Continuare.
Inimile medicilor trebuie să fie trezite, manifestând cea mai serioasă dorință de a avea acea înțelepciune pe care numai Dumnezeu o poate împărtăși; pentru că, de îndată ce devin încrezuți în ei înșiși, sunt lăsați singuri să urmeze impulsul inimii nesfințite. Când văd ce pot deveni acești medici dacă s-ar uni cu Hristos și ce nu vor reuși să devină dacă nu țin o zilnică legătură cu El, sunt plină de teamă că ei vor fi mulțumiți cu ajungerea la un standard lumesc, neavând o dorință fierbinte, nici foame și sete după frumusețea sfințeniei, podoaba unui spirit blând și liniștit, care sunt de mare preț înaintea lui Dumnezeu.
Pacea lui Hristos, pacea lui Hristos — banii n-o pot cumpăra, talentul strălucitor n-o poate insufla, intelectul n-o poate asigura; ea este darul lui Dumnezeu. Religia lui Hristos — cum să-i fac pe toți să înțeleagă pierderea lor cea mare, dacă nu ajung să aducă principiile ei în viața de toate zilele? Puterea creștinului constă în blândețea și smerenia lui Hristos. Acestea sunt într-adevăr mai prețioase decât toate lucrurile pe care le poate făuri geniul sau le poate cumpăra bogăția. Dintre toate lucrurile care sunt căutate, îndrăgite și cultivate, nu există nimic așa de valoros înaintea lui Dumnezeu ca o inimă curată, o dispoziție îmbibată cu recunoștință și pace.
Dacă în inimă există armonia divină a adevărului și iubirii, acestea vor străluci în afară în cuvinte și fapte. Cea mai atentă practicare exterioară a corectitudinii și etichetei din viață n-are putere suficientă să înlăture iritarea, judecata severă și vorbirea nepotrivită. În inimă trebuie să sălășluiască spiritul adevăratei generozități. Iubirea împărtășește posesorului ei har, bunăcuviință și farmec în comportament. Iubirea iluminează înfățișarea și potolește vocea, ea perfecționează și înalță omul întreg. Îl aduce în armonie cu Dumnezeu pentru că este un atribut ceresc.
-560-
Mulți sunt în primejdia de a gândi că, în purtarea responsabilităților, în a scrie sau a practica în calitate de medici sau în îndeplinirea îndatoririlor diferitelor departamente, există o scuză pentru renunțarea la rugăciune, neglijarea Sabatului și a serviciului religios. În felul acesta, lucrurile sacre sunt coborâte spre a veni în întâmpinarea comodității lor, în timp ce îndatoririle, lepădarea de sine și crucea sunt lăsate neatinse. Nici medicii și nici ajutoarele să nu încerce să-și îndeplinească munca fără să-și ia timp pentru rugăciune. Dumnezeu ar fi ajutorul tuturor celor care mărturisesc că-L iubesc, dacă ei ar veni la El în credință și cu simțământul propriei lor slăbiciuni, cerând cu ardoare puterea Lui. Când se despart de Dumnezeu, înțelepciunea lor se va dovedi că este nebunie. Când sunt mici în ochii lor și se sprijinesc puternic pe Dumnezeu, atunci El va fi brațul puterii lor și succesul le va însoți eforturile; dar când ei îngăduie ca mintea să fie abătută de la Dumnezeu, atunci Satana intră în scenă, stăpânindu-le cugetele și pervertindu-le judecata.
Nici unul nu se află într-o primejdie mai mare decât cel care socotește că muntele lui stă singur. Tocmai atunci încep picioarele lui să alunece. Vor veni ispite, una după alta, și atât de imperceptibilă va fi influența lor asupra vieții și caracterului, încât, dacă nu este susținut de puterea divină, el va fi corupt de spiritul lumii și nu va reuși să îndeplinească scopul lui Dumnezeu. Tot ce are omul îi este dat de Dumnezeu, iar cel care își folosește capacitățile spre slava lui Dumnezeu va fi o unealtă de a face binele; dar noi nu putem trăi o viață religioasă fără rugăciune continuă și îndeplinirea datoriilor religioase, după cum nu putem avea putere fizică fără să ne împărtășim de hrana vremelnică. Zilnic, noi trebuie să luăm loc la masa lui Dumnezeu. Dacă suntem hrăniți, vom primi tărie din Vița cea vie.
