Toți cei care au legătură cu aceste instituții trebuie să adere cu strictețe la legile vieții și sănătății și astfel să nu încurajeze, prin exemplul lor, obiceiurile rele ale altora.
Păcătuirea în lucrurile mici este ceea ce atrage după sine prima îndepărtare a sufletului de Dumnezeu. Adam și Eva au deschis porțile potopului de nenorociri asupra lumii prin singurul lor păcat de a mânca din fructul oprit. Unii pot considera că acea încălcare a fost un lucru foarte mic, dar noi vedem că urmările ei numai mici n-au fost. Îngerii din ceruri au o mult mai largă și mai înaltă sferă de acțiune decât noi, dar dreptatea înseamnă același lucru atât pentru ei cât și pentru noi.
Nu este un spirit inferior cel care îi face pe anumiți funcționari să mustre relele existente și să ceară de la toți lucrătorii corectitudine, economie și lepădare de sine. A păzi interesele instituțiilor noastre în această privință nu înseamnă a coborî demnitatea cuvenită. Cei care sunt ei înșiși credincioși, în mod natural, caută credincioșia în alții. Îndeletnicirile administratorilor trebuie să fie stăpânite de integritate, care să fie cerută tuturor celor care lucrează sub îndrumarea lor.
Oamenii de principiu n-au nevoie de restricția regulilor și regulamentelor; ei nu trebuie să fie supravegheați și păziți. Ei vor lucra cu sinceritate și onorabil tot timpul, neacordându-și atenție lor înșiși nici când sunt singuri, nici când sunt în public. Ei nu-și vor păta cu nimic sufletele pentru nici un câștig sau avantaj egoist. Ei disprețuiesc o faptă nedemnă. Cu toate că nimeni nu ar cunoaște-o, ei înșiși o cunosc și știu că aceasta va nimici simțul respectului lor de sine. Cei care nu sunt conștiincioși și credincioși în lucrurile mici nu vor fi schimbați chiar dacă ar exista legi, restricții și pedepse în această privință.
-574-
Puțini au tăria morală de a rezista ispitei, mai ales celei a apetitului, și să practice lepădarea de sine. Pentru unii, ispita este prea puternică să-i reziste, dacă văd pe alții că mănâncă a treia masă; și ei își închipuie că sunt flămânzi, în timp ce senzația nu este o solicitare pentru hrană a stomacului, ci o dorință a minții care n-a fost întărită cu fermitatea principiului și disciplină pentru lepădarea de sine. Zidurile stăpânirii de sine și ale cumpătării nu trebuie slăbite și dărâmate nici într-un singur caz. Pavel, apostolul neamurilor, spune: “Ci mă port aspru cu trupul meu, și-l țin în stăpânire, ca nu cumva, după ce am propovăduit altora, eu însumi să fiu lepădat”.
Cei care nu biruie în lucrurile mici nu vor avea puterea morală să reziste ispitelor mai mari. Toți cei care caută să facă din cinste principiul conducător în ocupațiile zilnice ale vieții va trebui să se păzească să nu râvnească “la argintul, nici la arul, nici la hainele cuiva”. Atâta timp cât sunt mulțumiți cu hrana și îmbrăcămintea de care dispun, va fi o problemă ușoară să-și păstreze inima și mâinile neatinse de pângărirea lăcomiei și a necinstei.
Obiceiurile formate în copilărie și tinerețe au mai multă influență de a face, din punct de vedere intelectual, mari oameni sau niște pigmei și schilozi decât oricare înzestrare naturală; pentru că talentele cele mai bune pot ajunge deformate și slăbite, prin obiceiuri rele. Într-o mare măsură, caracterul este decis în anii de început. Obiceiuri corecte și virtuoase formate în tinerețe, în general, vor marca drumul individului în viață. În multe cazuri, cei care au o adorare pioasă față de Dumnezeu și respectă dreptatea vor fi găsiți că au învățat această lecție înainte ca lumea să-și fi putut pune pecetea păcatului asupra sufletului. Bărbații și femeile de vârstă matură sunt, în general, tot atât de insensibili la impresii noi precum este stânca cea tare; dar tinerii sunt impresionabili și un caracter corect poate fi format atunci cu ușurință.
-575-
Cei care sunt angajați în instituțiile noastre au, în multe privințe, cele mai bune avantaje pentru formarea de obiceiuri corecte. Nimeni nu se află în afara pericolului de a fi ispitit, pentru că în fiecare caracter există puncte slabe care sunt în primejdie, când sunt atacate. Cei care mărturisesc Numele lui Hristos nu trebuie să se afle printre cei care au mare plăcere să enumere faptele lor bune, ca fariseul cel încrezut în sine, ci toți trebuie să simtă nevoia de a păstra natura morală sprijinită prin veghere constantă. Ca santinele credincioase, ei trebuie să păzească fortăreața sufletului, neadmițând vreodată că își pot slăbi vigilența pentru o clipă. Singura lor siguranță este în rugăciune serioasă și credință vie.