Calea pe care merg unii, folosind metoda lumească pentru a-și aduce la îndeplinire scopurile, nu este în armonie cu voința lui Dumnezeu. Ei văd rele care au nevoie de corectare, dar nu doresc ca reproșul să cadă asupra capului lor și, în loc să înfrunte lucrurile acelea cu curaj, ei aruncă povara asupra altuia și-l lasă pe el să înfrunte dificultățile pe care ei le-au evitat și, în prea multe cazuri, cel care folosește vorbirea pe față este făcut marele vinovat.
-561-
Fraților, vă implor să acționați numai spre slava lui Dumnezeu. Încrederea voastră să fie în puterea Lui, harul Lui să fie tăria voastră. Prin studierea Scripturilor și rugăciune serioasă, căutați să obțineți concepții lămurite despre datoria voastră și apoi îndepliniți-o cu credincioșie. Este important să cultivați credincioșia în lucrurile mici și, făcând așa, veți dobândi obiceiuri de integritate în responsabilități mai mari. Incidentele cele mici ale vieții de toate zilele adesea trec neobservate, dar tocmai acestea sunt lucrurile care formează caracterul. Fiecare eveniment din viață aduce cu sine consecințe, fie spre bine, fie spre rău. Mintea trebuie să fie instruită prin teste zilnice, ca să poată dobândi putere să reziste în orice poziție dificilă. În zilele de încercare și pericol, voi aveți nevoie să fiți întăriți pentru a sta hotărât pentru dreptate, fiind independenți de fiecare influență opusă.
Dumnezeu este binevoitor să facă mult pentru voi, doar dacă veți simți că aveți nevoie de El. Isus vă iubește. Căutați totdeauna să umblați în lumina înțelepciunii lui Dumnezeu, și prin toate scenele schimbătoare ale vieții, să nu vă liniștiți decât dacă știți că voința voastră este în armonie cu voința Creatorului vostru. Prin credință în El, puteți obține putere să rezistați la fiecare ispită a lui Satana și astfel creșteți în putere morală cu fiecare test din partea lui Dumnezeu.
Voi puteți deveni oameni responsabili și influenți, dacă prin puterea voinței voastre, unită cu puterea divină, vă angajați serios în lucrare. Exercitați-vă puterile mintale și în nici un caz să nu le neglijați pe cele fizice. Nu lăsați ca lenevia intelectuală să vă închidă calea spre o cunoaștere mai mare. Învățați să reflectați și să studiați, pentru ca mintea voastră să se lărgească, să se întărească și să se dezvolte. Niciodată să nu gândiți că ați învățat de ajuns și acum puteți să vă slăbiți eforturile. Omul se măsoară după cultivarea minții. Educația voastră trebuie să continue în tot timpul vieții voastre; trebuie să vă sporiți cunoștințele în fiecare zi și să puneți în practică ceea ce ați învățat.
-562-
Voi creșteți în adevărata demnitate și valoare morală când practicați virtutea și cultivați integritatea în inimă și viață. Nu îngăduiți ca vreo umbră a egoismului să vă afecteze caracterul. Un suflet nobil, unit cu un intelect cultivat, va face din voi bărbați pe care Dumnezeu îi va folosi în poziții de încredere sacră.
Prima lucrare a tuturor celor care au legătură cu această instituție ar trebui să fie ca ei înșiși să fie corecți înaintea lui Dumnezeu și apoi, în puterea lui Hristos, să rămână neafectați de influențele rele la care vor fi expuși. Dacă fac din cuprinzătoarele principii ale Cuvântului lui Dumnezeu temelia caracterului lor, ei pot să facă față oriunde îi va chema Domnul, în providența Sa, înconjurați de orice influență vătămătoare, și totuși să nu fie abătuți de la calea cea dreaptă.
Mulți nu reușesc acolo unde ar trebui să aibă succes pentru că nu-și dau seama cât de mare este influența cuvintelor și faptelor lor. Ei sunt influențați de împrejurări și par să creadă că viața este a lor și că pot urma orice cale care pare a fi cea mai agreabilă pentru ei, fără a ține seama de alții. Astfel de oameni sunt îngâmfați și nu poți conta pe ei. Ei nu consideră în mod evlavios poziția și responsabilitățile lor și nu-și dau seama că numai printr-o credincioasă îndeplinire a îndatoririlor din viața prezentă pot spera să o câștige pe cea viitoare, viața nemuritoare.