Cei care încep să fie neglijenți cu privire la pașii lor vor afla că, înainte de a-și da seama, picioarele le vor fi încurcate într-o țesătură din care este imposibil să iasă singuri. Ar trebui să fie un principiu bine stabilit, ca toți să fie credincioși și cinstiți. Fie că sunt bogați sau săraci, fie că au prieteni sau sunt lăsați singuri, orice ar veni, ei trebuie să se hotărască în puterea lui Dumnezeu ca nici o influență să nu-i facă să comită nici cea mai mică faptă rea. Fiecare în parte și toți împreună trebuie să înțeleagă că de ei depinde, în mod individual, în mare măsură, prosperitatea instituțiilor pe care le-a înființat Dumnezeu în mijlocul nostru.
Poziția și lucrarea sanatoriului
În timp ce călătoream în statul Maine, nu demult, am făcut cunoștință cu sora A., o doamnă care a acceptat adevărul pe când se afla la sanatoriu. Soțul ei fusese cândva un mare industriaș; dar situația s-a schimbat și el a fost adus la sărăcie. Sora A. și-a pierdut sănătatea și a mers la sanatoriul nostru pentru tratament. Acolo a primit adevărul pe care ea îl înfrumusețează printr-o consecventă viață creștină. Ea are patru copii frumoși și inteligenți, care sunt eminenți reformatori ai sănătății și care pot spune de ce sunt așa. O astfel de familie poate face mult bine într-o comunitate. Ei exercită o influență puternică în direcția cea bună.
-576-
Multora dintre cei care vin la sanatoriu pentru tratament li se face cunoscut adevărul, și astfel sunt vindecați nu numai la trup, ci camerele întunecate ale minții sunt iluminate de lumina iubirii scumpului Mântuitor. Dar cât de mult bine s-ar putea face dacă toți cei de acolo ar fi mai întâi în legătură cu Dumnezeul înțelepciunii și ar deveni astfel canale de lumină pentru alții! Obiceiurile și datinile lumii, mândria înfățișării, egoismul și înălțarea de sine intervin prea des, și păcatele acestea ale urmașilor Săi sunt atât de ofensatoare pentru Dumnezeu, încât El nu poate lucra cu putere pentru ei sau prin ei.
Cei care sunt necredincioși în treburile vremelnice vor fi la fel de necredincioși și în lucrurile spirituale. Pe de altă parte, o neglijare a cerințelor lui Dumnezeu duce la neglijarea cerințelor omenirii. Necredincioșia domină în această epocă degenerată; ea se extinde în comunitățile și instituțiile noastre. Urma ei lipicioasă se vede peste tot. Acesta este unul dintre păcatele osânditoare ale acestei epoci și va duce mii și zeci de mii la pierzare. Dacă cei care mărturisesc adevărul în instituțiile noastre de la Battle Creek ar fi reprezentanți vii ai lui Hristos, din ei ar ieși o putere care ar fi simțită peste tot. Satana știe bine acest lucru și lucrează cu toată puterea și amăgirile nelegiuirii în cei care pier, pentru ca Numele lui Hristos să nu poată fi preamărit în cei care mărturisesc a fi urmașii Săi. Mă doare inima când văd cum Isus este batjocorit prin viața nedemnă și caracterele defectuoase ale celor care ar putea fi o podoabă și o cinste pentru cauza Sa.
Ispitele prin care a fost asaltat Hristos în pustie — apetitul, iubirea de lume și încumetarea — sunt cele trei momeli principale prin care oamenii sunt cel mai adesea învinși. Administratorii vor fi ispitiți adesea să se îndepărteze de principiile care ar trebui să guverneze o astfel de instituție. Dar ei nu trebuie să se îndepărteze de calea cea dreaptă spre a satisface înclinațiile sau a sluji poftelor pacienților bogați sau prietenilor. Influența unui astfel de procedeu nu poate fi decât rea. Devierile de la învățăturile date prin prelegeri sau prin presă au efectul cel mai nefavorabil asupra influenței și moralei instituției și, în mare măsură, vor contracara toate eforturile de instruire și schimbare a victimelor apetitului pervertit și a pasiunilor și de a-i conduce la Hristos, singurul refugiu sigur.