Dacă aceste persoane ar face din Cuvântul lui Dumnezeu studiul și călăuza lor, ar vedea că nici un om “nu trăiește pentru sine”. Ei ar afla din Raportul inspirat că Dumnezeu prețuiește foarte mult familia omenească. Lucrările creațiunii Sale, ale fiecărei zile, au fost numite bune; dar omul, făcut după chipul Creatorului Său, a fost declarat ca “foarte bun”. Nici o altă creatură pe care a făcut-o Dumnezeu n-a dat naștere la astfel de manifestări ale iubirii Lui. Și când totul a fost pierdut prin păcat, Dumnezeu a dat pe scumpul Său Fiu să răscumpere neamul omenesc căzut. Voia Lui a fost ca ei să nu piară în păcatele lor, ci să trăiască spre a-și folosi puterile pentru a binecuvânta lumea și a onora pe Creatorul lor. Pretinșii creștini, care nu trăiesc spre folosul altora, urmează mai degrabă propria lor voință perversă decât voința lui Dumnezeu, și ei vor fi chemați de către Stăpân să dea socoteală pentru abuzarea de binecuvântările pe care El li le-a dat.
-563-
Isus, marele Comandant al cerului, a părăsit curțile împărătești spre a veni într-o lume veștejită și mânjită de blestem. El a luat asupra Sa natura noastră ca să poată cuprinde rasa umană cu brațul Lui omenesc, în timp ce cu brațul Lui divin apucă Atotputernicia, și astfel unește pe omul mărginit cu Dumnezeul cel nemărginit. Răscumpărătorul nostru a venit în lume spre a arăta omului cum să trăiască pentru ca să-și asigure viața nemuritoare. Tatăl nostru cel ceresc a făcut un sacrificiu nemărginit, dând pe Fiul Său să moară pentru omul căzut. Prețul plătit pentru răscumpărarea noastră ar trebui să ne ofere înalta perspectivă a ceea ce putem deveni prin Hristos.
În timp ce privește la înălțimea, adâncimea și lățimea iubirii Tatălui față de omenirea noastră căzută, Ioan este plin de admirație și venerație. El nu poate găsi un limbaj potrivit care să exprime această iubire, ci cheamă lumea s-o privească: “Vedeți ce dragoste ne-a arătat Tatăl, să ne numim copii ai lui Dumnezeu”. Cât de valoros îl face aceasta pe om! Prin păcătuire, fiii oamenilor au devenit supușii lui Satana. Prin nemărginitul sacrificiu al lui Dumnezeu și credința în Numele Lui, fiii lui Adam devin fii ai lui Dumnezeu. Prin luarea naturii umane asupra Sa, Hristos înalță omenirea. Oamenilor căzuți le este acordată o altă încercare și sunt puși acolo unde, prin unire cu Hristos, ei se pot educa, îmbunătăți și ridica pe sine ca să poată deveni într-adevăr vrednici de numele de “fii ai lui Dumnezeu”.
O astfel de iubire nu este egalată. Isus pretinde ca aceia care au fost cumpărați cu prețul vieții Sale să folosească cât se poate mai bine talentele pe care El li le-a dat. Ei trebuie să crească în cunoașterea voinței divine și să-și îmbunătățească încontinuu intelectul și morala, până vor ajunge la o desăvârșire de caracter numai cu puțin mai prejos decât a îngerilor.
Dacă cei care mărturisesc a crede adevărul prezent ar fi într-adevăr reprezentanți ai adevărului, trăind după toată lumina care luminează pe calea lor, ei ar exercita continuu asupra altora o influență spre bine, lăsând astfel o urmă luminoasă spre cer pentru toți cei care vin în contact cu ei. Dar lipsa de credincioșie și integritate printre cei care mărturisesc a fi prietenii lui este o serioasă piedică pentru prosperitatea cauzei lui Dumnezeu. Satana lucrează prin oamenii care sunt sub stăpânirea lui. Sanatoriul, biserica și alte instituții de la Battle Creek au mai puține motive să se teamă de cei necredincioși și de blasfemiatorii pe față decât de inconsecvenții mărturisitori ai lui Hristos. În tabără sunt Acani, care aduc rușine și înfrângere. Sunt cei care rețin binecuvântarea lui Dumnezeu și descurajează pe lucrătorii zeloși, pe cei care se leapădă de sine pentru cauza lui Hristos.
-564-
În comportarea lor față de pacienți, toți trebuie să acționeze din motive mai înalte decât interesul egoist. Fiecare trebuie să considere că instituția aceasta este unul din mijloacele lui Dumnezeu pentru ușurarea bolii trupului și îndreptarea sufletului bolnav de păcat spre Cel care poate vindeca atât sufletul, cât și trupul. Pe lângă îndeplinirea datoriilor speciale atribuite lor, toți trebuie să fie interesați de bunăstarea celorlalți. Egoismul este contrar spiritului creștinismului. El este întru totul satanic în natura și evoluția sa.
În una din prețioasele Sale învățături pentru ucenicii Săi, Mântuitorul nostru a descris purtarea de grijă a lui Dumnezeu pentru creaturile Sale în aceste cuvinte: “Nu se vând oare cinci vrăbii cu doi bani? Totuși nici una dintre ele nu este uitată înaintea lui Dumnezeu. Și chiar perii din cap, toți vă sunt numărați.” Cel care Se apleacă să observe chiar și micile păsări are o grijă deosebită pentru fiecare ramură a lucrării Sale. Toți cei angajați în instituțiile noastre sunt sub privirea nemărginitului Dumnezeu. El vede dacă îndatoririle lor sunt aduse la îndeplinire cu onestitate strictă sau într-o manieră nepăsătoare și necinstită. Îngeri nevăzuți umblă prin fiecare cameră a instituției. Îngerii urcă încontinuu spre cer, ducând raportul cu bucurie sau întristare. Fiecare faptă de credincioșie este înregistrată; fiecare faptă de necinste este, de asemenea, raportată și fiecare persoană urmează să fie, în cele din urmă, răsplătită după cum i-au fost faptele.
-565-
Influența creștină
În relațiile lor cu ceilalți, toți cei de la sanatoriu care sunt urmași ai lui Hristos trebuie să caute să înalțe standardul creștinismului. Despre aceasta am evitat să vorbesc, pentru că unii dintre cei care sunt gata mereu să meargă la extreme vor conchide că este necesar să se discute cu pacienții despre punctele de doctrină, și în adunările religioase care au loc la sanatoriu să vorbească în același fel cum vorbesc cu frații lor din casele noastre de rugăciune. Unii nu dovedesc înțelepciune în prezentarea mărturiilor lor în aceste mici adunări, intenționate mai degrabă pentru folosul pacienților, ci în zelul lor se grăbesc să vorbească despre solia îngerului al treilea sau despre alte puncte speciale ale credinței noastre, în timp ce acești oameni bolnavi nu înțeleg mai mult despre ce vorbesc aceștia decât dacă ar vorbi în limba greacă.
Ar putea fi destul de bine prezentate aceste subiecte într-o oră de rugăciune a credincioșilor, dar nu acolo unde trebuie să îi ajute pe cei care nu cunosc nimic despre credința noastră. Noi trebuie să ne adaptăm rugăciunile și mărturiile ocaziei și grupei prezente. Cei care nu pot face acest lucru nu sunt necesari în astfel de adunări. Sunt teme asupra cărora creștinii pot oricând să stăruie cu folos, precum experiența creștină, iubirea lui Hristos și simplitatea credinței; și dacă inima lor este îmbibată de iubirea lui Isus, ei o vor lăsa să strălucească în fiecare rugăciune și predică. Lăsați ca roadele adevărului sfințitor să fie văzute în viață în exemple evlavioase, și aceasta va face o impresie pe care nici o influență opusă n-o poate anula.
Este o rușine pentru numele de creștin faptul că în viața multora dintre cei care mărturisesc pe Hristos se vede așa de puțină stabilitate și evlavie adevărată. Când vin în contact cu influențele lumești, ei devin împărțiți cu inima. Se apleacă mai mult spre lume decât spre Hristos. Dacă nu există o emoție puternică pentru a le stârni simțămintele, niciodată cineva n-ar putea crede, din comportamentul lor, că ei iubesc adevărul sau că sunt creștini.