-577-
Răul nu se va sfârși aici. Influența nu îi afectează numai pe pacienți, ci și pe lucrători. O dată ce barierele au fost dărâmate, se merge pas după pas în direcția cea rea. Satana prezintă perspective lumești măgulitoare celor care se vor depărta de principii și vor sacrifica integritatea și onoarea creștină spre a câștiga aprobarea celor necredincioși. Prea adesea, eforturile lui au succes. El câștigă biruința acolo unde ar trebui să fie refuzat și înfrânt.
Hristos i-a rezistat lui Satana în favoarea noastră. Noi avem exemplul Mântuitorului nostru spre a întări hotărârile și țintele slabe; dar, cu toate acestea, unii vor cădea prin ispitirile lui Satana, și nu vor cădea singuri. Fiecare suflet care nu reușește să obțină biruința îi doboară și pe alții prin influența lui. Cei care nu ajung să aibă o legătură cu Dumnezeu și să obțină înțelepciune și har spre a-și curăți și înălța viața, vor fi judecați pentru binele pe care l-ar fi putut face, dar nu l-au făcut pentru că au fost mulțumiți cu plăcerile lumești și cu prietenia celor nesfințiți.
Tot cerul este interesat de mântuirea omului și este gata să reverse asupra lui darurile sale binefăcătoare, dacă vrea să se conformeze condițiilor puse de Hristos: “Ieșiți din mijlocul lor, și despărțiți-vă de ei, zice Domnul; nu vă atingeți de ce este necurat și vă voi primi”.
Cei care poartă răspunderea la sanatoriu trebuie să fie extrem de precauți ca natura distracțiilor să nu coboare standardul creștinismului, aducând această instituție la nivelul celorlalte și slăbind puterea adevăratei evlavii în mintea celor care vin în legătură cu ea. Distracții lumești sau teatrale nu sunt neapărat necesare pentru prosperitatea sanatoriului sau pentru sănătatea pacienților. Cu cât au mai mult din acest fel de distracții, cu atât mai puțin vor fi mulțumiți, afară numai dacă ceva de felul acesta se va face mai departe în mod continuu. Mintea este într-o stare de neliniște după ceva nou și excitant, exact după ceea ce nu le este necesar. Și, dacă aceste distracții sunt îngăduite o dată, ei le așteaptă din nou, pacienții pierzându-și gustul pentru niște aranjamente simple care să le ocupe timpul. Dar mulți pacienți au nevoie de repaus mai degrabă decât de distracții.
-578-
De îndată ce sunt prezentate aceste distracții, obiecțiunile mergerii la teatru sunt îndepărtate din mintea multora, și pretextul că la teatru trebuie prezentată morala și scene demne dărâmă ultima barieră. Cei care vor să permită această categorie de distracții la sanatoriu ar fi mai bine să caute înțelepciune de la Dumnezeu pentru a conduce aceste suflete flămânde și însetate la Izvorul bucuriei, al păcii și al fericirii.
Când a avut loc o abatere de la calea cea dreaptă, întoarcerea este grea. Barierele au fost îndepărtate, siguranțele rupte. Un pas în direcția cea rea pregătește calea pentru un altul. Un singur pahar de vin poate deschide ușa ispitei care va duce la obiceiul de a se îmbăta. Un singur simț de răzbunare îngăduit poate deschide calea pentru un șir de simțăminte care vor sfârși în ucidere. Cea mai mică abatere de la dreptate și principiu va duce la despărțirea de Dumnezeu și poate sfârși în apostazie. Ceea ce facem o dată suntem gata mult mai ușor și mai natural să facem din nou; și a merge înainte pe o anumită cale, fie ea bună sau rea, este mai ușor decât de a o lua de la capăt. Avem nevoie de timp mai puțin și muncă mai puțină să pervertim umblarea noastră înaintea lui Dumnezeu decât să grefăm asupra caracterului obiceiuri de dreptate și adevăr. Omul părăsește greu ceva cu care s-a obișnuit, fie aceasta o influență bună sau rea.
Administratorii sanatoriului pot, de asemenea, să conchidă că ei niciodată nu vor fi în stare să satisfacă mintea acelei clase care poate găsi fericire numai în ceva nou și excitant. Pentru multe persoane, aceasta a fost hrana intelectuală pe tot parcursul vieții lor; există dispeptici psihici în aceeași măsură în care există și fizici. Mulți suferă de boli ale sufletului cu mult mai mult decât de boli ale trupului și ei nu vor găsi ușurare până nu vin la Hristos, Izvorul vieții. Plângerile de plictiseală, singurătate și de nemulțumire atunci vor înceta. Bucurii satisfăcătoare vor da vigoare psihicului și sănătate și energie vitală trupului.
Va continua.