Unii vor recunoaște exactitatea celor pe care le-am scris, dar nu vor să facă nici o schimbare radicală; ei nu pot discerne lucrările amăgitoare ale inimii firești, și din cauza orbirii lor spirituale, vor fi ademeniți de influențe care corup și ruinează sufletul. Farmecul ispitei va ține sub vraja ei pe cei care nu văd și nu simt primejdia în care se află. La fiecare ocazie favorabilă, vrăjmașul sufletelor îi va folosi ca agenți ai săi și va stârni fiecare element de stricăciune care există în firea lor nesfințită. Ei vor manifesta o tendință continuă spre ceea ce este rău. Apetitul și patima vor striga să li se facă pe plac. Obiceiurile din cursul anilor vor fi date la iveală prin puterea ispitirilor lui Satana. Dacă această grupă s-ar fi aflat la mulți kilometri depărtare de instituțiile noastre din Battle Creek, cauza lui Dumnezeu ar fi fost mult mai prosperă.
-566-
Astfel de persoane se puteau reforma dacă ar fi avut un adevărat simț al stării lor și al periculoasei influențe pe care o exercită și dacă ar fi făcut eforturi hotărâte să corecteze greșelile lor. Dar ei nu meditează, nu se roagă și nu studiază Scripturile așa cum ar trebui. Sunt ușuratici și schimbători. Nu sunt ancorați nicăieri. Cei care vor fi credincioși și vor exercita o influență salvatoare asupra altora găsesc această clasă ca fiind o piatră de poticnire în calea lor, și lucrarea lor este de zece ori mai grea decât ar fi altfel.
Mi-a fost arătat că medicii trebuie să vină într-o legătură mai strânsă cu Dumnezeu, stând și lucrând serios în tăria Lui. Ei au de făcut o lucrare responsabilă. Este în joc nu numai viața pacienților, ci și sufletele lor. Mulți dintre cei care beneficiază trupește pot, în același timp, să fie mult ajutați spiritual. Atât sănătatea trupului, cât și mântuirea sufletului sunt, în mare măsură, dependente de comportarea medicilor. Este de cea mai mare importanță ca ei să fie corecți, neavând numai cunoștință științifică, ci și cunoștința voii și a căilor lui Dumnezeu. Asupra lor apasă o mare responsabilitate.
Frații mei, voi trebuie să vedeți și să simțiți responsabilitatea care vă revine și, având-o în vedere, să vă umiliți sufletele înaintea lui Dumnezeu, rugându-L stăruitor pentru înțelepciune. Nu vă dați seama cât de mult depinde de cuvintele voastre, de acțiunile și comportamentul vostru mântuirea sufletelor celor ale căror corpuri încercați să le ușurați de suferință. Voi faceți o lucrare care trebuie să suporte testul judecății. Trebuie să vă păziți propriile voastre suflete de păcatele egoismului, înfumurării și încrederii în sine.
-567-
Voi trebuie să vă păstrați demnitatea creștină, evitând orice prefăcătorie. Fiți foarte cinstiți în inimă și viață. Lăsați credința, asemenea palmierului, să-și înfigă rădăcinile pătrunzătoare dedesubtul lucrurilor care vă ies în cale și obțineți reîmprospătarea spirituală de la izvoarele vii ale harului și îndurării lui Dumnezeu. Există un izvor de apă care țâșnește în viața veșnică. Voi trebuie să vă trageți viața din acest izvor ascuns. Dacă vă dezbrăcați de egoism și vă întăriți sufletele printr-o continuă comuniune cu Dumnezeu, puteți promova fericirea tuturor celor cu care veniți în contact. Veți băga în seamă pe cei neglijați, veți informa pe cei neștiutori, veți încuraja pe cei apăsați și întristați, și pe cât posibil veți ușura pe cei suferinzi. Și nu veți arăta doar calea spre cer, ci veți merge voi înșivă pe acea cale.
Să nu fiți mulțumiți cu o cunoștință superficială. Să nu vă bucurați de lingușire și nici să nu fiți deprimați de critică. Satana vă va ademeni să urmați o astfel de cale, încât să puteți fi admirați și lingușiți, dar voi trebuie să vă îndepărtați de născocirile lui. Voi sunteți slujitori ai viului Dumnezeu.
Legătura voastră cu bolnavii este un proces istovitor și, în mod gradat, va seca chiar izvorul de viață, dacă nu ar fi nici o schimbare, nici o ocazie pentru recreare și dacă îngerii lui Dumnezeu nu v-ar păzi și ocroti. Dacă ați putea vedea multele pericole prin care sunteți conduși în siguranță în fiecare zi de către acești mesageri ai cerului, ar țâșni recunoștința din inima voastră și și-ar găsi exprimare pe buzele voastre. Dacă faceți pe Dumnezeu tăria voastră, voi puteți în cele mai descurajatoare împrejurări să atingeți înălțimea și lărgimea desăvârșirii creștine la care socotiți că ajungeți greu. Cugetele voastre pot fi înălțate, puteți avea aspirații nobile, o înțelegere clară a adevărului și scopuri de acțiune care să vă ridice deasupra tuturor motivelor josnice.
-568-
Atât meditația, cât și acțiunea vor fi necesare dacă vreți să ajungeți la desăvârșirea de caracter. Când veniți în contact cu lumea, trebuie să vă păziți să nu căutați cu înflăcărare după aplauzele oamenilor și să trăiți pentru aprecierea lor. Umblați cu atenție dacă vreți să umblați în siguranță. Cultivați darul umilinței și încredințați-vă sufletele neajutorate lui Hristos. Voi puteți fi, în orice sens, oamenii lui Dumnezeu. În mijlocul confuziei și ispitei din mulțimea lumească, voi puteți să vă păstrați independența sufletului și o prospețime desăvârșită.
Dacă sunteți în comuniune zilnică cu Dumnezeu, veți învăța să acordați oamenilor prețuirea Lui, și obligațiile care apasă asupra voastră pentru a ferici omenirea suferindă vor fi întâmpinate cu un răspuns binevoitor. Voi nu sunteți ai voștri; Domnul are pretenții sacre asupra afecțiunilor voastre supreme și a celor mai deosebite servicii ale vieții voastre. El are dreptul de a vă folosi în trupul și spiritul vostru, până la cea mai deplină extindere a aptitudinilor voastre, pentru onoarea și slava Lui. Orice cruce vi s-ar cere s-o purtați, orice muncă sau suferințe v-ar fi impuse de mâna Lui, trebuie să le acceptați fără murmur.
Cei pentru care lucrați sunt frații voștri îndurerați, care suferă de boli fizice și de lepra spirituală a păcatului. Dacă voi sunteți mai bine decât ei, aceasta trebuie atribuită crucii lui Hristos. Mulți sunt fără Dumnezeu și fără speranță în lume. Ei sunt vinovați, stricați și degradați, robiți de născocirile lui Satana. Totuși, aceștia sunt cei pe care Hristos a venit din cer să-i răscumpere. Ei sunt subiecte pentru cea mai afectuoasă milostivire, simpatie și efort neobosit; pentru că ei sunt în pragul ruinei. Ei suferă de dorințe nesatisfăcute, patimi stricate și condamnarea propriei lor conștiințe; sunt nenorociți în orice sens al cuvântului, pentru că pierd stăpânirea asupra acestei vieți și n-au nici o perspectivă pentru viața viitoare.
Voi aveți un important câmp de lucru și trebuie să fiți activi și vigilenți, dând ascultare voioasă și fără rezerve chemărilor Domnului. Țineți mereu minte că eforturile voastre de a reforma pe alții trebuie făcute în spiritul neșovăielnicei amabilități. Nu veți câștiga nimic niciodată dacă vă țineți la distanță de cei pe care vreți să-i ajutați. Voi trebuie să păstrați în fața minții pacienților faptul că, sugerându-le schimbarea obiceiurilor și datinilor lor voi le prezentați nu ceea ce îi ruinează, ci ceea ce îi salvează, că, în timp ce renunță la ceea ce au prețuit și iubit până acum, ei trebuie să pună o temelie mult mai sigură. În timp ce reforma trebuie susținută cu fermitate și hotărâre, orice aparență de bigotism sau spirit arogant să fie evitată cu grijă. Hristos ne-a dat învățături prețioase despre perseverență, răbdare și iubire. Asprimea nu este putere, nici tiranizarea eroism. Fiul lui Dumnezeu a fost convingător. El S-a manifestat spre a atrage pe toți oamenii la Sine. Urmașii Lui trebuie să-I studieze mai îndeaproape viața și să umble în lumina exemplului Său, oricât ar sacrifica pentru aceasta. În fața oamenilor trebuie păstrată reforma, reforma continuă, iar exemplul vostru trebuie să vă întărească învățătura.
Va continua.